Capitanul Hatteras - capitolul 9

de Jules Verne

Partea Intai

Englezii la Polul Nord






In sfirsit, depasira cercul polar. La 30 aprilie, la prinz, Forward trecea la tra-vers de Holsteinborg; in zare, spre rasarit, se inaltau munti pitoresti. Marea era, ca sa spunem asa, eliberata de gheturi sau, mai curind, gheturile puteau fi evitate cu usurinta. Vintul se deplasa spre sud-est, iar bricul, cu trinca, brigantina, focu­rile si zburatorii intinse, inainta in marea Baffin.
Ziua aceasta a fost deosebit de linistita si echipajul isi ingadui un pic de odihna. in jurul vasului inotau si zburau nenumarate pasari; doctorul observa, printre altele, niste alca-alla, care semanau aproape cu lisitele, cu gitul, aripile si spatele negre, iar pieptul alb; ele se scufundau cu vioiciune si ramineau sub apa uneori mai mult de patruzeci de secunde.
Ziua aceasta n-ar fi fost marcata de nici un eveniment nou daca, oricit de ex­traordinar ar parea, nu s-ar fi produs la bord urmatorul fapt:
Dimineata, la ora sase, intorcindu-se in cabina, dupa ce facuse de cart, Ri­chard Shandon gasi pe masa lui o scrisoare cu urmatoarea adresa:

Comanderului Richard Shandon, la bordul bricului FORWARD

Marea Baffin

Lui Shandon nu-i veni sa-si creada ochilor; dar, inainte de a lua cunostinta de continutul acestei ciudate misive, trimise dupa doctor, dupa James Wall si dupa seful de echipaj si le arata scrisoarea.
- Devine din ce in ce mai ciudat, spuse Johnson. "E incintator!" gindi doctorul.
- in sfirsit, exclama Shandon, vom afla secretul! Cu un gest rapid, rupse plicul si citi urmatoarele:

Comandere,

Capitanul bricului FORWARD e multumit de singele rece, priceperea si curajul de care oamenii, ofiterii si dumneavoastra, personal, ati dat dovada in ultimele im­prejurari; el va roaga sa transmiteti echipajului recunostinta sa.
Binevoiti a va indrepta direct spre nord, catre golful Meiville, iar de acolo veti incerca sa patrundeti in strimtoarea ' Smith.

Capitanul bricului Forward

K.Z.

Luni, 30 aprilie, langa Capul Walsingham.

- si asta-i tot, raspunse Shandon. Scrisoarea ii cazu din mina.
- Pai, cum vine asta! exclama Wall. Capitanul acesta himeric nici nu mai pomeneste de sosirea lui la bord; trag concluzia ca nu va veni niciodata.
- Dar scrisoarea asta, intreba Johnson, cum a sosit? Shandon tacea.
- Domnul Wall are dreptate, raspunse doctorul, care, ridicind plicul de pe jos, il intoarse pe toate partile. Capitanul nu va veni la bord, dintr-un motiv foarte intemeiat...



- Care anume? intreba repede shandon.
- Pentra ca el se si afla aici, raspunse, simplu, doctorul.
- Aici!  se mira Shandon. Ce vreti sa spuneti?
- Cum sa ne explicam altminteri sosirea acestei scrisori? Johnson dadea din cap, in semn de aprobare.
- Nu e cu putinta, raspunse Shandon cu energie. ii cunosc pe toti oamenii din echipaj. Ar trebui, deci, presupus ca acest capitan se afla printre ei inca de la plecarea vasului? Nu e cu putinta, v-o spun eu! De peste doi ani, nu e unul pe care sa nu-l fi vazut prin Liverpool de o suta de ori; presupunerea dumneavoas­tra, doctore, nu sta in picioare.
- Atunci ce parere ai. Shandon?
- Oricare, afara de aceasta. Admit ca acest capitan, sau vreun om de-ai lui, stiu eu, a putut sa profite de intuneric, de ceturi, de tot ce vreti, ca sa se stre­coare la bord; nu sintem departe de pamint; exista caiace de eschimosi care trec neobservate printre gheturi, se poate, deci, sa fi venit cineva pina la vas, sa fi adus scrisoarea... ceata era destul de deasa ca sa favorizeze acest plan...
- si ca sa impiedice vederea bricului, raspunse doctorul; daca n-am vazut noi un intrus strecurindu-se la bord, cum ar fi putut el sa-l descopere pe Forward in mijlocul cetii?
- E evident, spuse Johnson.
- Revin, asadar, la ipoteza mea, spuse doctorul. Ce crezi despre asta, Shan­don?
- Tot ce vreti, raspunse Shandon cu naduf, afara de presupunerea ca omul asta se afla la bordul vasului meu.
- Poate ca, adauga Wall, se gaseste printre cei din echipaj vreun om de-al lui care a primit instructiuni.
- Tot ce se poate, raspunse doctorul.
- Dar cine sa fie? intreba Shandon. imi cunosc toti oamenii, va spun, si inca de multa vreme.
- in orice caz, continua Johnson, daca acest capitan, fie el om sau diavol, se prezinta pe vas, va fi primit ca atare, dar din scrisoarea asta mai e de tras o inva­tatura, sau, mai bine zis, o alta informatie.
- si care anume? intreba Shandon.
- Ca noi trebuie sa ne indreptam nu numai spre golful Melville, ci si spre strimtoarea Smith.
- Ai dreptate, raspunse doctorul.
- Strimtoarea Smith, repeta masinal Richard Shandon.
- Este, asadar, evident, interveni din nou Johnson, ca destinatia lui Forward nu e cautarea unei Treceri din nord-vest, de vreme ce vom lasa in stinga singura intrare care duce acolo, adica strimtoarea Lancastre. Iata ceva ce ne prevesteste o navigatie plina de greutati, pe mari necunoscute.
- Da, strimtoarea Smith, raspunse Shandon, e drumul pe care americanul Kane l-a urmat in 1853, si cu pretul citor pericole! Multa vreme, a fost socotit pierdut la aceste latitudini infricosatoare! In sfirsit, deoarecce trebuie sa mergem intr-acolo, vom merge!  Dar pina unde? Oare la pol?
- si de ce nu? exclama doctorul.
Ipoteza acestei incercari nebunesti il facu pe seful de echipaj sa ridice din umeri.




