Capitanul Hatteras - capitolul 10

de Jules Verne

Partea Intai

Englezii la Polul Nord







Shandon, doctorul Clawbonny, Johnson, Foker si Strong, bucatarul, coborira intr-o baleniera si pornira spre tarm.
Guvernatorul, sotia si cei cinci copii ai lor, toti eschimosii, venira, plini de politete, in intimpinarea vizitatorilor. Doctorul, ca filolog ce era, stia putin limba daneza, ceea ce fu destul ca sa stabileasca relatii foarte prietenesti; de altfel, Fo­ker, indeplinind functia de interpret al expeditiei in acelasi timp cu cea de ice-master, stia vreo douazeci de cuvinte in limba groenlandeza, si cu douazeci de cuvinte ajungi departe, daca nu esti ambitios.
Guvernatorul se nascuse pe insula Disko si nu-si parasise niciodata locul de bastina; el facu onorurile orasului, care se compunea din trei case de lemn, in care locuia el si preotul luteran, o scoala si niste pravalii care se aprovizionau de pe vasele naufragiate. Restul se compunea din colibe de zapada in care eschimosii intrau pe brinci, printr-o unica deschizatura.
O mare parte a populatiei venise in intimpinarea lui Forward si multi dintre bastinasi inaintara pina in mijlocul golfului cu caiacele lor lungi de cincisprezece picioare si largi de cel mult doua.
Preotul luteran si sotia lui, cu care doctorul ar fi dorit sa discute, erau plecati la Proven, la sud de Uppernawik; a trebuit deci sa se multumeasca sa stea de vorba cu guvernatorul.
Doctorul ii puse tot felul de intrebari cu privire la comertul, la obiceiurile, la moravurile eschimosilor si afla in limba gesturilor ca focile costau in jur de pa­truzeci de lire, predate la Copenhaga, o piele de urs se platea cu patruzeci de dolari danezi, o piele de vulpe albastra, cu patru dolari si una de vulpe alba, cu doi sau trei dolari.
Doctorul voi, de asemenea, sa viziteze o coliba de eschimosi pentru a-si com­pleta cunostintele personale; e de neinchipuit de ce este in stare un savant care vrea sa stie cit mai mult; din fericire, deschizatura acestor bordeie era prea strimta, asa ca zelosul doctor nu putu sa treaca prin ea.
In timp ce Clawbonny facea studii etnografice, Shandon se ocupa, potrivit instructiunilor primite, de procurarea mijloacelor de transport pe gheata; trebui sa plateasca patru livre pentru o sanie si sase ciini, iar, pe deasupra, bastinasii fa­cura tot felul de greutati cind fu vorba sa se desparta de acestia. Shandon ar fi vrut de asemenea sa-l angajeze si pe Hans Cristian, priceput in conducerea atela­jului si care facuse parte din expeditia capitanului Mac Clintock, dar acest Hans se afla acum in Groenlanda de sud.



