Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 14

Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 14

de Jules Verne



Partea a doua

Desertul de gheata


Capitolul XIV

PRIMAVARA POLARA




Prizonierii fusesera eliberati; bucuria lor se exprima prin calde manifestatii si mii de multumiri aduse doctorului.
Batrinului Johnson ii cam paru-rau dupa pieile de urs arse si care nu mai pu­teau fi folosite; dar regretul acesta nu-i strica prea mult buna dispozitie.
Ziua trecu cu repararea casei de zapada, care se resimtise mult de pe urma ex­ploziei. A fost degajata de blocurile ingramadite de animale si zidurile i-au fost din nou tencuite. Treaba s-a facut repede, in ritmul frumoaselor cintece ale sefu­lui de echipaj, ascultate cu placere.
A doua zi, temperatura se imbunatati in mod ciudat, si, printr-o subita schim­bare de directie a vintului, termometrul urca iar la cincisprezece grade peste ze­rol. O diferenta atit de mare fu puternic resimtita atit de oameni, cit si de lucruri.
Briza din sud aducea cu ea primele semne ale primaverii polare.
Caldura aceasta relativa s-a mentinut timp de mai multe zile; termometrul, la adapost de vint, marca chiar treizeci si unu de grade peste zero; incepura sa se arate semnele dezghetului.
Gheata incepea sa crape; aparura ici-colo citeva tisnituri de apa sarata, ca niste fintini arteziene dintr-un parc englezesc; citeva zile mai tirziu, ploua din bel­sug-
Un abur dens se ridica din zapezi; era semn bun, iar topirea acestor mase uriase parea ca se apropie. Discul palid al soarelui, avind tendinta sa se coloreze din ce in ce mai mult, desena spirale mai alungite deasupra orizontului; noaptea tinea doar trei ore.
Se ivi un alt semn, nu mai putin semnificativ: ptarmiganii, gistele boreale, ploierii, lisitele se intorceau in stoluri; aerul se umplea treptat de strigatele acestea asurzitoare, de care navigatorii isi mai aminteau din primavara trecuta. Iepuri, pe care-i vinara cu succes, isi facura aparitia pe tarmul golfului, precum si soarecii arctici, ale caror mici vizuini formau un sistem de alveole regulate.



Doctorul atrase atentia tovarasului sai ca aproape tuturor acestor animale in­cepea sa le cada parul sau penele albe de iarna, ca sa-si imbrace vesmintele de vara; ele se "imprimavarau" vazind cu ochii, in timp ce natura lasa sa le rasara hrana sub forma de muschi, maci, saxifragi si iarba pitica. Sub zapezile ce se to­peau se simtea cum razbate o intreaga lume noua.

