Capitanul Hatteras - capitolul 4

de Jules Verne

Partea Intai

Englezii la Polul Nord








Odata cu 5 aprilie, sosi ziua plecarii. Imbarcarea doctorului linistea putin spiritele. Respectabilul savant putea fi urmat cu incredere acolo unde admitea sa mearga si el.
Totusi, cea mai mare parte dintre marinari continuau sa fie nelinistiti, iar Shandon, temindu-se ca dezertarea sa nu lase citeva goluri la bord, abia astepta sa se afle in largul marii: odata departati de coasta, oamenii din echipaj se vor obisnui cu ideea.
Cabina doctorului Clawbonny era situata sub duneta si ocupa toata partea dinspre pupa. Cabina capitanului si a secundului erau asezate, in schimb, cu ve­derea spre punte. Aceea a capitanului raminea ermetic inchisa, dupa ce fusese in­zestrata cu diverse instrumente, mobila, imbracaminte de calatorie, carti, haine de schimb si ustensile, indicate intr-o nota amanuntita. Urmind instructiunile ne­cunoscutului, cheia acestei cabine i-a fost trimisa la Liibeck; deci, numai el putea sa intre in cabina lui.
Acest amanunt il contraria pe Shandon si-i reducea mult din sansele de a fi seful suprem. Cit despre propria lui cabina, el o amenajase perfect, potrivit ne­voilor presupusei calatorii, cunoscind temeinic cerintele unei expeditii polare.
Cabina ofiterului trei era situata pe puntea inferioara, care forma un vast dor­mitor unde dormeau marinarii; oamenii se simteau in largul lor si cu greu s-ar fi gasit o instalatie atit de comoda la bordul oricarui alt vas. Erau ingrijiti ca o in­carcatura de pret; o soba uriasa ocupa mijlocul salii comune.
Doctorul Clawbonny era cu totul in elementul lui; isi luase in primire cabina de la 6 februarie, chiar a doua zi dupa ce Forward fusese lansat la apa. „Cel mai fericit dintre animale, spunea el, ar fi un melc care ar putea sa-si faca o cochilie dupa planul lui; vreau sa incerc sa fiu un melc inteligent."
Si, zau asa, pentru o cochilie in care avea sa stea multa vreme, cabina lui ca­patase o frumoasa infatisare. Doctorul isi facuse o adevarata placere de savant, sau de copil, punindu-si in ordine bagajul lui stiintific. Cartile, ierbarele, fisele, instrumentele de precizie, aparatele de fizica, colectia lui de termometre, de baro-metre, de hygrometre, de lunete, de compasuri, de sextante, de harti, de planuri, fiolele, prafurile, flacoanele foarte completei sale farmacii de voiaj, toate se cla­sau intr-o ordine care i-ar fi facut de rusine pe cei de la British Museum. Spatiul acesta de sase picioare patrate continea bogatii incalculabile; doctorul n-avea de­cit sa intinda mina, fara sa se deranjeze, ca sa devina intr-o clipa medic, matema­tician, astronom, geograf, botanist sau conchiliolog.



