Capitanul Hatteras - capitolul 5

de Jules Verne

Partea Intai

Englezii la Polul Nord








Vintul, inegal dar prielnic, isi azvirlea cu putere rafalele lui de aprilie. Forward despica marea in viteza, iar elicea, innebunita, nu opunea nici o rezistenta mersu­lui sau. Catre ora trei se incrucisa cu vaporul care face cursa regulata intre Liver­pool si insula Man, cu emblema Siciliei pe tamburi.
Capitanul il saluta de la bordul lui - ultimul salut care i-a fost dat echipaju­lui lui Forward sa-l mai auda.
La ora cinci, pilotul ii incredinta lui Richard Shandon comanda vasului si se intoarse pe cuterul sau care, cirmind in directia vintului, disparu in curind spre sud-est.
Catre seara, bricul depasi pintenul Man, la extremitatea sudica a insulei cu acest nume. in timpul noptii fu hula pe mare. Forward se comporta bine, lasa in urma capul de la Ayr prin nord-vest si se indrepta spre canalul Nordului.
Johnson avusese dreptate: pe mare instinctul de marinar birui. Vazind cit de bun era vasul, oamenii uitau de ciudatenia situatiei lor si viata la bord intra in normal.
Doctorul aspira cu nesat vintul marii; se plimba voniceste, infruntind rafalele si, desi era un savant, se tinea destul de bine pe punte.
- Frumos lucru e marea, ii spuse el maistrului Johnson, urcind pe punte du-pa-masa. Fac cunostinta cam tirziu cu ea, dar voi recistiga timpul pierdut.
- Aveti dreptate, domnule Clawbonny, as dat toate continentele lumii pen­tru un colt de ocean. Se pretinde ca pe marinari ii oboseste repede meseria lor; iata, sint patruzeci de ani de cind navighez, si-mi place la fel ca in prima zi.
- E o adevarata bucurie sa simti un vas de nadejde sub picioarele tale si, daca apreciez bine, Forward se tine voiniceste.
- Ati apreciat bine, doctore, raspunse Shandon, care se alatura celor doi in­terlocutori; e un bastiment solid si marturisesc ca niciodata un vas destinat navi­gatiei printre gheturi n-ar fi putut sa fie mai bine inzestrat si mai bine echipat. Asta-mi aminteste ca, acum treizeci de ani, capitanul James Ross, plecind sa caute Trecerea din nord-vest...
- Echipa Victoria, spuse cu vioiciune doctorul, un bric cu un tonaj aproape egal cu al nostru, inzestrat de asemenea cu o masina cu vapori.
- Cum?! stiti si asta?
- Vedeti si dumneavoastra, continua doctorul, pe atunci masinile erau la in­ceputurile lor si aceea de pe Victoria i-a provocat multe intirzieri pagubitoare; ca­pitanul James Ross, dupa ce o reparase zadarnic, piesa cu piesa, a sfirsit prin a o demonta si a renuntat la ea cu prilejul primului iernat.
- Drace! facu Shandon, vad ca sinteti la curent!
- Ce vreti! raspunse doctorul; citind atitea, am citit si lucrarile lui Parry, ale lui Ross, ale lui Franklin, rapoartele lui Mac Clure, Kennedy, Kane, Mac
Clintock, si mi-a ramas cite ceva din toate acestea. As mai adauga ca acelasi Mac Clintock, la bordul lui Fox, un bric cu elice, in genul bricului nostru, a mers mai usor si mai direct la tinta decit toti inaintasii lui.
- Asta e perfect adevarat, raspunse Shandon; acest Mac Clintock e un mari­nar indraznet; l-am vazut la treaba. Mai puteti adauga ca, asemeni lui, ne vom afla din luna aprilie in stimtoarea Davis si, daca reusim sa strabatem gheturile, calatoria noastra va fi inaintat considerabil.
- Afara de cazul cind, continua doctorul, ni s-ar intimpla ca lui Fox, in anul 1857, sa fim prinsi chiar din primul an de gheturile de la nordul marii Baffin si sa iernam in mijlocul banchizei.
- Trebuie sa speram ca vom fi mai norocosi, domnule Shandon, raspunse Johnson; si daca nici cu un vas ca Forward nu poti sa mergi unde vrei, atunci tre­buie sa renutam la asa ceva pentru totdeauna.