Dar, odata cu animalele ce nu fac rau nimanui, se intoarsera si dusmanii lor flaminziti: vulpile si lupii venira in cautarea prazii; urlete lugubre rasunau prin intunericul noptii scurte.
Lupul din tinuturile acestea e o ruda foarte apropiata a ciinelui; latra ca si el, si adesea chiar in asa fel, incit reuseste sa insele si urechile cele mai deprinse ca de exemplu, ale clinilor; se spune chiar ca lupii folosesc acest siretlic ca sa atraga ciinii si sa-i sfisie. Faptul a fost observat prin tinuturile din jurul golfului Hud­son, iar doctorul a putut sa-l constate in Noua America; Johnson avu grija sa nu-si lase liberi ciinii de la sanii, caci ar fi putut cadea in cursa.
Cit despre Duk, vazuse destule si avea un miros prea fin ca sa se arunce sin­gur in gura lupului.
Timp de cincisprezece zile au vinat mult; proviziile de carne proaspata au fost numeroase: au impuscat potirnichi, ptarmigani si ortolani de zapada, care consti­tuiau o alimentatie foarte gustoasa. Vinatorii nu se indepartau de Fort-Provi­dence. Se poate spune ca vinatul marunt venea singur in bataia pustii; prin sim­pla sa prezenta, insufletea in mod deosebit plajele acestea tacute, iar golful Victo­ria capata o infatisare neobisnuita care-ti inveselea ochii.
Cele cincisprezece zile care urmara dupa povestea cu ursii au fost consacrate acestor diferite ocupatii; dezghetul facu progrese vizibile; termometrul urca la treizeci si doua de grade peste zero:, torentele incepura sa mugeasca prin albiile lor si mii de cascade se improvizau pe povirnisurile colnicelor.
Doctorul, dupa ce curata un acru' de teren, semana pe el seminte de creson, de macris si de cochetaria, a caror actiune impotriva scorbutului e excelenta; ve­dea parca rasarind din pamint, de la o zi la alta, mici frunze verzi, cind, dintr-o data, cu o iuteala de neinchipuit, frigul se intoarse ca un stapin in imperiul lui.
Intr-o singura noapte, in timp ce batea un vint puternic dinspre nord, termo­metrul scazu iar cu aproape patruzeci de grade; cobori la opt grade sub zerol. Totul ingheta, pasari, patrupede, amfibii disparura ca prin farmec: rasuflatorile focilor se inchisera din nou, crapaturile disparura, gheata isi recapata taria de granit, iar cascadele, prinse de inghet in caderea lor, se intepenira in lungi turturi de cristal.
O adevarata schimbare se produse chiar sub ochii lor, in noaptea de ll spre l2 mai. si cind Bell scoase dimineata nasul afara, in gerul care se lasase, era cit pe ce sa ramina fara el.
- O! natura boreala, exclama doctorul, cam dezamagit, iata de ce esti tu in stare! Deh! N-am acum decit sa insamintez din nou.
Hatteras lua lucrurile mai putin filozofic, grabit cum era sa-si reia cercetarile. Dar trebui sa se resemneze.
- si vom avea multa vreme o temperatura ca asta? intreba Johnson.
- Nu, prietene, raspunse Clawbonny; e ultima lovitura pe care ne-o da fri­gul! iti dai bine seama ca aici e la el acasa si nu poate fi gonit fara sa opuna re­zistenta.
- Se apara bine, replica Bell, frecindu-si fata.
- Da! Dar ar fi trebuit sa ma astept la asta, continua doctorul si sa nu-mi sacrific semintele ca un nepriceput, cu atit mai mult. cu cit puteam, la nevoie, sa le fac sa rasara linga masinile de gatit din bucatarie.
- Cum? intreba Altamont, ar fi trebuit sa prevedeti aceasta schimbare de temperatura?
- Fara indoiala, si era la mintea oricui! Ar fi trebuit sa-mi pun semintele sub protectia imediata a sfintului Mamert, a sfintului Pancratiu si a sfintului Ger-vais, a caror sarbatorire cade in zilele de  ll, l2 si  l3 ale acestei luni.
- Nemaipomenit, doctore! exclama Altamont; va rog sa-mi spuneti ce influ­enta ar putea sa aiba cei trei sfinti cu pricina asupra temperaturii?
- Foarte mare, daca ar fi sa ne luam dupa horticultori, care-i numesc "cei trei sfinti ai ghetii".
- si de ce?
- Pentru ca, in general, in luna mai se lasa un frig periodic, si aceasta sca­dere a temperaturii se produce intre ll si l3 ale acestei luni. Asa stau lucrurile. Asta-i tot.
- E curios, dar se poate oare explica? intreba americanul.
- Da. in doua feluri: fie prin interpunerea unei cantitati mai mari de asteroi-ziVin aceasta epoca a anului, intre pamint si soare, sau, pur si simplu, prin di­zolvarea zapezilor care, topindu-se, absorb in mod necesar o foarte mare canti­tate de caldura. Ambele cauze sint plauzibile. Trebuie sa le admitem neaparat? Nu stiu. Dar, daca nu sint sigur de valoarea explicatiilor, ar fi trebuit sa fiu sigur de autenticitatea faptului, sa nu-l uit si sa nu-mi compromit plantatiile.