Trebuie sa marturisim, era mindru de aceste amenajari si fericit in sanctuarul lui plutitor, pe care trei dintre cei mai slabi din prietenii sai ar fi fost destul ca sa-l umple. Acestia, de altfel, venira la el cu droaia, intr-un numar care incepea sa-l stinjeneasca pina si pe el, un om atit de comunicativ, si, spre deosebire de Socrate, pina la urma ajunse sa spuna: „Casa mea e mica, dar sa dea Dumnezeu sa nu fie niciodata plina de prieteni!"
In ce priveste cusca marelui ciine danez, si pentru a completa descrierea lui Forward, va fi destul sa spunem ca era construita chiar sub fereastra cabinei mis­terioase; dar salbaticul ei locuitor prefera sa vagabondeze in spatiul dintre cele doua punti si cala vasului; parea imposibil de domesticit si nimeni nu veni de leac felului lui ciudat de a fi; il auzeau, mai ales in timpul noptii, scotind niste urlete jalnice care rasunau sinistru prin adincurile vasului. Era oare dorul dupa stapinul lui care lipsea? Sau teama instinctiva la apropierea unei calatorii pericu­loase? Sau presimtirea primejdiilor ce aveau sa vina? Marinarii erau de parere ca acesta din urma ar fi motivul si, tot facind glume, multi ajunsesera in mod serios sa socoata ciinele drept un animal diabolic.
Pen, un tip de altfel foarte brutal, se repezi intr-o zi sa-l loveasca, dar cazu atit de rau pe muchea cabestanului, incit isi sparse ingrozitor capul. E lesne de inteles ca acest accident a fost pus pe seama fantasticului animal.
Clifton, omul cel mai superstitios din echipaj, facu si el ciudata observatie, cum ca acest ciine, cind se afla pe duneta, se plimba intotdeauna in vint; iar mai tirziu, cind bricul fu in larg si mergea drept inainte, surprinzatorul animal isi schimba locul la fiecare schimbare de drum a vasului si se tinea in vint, asa cum ar fi facut-o capitanul lui Forward.
Doctorul Clawbonny, a carui blindete si mingiieri ar fi imblinzit si un tigru, incerca zadarnic sa cistige bunavointa acestui ciine; isi pierdu doar timpul cautind sa-l imbie.
Animalul acesta, de altfel, nu raspundea la nici unul din numele inscrise in calendarul vinatorilor. Asa ca oamenii de pe vas sfirsira prin a-i spune Captain, caci parea sa fie perfect.la curent cu uzantele la bord. Era evident ca acest ciine mai navigase cindva.
Se poate intelege, prin urmare, raspunsul glumet pe care l-a dat seful de echi­paj prietenului lui Clifton si de ce aceasta presupunere a gasit destui creduli; multi o repetau rizind, dar asteptindu-se sa vada ciinele reluindu-si intr-o zi infa­tisarea omeneasca si comandind manevrele cu o voce tunatoare.
Chiar daca Richard Shandon nu avea asemenea temeri, el nu era totusi cu to­tul linistit si, in ajunul plecarii, in seara de 5 aprilie, statea de vorba despre aceasta chestiune cu doctorul, cu Wall si cu maistrul Johnson, in careul dunetei.
Acesti patru savurau tocmai al zecelea grog, ultimul, desigur, caci, conform indicatiilor din scrisoarea de la Aberdeen, toti oamenii din echipaj, de la capitan pina la fochist, erau teetotalersl, adica nu aveau sa gaseasca la bord nici vin, nici bere, nici bauturi spirtoase, decit in caz de boala sau cu o reteta de la doctor.
De vreo ora, conversatia se desfasura in jurul plecarii. Daca instructiunile ca­pitanului se realizau pina la capat, Shandon ar fi trebuit sa primeasca chiar a doua zi o scrisoare cu ultimele sale ordine.
- Daca aceasta scrisoare, spunea comanderul, nu-mi indica numele capita­nului, ea trebuie cel putin sa ne comunice destinatia bastimentului. Fara asta, in­cotro sa-l indrept?
- in locul dumitale, Shandon, raspunse nerabdatorul doctpr, as pleca si fara scrisoare, zau asa! O sa stie ea sa alerge dupa noi, iti garantez acest lucru.
- Aveti o incredere oarba, doctore! Dar spre ce punct al globului ati intinde velele, daca nu va suparati?
- Catre Polul Nord, evident! Se intelege de la sine, nu-i posibila nici o in­doiala.
- Nici o indoiala! replica Wall. si de ce nu catre Polul Sud?
- La Polul Sud, exclama doctorul, niciodata! I-ar fi putut veni capitanului ideea sa-si puna bricul in pericol traversind intregul Atlantic? incearca sa te gin-desti la acest lucru, scumpul meu Wall.
- Doctorul are raspuns la toate, spuse acesta din urma.
- Fie pentru nord, interveni Shandon. Dar, spuneti-mi, doctore, ne indrep­tam spre Spitzberg? Spre Groenlanda? Spre Labrador? Spre golful Hudson? Chiar daca drumurile duc toate spre aceeasi tinta, adica la banchiza de netrecut, ele nu sint mai putin numeroase si as fi in mare incurcatura de-ar trebui sa ma hotarasc pentru unul sau pentru altul. Puteti sa-mi dati un raspuns categoric, doctore?