- De altfel, spuse doctorul, cind va fi capitanul la bord, va sti rnai bine decit noi ce e de facut, cu atit mai mult, cu cit noi nu stim deloc; caci scrisoarea lui, ciudat de laconica, nu ne ingaduie sa ghicim tinta calatoriei.
- E destul de mult, raspunse Shandon cu vioiciune, sa cunoastem drumul pe care-l avem de urmat, si acum cred ca, timp de o luna, ne putem lipsi de inter­ventia supranaturala a acestui necunoscut si a instructiunilor sale. De altfel, cu­noasteti parerea mea despre el.
- He! he! facu doctorul. Ca si dumneavoastra, credeam ca omul acesta va va lasa comanda vasului si ca nu va veni niciodata la bord, dar...
- Dar? intreba Shandon, oarecum contrariat.
- Dar, de la sosirea celei de a doua scrisori trimise de el, a trebuit sa-mi schimb parerea in aceasta privinta.
- si de ce asta, doctore?
- Pentru ca, daca aceasta scrisoare va indica drumul de urmat, ea nu va aduce la cunostinta destinatia lui Forward, or trebuie sa stii bine incotro mergi. Ma intreb prin ce mijloace poate sa va soseasca o a treia scrisoare, de vreme ce ne aflam in larg? Pe pamintul Groenlandei, serviciul postal lasa probabil de dorit. Vezi, Shandon, eu imi inchipui ca omul nostru ne asteapta in vreo asezare da­neza, la Hosteinborg sau Uppernawik; o fi fost acolo ca sa-si completeze incarca­tura de piei de foca, sa-si cumpere saniile si ciinii, intr-un cuvint, sa adune tot ca-labalicul de care e nevoie prin marile arctice. Nu m-as mira prea tare vazindu-l intr-o buna dimineata iesind din cabina lui si comandind manevra in modul cel mai putin supranatural din lume.
- Poate, spuse Shandon pe un ton sec; dar, in asteptare, vintul se intareste si nu e prudent sa-ti risti zburatorii pe o vreme ca asta.
Shandon il parasi pe doctor si ordona sa se stringa velele de sus.
- Tine la comanda vasului, ii spuse doctorul sefului de echipaj.
- Da, raspunse acesta din urma, si e cam suparator, caci s-ar putea foarte bine sa aveti dreptate, domnule Clawbonny.
Simbata, spre seara, Forward depasi capul Galloway, al carui far fu reperat spre nord-est; in timpul noptii lasara in urma capul de la Contyre la nord, iar spre rasarit capul Fair de pe coasta Irlandei. Spre ora trei dimineata, bricul, navi-gind de-a lungul insulei Rothlin, pe care o avea in tribord, iesi prin canalul de Nord in ocean.
Era duminica, 8 aprilie. Vintul incepea sa se transforme in furtuna si avea tendinta de a arunca bricul pe coasta Irlandei; valurile devenira puternice, ruliul foarte dur. Daca doctorul n-a avut rau de mare, e pentru ca n-a vrut sa aiba, caci nimic nu era mai usor. Pe la prinz,- capul Malinhead disparea spre sud; era ultima bucata de pamint din Europa pe care trebuie s-o fi zarit acesti marinari indrazneti si multi dintre ei au privit-o indelung, caci, fara indoiala, n-aveau s-o mai vada niciodata.
Latitudinea, dupa observatiile facute, era atunci de 55°57' iar longitudinea, dupa cronometre, 7°40".
Furtuna se potoli pe la ora noua seara; Forward, o buna corabie cu vele, isi continua drumul catre nord-vest. in ziua aceea si-au putut da seama de calitatile lui maritime; daca ar fj sa ne luam dupa observatia cunoscatorilor din Liverpool, el era, in primul rind, un soi de vapor cu vele.