La ordinea zilei se ivi apoi marea problema: se gasea cumva la Uppernawik vreun european care astepta trecerea lui Forward9 Guvernatorul avea cumva x-nostinta de faptul ca un strain, dupa toate aparentele un englez, s-ar fi stabilit prin aceste locuri? in ce perioada a avut, pentru ultima oara, legaturi cu vasele de pescuit balene sau cu altfel de vase?
La aceste intrebari, guvernatorul raspunse ca nici un strain nu debarcase in aceasta regiune a coastei, de mai bine de zece luni.
Shandon ii ceru numele vinâtorilor de balene sositi in ultima vreme; nu recu­noscu pe nici unul dintre ei. il cuprinse disperarea.
- Trebuie sa recunoasteti, doctore, ca nu se mai poate intelege nimic, i se adresa el tovarasului sau. Nimic la capul Farewell, nimic pe insula Disko! Nimic la Uppernawik!
- Daca peste citeva zile imi vei spune: "Nimic in golful Melville", scumpul meu Shandon, te voi saluta ca pe unicul capitan de pe Forward.
Baleniera se intoarse la bric catre seara, aducindu-i inapoi pe vizitatori; Strong isi procurase, ca alimente noi, mai multe duzini de oua de eider-duckl, de doua ori mai mari ca ouale de gaina si verzui la culoare. Era putin, dar foarte re­confortant pentru un echipaj supus la un regim de carne sarata.
A doua zi vintul fu favorabil, si totusi Shandon nu ordona ridicarea velelor; ca sa fie cu constiinta impacata, voi sa mai astepte o zi, sa lase ragazul necesar oricarei fiinte, apartinind speciei umane, sa ajunga pe Forward; dadu ordin chiar ca din ora in ora sa se traga cite o salva cu tunul de l6, care bubuia in mijlocul ice-berg-urilor, dar nu reusi decit sa sperie niste stoluri de moley-mokes si niste rotches. in cursul noptii au fost lansate mai multe rachete, dar in zadar. Trebui sa se hotarasca plecarea.
La 8 mai, la ora sase dimineata, Forward, cu gabierele, focul si zburatorul mare intinse, lasa in urma asezarea de la Uppernawik cu prajinile sale dezgusta­toare de care spinzurau, de-a lungul tarmului, mate de foca si burti de cerbi.
Vintul batea dinspre sud-est si temperatura se urca la treizeci si doua grade
Fahrenheit. Soarele strapungea ceata iar gheturile isi desclestau putin strinsorile sub actiunea sa dizolvanta.
Totusi, reflectarea acestor raze albe avu un efect suparator asupra vederii multor oameni din echipaj. Wolsten, armurierul, Gripper, Clifton si Bell fura atinsi de snow-blindness, un fel de boala a ochilor foarte obisnuita primavara si care, la eschimosi, provoaca numeroase cazuri de orbire.
Doctorul ii sfatui, in special pe cei bolnavi si in general pe toti tovarasii sai, sa-si acopere fata cu un val subtire, verde, si el fu primul care dadu curs propriei sale prescriptii medicale.
Ciinii cumparati de Shandon la Uppernawik erau destul de salbatici, totusi se aclimatizara la bord, .ar Captain nu se intelese prea rau cu noii lui camarazi; pa­rea sa le cunoasca obiceiurile. Clifton fu printre primii care observa ca Dog-Cap-tain trebuie sa mai fi avut relatii cu semenii lui din Groenlanda. Acestia, mereu flaminzi si redusi, cind se aflau pe pamint, la o hrana insuficienta, aveau acum prilejul sa se refaca cu regimul alimentar de la bord.
La 9 mai, Forward atinse in treacat,ia o distanta de citeva ancabluri2, cea mai vestita dintre insulele Baffin.
Doctorul observa mai multe stinci ce ieseau din adirjcul golfului, intre uscat si insule, dintre cele care sint numite crimson-cliffs3; acestea erau acoperite cu za­pada de un frumos rosu-carmin, culoare socotita de doctorul Kane ca fiind de origine pur vegetala; Clawbonny ar fi vrut sa priveasca rhai de aproape acest bi­zar fenomen, dar gheata nu le permise sa se apropie de coasta; desi temperatura tindea sa creasca, era lesne de vazut ca ice-berg-urile si ice-stream-urile se ingra­madesc catre nordul marii Baffin.
De la Uppernawik incolo, uscatul prezenta o infatisare deosebita si ghetari uriasi se profilau la orizont pe cerul cenusiu. in ziua de l0 mai, Forward lasa la tribord golful Hingston, aproape de al saptezeci si patrulea grad de latitudine; ca­nalul Lancastre se deschidea spre mare la citeva sute de mile spre vest.