Doctorul spunea adevarul. Dintr-un motiv sau altul, frigul a fost intens in res­tul lunei mai; vinatorile trebuira sa fie intrerupte, nu atit din cauza temperaturii prea aspre, cit mai ales din cauza totalei lipse de vinat; din fericire, rezerva de carne proaspata nu era inca epuizata, mai aveau pina atunci. Cei care iernau se gasira, deci, din nou condamnati la inactivitate; timp de cincisprezece zile, de la ll la 25 mai, viata lor monotona n-a fost marcata decit de o singura intimplare, o boala grava, o anghina difterica, care-l lovi pe neasteptate pe dulgher; doctorul nu se putu insela asupra naturii acestei boli la vederea amigdalelor foarte infla­mate si a falsei membrane care le captusea; dar se afla in elementul sau, iar boala care, desigur, nu tinuse seama de prezenta lui, fu repede inlaturata. Tratamentul urmat de Bell fu foarte simplu, iar farmacia nu era departe: doctorul se multumi sa-i recomande lui Bell sa tina in gura citeva bucati de gheata; in citeva ore inflamatia ceda, iar falsa membrana disparu. Dupa douazeci si patru de ore, Bell fu din nou pe picioare.
Si cum toti se minunau de tratamentul medicului, acesta le spuse:
- Aici e tara anghinelor, grai el, asa incit trebuie neaparat ca si leacul sa fie alaturi de boala.
- Leacul, si mai ales medicul, adauga Johnson, in mintea caruia iscusinta doctorului lua proportii fabuloase.
In timpul acestor noi zile de repaus, doctorul se hotari sa aiba o discutie im­portanta cu capitanul; se punea problema de a-l face pe Hatteras sa renunte la ideea de a porni din nou spre nord fara a lua cu dinsul o baleniera sau vreo barca oarecare, o bucata de lemn, in sfirsit, ceva cu care sa se poata strabate un brat de mare sau o strimtoare. Capitanul, atit de categoric in ideile sale, se pro­nuntase in mod formal impotriva folosirii oricarei ambarcatiuni facute din restu­rile vasului american.
Doctorul nu prea stia cum sa inceapa vorba, si totusi era important ca in chestiunea aceasta sa se ia imediat o hotarire, caci luna iunie aducea in curind cu sine perioada marilor expeditii. in sfirsit, dupa ce se gindi mult, il lua intr-o zi pe Hatteras deoparte si, cu aerul sau de calma blândete, ii spuse:
- Hatteras, crezi ca-ti sint prieten?
- Desigur, raspunse capitanul cu vioiciune, cel mai bun, si chiar singurul.
- Daca-ti dau un sfat, continua doctorul, un sfat pe care nu mi-l ceri, l-ai socoti dezinteresat?
- Da, pentru ca stiu ca niciodata nu v-ati lasat condus de interesul personal; dar unde vreti sa ajungeti?
- Asteapta, te rog, Hatteras, mai am o rugaminte. Ma socoti un bun englez ca si dumneata si insetat de glorie pentru patria mea?
Hatteras atinti asupra doctorului o privire surprinsa.
- Da, raspunse el, intrebindu-l din ochi despre scopul cererii sale.
- Vrei sa ajungi la Polul Nord, spuse doctorul in continuare; inteleg ambitia dumitale, si o impartasesc; dar, ca sa ajungem la acest tel, trebuie sa facem ceea ce e necesar.
- Ei bine, pina acum n-am sacrificat oare totul ca sa reusesc?
- Nu, Hatteras, nu ti-ai sacrificat antipatiile personale si, in clipa aceasta, te vad gata sa refuzi mijlocul absolut indispensabil pentru a ajunge la pol.
- Aha! raspunse  Hatteras, vreti sa vorbiti despre barca... despre omul acela...
- Hatteras, hai, sa judecam fara patima, la rece, si sa studiem problema pe toate fetele. Coasta pe care am iernat s-ar putea sa fie intrerupta; nimic nu ne dovedeste ca ea se prelungeste cu sase grade spre nord; daca informatiile care te-au adus pina aici se verifica, trebuie, deci, in timpul verii, sa gasim o mare li­bera de o vasta intindere. Or, in prezenta Oceanului Arctic, eliberat de gheturi si propice unei navigatii usoare, cum vom proceda daca ne lipsesc mijloacele de a-l traversa?
Hatteras nu raspunse.
- Vrei oare sa te trezesti la citeva mile de Polul Nord, fara a putea ajunge acolo?
Hatteras lasa sa-i cada capul in miini.
- si acum, continua doctorul, sa examinam problema sub aspectul ei moral, inteleg ca un englez sa-si sacrifice viata si averea pentru a-i oferi Angliei o glorie in plus! Dar pentru ca o barca, construita din citeva scinduri smulse dintr-un vas american, dintr-un bastiment american naufragiat si fara nici o valoare, va atinge noua coasta sau va fi strabatut oceanul necunoscut - ar putea oare micsora onoarea descoperirii? Oare, daca ai fi descoperit chiar dumneata pe plaja aceasta coca unui vas parasit ai fi sovait sa te folosesti de ea? Nu apartine oare numai se­fului expeditiei onoarea reusitei? si, te intreb, oare aceasta ambarcatiune, con­struita de patru englezi nu este englezeasca de la chila pina la bordura?
Hatteras continua sa taca.
- Nu, spuse Clawbonny, sa vorbim deschis, nu barca e cea care te necajeste, ci omul.
- Da, doctore, raspunse capitanul, il urasc pe americanul acesta, pe omul acesta pe care soarta rea ni l-a aruncat in drum...
- Ca sa te salveze!
- Ca sa ma distruga! Mi se pare ca ma sfideaza, ca vorbeste aici ca un sta-pin, ca-si inchipuie ca soarta mea e in miinile lui si ca mi-a ghicit planurile. Nu s-a dat in vileag pe de-a-ntregul cind a fost vorba sa punem nume noilor tinuturi? A marturisit el vreodata ce cauta la aceste latitudini? Nu-mi veti scoate din cap ideea care ma ucide: ca acest om e comandantul unei expeditii trimisa de guver­nul Statelor Unite ca sa faca vreo descoperire.
- si chiar de ar fi asa, Hatteras, ce dovedeste ca aceasta expeditie incerca sa ajunga la pol? America nu poate si ea sa incerce, ca si Anglia, sa gaseasca Trece­rea din nord-vest? in orice caz, Altamont habar n-are de planurile noastre, caci nici Johnson, nici Bell, nici dumneata, nici eu n-am scos o vorba in fata lui des­pre ele.
- Bine, atunci sa nu le stie niciodata!