In cursul zilelor urmatoare, Forward inainta repede spre nord-vest; vintul se deplasa spre sud si marea fu cuprinsa de o bula puternica; bricul naviga atunci cu toate velele intinse. Citivr petreli si puffini2 zburara incolo si incoace .pe deasupra dunetei; doctorul impusca cu multa indeminare un puffin care, din fericire, cazu pe bord.
Simpson, harponierul, il lua si-l aduse proprietarului.
- Pacatos vinat, domnule Clawbonny! spuse el.
- Din care, dimpotriva, vom face un prinz excelent, prietene!
- Cum?! aveti de gind sa mincati asa ceva?
- si dumneata vei gusta din el, dragul meu, raspunse doctorul rizind.
- Pfui! exclama Simpson; dar e uleios si rinced, ca toate pasarile de mare.
- Bine! raspunse doctorul; am o metoda a mea de a pregati vinatul asta, si daca, dupa aceea, ai sa-ti dai seama ca e pasare de mare, sint gata sa nu mai omor nici una in viata mea.
- Sinteti, dar, bucatar,' domnule Clawbonny? intreba Johnson.
- Un savant trebuie sa stie cite ceva din toate.
- Atunci, fereste-te, Simpson! raspunse seful echipajului. Doctorul e un om indeminatic si ne va face sa luam aceasta pasare drept o potirniche cu cel mai bun gust.
Adevarul e ca doctorul se dovedi mai tare decit zburatoarea lui; ii scoase cu indeminare grasimea, care e in intregime situata sub piele, in special pe pulpe, si, odata cu ea, disparu rincezeala si mirosul de peste de care te poti plinge pe buna dreptate cind e vorba de o pasare. Astfel preparata, pasarea a fost declarata exce­lenta chiar si de Simpson.
In timpul ultimei furtuni, Richard Shandon si-a dat seama de calitatile echi­pajului sau; ii analizase pe oamenii acestia unul cite unul, asa cum trebuie sa faca orice comandant care vrea sa previna pericolele pe care le rezerva viitorul; stia pe ce se poate bizui.
James Wall, ofiter cu totul devotat lui Richard, intelegea bine, executa bine, dar se intimpla sa-i lipseasca initiativa; ca ofiter de rangul trei, era la locul potri­vit.
Johnson, calit in luptele cu marea si om incercat in calatoriile din oceanul
Arctic, nu mai avea nimic, de invatat in privinta singelui rece si a indraznelii.
Simpson, harponierul, si Bell, dulgherul, erau oameni siguri, sclavi ai datoriei si ai disciplinei. Ice-masterul Foker, marinar cu experienta, crescut la scoala lui Johnson, avea sa le aduca servicii importante.
Dintre ceilalti marinari, Garry si Bolton pareau sa fie cei mai buni. Bolton - un fel de sugubat, vesel si vorbaret, Garry - un baiat de treizeci si cinci de ani, cu o figura energica, dar cam palida si trista. Cei trei marinari, Clifton, Gripper si Pen, pareau mai putin inflacarati si mai putin hotariti; erau oricind gata sa murmure. Gripper a vrut chiar sa-si rupa angajamentul in momentul plecarii lui Forward; un fel de rusine il retinu insa la bord. Daca lucrurile mergeau bine, daca nu apareau nici prea multe pericole de infruntat si nici prea multe manevre de executat, se putea conta pe acesti trei oameni dar le trebuia o hrana substantiala, caci se putea spune despre ei ca aveau inima in burta.
Desi fusesera preveniti, le venea destul de greu sa fie teetotalers si, la ora me­sei, duceau dorul brandy-ului sau al ginului; isi scoteau pirleala pe seama cafelei si a ceaiului, distribuite la nord cu oarecare risipa.
Cit despre cei doi ingineri, Brunton si Plover, si fochistul Waren, se multumi­sera pina acum sa stea cu bratele incrucisate. Shandon stia, deci, la ce sa se as­tepte din partea fiecaruia dintre ei.
La l4 aprilie, Forward taia marele curent Gulf-Stream, care, dupa ce urca de-a lungul coastei de rasarit a Americii pina la bancul Terra-Nova, se inclina spre nord-est si merge de-a lungul tarmurilor Norvegiei. Se aflau atunci la 5l°37' latitudine si 22°58' longitudine, la doua sute de mile de limba de pamint a Gro­enlandei. Timpul se racori, termometrul cobori la 32° Fahrenheitl, adica pina la punctul de inghetare.
Doctorul, fara sa-si puna inca imbracamintea pentru iernile arctice, isi imbra­case costumul lui de mare, dupa exemplul marinarilor si al ofiterilor; iti facea placere sa-l vezi cu cizmele lui inalte, in care intra cu totul, cu uriasa lui palarie de pinza, impregnata cu ulei, intr-un pantalon si o jacheta din aceeasi stofa; pe ploile puternice si in bataia valurilor mari care se pravaleau pe punte, doctorul semana cu un fel de animal marin, comparatie care nu inceta sa-i atite mindria.




