Capitanul Hatteras - capitolul 26

de Jules Verne

Partea Intai

Englezii la Polul Nord








Hotarit lucru, ursii pareau cu neputinta de prins; in timpul zilelor de 4, 5 si 6 noiembrie au fost ucise citeva foci, apoi, vintul schimbindu-si directia, tempera­tura se ridica cu citeva grade; dar drifturile de zapada incepusera cu o nemaiva­zuta violenta. Parasirea vasului deveni cu neputinta si avura mult de furca cu combaterea umiditatii. La sfirsitul saptaminii condensatorii contineau mai multe galeti de gheata.
La 15 noiembrie, timpul se schimba din nou si termometrul, sub influenta anu­mitor conditii atmosferice, cobori la douazeci si patru de grade sub zero. A fost temperatura cea mai joasa inregistrata pina atunci. Frigul acesta ar fi fost supor­tabil intr-o atmosfera linistita, dar vintul sufla si parea ca aerul e plin de lame as­cutite.
Doctorul regreta foarte mult ca era tinut prizonier, caci zapada intarita de vint oferea un teren solid pentru umblat si ar fi putut sa incerce vreo excursie mai in­departata.
Totusi, trebuie s-o spunem, orice miscare brusca a corpului pe un asemenea frig te face repede sa gifii; omul nu mai poate da atunci nici un sfert din randa­mentul obisnuit, uneltele de fier devin cu neputinta de minuit; daca le apuci cu mina fara sa fii prevazator, simti o durere asemanatoare cu aceea provocata de o arsura si Usii de piele ramin lipite de obiectul apucat cu imprudenta.
Echipajul, izolat pe nava, fu constrins, prin urmare, la o plimbare de doua ore pe puntea acoperita, unde avea dreptul sa fumeze, caci fumatul era interzis in sala comuna.
Acolo, de indata ce focul scadea putin, gheata cotropea peretii si incheieturile podelei; nu exista un surub, un cui de fier, o placa de metal care sa nu se acopere imediat cu un strat de gheata. Fenomenul acesta instantaneu il facea pe doctor sa se minuneze. Respiratia oamenilor se condensa in aer si, sarind de la starea fluida la starea solida, cadea in jurul lor sub forma de zapada. La numai citeva picioare departare de sobe, frigul isi recapata toata puterea, iar oamenii stateau in jurul focului, strinsi unii in altii.
Doctorul ii sfatuia insa sa se oteleasca, sa se familiarizeze cu aceasta tempera­tura care, cu siguranta, nu-si spusese inca ultimul cuvint; le recomanda sa-si su­puna epiderma, putin cite putin, la aceste usturimi puternice si, in acest sens, da­dea exemplu personal. Dar lenea sau toropeala il tintuia pe fiecare la postul lui; nu voiau sa se miste de acolo si preferau sa picoteasca in aceasta caldura nesana­toasa.
Totusi, dupa parerea doctorului, nu era deloc periculos sa te expui la ger, ie­sind dintr-o sala incalzita; tranzitiile acestea bruste n-au, intr-adevar, nici un nea­juns, decit pentru oamenii care sint transpirati; doctorul cita exemple in sprijinul parerii sale, dar lectiile lui se pierdeau in vint, sau aproape.
Cit despre John Hatteras, dinsul nu parea sa resimta influenta acestei tempera­turi. Se plimba tacut, in ritm egal. Frigul nu avea oare nici un efect asupra con­stitutiei sale robuste? Poseda el, oare, in gradul cel mai inalt, elementele de cal­dura naturala pe care le cerea si de la marinarii lui? Era atit de blindat in ideea lui fixa, incit se putea sustrage influentelor din afara? Oamenii il priveau cu adinca mirare cum infrunta aceste douazeci si patru de grade sub zero; parasea bordul ceasuri intregi si se intorcea fara ca pe figura lui sa se observe efectele fri­gului.



