Capitanul Hatteras - capitolul 28

Capitanul Hatteras - capitolul 28

de Jules Verne




Partea Intai


Englezii la Polul Nord



Capitolul XXVIII

PREGATIRI DE PLECARE




Hatteras nu voi sa puna echipajul la curent cu noua situatie. Avea dreptate. Nenorocitii, stiindu-se tiriti spre nord cu o forta irezistibila, s-ar fi lasat, poate, prada furiilor disperarii. Doctorul il intelese si aproba tacerea capitanului.
Acesta isi fereca in suflet impresiile provocate de descoperire. A fost primul lui moment de fericire de la inceputul lungilor luni petrecute intr-o lupta neconte­nita impotriva elementelor naturii. Se afla impins la o suta cincizeci de mile mai spre nord, la nici opt grade de pol! Dar si-a ascuns atit de bine bucuria, incit doctorul n-a putut nici macar s-o banuiasca.
Se intreba doar de ce ochii lui Hatteras aveau o stralucire neobisnuita; dar asta a fost tot, iar raspunsul atit de firesc la aceasta intrebare nici macar nu i-a trecut prin minte.
Forward, apropiindu-se de pol, se indepartase de zacamintul de carbuni sem­nalat de sir Edward Belcher; in loc de o suta de mile, ca sa-l cauti, trebuia sa te intorci cu doua sute cincizeci de mile spre sud. Totusi, dupa o scurta discutie in­tre Hatteras si Clawbonny, planul calatoriei fu mentinut.
Daca Belcher spusese adevarul, si nu se puteau pune la indoiala spusele lui, lucrurile trebuiau sa se gaseasca in starea in care le lasase. De la l853 incoace, nici o expeditie noua nu se indreptase spre acele paminturi indepartate. La aceasta latitudine eschimosii nu se intilneau decit putini, sau deloc. Esecul din in­sula Beechey nu se putea repeta pe coastele Noului-Cornouailles. Temperatura scazuta a climatului de aici conserva la infinit lucrurile lasate sub influenta sa. Asadar, toate sansele erau in favoarea acestei calatorii printre gheturi.



S-a calculat ca excursia ar putea sa dureze cel mult patruzeci de zile si prega­tirile facute de Johnson tinura seama de acest lucru.
Grija lui s-a indreptat in primul rind asupra saniei; aceasta avea forma celor groenlandeze, larga de aproape un metru si lunga de douazeci si patru de pi­cioare. Eschimosii construiesc asemenea sanii care, adesea, depasesc cincizeci de picioare in lungime. Sania se compunea din scinduri lungi, curbate in fata si in spate si intinse ca un arc cu doua fringhii puternice. Aceasta constructie ii da o anumita elasticitate, de natura a face socurile mai putin periculoase. Sania alerga cu usurinta pe gheata, dar, atunci cind ningea, cind straturile albe nu erau inca intarite, i se adaptau doua talpici verticale, una Hnga alta, si, astfel ridicata, putea sa inainteze fara sa sporeasca rezistenta la tractiune. De altfel, frecata pe talpi cu un amestec de sulf si de zapada, dupa metoda eschimosa, sania aluneca deosebit de usor. Atelajul ei era format din sase ciini; animalele voinice, in ciuda faptului ca erau slabe, nu pareau sa sufere prea mult din cauza iernii aspre; hamurile lor din piele de caprioara erau in stare buna; trebuiau sa se bizuie pe acest echipaj vindut in mod cinstit de groenlandezii din Uppernawik. Toti cei sase ciini la un loc puteau sa traga o greutate de doua mii de livre, fara sa se oboseasca peste masura.
Materialele de cantonament erau: un cort, pentru cazul cind constructia unei snow-housel ar fi fost imposibila, o pinza cauciucata, larga, care urma sa fie in­tinsa pe zapada pentru a o impiedica sa se topeasca in contact cu corpul si, in fine, mai multe paturi de lina si de piele de bivol. in plus, au luat cu ei si halkett-
boat-ul.  
Proviziile au constat din cinci lazi de pemmican - carne uscata - cintarind aproximativ patru sute cincizeci de livre; s-a socotit cite o livra de pemmican pentru fiecare om si pentru fiecare ciine; acestia erau in numar de sapte, cu Duk. cu tot; oamenii trebuiau sa fie cel mult patru. S-au luat, de asemenea, doispre­zece galoni de spirt, adica aproape o suta cincizeci de livre; ceai, biscuiti, in can­titate suficienta; o mica masina de gatit portabila, cu o insemnata cantitate de fi­tiluri si cilti, pulbere, munitii si patru pusti cu doua tevi. Oamenii trebuiau, dupa modelul dat de capitanul Parry, sa se incinga cu centuri de cauciuc, in care cal­dura corpului si miscarea provocata de mers pastrau cafeaua, ceaiul si apa in stare lichida.
Johnson se ingriji in mod special de confectionarea unor snow-shoes4, fixate pe niste rame de lemn prevazute cu curele de piele; ele serveau de patine; pe tere­nurile complet inghetate si intarite, mocasinii din piele de caprioara ii inlocuiau cu succes; fiecare calator trebuia sa fie dotat cu cite doua perechi din ambele fe­luri de incaltaminte.