- in sfirsit, relua James Wall, ca sa ne intoarcem la capitan, daca exista, nu vad nici un alt loc, pe coasta Groenlandei, unde ne-ar putea astepta, decit aseza­rile de la Disko sau Uppernawik; in citeva zile vom sti, deci, ce avem de facut.
- Dar, intreba doctorul pe Shandon, nu ai de gind sa aduci la cunostinta echipajului primirea acestei scrisori?
- Cu permisiunea comanderului, raspunse Johnson n-as face asa ceva.
- De ce? intreba Shandon.
- Pentru ca toata situatia aceasta extraordinara, fantastica, e de natura sa-i descurajeze pe oamenii nostri. Ei sint si asa foarte nelinistiti de soarta unei expe­ditii care se prezinta in felul acesta. Or, daca le dam temeiuri sa creada ca sint condusi de o forta supranaturala, asta ar avea urmari neplacute si in momentele critice n-am mai putea sa ne bizuim pe ei. Ce parere ai comandere?
- Dar dumneavoastra, doctore, ce parere aveti? intreba Shandon.
- Mi se pare ca maistrul Johnson judeca intelept.
- si dumneata, James?
- Daca nu exista o idee mai buna, ma alatur parerii acestor domni. Shandon râmase pe ginduri timp de citeva clipe, apoi reciti cu atenie scrisoa­rea.
- Domnilor, spuse el, parerea dumneavoastra e desigur foarte buna, dar n-o pot adopta.
- si de ce nu? intreba doctorul.
- Pentru ca instructiunile cuprinse in aceasta scrisoare sint categorice; ele or­dona sa se aduca la cunostinta echipajului felicitarile capitanului, or pina acum m-am supus intotdeauna orbeste ordinelor sale, indiferent de modul in care mi-au fost transmise, si n-as putea...-
- Totusi... insista Johnson, care se temea tocmai de efectul unor asemenea comunicari asupra starii de spirit a marinarilor.
- Bunul meu Johnson, raspunse Shandon, inteleg insistenta dumitale, argu­mentele dumitale sint excelente, dar citeste, te rog: "...va roaga sa transmiteti echipajului recunostinta sa".
- Procedeaza, deci, in consecinta, spuse Johnson, care respecta, de altfel, cu strictete disciplina. Sa adun echipajul pe punte?
- Aduna-l, raspunse Shandon.
Stirea despre o comunicare a capitanului se raspindi imediat la bord. Marina­rii sosira fara intirziere la locul de adunare, iar comandantul citi cu glas tare scri­soarea misterioasa.
Citirea scrisorii fu urmarita intr-o tacere posaca; oamenii se despartira apoi, framintati de mii de presupuneri. Clifton avea motive sa se lase prada supersti­tioasei sale imaginatii; rolul pe care-l atribui in acest eveniment lui Dog-Captain fu considerabil si nu mai pregeta sa-l salute ori de cite ori il intilnea intimplator in cale.
- Cind va spuneam eu, le repeta el marinarilor, ca animalul acesta stie sa scrie!
Nimeni nu-i mai riposta; chiar si lui Bell, dulgherul, i-ar fi venit foarte greu sa raspunda.
Totusi era clar pentru fiecare ca, desi lipsea capitanul, umbra sau spiritul lui veghea la bord; cei mai intelepti se ferira de acum inainte sa mai schimbe intre ei presupuneri.
La 1 mai, la prinz, observatile facute indicau o latitudine de 68°32' si 56°32' longitudine. Temperatura se ridicase si termometrul arata douazeci si cinci de grade deasupra lui zerol.
Doctorul se distra urmarind hirjoana unei ursoaice albe cu doi ursuleti, pe marginea unui pack, in prelungirea uscatului. insotit de Wall si de Simpson, in­cerca s-o vineze din barca, dar ursoaica n-avea chef de lupta si-si tiri repede odraslele dupa sine, iar doctorul trebui sa renunte la urmarire.