- Omul acesta e ciudat, ii spuse doctorul lui Johnson; ma surpinde pina si pe mine! Are in el o vatra fierbinte! E unul din oamenii cei mai puternici pe care i-am studiat in viata mea!
- Fapt este, raspunse Johnson, ca se duce, vine, circula pe afara, iara sa se imbrace mai calduros decit in iunie.
- O! problema imbracamintei nu e cea mai importanta; la ce bun sa-1 imbraci gros pe unul care nu-si poate produce singur caldura? inseamna sa incerci sa in­calzesti o bucata de gheata invelind-o intr-o cuvertura de lina! Dar Hatteras n-are nevoie de asa ceva; e astfel construit, ca nu m-as mira ca in preajma lui sa fie cu adevarat cald, ca linga niste carbuni aprinsi.
Johnson, insarcinat sa degajeze zilnic copca taiata in gheata, observa ca pere­tele avea o grosime mai mare de zece picioare.
Doctorul avea prilejul sa vada aproape in fiecare noapte magnifice iurore bo­reale; de la ora patru pina la ora opt seara, cerul se colora usor spre nord; apoi coloratia aceasta lua forma unei borduri de culoare galben-pala, cu extremitati care pareau sa se propteasca in cimpul de gheata. Putin cite putin, zona straluci­toare se ridica pe cer, urmind linia meridianului magnetic si aparea dungata de benzi negricioase; jeturi luminoase se avintau, se alungau atunci, micsorindu-si sau intarindu-si stralucirea; ajunsa la zenit, aurora era compusa adesea din mai multe arcuri care se scaldau in unde de lumina rosii, galbene sau verzi.
Era un spectacol uluitor, fara pereche. Curind diversele curbe se reuneau in n singur punct si formau coroane boreale de o bogatie cu adevarat cereasca, in fine, arcu­rile se ingramadeau unul in celalalt, splendida aurora palea, razele intense sla­beau, devenind licariri palide, vagi, nehotarite, nedeterminate, si minunatul feno­men, slabit, aproape stins, disparea pe nesimtite in norii intunecati din sud.
N-am putut intelege feeria oferita de un asemenea spectacol decat la latitudini inalte, la mai putin de opt grade de pol; aurorele boreale observate in regiunile temperate nu ne pot da decat o vaga idee; se pare ca providenta a vrut sa rezerve acestor zone climaterice minunile cele mai impresionante.
Numeroase paraselene isi faceau de asemenea aparitia, pe tot timpul duratei lunei; mai multe imagini ale ei se iveau atunci pe bolta cerului, sporindu-i stralu­cirea; adeseori simple halouri lunare inconjurau astrul noptilor, care lucea in cen­trul unui cerc luminos cu o splendida intensitate.
La 26 noiembrie, s-a produs o maree impresionanta, iar apa iesi cu violenta prin fantana; grosimea stratului de gheata fu pusa in miscare prin ridicarea marii, iar trosniturile sinistre anuntau lupta submarina; din fericire, vasul se tinu ferm pe pozitie, doar lanturile muncira cu zgomot; de altfel, prevazand evenimentul, Hatteras puse sa fie legate strans.
Zilele urmatoare au fost si mai friguroase; cerul se acoperi de o ceata patrunza­toare; vintul ridica zapada ingramadita; era greu sa-ti dai seama daca aceste varte­juri luau nastere in cer sau pe ice-field-uri; invalmaseala era de nedescris.
Echipajul se ocupa cu tot felul de treburi in interiorul vasului, din care cea mai importanta consta in prepararea grasimii si a uleiului, obtinute de la foci; acestea erau transformate in blocuri inghetate care trebuiau taiate cu securea; blocurile erau sparte in bucati, la fel de tari ca marmora; s-au strins in felul acesta vreo douasprezece butoiase. Dupa cum se vede, orice fel de oala devenea de prisos; de altfel, s-ar fi spart sub presiunea lichidului care ingheta.
In ziua de 28, termometrul cobori la treizeci si doua de grade sub zero1; nu mai aveau carbuni decit pentru zece zile si fiecare vedea cu groaza sosind mo­mentul cind acest combustibil va incepe sa lipseasca.
Hatteras, ca masura de economie, ordona stingerea sobei de pe duneta si, din clipa aceea, Shandon, doctorul si cu el trebuira sa stea si ei in sala comuna a echipajului.
Hatteras se afla deci mai multa vreme printre oamenii lui, care-i aruncau pri­viri nauce si salbatice. Auzea cirtelile lor, mustrarile, amenintarile chiar, si nu putea sa-i pedepseasca. De altfel, parea surd la orice observatie. Nu cerea sa i se ofere locul cel mai apropiat de foc. Raminea intr-un colt, cu bratele incrucisate, fara sa scoata o vorba.




