Capitanul Hatteras - capitolul 7

de Jules Verne

Partea Intai

Englezii la Polul Nord







In cursul acelei zile, Forward isi croi usor drum printre gheturile sfarimate; vintul era favorabil, dar temperatura foarte scazuta; curentii de aer, plimbindu-se pe deasupra ice-field-urilor, aduceau cu ei frigul patrunzator.
In timpul noptii era necesara cea mai stricta atentie; munti plutitori se ingra­madeau in aceasta trecatoare strimta; uneori se puteau numara vreo suta la ori­zont; se desprindeau de tarmurile inalte, sub muscatura valurilor erozive si, mi­nati de vremea Iui aprilie, se topeau sau se scufundau in adincurile oceanului. intilneai lungi siruri de trunchiuri de a caror izbitura trebuia sa te feresti; de aceea, fu fixat in virful catargului dinspre prova, crow's nest-ul; acesta consta dintr-un butoi cu fund mobil in care ice-master-ul, in parte adapostit de vint, supraveghea marea, semnala gheturi: ce apareau si chiar, la nevoie, comanda manevra.
Noptile erau scurte, soarele reaparuse de pe la 31 ianuarie, ca urmarea a feno­menului de refractie, si avea tendinta sa se mentina din ce in ce mai mult deasu­pra orizontului. Dar ninsoarea impiedica vederea si, chiar daca nu se intuneca de-a binelea, totusi navigatia devenea dificila.
La 21 aprilie, Capul Dezolarii aparu in mijlocul ceturilor; manevra obosea echipajul; de la intrarea bricului printre gheturi, marinarii n-avusesera nici o clipa de odihna; cirind au trebuit sa recurga la masinile vasului, ca sa-si croiasca un drum prin mijlocul acestor blocuri ingramadite unul peste altul.
Doctorul si maistrul Johnson discutau pe punte, la pupa, in timp ce Shandon se retrasese sa doarma citeva ore in cabina lui. Clawbonny cauta sa stea de vorba cu batrinul marinar, un om inzestrat cu bun simt si care, de pe urma numeroase­lor calatorii, se alesese cu multe cunostinte interesante. Doctorul ii arata o mare
prietenie, iar seful de echipaj cauta sa nu-i râmina dator.
- Vedeti dumneavoastra, domnule Clawbonny, spunea Johnson, tinutul acesta nu-i ca toate celelalte; i s-a spus Tara-Verde, dar nu sint multe saptamini pe an in care sa-si justifice numele!
- Cine stie, stimabilul meu Johnson, raspunse doctorul, daca in secolul al X-lea tinutul acesta nu era indreptatit sa se numeasca astfel? Nu e singura revolu­tie de acest fel ce s-a produs pe globul nostru si ai fi uimit daca ti-as spune ca, dupa cronicarii islandezi, acum opt sau noua sute de ani, infloreau pe acest con­tinent doua sute de sate!
- As fi atit de tare uimit, domnule Clawbonny, incit mai ca nu v-as crede, caci e un tinut jalnic.
- Ei! oricit de jalnic ar fi, mai ofera inca suficiente posibilitati de a fi locuit, ba chiar si de europeni civilizati.
- Fara indoiala! La Disko, la Uppernawik, vom intilni oameni care consimt sa traiasca intr-un asemenea climat, dar intotdeauna am socotit ca au ramas aici siliti de imprejurari, nu pentru ca le-ar place.



