Capitanul Hatteras - Capitolul 12

Capitanul Hatteras - Capitolul 12

de Jules Verne




Partea Intai


Englezii la Polul Nord



Capitolul XII

CAPITANUL HATTERAS




Forward inainta rapid, sub presiunea vaporilor, printre ice-field-urile si muntii de gheata. Johnson era el insusi la cirma. Shandon scruta orizontul cu ai sai snow-spectacles, dar bucuria i-a fost de scurta durata caci in curind isi dadu seama ca senalul se infunda intr-o depresiune inconjurata de ghetari.
Totusi, greutatilor de a se inapoia de unde plecase le prefera sansele de a-si urma drumul inainte.
Ciinele urma bricul alergind pe cimpia de gheata, dar se tinea la o distanta destul de mare. Numai ca, ori de cite ori raminea in urma, se auzea un fluierat ciudat care-l facea sa revina imediat.
Cind fluieratul se auzi pentru prima oara, marinarii privira in jurul lor; erau singuri pe punte, strinsi la sfat; nici un strain, nici un necunoscut, si totusi fluie­ratul se facu auzit in mai multe rinduri.
Clifton se alarma primul.
- Auziti? Vedeti cum sare animalul asta cind aude ca e fluierat?
- Sa nu-ti vina sa crezi!  raspunse Gripper.
- S-a terminat! exclama Pen. Nu merg mai departe.
- Pen are dreptate, replica Brunton; inseamna sa te iei de piept cu Dumne­zeu.
- Ba, cu dracul! raspunse Clifton. Prefer sa pierd toata partea de cistig ce mi se cuvine, decit sa mai fac macar un pas.
- N-o sa ne mai intoarcem, spuse Bolton, abatut. Echipajul ajunsese in cea mai grava stare de demoralizare.
- Nici un pas in plus! striga Wolsten. Sinteti de aceeasi parere?
- Da, da!  raspunsera marinarii.
- Ei bine, spuse Bolton, hai sa-l gasim pe comander; ma insarcinez eu sa-i vorbesc.
Marinarii, in grup compact, se indreptara spre duneta.
Forward tocmai patrundea intr-o depresiune vasta; care sa tot fi avut un dia­metru de opt sute de picioare; era complet inchisa, cu exceptia unei singure iesiri, prin care sosea vasul.
Shandon intelese ca intrase singur in strimtoare. Dar ce era sa faca? Cum sa se mai intoarca de unde plecase? Simti cum il apasa intreaga lui raspundere; mina i se inclesta pe luneta.
Doctorul se uita tinta, cu bratele incrucisate si fara sa scoata un cuvint; pri­vea zidurile de gheata, a caror altitudine medie putea sa treaca de trei sute de pi­cioare. O bolta de ceata raminea suspendata deasupra acestei prapastii.
In clipa aceea, Bolton i se adresa secundului:
- Comandere, rosti el cu un glas gituit de emotie, nu putem merge mai de­parte.
- Ce spui?! racni Shandon care, dindu-si seama ca autoritatea nu-i mai era recunoscuta, simti ca-i navaleste singele in obraz de minie.
- Spuneam, comandere, ca am facut destul pentru acest capitan nevazut si sa sintem hotariti sa nu mergem mai departe.
- Sinteti hotariti?!... exclama Shandon. Asa vorbesti, Bolton!  Ia seama!
- Amenintarile nu te vor ajuta la nimic! raspunse brutal Pen. Nu vom merge mai departe!
Shandon se indrepta spre marinarii revoltati, cind maistrul Johnson se apro­pie si-i sopti:
- Comandere, daca vrem sa scapam de aici, n-avem un minut de pierdut. Iata un ice-berg care inainteaza prin senal; poate astupa iesirea si sa ne faca pri­zonieri.
Shandon se intoarse ca sa examineze situatia.
- imi veti da socoteala pentru purtarea voastra mai tirziu, voi astia! spuse el adresindu-se razvratitilor. Pina atunci, vira la bord.
Marinarii se repezira la posturi. Forward porni cu repeziciune. Focarele fura umplute cu carbuni; trebuiau sa intreaca muntele plutitor. Era o lupta intre bric si ice-berg; primul gonea spre sud, ca sa treaca, al doilea mergea in deriva spre nord, gata sa inchida orice iesire.
- incingeti focarele! intetiti focul! striga Shandon. Dati drumul la vapori cu toata puterea! Brunton m-auzi?