Timp de doua zile, marea a fost extrem de rea; vintul se schimba spre nord-vest si incetini mersul lui Forward. intre l4 si l6 aprilie, hula ramase foarte puternica; dar luni se produse o aversa violenta care avu drept rezultat linistirea aproape imediata a marii. Shandon ii atrase atentia doctorului asupra acestei ciu­datenii.
- Ei bine, raspunse dinsul, aceasta confirma curioasele observatii facute de vinatorul de balene Scoresby care facea parte din Societatea regala din Edinburg, al carei membru corespondent am onoarea sa fiu. Vedeti ca, pe timp de ploaie, valurile sint mai mici, chiar sub influenta unui vint violent. Dimpotriva, pe vreme uscata, marea ar fi agitata chiar de o briza mai slaba.
- Dar cum se explica acest fenomen, doctore?
- E foarte simplu, nu se explica!
In clipa aceea, ice-master-ul, care facea de cart la vergile zburatorului, semnala o masa, un bloc plutitor la tribord, la cincisprezece mile in directia vintului.
- Un iceberg prin meleagurile astea! exclama doctorul.
Shandon isi indrepta luneta in directia indicata si confirma semnalarea cirma-ciului.
- E curios! spuse doctorul.
- Va mira? intreba secundul rizind. Cum, avem oare norocul sa gasim ceva care sa va mire?
- Asta ma mira fara sa ma mire, raspunse doctorul zimbind, deoarece bricul Ann de Poole, din Greenwood, a fost prins in anul l8l3 intre niste adevarate in­sule de gheata, la 4° latitudine nordica, iar Dayement, capitanul lui, le-a numarat cu sutele!
- Bine! facu Shandon, mai aveti multe sa ne invatati in legatura cu aceste lucruri?
- O! prea putin, raspunse cu modestie binevoitoare Clawbonny, in afara de faptul ca s-au gasit ghetari plutitori la latitudini mai joase.
- Asta n-o sa mi-o spuneti dumneavoastra, scumpul meu doctor; caci, fiind elev de marina la bordul sloop'-ului de razboi...
- In 1818, continua doctorul, pe la finele lui martie, sau, cum s-ar spune, prin aprilie, ati trecut printre doua insule mari de gheturi plutitoare, pe la 42° la­titudine.
- A! E prea de tot! exclama Shandon.
- Dar e adevarat; nu e cazul deci sa ma minunez, de vreme ce sintem cu doua grade mai la nord, ca intiinesc un munte plutitor la traversul lui Forward.
- Sinteti o adevarata fintina de intelepciune, doctore, raspunse secundul, si cu dumneavoastra nu ne ramine decit sa tragem in sus de cumpana.
- Bine, voi seca mai repede decit credeti! si acum, daca am putea observa de aproape acest fenomen curios, Shandon, as fi cel mai fericit dintre doctori.
- Tocmai acum e momentul! Johnson, facu Shandon, strigindu-l pe seful de echipaj, mi se pare ca briza are de gind sa se intareasca.
- Da, comandere, raspunse Johnson, inaintam putin, iar curentii din strim^ toarea Davis se vor face in curind simtiti.
- Ai dreptate, Johnson, iar daca vrem sa fim la 20 aprilie in fata capului Farewell, trebuie sa dam drumul la masini, altfel vom fi zvirliti pe coastele La­bradorului. Domnule Wail, te rog deci sa ordoni sa se aprinda focul la caldari.
Ordinele comandantului au fost executate. O ora dupa aceea, vaporii au ajuns la o presiune suficienta; velele au fost strinse si elicea, batind valurile cu palele, il impinse cu putere pe Forward impotriva vintului de nord-est.




Capitanul Hatteras - capitolul 1
Capitanul Hatteras - capitolul 2
Capitanul Hatteras - capitolul 3
Capitanul Hatteras - capitolul 4
Capitanul Hatteras - capitolul 5
Capitanul Hatteras - capitolul 6
Capitanul Hatteras - capitolul 7
Capitanul Hatteras - capitolul 8
Capitanul Hatteras - capitolul 9
Capitanul Hatteras - capitolul 10
Capitanul Hatteras - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - capitolul 13
Capitanul Hatteras - capitolul 14
Capitanul Hatteras - capitolul 15
Capitanul Hatteras - capitolul 16
Capitanul Hatteras - capitolul 17
Capitanul Hatteras - capitolul 18
Capitanul Hatteras - capitolul 19
Capitanul Hatteras - capitolul 20
Capitanul Hatteras - capitolul 21
Capitanul Hatteras - capitolul 22
Capitanul Hatteras - capitolul 23
Capitanul Hatteras - capitolul 24
Capitanul Hatteras - capitolul 25
Capitanul Hatteras - capitolul 26
Capitanul Hatteras - capitolul 27
Capitanul Hatteras - capitolul 28
Capitanul Hatteras - capitolul 29
Capitanul Hatteras - capitolul 30
Capitanul Hatteras - capitolul 31
Capitanul Hatteras - capitolul 32
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 1
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 2
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 3
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 4
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 5
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 6
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 7
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 8
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 9
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 10
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 13
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 14
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 15
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 16
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 17
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 18
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 19
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 20
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 21
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 22
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 23
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 24
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 25
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 26
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 27


Aceasta pagina a fost accesata de 1932 ori.