- Si eu sint dispus sa cred asa, totusi omul se obisnuieste cu toate, iar groen-landezii acestia mi se par mai putin de plins decit muncitorii din marile noastre orase; ei pot fi nefericiti, dar cu siguranta nu traiesc in mizerie si cind spun nefe­riciti, cuvintul acesta nu exprima ceea ce gindesc; in adevar, daca n-au bunastarea din tarile cu clima temperata, acesti oameni, adaptati la acest climat aspru, gasesc desigur aici satisfactii pe care noi nici nu ni le putem inchipui.
- Asa trebuie socotit, domnule Clawbonny, doar Cerul e drept, dar in cala­toriile mele am poposit adesea pe aceste tarmuri si intotdeauna mi s-a strins inima la vederea tristelor pustietati de pe aici; ar fi trebuit, de exemplu, ca pro-montoriile, capurile, golfurile sa fie inveselite prin nume mai ademenitoare, caci nume cum sint capul Adio sau Capul Dezolarii nu sint menite sa-i atraga pe na­vigatori!
- Am tacut si eu aceasta observatie, raspunse doctorul, dar numele acestea au un interes geografic pe care nu trebuie sa-l nesocotim; ele amintesc aventurile celor care le-au nascocit. Pe linga numele unora ca Davis, Baffin, Hudson, Ross, Parry, Franklin, Bellot, daca intilnesc Capul Dezolarii dau imediat de Golful in­durarii; capul Providenta e pereche cu portul Anxiety, golful Repulse2, ma rea­duce la capul Eden si, parasind limba de pamint Turnagain3, ma duc sa ma odih­nesc in Golful Refugiului; am acolo, sub ochii mei, aceasta interesanta insiruire de pericole, esecuri, obstacole, succese, disperari, reusite, amestecate cu marile nume ale tarii mele si, ca o serie de medalii antice, nomenclatura aceasta imi evoca intreaga istorie a acestor mari.
- Bine judecat, domnule Clawbonny si fie ca in calatoria noastra sa intilnim mai multe golfuri ale succesului decit capuri ale disperarii!
- O doresc din toata inima, Johnson; dar spune-mi, echipajul si-a mai reve­nit din spaimele lui?
- Putin, domnule, si totusi, ca sa fiu sincer, de la intrarea noastra in strim-toare, incepe sa fie preocupat din nou de fantasticul capitan; multi dintre ei se as­teptau sa-l vada aparind la extremitatea Groenlandei dar pina acum nimic. Fie vorba intre noi, domnule Clawbonny, asta nu va mira putin?
- Ba da, Johnson.
- Credeti in existenta acestui capitan?
- Fara indoiala!
- Dar ce motive l-au putut determina sa se poarte astfel?
- Daca e sa spun tot ce gindesc, Johnson, eu cred ca omul acesta a vrut sa atraga echipajul destul de departe, ca sa nu se mai poata razgindi. Daca ar fi aparut la bord in momentul plecarii, fiecare dorind sa cunoasca destinatia vasu­lui, ar fi putut sa fie pus in incurcatura.
- si de ce asta?
- Pe legea mea, daca el vrea sa incerce vreo actiune supraomeneasca, daca vrea sa patrunda acolo unde atitia altii n-au putut sa ajunga, crezi ca ar mai fi reusit sa-si recruteze echipajul? in timp ce, odata porniti la drum, se poate merge atit de departe, incit inaintarea sa devina apoi o necesitate.
- E posibil, domnule Clawbonny, am cunoscut multi aventurieri cutezatori de te-ngrozeai numai la auzul numelui lor, si care n-ar fi gasit pe nimeni sa-i in­soteasca in primejdioasele lor expeditii...
- Afara de mine, spuse doctorul.
- Si de mine, dupa dumneavoastra, raspunse Johnson, si ca sa va urmez. Asadar, spun ca, fara indoiala, capitanul nostru face parte dintre acesti aventu­rieri, in sfirsit, vom vedea; banuiesc ca, fie prin partile Uppernawikului, fie ale golfului Melville, acest viteaz necunoscut va veni sa se instaleze linistit la bord, si ne va aduce la cunostinta pina unde socoteste fantezia lui ca poate sa duca vasul.
- Si eu cred la fel, Johnson, dar greutatea va fi de ajuns pina la golful Melville; vezi cum ne inconjoara gheturile din toate partile; de-abia daca ii lasa loc de trecere lui Forward. Poftim, priveste aceasta cimpie imensa.
- in limba noastra, a vinatorilor de balene, domnule Clawbonny, numim asta un ice-field, adica o suprafata continua de gheata, ale carei margini nu se vad.
- si cimpul sfarimat de dincolo, fisiile acelea lungi, mai mult sau mai putin prinse una de alta prin marginile lor?
- Acesta e un pack; daca are o forma circulara, ii spunem palch, si stream cind forma e alungita.
- si acolo, gheturile astea plutitoare?
- Acestea sint niste drift-ice; daca ar fi ceva mai inalte, ar fi ice-berg-uri sau munti; ciocnirea cu ele e periculoasa pentru vase si trebuie evitate cu grija. Pri­viti: iata, aici jos, pe acest ice-field, o umflatura produsa de presiunea gheturilor; noi numim asa ceva un hummock; daca aceasta umflatura ar fi sub apa la baza, am fi numit-o un calf; ar fi trebuit sa le dam cite un nume tuturor acestora, ca sa ne putem descurca printre ele.