Dar aceasta uriasi intindere de apa disparu sub cimpuri vaste pe care se ridi­cau movile regulate, ce pareau a fi alcatuite din cristalele aceleiasi substante. Shandon ordona aprinderea focurilor la caldari si, pina la ll mai, Forward serpui printre strimtorile intortocheate, trasind pe cer, cu fumul lui negru, drumul pe care-l urma pe mare.
Dar nu intirziara sa apara noi obstacole; senalele se inchideau ca urmare a neincetatei deplasari a maselor plutitoare; apa ameninta in fiecare clipa sa dis­para din fata provei lui Forward si daca acestuia i s-ar fi intimplat sa fie nipped, i-ar fi fost greu sa mai scape pe acolo. Fiecare stia si fiecare se gindea la acest lu­cru.
De aceea, la bordul acestui vas fara tinta, fara destinatie cunoscuta, care in­cerca nebuneste sa urce spre nord, se manifestara citeva semne de sovaiala; prin-
tre oamenii acestia, obisnuiti cu o viata plina de primejdii, multi, uitind de avan­tajele ce li se oferisera, regretau ca se aventurasera atit de departe.
Isi facea loc printre ei o anumita demoralizare, marita si de spaimele lui Clif­ton si de vorbele a doi, trei intriganti ca Pen, Gripper, Waren si Wolsten
La nelinistea morala a echipajului se mai adauga si oboseala coplesitoare, caci, la 12 mai, bricul se afla blocat din toate partile; masinile cu vapori se dove­deau neputincioase. Fura nevoiti sa-si deschida drum printre cimpurile de gheata. Manevra fierastraielor era foarte grea in aceste floesl, care aveau o grosime de sase si sapte picioare; dupa ce doua taieturi paralele imparteau gheata pe o lun­gime de o suta de picioare, trebuia sparta partea de dinauntru cu lovituri de to­por si de ranga; de-a lungul coastei se asezau ancore fixate in gauri, facute cu aju­torul unui burghiu mare; apoi incepea manevrarea cabestanului sau vasul era tras la edec cu bratele; greutatea cea mai mare era de a impinge bucatile sparte sub gheturi, cu ajutorul unor poles - niste prajini lungi, prevazute cu un virf de fier - ca sa lase loc liber de trecere vasului.
In sfirsit, manevrarea fierastraului, manevra de tragere la edec, manevra ca­bestanului, manevra polesurilor, manevre neincetate, obligatorii, periculoase, in mijlocul cetii sau a ninsorilor dense, a temperaturii relativ scazute, a durerilor de ochi, a nelinistii, totul contribuia la slabirea echipajului lui Forward si influenta negativ imaginatia lui.
Cind marinarii au de-a face cu un om energic, indraznet, convins, care stie ce vrea, incotro merge, catre ce tinta tinde, increderea ii sustine chiar fara voia lor; sint uniti sufleteste cu conducatorul lor, puternici prin propria lui forta si linistiti prin linistea lui.
Dar cei de la bordul bricului simteau ca Shandon nu era linistit, ca sovaie in fata scopului si a destinatiei necunoscute. Cu tot caracterul lui energic, slabiciu­nea i se trada prin ordine schimbatoare, manevre necomplete, reflectii nepotri­vite, mii de amanunte care nu puteau sa scape oamenilor din echipaj.
Si apoi, Shandon nu era capitanul vasului, stapinul lui dupa Dumnezeu; mo­tiv suficient de puternic ca sa se ajunga sa i se discute ordinele; or, de la discuta­rea unui ordin pina la refuzul de a i se supune mai e doar un pas.
Nemultumitii il cistigara in curind de partea lor pe mecanicul prim, care pina atunci ramasese sclavul datoriei.
La 16 mai, sase zile dupa sosirea lui Forward la banchiza, Shandon nu inain­tase nici doua mile spre nord. Erau amenintati sa fie prinsi intre gheturi pina la anotimpul viitor. Situatia devenea foarte grava.
Catre ora opt seara, Shandon si doctorul, insotiti de marinarul Garry, plecara in recunoastere peste cimpurile imense; avura grija sa nu se indeparteze prea mult de vas, caci prin pustietatile acestea albe, a caror infatisare se schimba neincetat, cu greu puteai sa-ti creezi niste puncte de reper. Refractia producea niste efecte ciudate. Doctorul era uluit de ele: acolo unde credea ca n-are de facut decit o singura saritura de un picior, era de parcurs o distanta de cinci sau sase picioare, sau se intimpla invers si, in ambele cazuri, rezultatul era o cadere, daca nu peri­culoasa, cel putin foarte neplacuta, pe muchiile acestea de gheata, dure si taioase ca sticla pisata.
Shandon si cei doi insotitori ai sai mergeau in cautarea unor senale practica­bile; la trei mile de vas, reusira, nu fara greutate, sa urce pe un ice-berg care pu­tea sa masoare in inaltime trei sute de picioare. De acolo, privirea lor cuprinse aceasta ingramadire dezolanta, ce semana cu ruinele unui oras gigantic, cu caste­lele darimate, cu clopotnitele rasturnate, cu palatele pe de-a intregul prabusite. Un adevarat haos. Soarele isi tira cu greu globul in jurul unui orizont neprietenos si arunca lungi raze oblice, cu o lumina lipsita de caldura, ca si cum niste sub­stante termoizolatoare s-ar fi interpus intre ele si acest tinut trist.
Marea parea prinsa in sloiuri cit puteai cuprinde cu ochii.
- Cum vom trece? intreba doctorul.
- Nu stiu, raspunse Shandon, dar vom trece, chiar daca ar trebui sa intrebu­intam explozibile ca sa aruncam in aer muntii acestia; sigur ca nu ma voi lasa prins de gheturi pina la primavara viitoare.
- Si totusi, asa i s-a intimplat lui Fox, cam tot prin aceste tinuturi. Hai­da-de! facu doctorul, vom trece... cu putina filozofie. Vei vedea ca asta face cit toate masinile din lume.
- Trebuie sa recunoastem, raspunse Shandon, ca anul acesta nu se prezinta sub auspicii favorabile.
- Incontestabil, Shandon, si observ ca marea Baffin are tendinta de a reveni la starea in care se afla inainte de 1817.
- Va ginditi oare, doctore, ca ceea ce vedem acum n-a fost asa, dintot-deauna?
- Nu, scumpul meu Shandon, din timp in timp se produc dezgheturi uriase, pe care savantii nu le explica in nici un fel; astfel, pina in l8l7, marea era vesnic infundata de gheturi, pina cind a avut loc un imens cataclism care a aruncat in ocean aceste ice-berg-uri, dintre care cea mai mare parte veni sa esueze pe bancul de la Terra-Nova. Din acel moment, golful Baffin fu aproape liber si deveni locul de intilnire a numerosi vinatori de balene.