Forward se strecura ca o pasare printre sloiurile risipite pe care prova sa le impingea in laturi; coca vasului trepida din pricina elicei si manometrul arata presiunea formidabila a vaporilor; acestia suierau cu un zgomot asurzitor.
- Blocati supapele! striga Shandon
Si mecanicul se supuse, cu riscul de a face sa sara vasul in aer.
Dar stradaniile lui disperate aveau sa fie zadarnice. Ice-berg-ul, luat de un cu­rent submarin, se indrepta cu iuteala spre senal; bricul se mai afla inca la o dis­tanta de sase sute de metri de el cind muntele de gheata, intrind cu un colt in spatiul liber, se lipi cu putere de vecinii lui, inchizind astfel orice iesire.
- Sintem pierduti! exclama Shandon, care nu putu sa-ti retina aceasta vorba nechibzuita.
- Pierduti! exclama echipajul.
- Scape cine poate!  strigara unii.
- Lansati barcile! spusera altii.
- La cambuza! strigata Pen si alti citiva din banda lui. Daca trebuie sa ne
inecam, sa ne inecam in gin!
Dezordinea ajunsese la culme printre acesti oameni care nu mai tineau seama de nimic.
Shandon se simti depasit de evenimente: voi sa comande, se bilbii, sovai - nu-si putea exprima gindurile prin vorbe.
Doctorul se plimba agitat. Johnson isi incrucisase bratele cu stoicism si tacea.
Deodata se auzi un glas puternic, energic, poruncitor, care rosti aceste cu­vinte:
- Toata lumea la posturi!  Cirma banda!
Johnson tresari si, fara sa-si dea seama, intoarse rapid timona.
Era si timpul; bricul, lansat in plina viteza, era pe cale sa se sfarme de zidurile inchisorii in care se afla.
Dar in timp ce Johnson se supunea instinctiv, Shandon. Clawbonny, echipa­jul, toti, pina la fochistul Waren care-si parasise focarele, pina la negrul Strong care-si lasa masinile de gatit, toti se regasin adunati pe punte si toti vazura iesind din cabina a carei cheie o avea numai el un barbat...
Omul acela era marinarul Garry.
- Domnule! exclama Shandon, palind, Garry... dumneata... cu ce drept co­manzi aici?
- Duk! striga Garry, repetind fluieratul acela de care se mirase atita echipa­jul.
Ciinele, auzindu-se strigat pe adevaratul lui nume, fu dintr-o saritura pe du-neta si veni sa se culce linistit la picioarele stapinului sau.
Echipajul nu scoase o vorba. Cheia aceasta pe care trebuia s-o aiba numai ca­pitanul lui Forward, ciinele acesta trimis de el si care venea, oarecum, sa-i certi­fice identitatea, tonul acesta de comanda asupra caruia era cu neputinta sa te in­seli, toate impreuna au actionat puternic asupra marinarilor si au fost suficiente ca sa stabileasca autoritatea lui Garry.
De altfel, Garry nu mai era de recunoscut; isi rasese favoritii bogati care-i in­cadrau fata, iar figura lui aparea acum mai impasibila, mai energica si mai po­runcitoare; imbracat in uniforma gradului sau. pe care o avusese in cabina, el aparea cu insemnele distinctive ale comandantului.
Astfel incit, cu mobilitatea sa fireasca, echipajul lui Forward, minat fara sa vrea de o pornire de entuziasm, striga intr-un singur glas:
- Ura! Ura pentru capitan!
- Shandon, i se adresa acesta secundului, ordona adunarea echipajului; il voi trece in revista.
Shandon se supuse si dadu ordinele necesare cu un glas schimbat. Capitanul veni in fata ofiterilor si a marinarilor sai, spunindu-le ceea ce avea sa le spuna si tratindu-l pe fiecare dupa purtarea de pina atunci.