Aceste pregatiri atit de importante, deoarece omiterea unui singur amanunt putea sa duca la pieirea expeditiei, durara patru zile pline. in fiecare zi, la prinz, Hatteras avu grija sa stabileasca pozitia vasului sau; nava nu mai era in deriva si, pentru a se asigura intoarcerea, era necesara o siguranta absoluta.
Hatteras se ocupa cu alegerea oamenilor care trebuiau sa-l insoteasca. Era de luat o hotarire grava; pe unii dintre ei nu era bine sa-i duca cu sine, dar trebuia sa fie atent si daca-i lasa la bord. Totusi, cum salvarea tuturor depindea de reu­sita calatoriei, capitanului i s-a parut nimerit sa-si aleaga drept tovarasi de drum. in primul rind, oameni siguri si incercati.
Shandon fu astfel exclus; el nu manifesta, de altfel, nici o parere de rau in aceasta privinta. James Wall, bolnav la pat, nu putea sa ia parte la expeditie
Starea bolnavilor nu se inrautatise; tratamentul lor consta din frectii repetate si doze mari de suc de lamiie; nu era greu de urmat si nu facea necesara in nici un fel prezenta doctorului. Dinsul se puse deci in fruntea calatorilor si plecarea lui nu stirni nici cea mai mica plingere.
Johnson ar fi dorit cu ardoare sa-l insoteasca pe capitan in periculoasa lui mi­siune; dar acesta il lua deoparte si, cu glas afectuos, aproape emotionat, ii spuse:
- Johnson, n-am incredere decit in dumneata. Esti singurul ofiter pe mina caruia pot sa las vasul meu. Trebuie sa te stiu aici, ca sa-i supraveghezi pe Shan­don si pe ceilalti. Iarna ii tine pe loc; dar cine stie de ce hotariri funeste sint in stare in rautatea lor! Vei fi imputernicit cu instructiuni formale, prin care, la ne­voie, ti se va incredinta comanda. Vei fi alter-ego-vX meu. Noi nu vom lipsi decit cel mult patru sau cinci saptamini, si voi fi linistit avindu-te pe dumneata acolo unde nu pot sa fiu eu. Va trebuie lemne, Johnson. stiu! Dar, pe cit va fi posibil, crutati bietul meu vas. Ma intelegi, Johnson?
- Te inteleg, capitane, raspunse batrinul marinar, si voi ramine de vreme ce interesele dumitale o cer.
- Multumesc! spuse Hatteras, stringind mina sefului sau de echipaj, si adauga: Daca vezi- ca nu ne intoarcem, asteapta pina la dezghetul viitor si in­cearca sa faci o recunoastere spre pol. Daca ceilalti se opun, nu te mai gindi la noi si du-l inapoi pe Forward in Anglia.
- E dorinta dumitale, capitane?
- E hotarirea mea absoluta, raspunse Hatteras.
- Ordinele dumitale vor fi executate, spuse Johnson, simplu.
Odata hotarirea luata, doctorul il regreta pe respectabilul sau prieten, dar era nevoit a recunoaste ca bine facea Hatteras procedind in felul acesta.
Ceilalti doi tovarasi de calatorie fura Bell, dulgherul, si Simpson. Primul, sa­natos, viteaz si devotat, avea sa le fie de mare folos la instalarea taberei pe za­pada; al doilea, desi mai putin hotârit, primi totusi sa participe la o expeditie in care putea sa fie foarte folositor in dubla lui calitate de pescar si de vinator.
Astfel, detasamentul era format din Hatteras, Clawbonny, Bell, Simpson si credinciosul Duk; erau deci de hranit patru oameni si sapte ciini. Aprovizionarea fusese calculata in consecinta.
In timpul primelor zile din ianuarie, temperatura se mentinu in medie la trei­zeci si trei de grade sub zero.
Hatteras pindea cu nerabdare o schimbare a vremii; de mai multe ori consulta barometrul, dar nu se putea increde in el; instrumentul parea ca-si pierde, la lati­tudinile inalte, precizia lui obisnuita; natura, in climatul acesta, face importante exceptii de la regulile generale; astfel, limpezimea cerului nu era insotita intotde­auna de frig, iar zapada nu aducea neaparat o crestere a temperaturii; barometrul raminea nesigur, asa cum observasera si alti multi navigatori ai marilor polare, el coborind usor cind suflau vânturile din nord si din est; cind cobora jos de tot, aducea timp frumos, iar cind urca, zapada sau ploaie. Nu te puteai, deci, bizui pe indicatiile lui.
In sfirsit, la 5 ianuarie, o briza de est aduse cu sine o crestere de cincisprezece grade; mercurul in termometru se urca la optsprezece grade sub zero.
Hatteras hotari sa plece a doua zi; nu tinea sa mai vada cum sub ochii lui era desfacut vasul in bucati; duneta fusese complet pusa pe foc.