- Nu, raspunse acesta, jignit ca nu mai avea ce sa spuna; dar, in sfirsit, ca sa incheiem discutia, daca nu primesti nici o scrisoare, ce vei face?
- Nimic; voi astepta.
- Nu vei pleca? exclama Clawbonny, agitindu-si paharul cu disperare.
- Nu, desigur.
- E cel mai intelept lucru, interveni calm seful de echipaj Johnson, in timp ce doctorul se plimba in jurul mesei, caci nu putea sta locului. Da, e cel mai inte­lept, si totusi o prea lunga asteptare poate avea consecinte suparatoare. Mai intii, anotimpul e potrivit si, daca e vorba de nord, trebuie sa profitam de dezghet ca sa strabatem strimtoarea Davis; in afara de asta, echipajul devine din ce in ce mai nelinistit; prietenii, camarazii oamenilor nostri ii indeamna sa paraseasca Forward si influenta lor ar putea sa ne joace o festa.
- Mai trebuie spus, relua James Wall, ca, daca s-ar raspindi panica printre marinarii nostri, ar dezerta pina la cel din urma si nu stiu, comandere, daca ai reusi sa-ti mai refaci echipajul.
- si atunci ce-i de facut? intreba Shandon.
- Ceea ce ai spus chiar dumneata, raspunse doctorul. Sa asteptam dar, sa asteptam pina miine, inainte de a ne lasa cuprinsi de disperare. Promisiunile capi­tanului s-au indeplinit pina acum cu regularitate, ceea ce e un semn bun; nu exista deci nici un motiv sa credem ca nu vom fi instiintati in timp util cu privire la destinatia noastra. Nu ma indoiesc nici o clipa ca miine vom naviga in largul marii Irlandei; asa ca, dragi prieteni, propun sa bem un ultim grog in cinstea feri­citei noastre calatorii; ea incepe intr-un mod cam ciudat, dar, cu marinari ca voi, are mii de sanse sa se termine bine.
Si toti patru ciocnira pentru ultima oara.
- si acum, comandere, spuse seful de. echipaj Johnson, daca am vreun sfat sa-ti dau, e acela de a pregati totul pentru plecare; trebuie ca echipajul sa fie si­gur de hotarirea dumitale. Miine, fie ca vine, fie ca nu vine o scrisoare, ridica ve­lele; nu aprinde focurile la caldari - vintul pare-se ca va tine; nu va fi nimic mai usor decit sa coborim cu vint in pupa in vele; pilotul sa se suie la bord; in mo­mentul refluxului, iesi din docuri; mergi si ancoreaza dincolo de limba de pamint de la Birkenhead; oamenii nostri nu vor mai avea nici o comunicatie cu pamintul si daca aceasta scrisoare diabolica va sosi pina la urma, ne va gasi tot atit de bine acolo ca si in alta parte.
- Bine zis, bravul meu Johnson! spuse doctorul intinzindu-i mina batrinului marinar.
- Asa sa fie! raspunse Shandon.
Fiecare se intoarse in cabina lui si astepta, dormind agitat, rasaritul soarelui.
A doua zi, s-a impartit prima posta in oras fara ca vreo scrisoare sa poarte adresa comanderului Richard Shandon.
Totusi, acesta isi facu preparativele de plecare; zvonul se raspindi imediat la Liverpool si, asa cum s-a vazut, o multime imensa de spectatori se grabi spre cheiurile din New Prince.
Multi dintre ei venira la bordul bricului, unul sa-si imbratiseze pentru ultima oara un camarad, altul sa-si convinga vreun prieten sa nu plece, altul ca sa arunce o privire asupra acestei ciudate nave, altul ca sa afle, in fine, scopul cala­toriei, si lumea murmura vâzindu-l pe comander mai tacut si mai rezervat ca oricind.
Avea motivele sale bine intemeiate sa fie asa.
Batu ora zece. Batu ora unsprezece. Fluxul trebuia sa se produca pe la ora unu dupa-amiaza. Shandon, de pe inaltimea dunetei, arunca priviri nelinistite spre multime, incercind sa surprinda secretul destinului sau pe vreo figura oare­care. Dar in zadar. Marinarii de pe Forward executau in tacere ordinele sale, fara sa-l piarda din ochi, asteptind mereu o comunicare care nu mai sosea.
Maistrul Johnson era pe sfirsite cu manevrele de plecare. Cerul era acoperit si, in afara bazinelor docurilor, hula foarte puternica; vintul batea dinspre sud-est cu oarecare violenta, dar se putea iesi cu usurinta din apele Mersey-ului.