Dupa ce isi termina inspectia, se urca iar pe duneta si, cu o voce linistita, rosti urmatoarele cuvinte:
- Ofiteri si marinari, eu sint englez ca si dumneavoastra, iar deviza mea este aceea a amiralului Nelson: "Anglia asteapta ca fiecare sa-si faca datoria".. Iata pavilionul tarii noastre! Am echipat acest vas, mi-am harazit averea acestei expe­ditii, ii voi consacra si viata mea, si a voastra, .dar acest pavilion va flutura la po­lul boreal al lumii. Aveti incredere. Va va fi acordata o suma de lire sterline pentru fiecare grad pe care-l vom cuceri spre nord, incepind de astazi. Or, sintem la al saptezeci si doilea si sint cu totul nouazeci. Faceti socoteala. De altfel numele meu va fi chezas pentru mine. El insemneaza energie si patriotism. Sint capitanul Hatteras!
- Capitanul Hatteras! exclama Shandon.
Si numele acesta, binecunoscut, al marinarului englez, se raspindi in soapta printre camenii echipajului.
- Acum, continua Hatteras, bricul sa fie ancorat de gheturi, focarele sa fie stinse si fiecare sa se intoarca la ocupatiile lui obisnuite. Shandon, am de vorbit cu dumneata despre treburile vasului. Vei veni la mine in cabina, impreuna cu doctorul, cu Wall si cu seful de echipaj. Johnson, ordona ruperea rindurilor!
Hatteras, calm si rece, parasi grav duneta, in timp ce Shandon lua masuri de ancorare la loc de siguranta a bricului.
Cine era, asadar, acest Hatteras si de ce numele lui facuse asupra echipajului o impresie atit de puternica?
John Hatteras, fiu unic al unui fabricant de bere din Londra, care la moartea acestuia, in 1852, era de sase ori milionar, imbratisa inca de tinar cariera de ma­rinar, in ciuda stralucitei averi care-l astepta. Nu pentru ca are fi fost impins la aceasta de vreo vocatie pentru comert, ci pentru ca-l mina instinctul descoperiri­lor geografice; visa intotdeauna sa puna piciorul acolo unde nu-l pusese nimeni inca.
La douazeci de ani avea constitutia robusta a oamenilor uscativi si sanguini: o figura energica, cu linii hotarite, geometrice, cu o frunte inalta si dreapta, cu ochi frumosi, dar reci, buze subtiri care desenau o gura zgircita la vorba, o statura mijlocie, membre solid articulate si miscate de muschi de fier, toate alcatuiau un om dotat cu o fire care sa reziste la orice incercare. Vazindu-l, iti dadeai seama ca era indraznet, auzindu-l iti dadeai seama ca e un om pasionat, dar stapinit; era o fire care nu dadea niciodata inapoi si gata sa riste viata altora cu tot atita convingere ca si pe a sa. Trebuia, deci, sa te gindesti de doua ori inainte de a-l urma in vreo actiune intreprinsa de el.
John Hatteras era foarte patruns de spiritul de mindrie englez si el fu acela care i-a dat intr-o zi unui francez orgoliosul raspuns de mai jos.
Francezul afirmase de fata cu el, pe un ton pe care-l socotea politicos, ba chiar amabil:

"Daca n-as fi francez, as vrea sa fiu englez."

"Eu, ii raspunsese Hatteras, daca n-as fi englez, as vrea sa fiu englez." Se poate judeca omul dupa raspuns.

Ar fi vrut, mai presus de orice, sa le rezerve compatriotilor sai monopolul descoperirilor geografice, dar, spre marea Iui disperare, acestia facusera destul de putin in secolele anterioare, in domeniul descoperirilor.