- Ah! e in adevar un spectacol curios, exclama doctorul, contemplind aceste
minunatii ale marilor boreale, iar formele lor variate iti stinjenesc imaginatia!
- Fara indoiala, raspunse Johnson; gheturile iau uneori forme fantastice, iar oamenii nostri nu se sfiesc sa le explice, fiecare in felul lui.
- Priveste, Johnson, admira acest ansamblu de blocuri de gheata! N-ai spune ca e un oras straniu, un oras din orient, cu minaretele si moscheile sale, sub palida stralucire a lunei? Iata, mai departe, un lung sir de arcade gotice care ne amintesc de capela  lui  Henric al VH-lea sau de palatul parlamentuluil.
- intr-adevar, domnule Clawbonny, gasesti aici din toate stilurile, pe gustul fiecaruia; dar sint orase si biserici in care e periculos sa locuiesti si n-ar trebui sa ne apropiem prea mult de ele. Printre minaretele acelea sint unele care se clatina, si cel mai mic dintre ele ar strivi un vas ca Forward.
- si cind te gindesti ca unii au indraznit sa se aventureze pe aceste mari, con­tinua doctorul, fara sa aiba vaporii la dispozitie! Cum sa crezi ca un vas cu vele ar fi putut naviga printre aceste stinci miscatoare!
- si totusi s-a facut asa ceva, domnule Clawbonny, chiar cind vintul deve­nea potrivnic, si aceasta mi s-a intimplat nu o data, mie, care va vorbesc; arun­cam ancora cu rabdare pe unul din aceste blocuri; pluteam in deriva, mai mult sau mai putin impreuna cu el; dar asteptam, pina la urma, momentul prielnic ca sa ne reluam drumul; trebuie sa adaug ca felul acesta de a calatori ne facea sa pierdem luni de zile acolo unde, cu un pic de noroc, n-am fi facut decit citeva zile.
- Mi se pare, spuse doctorul, ca temperatura tinde sa coboare.
- Ar fi suparator, raspunse Johnson, caci avem nevoie de un dezghet pentru ca blocurile acestea sa se rupa si sa se piarda in Atlantic; ele sint, de altfel, mai numeroase in strimtoarea Davis, pentru ca tarmurile se apropie simtitor intre ca­pul Walsingham si Holsteinborg; dar, dincolo de al saizeci si saptelea grad, vom gasi in lunile mai si iunie mari mai prielnice navigatiei.
- Da, dar mai intii trebuie sa razbatem pina acolo.
- Trebuie sa razbatem, domnule Clawbonny! in iunie si iulie am fi gasit tre­cere libera, asa cum li se intimpla vaselor de pescuit balene; dar ordinele erau precise: trebuia sa fim aici in aprilie. Ori ma insel eu foarte tare, ori capitanul nostru este un om dirz, care are un plan in minte; n-a pornit asa devreme, decit ca sa mearga departe. in sfirsit, vom trai si vom vedea.
Doctorul avusese dreptate cind constatase o coborire a temperaturii; termo­metrul, la prinz, nu mai indica decit sase grade Fahrenheit2 si sufla o briza din­spre nord-vest care, limpezind cerul, ajuta in acelasi timp curentului sa ingrama­deasca gheturile plutitoare in drumul lui Forward. De altfel, nu se supuneau toate aceluiasi impuls; nu rareori intilneai unele gheturi, si dintre cele mai inalte, care smulse de la baza lor de vreun curent submarin, se porneau in deriva, in sens contrar.