- Pina la urma va trebui neaparat sa le cunoasca, intrucit nu-l putem lasa singur aici.
- si de ce nu? intreba capitanul cu oarecare violenta in glas. Nu poate sa ra-mina la Fort-Providence?
- N-ar consimti la asa ceva, Hatteras; si apoi, sa-l parasim pe omul acesta, pe care n-am fi siguri câ-l regasim la inapoiere, ar li mai mult decit imprudent, ar fi inuman; Altamont va veni cu noi, trebuie sa vina! Dar cum e de prisos sa-i dam de pe acum idei pe care nu le are, sa nu-i spunem nimic si sa construim o barca destinata in aparenta actiunilor de recunoastere a acestor noi tarmuri.
Hatteras nu se putea hotari sa se dea batut in fata argumentelor prietenului sau; acesta astepta un raspuns care nu venea.
- si daca omul acesta refuza sa consimta la desfacerea in bucati a vasului? spuse, in fine, capitanul.
- in cazul acesta, vei avea dreptul de partea dumitale; vei construi barca fara voia lui si n-ar mai avea caderea sa faca vreo obiectie.
- Sa dea Donujul, deci, sa refuze! exclama Hatteras.
- inainte de un refuz, raspunse doctorul, trebuie adresata o cerere; ma insar­cinez eu s-o fac.
Intr-adevar, chiar in aceeasi seara, la cina, Clawbonny aduse vorba despre anumite planuri de calatorii necesare in timpul lunilor de vara, pentru a face rele-veele hidrografice ale coastelor.
- Cred, Altamont, ca vei merge cu noi?
- Desigur, raspunse americanul, trebuie sa stim pina unde se intinde acest ti­nut al Noii-Americi!
Hatteras se uita fix la rivalul sau in timp ce raspundea in felul acesta.
- si pentru asta, continua Altamont, trebuie sa folosim cit mai bine resturile lui Porpoise; sa construim asadar, o barca solida si care sa ne duca departe.
- Ai auzit Bell, spuse cu vioiciune doctorul, chiar de miine ne apucam de treaba.



Capitanul Hatteras - capitolul 1
Capitanul Hatteras - capitolul 2
Capitanul Hatteras - capitolul 3
Capitanul Hatteras - capitolul 4
Capitanul Hatteras - capitolul 5
Capitanul Hatteras - capitolul 6
Capitanul Hatteras - capitolul 7
Capitanul Hatteras - capitolul 8
Capitanul Hatteras - capitolul 9
Capitanul Hatteras - capitolul 10
Capitanul Hatteras - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - capitolul 13
Capitanul Hatteras - capitolul 14
Capitanul Hatteras - capitolul 15
Capitanul Hatteras - capitolul 16
Capitanul Hatteras - capitolul 17
Capitanul Hatteras - capitolul 18
Capitanul Hatteras - capitolul 19
Capitanul Hatteras - capitolul 20
Capitanul Hatteras - capitolul 21
Capitanul Hatteras - capitolul 22
Capitanul Hatteras - capitolul 23
Capitanul Hatteras - capitolul 24
Capitanul Hatteras - capitolul 25
Capitanul Hatteras - capitolul 26
Capitanul Hatteras - capitolul 27
Capitanul Hatteras - capitolul 28
Capitanul Hatteras - capitolul 29
Capitanul Hatteras - capitolul 30
Capitanul Hatteras - capitolul 31
Capitanul Hatteras - capitolul 32
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 1
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 2
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 3
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 4
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 5
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 6
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 7
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 8
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 9
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 10
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 13
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 14
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 15
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 16
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 17
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 18
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 19
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 20
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 21
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 22
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 23
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 24
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 25
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 26
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 27


Aceasta pagina a fost accesata de 827 ori.
{literal} {/literal}