Capitanul Hatteras - capitolul 24

de Jules Verne

Partea Intai

Englezii la Polul Nord








Emisfera australa, la latitudine egala, e mai friguroasa decit Emisfera boreala, dar temperatura Noului continent este cu cincisprezece grade sub aceea din alte parti ale lumii; de aceea, in America, aceste tinuturi, sub numele de "polul frigu­lui", sint cele mai de temut.
Temperatura medie a intregului an este de numai doua grade sub zero. Sa­vantii au explicat acest lucru in felul urmator, iar doctorul Clawbonny imparta­sea parerea lor in aceasta privinta.
Dupa ei, vinturile care bat cu forta cea mai constanta in regiunile septentrio­nale ale Americii sint vinturile de sud-est; ele vin dinspre Oceanul Pacific cu o temperatura egala si suportabila; dar ca sa ajunga la marile arctice sint silite sa strabata uriasul continent american acoperit cu zapezi; ele se racesc in contact cu acesta si atunci acopera regiunile hiperboreene cu asprimea lor de gheata.
Hatteras se afla la polul frigului, dincolo de tinturile intrevazute de inaintasii lui; se astepta, deci, la o iarna teribila, pe un vas pierdut in mijlocul gheturilor, cu un echipaj pe jumatate razvratit. Hotari sa combata aceste diferite pericole cu energia lui obisnuita.
Privi in fata  situatia in care se afla si nu-si pleca ochii.
Cu ajutorul experientei lui Johnson, incepu prin a lua toate masurile necesare in vederea iernatului. Dupa calculul facut de el, Forward fusese tirit la doua sute cincizeci de mile departare de ultimul tinut cunoscut, adica de Noul-Cornouailles: se afla strins intr-un cimp de gheata ca intr-un pat de granit si nici o forta de din lume nu putea sa-l smulga de acolo.
Nu mai exista o picatura de apa libera in aceste imense mari cuprinse de iarna arctica. Ice-field-urile se desfasurau cit vedeai cu ochii, dar fara sa prezinte o suprafata unitara. Departe de asa ceva. Numeroase ice-berg-uri umpleau cimpia inghetata, si Forward era adapostit de cele mai inalte dintre ele, in trei puncte cardinale; numai vintul de sud-est batea pina la el. Daca ne-am fi inchipuit ca erau stinci in loc de blocuri de gheata, verdeata in loc de zapada si marea recapa-tindu-si starea ei lichida, atunci bricul ar fi stat linistit, ancorat intr-un golf fru­mos si la adapost de furtunile cele mai de temut. Dar ce pustietate la altitudinea aceasta! Ce natura deprimanta! La ce jalnice ginduri te duce!



Vasul, oricit de nemiscat era, trebui sa fie totusi puternic fixat cu ancorele - erau de temut dezgheturile posibile sau zguduiturile submarine. Johnson, infor­mat despre faptul ca Forward se afla la polul frigului, supraveghea cu si mai mare severitate masurile pentru iernare.
- Vom avea de furca! ii spuse el doctorului. Iata ce noroc are capitanul! Sa fii prins intre gheturi in punctul cel mai neplacut de pe glob! Ei, dar veti vedea ca vom iesi din aceasta incurcatura.
Cit despre doctor, in intimitatea gindurilor sale, era pur si simplu incintat de situatie. N-ar fi schimbat-o cu alta! Sa iernezi la polul frigului - ce noroc!
Echipajul fu ocupat mai intii cu lucrarile din exterior: velele ramasera legate pe vergi, in loc sa fie strinse in fundul calei, cum au facut cei care au iernat prima oara - au fost doar infasurate si puse aparatorile lor de pinza si, in cu­rind, gheata le facu o invelitoare impermeabila; n-au fost demontate nici macar vergile zburatorului, iar gabia a ramas la locul ei. Era ca un observator natural. Numai trotele de parima care serveau la cirmit au fost scoase.
Deveni necesar sa se taie cimpul de gheata in jurul vasului, care suferea din cauza presiunii acestuia: blocurile, ingramadite de o parte si de alta, apasau cu o greutate considerabila si vasul nu mai statea pe linia sa de plutire obisnuita. Treaba indelungata si foarte grea. Dupa citeva zile carena fu eliberata din inchi­soarea in care se afla si au folosit acest prilej ca s-o exmineze; nu suferise nimic, datorita soliditatii constructiei: numai captuseala de arama fusese smulsa aproape in intregime. Vasul eliberat se ridica aproape cu noua degete; atunci s-au apucat sa taie gheata piezis, tinind seama de forma cocai; in felul acesta, cimpul de gheata se unea sub chila bricului si opunea el insusi rezistenta presiunii.
Doctorul lua parte la aceste lucrari: minuia cu indeminare cutitul de taiat za­pada; ii stimula pe marinari prin buna lui dispozitie. invata el si-i invata si pe al­tii. Fu cu totul de acord cu rinduirea ghetii sub vas.
- Iata o masura buna de prevedere, spuse el.
- Fara aceasta, domnule Clawbonny, raspunse Johnson, nu s-ar putea re­zista. Acum putem fara teama sa ridicam un zid de zapada pina la inaltimea bor­dajului; si, daca vrem, il vom face gros de zece picioare, caci materialele nu ne lipsesc.
- Excelenta idee, spuse iar doctorul, zapada e un rau conducator de caldura;
reflecta in loc sa soarba, iar caldura dinauntru nu va putea sa iasa.
- Asta-i adevarat, replica Johnson; ridicam o fortificatie impotriva frigului, dar si impotriva animalelor, daca le-ar veni cumva cheful sa pofteasca pe la noi; cind treaba va fi gata, va arata bine, veti vedea; vom taia in masa aceasta de za­pada doua ari, una care sa duca la prova si alta la pupa corabiei; apoi se va transforma in gheata tare ca stinca si vom avea o scara regeasca.
- Perfect, raspunse doctorul si, trebuie sa marturisesc, e bine ca frigul da nastere zapibetii, adica tocmai la aceea ce serveste ca sa te aperi impotriva lui. Fara asta am fi in mare incurcatura.