Se poate intelege greutatea unei asemenea navigatii; mecanicii n-aveau nici o clipa de ragaz; punerea in miscare a masinilor cu vapori se facea chiar de pe punte, cu ajutorul pirghiilor care deschideau, opreau, schimbau instantaneu
directia vaporilor, dupa ordinul ofiterului de cart. Ba trebuiau sa se grabeasca sa se strecoare printr-o spartura intr-un cimp de gheata, ba sa se ia la intrecere cu un ice-berg, care ameninta sa inchida singura iesire practicabila; sau vreun bloc, ras-turnirdu-se pe neasteptate, obliga bricul sa'dea inapoi brusc, ca sa nu fie strivit. Acest morman de gheturi, tirite, ingramadite, strinse la un loc de curentul din nord, se inghesuia in trecatoare si, daca le prindea gerul, ele ar fi putut sai opuna lui Forward o bariera de netrecut.
Prin tinuturile acestea se gasesc nenumarate pasari care zburau de colo pina colo, pe deasupra vasului, scotind tipete asurzitoare; se mai putea vedea si un mare numar de pescarusi, cu capul mare, cu gitul scurt si ciocul turtit, care-si desfasurau aripile lor lungi si infruntau, jucindu-se, zapezile vinturate de furtuna. Veselia aceasta a neamului parasesc inviora peisajul.
Numerosi busteni pluteau in deriva, ciocnindu-se cu zgomot; citiva casaloti, cu capete enorme si umflate, se apropiara de vas, dar nu putea fi vorba sa fie vi-nati, desi Simpson, harponierul, tare ar fi avut chef s-o faca. Spre seara aparura si citeva foci care, cu botul scos deasupra apei, inotau printre blocurile mari.
In ziua de 22, temperatura continua sa coboare; Forward forta masinile ca sa ajunga la senalurile prielnice; vintul se fixase hotarit la nord-vest; velele fura strinse.
In timpul acelei zile de duminica, marinarii avura putine manevre de facut. Dupa citirea bibliei, facuta de Shandon, echipajul se ocupa de vinatul palmipede-lor de prin partea locului, din care prinse un numar mare. Pasarile acestea, pre­parate cum trebuie, dupa metoda clawbonnyana, au furnizat un placut supliment de provizii pentru masa ofiterilor si a echipajului.
Pe inserate, la ora trei, Forward atinsese punctul Kin de Sael, situat la est cart nord-est, si muntele Sukkertop, situat la est jumatate cart sud-est. Marea era foarte zbuciumata; din cind in cind, pe neasteptate, din cerul plumburiu se lasa o ceata groasa. Totusi, pe la prinz, se putura face observatii precise. Nava se afla la 65°20' latitudine si 54°22' longitudine. Mai trebuiau parcurse doua grade ca sa ajunga intr-o zona de navigatie mai buna, pe o mare mai degajata.
In urmatoarele trei zile, la 24, 25 si 26 aprilie, s-a dus o lupta continua cu gheturile; manevra masinilor deveni foarte obositoare; in fiecare minut, vaporii trebuiau intrerupti brusc sau se schimba directia si ei scapau suierind prin su­pape.
In negura groasa, apropierea ice-berg-urilor se recunostea numai dupa detuna­turile surde provocate de avalanse. Vasul vira atunci imediat; exista pericolul de a se ciocni de masele de gheata de apa dulce, remarcabile prin transparenta lor de cristal si duritatea de stinca. Richard Shandon avu grija sa-si completeze pro­vizia de apa, luind la bord, in fiecare zi, mai multe tone din gheata aceasta.
Doctorul nu se putea obisnui cu iluziile optice pe care le producea refractia prin tinuturile acestea; intr-adevar, cite un ice-berg, care ii aparea ca un bloc alb, mic, foarte apropiat, se afla, de fapt, la zece sau douasprezece mile de bric; in­cerca sa-si obisnuiasca ochii cu acest fenomen ciudat, pentru ca mai tirziu sa poata corecta rapid eroarea optica.
In sfirsit, fie din cauza ca era nevoit sa traga la edec vasul de-a lungul cimpu-rilor de gheata sau sa impinga cu prajina blocurile cele mai amenintatoare, echipajul se simti in curind frint de oboseala. si totusi, in ziua de vineri, 27 aprilie, Forward se afla inca retinut la granita de netrecut a cercului polar.

 



Capitanul Hatteras - capitolul 1
Capitanul Hatteras - capitolul 2
Capitanul Hatteras - capitolul 3
Capitanul Hatteras - capitolul 4
Capitanul Hatteras - capitolul 5
Capitanul Hatteras - capitolul 6
Capitanul Hatteras - capitolul 7
Capitanul Hatteras - capitolul 8
Capitanul Hatteras - capitolul 9
Capitanul Hatteras - capitolul 10
Capitanul Hatteras - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - capitolul 13
Capitanul Hatteras - capitolul 14
Capitanul Hatteras - capitolul 15
Capitanul Hatteras - capitolul 16
Capitanul Hatteras - capitolul 17
Capitanul Hatteras - capitolul 18
Capitanul Hatteras - capitolul 19
Capitanul Hatteras - capitolul 20
Capitanul Hatteras - capitolul 21
Capitanul Hatteras - capitolul 22
Capitanul Hatteras - capitolul 23
Capitanul Hatteras - capitolul 24
Capitanul Hatteras - capitolul 25
Capitanul Hatteras - capitolul 26
Capitanul Hatteras - capitolul 27
Capitanul Hatteras - capitolul 28
Capitanul Hatteras - capitolul 29
Capitanul Hatteras - capitolul 30
Capitanul Hatteras - capitolul 31
Capitanul Hatteras - capitolul 32
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 1
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 2
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 3
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 4
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 5
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 6
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 7
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 8
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 9
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 10
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 13
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 14
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 15
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 16
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 17
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 18
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 19
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 20
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 21
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 22
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 23
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 24
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 25
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 26
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 27


Aceasta pagina a fost accesata de 1969 ori.