Descoperirea Americii se datora genovezului Cristofor Columb, a Indiilor. portughezului Vasco da Gama, a Chinei, portughezului Fernand d'Andrada, a tarii Focului, portughezului Magellan, a Canadei, francezului Jacques Cartier; insulele Sonde, Labradorul, Brazilia, Capul Bunei Sperante, Azorele, Madera. Terra Nova, Guineea, Congo, Mexico, capul Blanc, Groenlanda, Islanda, Marea Sudului. California, Japonia, Cambodgia, Peru, Kamciatka, Filipinele, Spitzbergul, capul Horn, strimtoarea Behring, Tasmania, Noua Zeelanda, Noua Anglie, Noua Olanda, Louisiana, insula Jean-Mayen fusesera descoperite de islandezi, scandinavi, rusi, portughezi, danezi, spanioli, genovezi, olandezi, dar nici un en­glez nu figura printre ei - si pe Hatteras il cuprindea o adevarata disperare va-zindu-i pe ai sai exclusi din aceasta glorioasa falanga de navigatori care au facut marile descoperiri din secolul al XV-lea si al XVI-lea.
Hatteras se mai consola putin cind se gindea la timpurile moderne. Englezii isi luasera revansa cu Donnal Stuart, Burke, Wills, King, Gray, in Australia, cu Pal-liser in America, cu Cyril Graham, Wadington, Cummingham in India, cu Bur-ton, Spake, Grant, Livingstone in Africa.
Dar asta nu era destul; pentru Hatteras, acesti calatori mai mult perfectionau decit descopereau; trebuia, deci, sa se gaseasca ceva mai de seama, iar John era gata chiar sa inventeze o tara, numai ca sa aiba onoarea s-o descopere el. Or, dinsul remarcase ca, daca englezii nu alcatuiau majoritatea printre vechii desco­peritori si ca, daca trebuia sa mergi inapoi pina la Cook ca sa poti vorbi de Noua Caledonie, in l774, si despre insulele Sandwich unde a pierit el, in l778, exista, totusi, un colt al globului asupra caruia acestia pareau sa-si fi concentrat toate sfortarile.




E vorba tocmai de paminturile si marile boreale din nordul Americii. intr-adevar, tabloul descoperirilor polare, arata astfel:

Noua Zemlia, descoperita de Wilioughby in 1553
Insula Weigatz, descoperita de Barrough in 1556
Coasta de vest a Groenlandei, descoperita de Davis in 1585
Strimtoarea Davis, descoperita de Davis in 1587
Spiizberg, descoperit de Wilioughby in 15%
Golful Hudson descoperit de Hudson in 1610
Golful Baltin descoperit de Baffin in 1616