Intr-adevar, vasul era menit sa dispara sub un invelis gros de gheata, careia ii datora mentinerea unei temperaturi constante in interior; un acoperis din panze groase, date cu catran si acoperite cu zapada fu construita deasupra puntii, pe intreaga sa lungime; panza cobora suficient pentru a acoperi flancurile navei.
Puntea, aflindu-se la adapost de fluenta din afara, deveni un veritabil loc de promenada, stratul de zapada de doua picioare si jumatate, fiind batatorit ca sa se intareasca; astfel reusea sa stopeze eliminarea caldurii din interior; intinsera deasupra acesteia un strat de nisip care, formand o crusta, deveni un macadam extrem de dur.
- inca putin, spuse doctorul, si, cu citiva copaci, m-as crede in Hyde-Park sau chiar in Gradinile suspendate ale Babilonului.
Sapara la o distanta destul de apropiata de bric; era un spatiu circular, sapat in campul de gheata, un adevarat put, care trebuia sa fie mentinut in permanenta in stare de functionare; in fiecare dimineata se spargea gheata formata la gura
putului; trebuia sa serveasca la procurarea apei in caz de incendiu, sau
pentru baile fracvente ordonate echipajului ca masura de igiena; aveau chiar grija sa economiseasca combustibilul, sa scoata apa de la mare adincime, de unde nu era atat de rece; ajunsesera la acest rezultat cu ajutorul unui aparat, recomandat de un savant francez; acest aparat, coborit la o anumita adincime, facea posibil accesul la apa din jur cu ajutorul unui dublu cilindru.
De obicei in lunile de iarna, sint scoase toate lucrurile care incurca locul pe vas, ca sa creeze spatii mai largi; aceste lucruri sint depozitate pe uscat, in magazii. Dar ceea ce se putea realiza langa coasta era imposibil pentru o nava ancorata pe un camp de gheata.
Totul fusese asezat in interior pentru a combate cele doua mari pericole de la aceasta latitudine, frigul si umiditatea; primul il genera pe celalalt, mai puternic inca; se rezista la frig, dar se murea la umiditate; trebuiau deci prevenite.
Forward, destinat navigatiei in marile arctice, oferea cel mai bun mediu pentru o iernare: marea sala a echipajului era foarte bine dispusa; fusese dus razboiul impotriva colturilor, unde umiditatea se refugiaza in primul rand; intr-adevar, la o anumita reducere a temperaturii, pe pereti se formeaza un strat de gheata, mai ales la in colturi, iar atunci cand aceasta incepe sa se topeasca, intretine o umiditate constanta. Circulara, sala echipajului ar fi fost mult mai potrivita; dar, in fine, incalzita de o soba mare si bine ventilata, ar fi trebuit sa fie foarte locuibila; peretii erau tapitati cu piele de caprioara, si nu cu stofa de lana, deoarece lana retine vaporii care se condenseaza si impregneaza atmosfera cu umiditate.
Peretii despartitori ai compartimentului de sub duneta fura dati jos si ofiterii avura astfel o sala comuna mai mare, mai aerisita si incalzita de o soba. Sala aceasta, ca si aceea a echipajului, era precedata de o anticamera care impiedica orice comunicatie directa cu exteriorul. in felul acesta, caldura nu se putea pierde si se trecea treptat de la o temperatura la alta. Hainele incarcate de zapada erau lasate in alta camera: oamenii isi stergeau picioarele de niste scrappers, puse afara, astfel incit sa nu aduca cu ei nimic nesanatos.
Prin niste burlane intra aerul de care aveau nevoie sobele ca sa traga bine; prin altele, erau evacuati aburii.
In plus, in cele doua sali erau instalati condensatori care colectau vaporii, in loc sa-i lase sa se transforme in apa; erau goliti de doua ori pe saptamina si
con­tineau uneori citeva galeti de gheata. Toate aceste masuri erau tot atitea victorii asupra dusmanului.
Focul era reglat perfect si cu usurinta, cu ajutorul burlanelor; s-a dovedit ca era suficienta o cantitate mica de carbune ca sa se mentina in sali o temperatura de cincizeci de grade. Totusi Hatteras, dupa ce a dat ordin sa se masoare rezer­vele de carbuni din magazie, isi dadu seama ca, si cu cea mai mare zgircenie, nu avea combustibil nici macar pentru doua luni.
A fost instalat un uscator pentru imbracaminte, care trebuia sa fie spalata des; ea nu putea fi uscata in aer liber deoarece devenea tare si se rupea usor.
Piesele sensibile ale masinilor fura demontate si ele cu grija; sala masinilor a fost inchisa ermetic.
Viata la bord deveni obiect al unor preocupari serioase; Hatteras o regle­menta cu cea mai mare grija, iar regulamentul fu afisat in sala comuna. Oamenii se sculau la sase dimineata; hamacurile erau aerisite de trei ori pe saptamina; po­deaua celor doua camere era frecata in fiecare dimineata cu nisip cald; ceaiul fierbinte era nelipsit la fiecare masa, iar hrana varia, pe cit era posibil dupa zilele saptaminii: ea se compunea din piine, laina, untura de bou si stafide pentru pud-dinguri, zahar, cacao, ceai, orez, suc de lamiie, carne conservata de vaca, carne sarata de porc, varza, legume puse in otet; bucataria era instalata in afara salilor comune; in felul acesta se lipseau de caldura ei, dar gatitul alimentelor e o sursa permanenta de aburi si de umezeala.
Sanatatea oamenilor depinde mult de felul cum se hranesc; la aceste latitudini inalte trebuie consumate pe cit mai mult cu putinta alimente de natura animala. Doctorul supraveghease alcatuirea programului de alimentare.
- Trebuie sa luam exemplu de la eschimosi, spunea dinsul; pe ei i-a invatat natura si sint profesorii nostri in aceasta privinta; daca arabii, africanii se pot multumi cu citeva curmale si un pumn de orez, aici e foarte important sa ma-ninci, si inca mult. Eschimosii consuma pina la zece si chiar cincisprezece livre de ulei pe zi. Daca acest fel de hrana nu va place, trebuie sa recurgem la alimente bogate in zahar si grasime. intr-un cuvint, daca ne trebuie carbon, sa facem car­bon! E bine sa punem, carbuni in soba, dar sa nu uitam sa umplem si aceasta pretioasa soba pe care o avem in noi.