- Asadar, intreba Shandon, de atunci calatoriile spre nord au fost mai usoare?
- Incomparabil mai usoare; dar se observa ca, de citiva ani incoace, golful are tendinta de a reveni la starea dinainte si ameninta sa se inchida, poate pentru multa vreme, pentru cercetarile navigatorilor. Un motiv in plus, deci, ca sa inain­tam cit putem mai mult. si totusi, sintem, intr-un fel, ca niste oameni care inain­teaza prin galerii necunoscute, ale caror porti se inchid necontenit in urma lor.
- M-ati sfatui oare sa dau inapoi? intreba Shandon, incercind sa citeasca adinc in ochii doctorului.
- Eu n-am pus niciodata un picior in urma celuilalt si, chiar de-ar trebui sa nu ne mai intoarcem niciodata, sustin ca trebuie sa mergem inainte. tin numai sa precizez ca, daca savirsim aceasta imprudenta, trebuie sa stim perfect la ce ne ex­punem.
- Dumneata, Garry, ce parere ai? il intreba Shandon pe marinar.
- Eu, comandere, as merge drept inainte; gindesc ca si domnul Chawbonny; de altfel, veti face cum veti crede de cuviinta.
- Nu toti vorbesc ca dumneata, Garry, nu toti sint dispusi sa se supuna. si
daca refuza sa execute ordinele mele?
- Mi-am spus parerea, comandere, replica Garry cu raceala, pentru ca mi-ati cerut-o, dar nu sinteti obligat sa tineti seama de ea.
Shandon nu raspunse; cerceta orizontul cu atentie si cobori din nou cu cei doi insotitori ai sai pe cimpul de gheata.




Capitanul Hatteras - capitolul 1
Capitanul Hatteras - capitolul 2
Capitanul Hatteras - capitolul 3
Capitanul Hatteras - capitolul 4
Capitanul Hatteras - capitolul 5
Capitanul Hatteras - capitolul 6
Capitanul Hatteras - capitolul 7
Capitanul Hatteras - capitolul 8
Capitanul Hatteras - capitolul 9
Capitanul Hatteras - capitolul 10
Capitanul Hatteras - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - capitolul 13
Capitanul Hatteras - capitolul 14
Capitanul Hatteras - capitolul 15
Capitanul Hatteras - capitolul 16
Capitanul Hatteras - capitolul 17
Capitanul Hatteras - capitolul 18
Capitanul Hatteras - capitolul 19
Capitanul Hatteras - capitolul 20
Capitanul Hatteras - capitolul 21
Capitanul Hatteras - capitolul 22
Capitanul Hatteras - capitolul 23
Capitanul Hatteras - capitolul 24
Capitanul Hatteras - capitolul 25
Capitanul Hatteras - capitolul 26
Capitanul Hatteras - capitolul 27
Capitanul Hatteras - capitolul 28
Capitanul Hatteras - capitolul 29
Capitanul Hatteras - capitolul 30
Capitanul Hatteras - capitolul 31
Capitanul Hatteras - capitolul 32
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 1
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 2
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 3
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 4
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 5
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 6
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 7
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 8
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 9
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 10
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 13
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 14
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 15
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 16
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 17
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 18
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 19
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 20
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 21
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 22
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 23
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 24
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 25
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 26
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 27


Aceasta pagina a fost accesata de 1916 ori.