In timpul ultimilor ani, Hearne, Mackensie, John Ross, Parry, Franklin,
Richardson, Beechey, James Ross, Back, Dease, Simpson, Rae, Ingliefield, Belcher, Austin, Kellet, Moore, Mac Clure, Kennedy, Mac Clintock explorara fara ince­tare aceste paminturi necunoscute.
Se delimitasera bine coastele nordice ale Americii, aproape ca se descoperise Trecerea din nord-vest, dar nu era destul; se putea face mai mult si acest mai mult John Hatteras incercase de doua ori sa-l obtina, echipind doua vase pe chel­tuiala lui; voia sa ajunga chiar la pol si sa incununeze astfel seria de descoperiri engleze printr-o incercare de cel mai mare rasunet.
Scopul vietii lui era, deci, sa atinga polul. Dupa o serie de calatorii destul de frumoase prin marile sudului, Hatteras incerca, pentru prima oara, in l846, sa se ridice spre nord prin marea Baffin, dar nu reusi sa treaca de 74 grade latitudine; calatorea cu sloop-ul Hali/ax; echipajul sau a avut de suferit chinuri groaznice, iar John Hatteras a impins atit de departe aventuroasa lui temeritate, incit de atunci marinarii nu prea erau ispititi sa inceapa iar asemenea expeditii, cu un sef ca el.
Totusi, in l850, Hatteras reusi sa inroleze pe goeleta Farewell vreo douazeci de oameni hotariti, dar hotariti mai ales datorita pretului mare platit pentru
indrazneala lor. Cu acel prilej intra doctorul Clawbonny in corespondenta cu Hat­teras, pe care nu-l cunostea, si ceru sa faca parte din expeditie, dar postul de me­dic era ocupat, din fericire pentru doctor.
Farewell, urmind drumul pe care il luase Neptun al lui Aberdeen, in l8l7, se ridica la nord de Spitzberg pina la paralela saptezeci si sase. Acolo fu silit sa ra-mina peste iarna; dar suferintele au fost atit de cumplite si frigul atit de intens, incit nici un om din echipaj nu s-a mai intors in Anglia, afara numai de Hatteras, repatriat pe o baleniera daneza, dupa un mars de mai mult de doua sute de mile peste gheturi. Senzatia stirnita de inapoierea unui singur om din echipaj a fost uriasa. Cine ar mai fi indraznit, de aici inainte, sa-l mai urmeze pe Hatteras in incercarile lui nebunesti? Totusi, el nu-si pierduse nadejdea ca va porni din nou. Tatal lui, fabricantul de bere, muri iar el ajunse stapinul unei averi de nabab.
In timpul acela se produse un eveniment geografic, care-i dadu lovitura cea mai dureroasa lui John Hatteras.
Un bric, Advance, avind la bord saptesprezece oameni, echipat de comercian­tul Grinnel, comandat de doctorul Kane si trimis in cautarea lui sir John Fran­klin, se ridica, in l853, prin marea Baffin si strimtoarea Smith, pina dincolo de optzeci si doua de grade latitudine boreala, mai aproape de pol decit toti
inainta­sii lui.
Or, vasul era american. Grinnel era american si Kane de asemenea.
E lesne de inteles ca dispretul pentru yankei se transforma in ura in sufletul lui Hatteras; el hotari sa-l depaseasca cu orice pret pe indraznetul lui concurent si sa ajunga chiar la pol.
De doi ani traia incognito la Liverpool. Acolo trecea drept un marinar oare­care. A descoperit in Richard Shandon omul de care avea nevoie; i-a facut pro­puneri printr-o scrisoare anonima, lui, precum si doctorului Clawbonny.
Forward a fost construit, echipat, aprovizionat. Hatteras s-a ferit cu grija sa i se afle numele; n-ar fi gasit nici macar un singur om care sa-l insoteasca. A hota-rit sa nu ia comanda bricului decit in imprejurarile necesare si numai atunci cind echipajul sau va fi ajuns destul de departe ca sa nu mai poata da inapoi; avea la dispozitie, asa cum s-a vazut, posibilitatea de a oferi oamenilor sai atitia bani, in­cit nici unul dintre ei nu ar fi refuzat sa-l urmeze pina la capatul lumii.
Si, intr-adevar, chiar la capatul lumii voia sa mearga. Or, imprejurarile
deve­nind critice, John Hatteras nu mai sovai sa-si dezvaluie identitatea.
Ciinele lui, credinciosul Duk, tovarasul calatoriilor sale pe apa, fu primul care sa-l recunoasca si, din fericire pentru cei curajosi, dar din nefericire pentru cei ti­mizi, a ramas stabilit, fara putinta de tagada, ca John Hatteras era capitanul lui Forward.



Capitanul Hatteras - capitolul 1
Capitanul Hatteras - capitolul 2
Capitanul Hatteras - capitolul 3
Capitanul Hatteras - capitolul 4
Capitanul Hatteras - capitolul 5
Capitanul Hatteras - capitolul 6
Capitanul Hatteras - capitolul 7
Capitanul Hatteras - capitolul 8
Capitanul Hatteras - capitolul 9
Capitanul Hatteras - capitolul 10
Capitanul Hatteras - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - capitolul 13
Capitanul Hatteras - capitolul 14
Capitanul Hatteras - capitolul 15
Capitanul Hatteras - capitolul 16
Capitanul Hatteras - capitolul 17
Capitanul Hatteras - capitolul 18
Capitanul Hatteras - capitolul 19
Capitanul Hatteras - capitolul 20
Capitanul Hatteras - capitolul 21
Capitanul Hatteras - capitolul 22
Capitanul Hatteras - capitolul 23
Capitanul Hatteras - capitolul 24
Capitanul Hatteras - capitolul 25
Capitanul Hatteras - capitolul 26
Capitanul Hatteras - capitolul 27
Capitanul Hatteras - capitolul 28
Capitanul Hatteras - capitolul 29
Capitanul Hatteras - capitolul 30
Capitanul Hatteras - capitolul 31
Capitanul Hatteras - capitolul 32
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 1
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 2
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 3
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 4
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 5
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 6
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 7
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 8
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 9
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 10
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 13
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 14
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 15
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 16
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 17
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 18
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 19
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 20
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 21
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 22
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 23
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 24
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 25
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 26
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 27


Aceasta pagina a fost accesata de 1735 ori.
{literal} {/literal}