Cu acest regim, echipajului i se impusese o curatenie severa; fiecare trebuia sa faca o baie in apa pe jumatate inghetata, pe care o procurau din copca facuta in gheata, excelent mijloc de a-ti pastra caldura naturala. Doctorul le dadea exem­plu; la inceput o facea ca pe un lucru foarte neplacut; dar curind uita de nepla­cere, caci sfirsi prin a gasi o adevarata desfatare in aceasta igienica cufundare in apa.
Cind munca, vinatoarea sau recunoasterile ii scoteau pe oamenii din echipaj afara, in ger, trebuiau sa se fereasca mai ales sa nu le degere vreo parte oarecare a corpului; daca se intimpla asa ceva, se grabeau, cu ajutorul frictionarilor cu za­pada, sa restabileasca circulatia singelui. De altfel oamenii, care aveau grija sa fie imbracati complet in lina, purtau mantale cu capison din piele de caprioara si pantaloni din piele de foca, acestea fiind perfect impermeabile ia vint.
Diversele amenajari ale vasului si instalarea la bord, durara cam trei saptamini si astfel au ajuns la 10 octombrie fara sa se intimple nimic deosebit.






Capitanul Hatteras - capitolul 1
Capitanul Hatteras - capitolul 2
Capitanul Hatteras - capitolul 3
Capitanul Hatteras - capitolul 4
Capitanul Hatteras - capitolul 5
Capitanul Hatteras - capitolul 6
Capitanul Hatteras - capitolul 7
Capitanul Hatteras - capitolul 8
Capitanul Hatteras - capitolul 9
Capitanul Hatteras - capitolul 10
Capitanul Hatteras - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - capitolul 13
Capitanul Hatteras - capitolul 14
Capitanul Hatteras - capitolul 15
Capitanul Hatteras - capitolul 16
Capitanul Hatteras - capitolul 17
Capitanul Hatteras - capitolul 18
Capitanul Hatteras - capitolul 19
Capitanul Hatteras - capitolul 20
Capitanul Hatteras - capitolul 21
Capitanul Hatteras - capitolul 22
Capitanul Hatteras - capitolul 23
Capitanul Hatteras - capitolul 24
Capitanul Hatteras - capitolul 25
Capitanul Hatteras - capitolul 26
Capitanul Hatteras - capitolul 27
Capitanul Hatteras - capitolul 28
Capitanul Hatteras - capitolul 29
Capitanul Hatteras - capitolul 30
Capitanul Hatteras - capitolul 31
Capitanul Hatteras - capitolul 32
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 1
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 2
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 3
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 4
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 5
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 6
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 7
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 8
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 9
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 10
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 13
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 14
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 15
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 16
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 17
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 18
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 19
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 20
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 21
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 22
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 23
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 24
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 25
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 26
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 27


Aceasta pagina a fost accesata de 1758 ori.