La prinz, inca nimic nou. Doctorul Clawbonny se plimba agitat, privind cu binoclul, gesticulind, plin de „nerabdarea marii", asa cum spunea el cu o anumita eleganta latina. Orice ar fi facut era emotionat. Shandon isi musca buzele pina la singe.
In clipa aceea, Johnson se apropie si-i spuse:
- Comandere, daca vrem sa profitam de flux, nu mai trebuie sa pierdem timp, altminteri nu vom iesi din docuri mai inainte de cel putin o ora.
Shandon arunca o ultima privire in jur si-si consulta ceasul. Ora pauzei de prinz trecuse.
- Haidem! ii spuse el sefului de echipaj.
- Hai, plecati! striga acesta, ordonind vizitatorilor sa elibereze puntea lui Forward.
S-a produs atunci o oarecare miscare in multime, caje se indrepta spre deschi­zatura din bordajul navei, pentru a ajunge pe chei, in timp ce oamenii de pe bric dezlegau ultimele parime.
Or, zapaceala inevitabila a acestor curiosi, pe care marinarii ii impingeau ina­poi fara prea multe menajamente, a fost si mai mult sporita de urletele ciinelui. Dintr-o data animalul acesta se napusti dintr-un capat la celalalt al vasului, prin masa compacta a vizitatorilor. Latra cu glas surd. Lumea s-a dat la o parte din fata lui; sari pe duneta si, lucru de necrezut, dar pe care mii de martori l-au pu­tut constata, Dog-Captain tinea o scrisoare intre dinti.
- O scrisoare! exclama Shandon; dar atunci el se afla la bord?
- A fost aici, fara indoiala, dar nu mai este, raspunse Johnson, aratind pun­tea complet curatita de multimea care-i stinjenea.
- Captain! Captain! Aici! striga doctorul, incercind sa apuce scrisoarea pe care ciinele o ferea de mina lui prin salturi neasteptate. Se parea ca nu vrea sa-i predea mesajul decit personal lui Shandon.
- Aici, Captain! striga acesta din urma.
Ciinele se apropie, Shandon lua scrisoarea fara nici o greutate si atunci Cap­tain lasa sa se auda trei latraturi, in mijlocul tacerii profunde ce domnea la bord si pe cheiuri.
Shandon tinea scrisoarea fara s-o deschida.
- Dar citeste-o odata! Citeste-o! exclama doctorul.
Shandon o privi. Adresa, fara data si fara indicatia locului, cuprindea doar atit:
Comanderului Richard Shandon, la bordul bricului Forward. Shandon deschise scrisoarea si citi:

Va veti indrepta spre capul Farewell. Veti fi acolo la 20 aprilie. Daca nu apare capitanul la bord, veti trece prin strimtoarea Davis si veti merge in susul marii Baf-fin, pina la golful Melville.

Capitanul bricului Forward K.Z.

Shandon impaturi cu grija aceasta scrisoare laconica, o puse in buzunar si dadu ordinul de plecare. Vocea lui, care rasuna singura in mijlocul suieraturilor vintului de est, avea ceva solemn.
In curind Forward fu in afara bazinelor si, condus de un pilot din Liverpool, al carui cuter mic ii urma de la distanta, o lua pe curentul lui Mersey. Multimea se repezi pe cheiul exterior, care se intindea de-a lungul docurilor Victoria, ca sa mai zareasca pentru o ultima data acest vas ciudat. Cele doua gabiere, focul si brigantina fura repede intinse si, cu aceste vele, Forward, demn de acest nume, dupa ce ocoli limba ce pamint de la Birkenhead, intra cu toata viteza in marea Irlandei.



Capitanul Hatteras - capitolul 1
Capitanul Hatteras - capitolul 2
Capitanul Hatteras - capitolul 3
Capitanul Hatteras - capitolul 4
Capitanul Hatteras - capitolul 5
Capitanul Hatteras - capitolul 6
Capitanul Hatteras - capitolul 7
Capitanul Hatteras - capitolul 8
Capitanul Hatteras - capitolul 9
Capitanul Hatteras - capitolul 10
Capitanul Hatteras - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - capitolul 13
Capitanul Hatteras - capitolul 14
Capitanul Hatteras - capitolul 15
Capitanul Hatteras - capitolul 16
Capitanul Hatteras - capitolul 17
Capitanul Hatteras - capitolul 18
Capitanul Hatteras - capitolul 19
Capitanul Hatteras - capitolul 20
Capitanul Hatteras - capitolul 21
Capitanul Hatteras - capitolul 22
Capitanul Hatteras - capitolul 23
Capitanul Hatteras - capitolul 24
Capitanul Hatteras - capitolul 25
Capitanul Hatteras - capitolul 26
Capitanul Hatteras - capitolul 27
Capitanul Hatteras - capitolul 28
Capitanul Hatteras - capitolul 29
Capitanul Hatteras - capitolul 30
Capitanul Hatteras - capitolul 31
Capitanul Hatteras - capitolul 32
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 1
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 2
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 3
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 4
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 5
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 6
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 7
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 8
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 9
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 10
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 13
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 14
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 15
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 16
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 17
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 18
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 19
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 20
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 21
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 22
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 23
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 24
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 25
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 26
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 27


Aceasta pagina a fost accesata de 1894 ori.