Asadar, la 6 ianuarie, in plin viscol, ordona plecarea. Doctorul le dadu bolna­vilor ultimele sfaturi; Bell si Simpson schimbara tacute stringeri de mina cu ca-, marazii lor. Hatteras voi sa-si ia ramas bun cu glas tare, dar vazu in jurul lui nu­mai priviri dusmanoase. I se paru ca surprinde un zimbet ironic pe buzele lui Shandon. Tacu. Poate ca ezita chiar un moment sa plece, privind catre Forward. Dar nu era posibil sa revina asupra hotaririi pe care o luase; sania incarcata si inhamata astepta pe cimpul de gheata; Bell o lua inainte, ceilalti il urmara. John­son ii insoti pe calatori cam un sfert de mila; apoi Hatteras il ruga sa se intoarca la bord, ceea ce batrinul marinar facu, dupa ce ii saluta fluturind multa vreme din mina, in semn de ramas bun.
In clipa aceea, Hatteras, intorcindu-se pentru ultima data spre bric, vazu cum dispar virfurile catargelor in ninsoarea intunecata ce cadea din cer.



Capitanul Hatteras - capitolul 1
Capitanul Hatteras - capitolul 2
Capitanul Hatteras - capitolul 3
Capitanul Hatteras - capitolul 4
Capitanul Hatteras - capitolul 5
Capitanul Hatteras - capitolul 6
Capitanul Hatteras - capitolul 7
Capitanul Hatteras - capitolul 8
Capitanul Hatteras - capitolul 9
Capitanul Hatteras - capitolul 10
Capitanul Hatteras - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - capitolul 13
Capitanul Hatteras - capitolul 14
Capitanul Hatteras - capitolul 15
Capitanul Hatteras - capitolul 16
Capitanul Hatteras - capitolul 17
Capitanul Hatteras - capitolul 18
Capitanul Hatteras - capitolul 19
Capitanul Hatteras - capitolul 20
Capitanul Hatteras - capitolul 21
Capitanul Hatteras - capitolul 22
Capitanul Hatteras - capitolul 23
Capitanul Hatteras - capitolul 24
Capitanul Hatteras - capitolul 25
Capitanul Hatteras - capitolul 26
Capitanul Hatteras - capitolul 27
Capitanul Hatteras - capitolul 28
Capitanul Hatteras - capitolul 29
Capitanul Hatteras - capitolul 30
Capitanul Hatteras - capitolul 31
Capitanul Hatteras - capitolul 32
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 1
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 2
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 3
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 4
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 5
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 6
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 7
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 8
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 9
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 10
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 13
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 14
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 15
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 16
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 17
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 18
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 19
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 20
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 21
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 22
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 23
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 24
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 25
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 26
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 27


Aceasta pagina a fost accesata de 834 ori.
{literal} {/literal}