In ciuda recomandarilor doctorului, Pen si prietenii lui refuzau sa faca cei mai mic exercitiu fizic si isi petreceau zile intregi rezemati de soba sau sub patu­rile de pe hamac; nu trecu mult si se imbolnavira; nu se putura impotrivi influen­tei funeste a climatului si ingrozitorul scorbut isi facu aparitia la bord.
Doctorul incepuse, totusi, din vreme sa distribuie in fiecare dimineata sucul de lamiie si pastilele de calciu; dar aceste masuri de aparare, de obicei atit de efi­ciente, n-avura decit efecte neinsemnate asupra bolnavilor si boala, urmindu-si cursul, isi arata in curind simptomele cele mai groaznice.
Ce jalnic era sa-i vezi pe acesti nenorociti, ai caror nervi si muschi se contrac­tau de durere! Picioarele li se umflau ingrozitor si se acopereau cu pete mari de un albastru negricios; gingiile singerinde si buzele tumefiate nu lasau sa treaca printre ele decit niste sunete nearticulate; masa sanguina, complet alterata, nu mai transmitea viata in extremitatile corpului.
Primul om atacat de aceasta teribila boala fu Clifton; in curind, Gripper, Brunton, Strong trebuira sa renunte de a-si mai parasi hamacul. Cei pe care boala ii mai crutase nu puteau sa fuga de spectacolul acestor suferinte; nu exista alt adapost decit sala comuna; trebuiau sa ramina acolo; sala fu imediat transfor­mata in spital, caci dintre cei optsprezece marinari de pe Forward, treisprezece fura atinsi in citeva zile de scorbut. Pen parea ca va scapa de contagiune; consti­tutia lui viguroasa il apara. Shandon simti primele simptome ale bolii, dai aceasta n-a inaintat si, facind miscare multa, a reusit sa se mentina intr-o stare de sanatate satisfacatoare.
Doctorul isi ingrijea bolnavii cu cel mai deplin devotament si i se stringea inima in fata suferintelor pe care nu le putea alina. in tot acest timp incerca sa stirneasca o unda de voiosie in mijlocul echipajului atit de deprimat; vorbele, mingiierile, cugetarile filozofice, scornelile reusite, pronosticurile lui optimiste ru­peau monotonia acestor lungi zile de durere; citea cu glas tare; uluitoarea lui me­morie ii aducea in minte istorioare distractive, in timp ce oamenii care mai erau valizi inconjurau soba, inghesuiti in jurul ei; dar gemetele bolnavilor, plinsetele, strigatele de disperare il intrerupeau uneori si atunci se oprea din povestit redeve­nind medicul atent si devotat.
De altfel, era sanatos tun; nu slabea, corpolenta ii tinea loc de cea mai buna imbracaminte si, spunea el, era foarte bine imbracat, ca o foca sau ca o balena care, datorita straturilor groase de grasime, suporta usor neajunsurile atmosferei arctice.
Cit despre Hatteras, el nu trecea prin nici un fel de incercari, nici fizice, nici morale. Suferintele echipajului sau nu pareau sa-l atinga. Nu lasa sa i se vada emotia pe fata, si totusi, un observator atent ar fi surprins uneori o inima ome­neasca batind sub acest invelis de fier.
Doctorul il analiza, il studia si nu reusea sa clasifice aceasta structura stranie, aceasta fire iesita din comun.
Termometrul cobori si mai mult; locul de plimbare de pe punte ramase pus­tiu; numai ciinii eschimosi mai umblau pe acolo, scotind urlete jalnice.
Linga soba statea mereu un om de garda, care avea grija sa fie permanent ali­mentata; era important sa nu fie lasata sa se stinga; de indata ce focul incepea sa scada, frigul patrundea in sala, gheata se incrusta pe pereti si umiditatea, conden­sata brusc, cadea sub forma de zapada peste nenorocitii locuitori ai bricului.
In toiul acestor chinuri de nedescris, au ajuns la 8 decembrie. in dimineata, aceea, doctorul se duse sa consulte, conform obiceiului sau, termometrul asezat in exterior. Gasi mercurul absolut inghetat in globulet.
- Patruzeci si patru de grade sub zero! isi spuse el, ingrozit. si in ziua aceea fu aruncata in soba ultima bucata de carbune aflata la bord.

 



Capitanul Hatteras - capitolul 1
Capitanul Hatteras - capitolul 2
Capitanul Hatteras - capitolul 3
Capitanul Hatteras - capitolul 4
Capitanul Hatteras - capitolul 5
Capitanul Hatteras - capitolul 6
Capitanul Hatteras - capitolul 7
Capitanul Hatteras - capitolul 8
Capitanul Hatteras - capitolul 9
Capitanul Hatteras - capitolul 10
Capitanul Hatteras - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - capitolul 13
Capitanul Hatteras - capitolul 14
Capitanul Hatteras - capitolul 15
Capitanul Hatteras - capitolul 16
Capitanul Hatteras - capitolul 17
Capitanul Hatteras - capitolul 18
Capitanul Hatteras - capitolul 19
Capitanul Hatteras - capitolul 20
Capitanul Hatteras - capitolul 21
Capitanul Hatteras - capitolul 22
Capitanul Hatteras - capitolul 23
Capitanul Hatteras - capitolul 24
Capitanul Hatteras - capitolul 25
Capitanul Hatteras - capitolul 26
Capitanul Hatteras - capitolul 27
Capitanul Hatteras - capitolul 28
Capitanul Hatteras - capitolul 29
Capitanul Hatteras - capitolul 30
Capitanul Hatteras - capitolul 31
Capitanul Hatteras - capitolul 32
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 1
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 2
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 3
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 4
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 5
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 6
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 7
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 8
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 9
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 10
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 13
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 14
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 15
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 16
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 17
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 18
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 19
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 20
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 21
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 22
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 23
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 24
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 25
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 26
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 27


Aceasta pagina a fost accesata de 1822 ori.