Depasira capul Chidley in timpul noptii, sub influenta unui vint favorabil si, in curind, aparura la orizont muntii inalti de la Disko; golful Godavhn, resedinta guvernatorului general al asezamintelor daneze a fost lasat pe dreapta. Shandon nu socoti nimerit sa se opreasca si depasi in curind pirogile eschimosilor care cautau sa-l ajunga.
Insula Disko se mai numeste si Insula Balenei; de aici, la l2 iulie l845, sir John Franklin a scris pentru ultima oara catre Amiralitate si tot pe aceasta in­sula, in 27 august 1859, a ajuns la intoarcerea sa capitanul Mac Clintock, adu-cind cu el probe sigure despre pieirea expeditiei.
Coincidenta acestor doua evenimente avea sa fie observata de catre doctor; trista lor alaturare era bogata in amintiri, dar in curind inaltimile de la Disko disparura din ochii lui.
Pe coasta se aflau numeroase ice-berg-uri, pe care nici cele mai puternice dez­gheturi nu reusesc sa le desprinda de tarm; sirul acesta continuu de creste impru­muta formele cele mai ciudate.
A doua zi, catre ora trei, reperara spre nord-est Sanderson-Hppe; pamintul fu lasat in urma la o distanta de cincisprezece mile la tribord; muntii pareau vopsiti in galben-roscat. in timpul serii mai multe balene din specia "finers", care au ino­tatoarele pe spate, venira sa se joace printre sloiurile de gheata, scotind trombe de aer si apa pe nari.
In noaptea de trei sau patru mai, doctorul avu prilejul sa vada pentru prima oara cum soarele atinge marginea orizontului, fara sa-si cufunde in el discul sau luminos; de la 3l ianuarie, orbita sa se marea in fiecare zi si domnea acum o lu­mina continua.
Pentru un spectator neobisnuit, aceasta staruitoare lumina a zilei este un pri­lej de uimire, dar si de oboseala; nu-ti vine sa crezi in ce masura intunericul nop­tii e necesar sanatatii ochilor; incercind sa se obisnuiasca cu aceasta lumina conti­nua, pe care reflectarea razelor pe cimpurile de gheata o facea si mai usturatoare, doctorul simtea niste dureri cumplite.
La 5 mai, Forward depasi paralela saptezeci si doi. Cu doua luni mai tirziu, ar fi intilnit numeroase baleniere care pescuiau la aceste latitudini inalte, dar acum strimtoarea nu era inca destul de libera ca sa permita acestora vase sa intre in marea Baffin.
A doua zi, bricul, dupa ce trecuse de Insula Femeilor, sosi in dreptul lui
Uppernawik, asezarea cea mai nordica pe care o stâpineste Danemarca pe aceste coaste.




Capitanul Hatteras - capitolul 1
Capitanul Hatteras - capitolul 2
Capitanul Hatteras - capitolul 3
Capitanul Hatteras - capitolul 4
Capitanul Hatteras - capitolul 5
Capitanul Hatteras - capitolul 6
Capitanul Hatteras - capitolul 7
Capitanul Hatteras - capitolul 8
Capitanul Hatteras - capitolul 9
Capitanul Hatteras - capitolul 10
Capitanul Hatteras - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - capitolul 13
Capitanul Hatteras - capitolul 14
Capitanul Hatteras - capitolul 15
Capitanul Hatteras - capitolul 16
Capitanul Hatteras - capitolul 17
Capitanul Hatteras - capitolul 18
Capitanul Hatteras - capitolul 19
Capitanul Hatteras - capitolul 20
Capitanul Hatteras - capitolul 21
Capitanul Hatteras - capitolul 22
Capitanul Hatteras - capitolul 23
Capitanul Hatteras - capitolul 24
Capitanul Hatteras - capitolul 25
Capitanul Hatteras - capitolul 26
Capitanul Hatteras - capitolul 27
Capitanul Hatteras - capitolul 28
Capitanul Hatteras - capitolul 29
Capitanul Hatteras - capitolul 30
Capitanul Hatteras - capitolul 31
Capitanul Hatteras - capitolul 32
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 1
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 2
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 3
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 4
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 5
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 6
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 7
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 8
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 9
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 10
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 13
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 14
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 15
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 16
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 17
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 18
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 19
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 20
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 21
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 22
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 23
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 24
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 25
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 26
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 27


Aceasta pagina a fost accesata de 1814 ori.