Capitanul Hatteras - capitolul 8

Capitanul Hatteras - capitolul 8

de Jules Verne



Partea Intai

Englezii la Polul Nord




Capitolul VIII

BARFELE ECHIPAJULUI




Totusi, Forward reusi, strecurindu-se cu indeminare prin senale, sa mai inain­teze citeva minute spre nord; dar in loc sa evite inamicul, se vedea nevoit mai curind sa-l atace; ice-field-urile, avind o intindere de mai multe mile, se apropiau intr-una, si cum aceste mase in miscare reprezinta uneori o presiune de peste zece milioane de tone, trebuiau sa se fereasca cu grija de strinsoarea lor. Asadar, in interiorul vasului fura instalate fierastraie pentru taierea ghetei, in asa fel, incit sa poata fi puse imediat in functiune.
O parte din echipaj accepta cu resemnare munca aceasta aspra, dar altii se plingeau, ba refuzau chiar sa se supuna. in timp ce lucrau la instalarea instru­mentelor, Garry, Bolton, Pen, Gripper, schimbau intre ei diferite pareri.
- S-o ia dracu' de treaba! rosti rizind Bolton, nu stiu de ce-mi vine in minte ca pe Water street exista o circiumioara draguta, unde sa te protapesti intre un pahar de gin si o sticla de porter. N-ai impresia ca o vezi chiar aici, Gripper'.'
- Ca sa fiu sincer, riposta marinarul interpelat, care era cam prost dispus, nu vad nimic in pustietatea asta.
- E un fel de a vorbi, Gripper; fireste ca in orasele astea de zapada, care-i stirnesc atit admiratia domnului Clawbonny, nu exista nici cea mai mica crisma in care un marinar cumsecade sa-si poata umezi buzele cu o jumâtate-doua de li­tru de brandy.
- Despre asta poti fi sigur, Bolton, si ai face bine sa mai adaugi ca pe vasul asta n-ai nici macar un strop de alcool, ca sa te dregi nitel. Ciudata idee, sa-i lip­sesti de orice bautura spirtoasa pe niste oameni care calatoresc in marile nordu­lui!
- Bine, raspunse Garry, dar ai uitat, Gripper, ce ti-a spus doctorul? Trebuie sa te abtii de la orice bautura excitanta daca vrei sa infrunti scorbutul, sa te simti bine si sa ajungi departe.
- Dar nu doresc deloc sa ajung departe, Garry, si gasesc ca e prea destul ca am ajuns si pina aici; la ce bun sa ne mai ir-icapatinam sa trecem pe acolo, pe unde dracul nu te lasa.
- Chiar asa, nici nu vom trece! replica Pen. Cind ma gindesc ca am si uitat gustul ginului.
- Dar, zise Bolton, aminteste-ti ce ne-a spus doctorul.
- O! interveni Pen cu vocea lui groasa si brutala, de spus, ne-a spus el multe. Ramine de stiut daca, sub pretextul ca ne pazesc sanatatea, nu ne duc cu vorba, ca sa faca economie de bautura.
- Diavolul asta de Pen s-ar putea sa aiba dreptate, raspunse Gripper.
- Haida-de! rise Bolton; are nasul prea rosu ca dreptatea sa fie de partea lui si daca-si mai pierde putin din culoare, navigind in asemenea conditii, Pen nu va avea prea multe motive sa se plinga.
- Ce ai cu nasul meu? riposta furios marinarul, atacat in punctul lui sensibil. Nasul meu n-are nevoie de sfaturile tale; nici nu ti le-a cerut macar; vezi-ti asa­dar, de al tau!
- Hai, nu te supara, Pen! Nu credeam ca ai un nas atit de suparacios. Las' ca nici eu nu dispretuiesc un pahar bun de whisky, mai ales pe un asemenea frig; dar daca, pina la urma, asta face mai mult rau decit bine, ma lipsesc bucuros.
- Te-oi fi lipsind tu, spuse fochistul Waren, care lua parte la discutie, te pri­veste, dar poate ca nu toata lumea e gata sa se lipseasca!
- Ce vrei sa spui cu asta, Waren? Intra din nou in vorba Garry, privindu-l tinta.



- Vreau sa spun ca, dintr-un motiv sau altul, exista bauturi alcoolice la bord si-mi inchipui ca cei de la pupa nu prea se lipsesc de ele.
- De unde stii? intreba Garry.
Waren nu avu ce sa raspunda; vorbise si el ca sa nu taca - cum se spune.
- Vezi bine, Garry, continua Bolton, ca Waren nu stie nimic.
- Ei bine, spuse Pen, ii vom cere cbmanderului o ratie de gin, ca doar o me­ritam; sa vedem ce va raspunde.
- Va sfatuiesc sa nu faceti una ca asta, raspunse Garry.
- si de ce, ma rog? exclamara Pen si Gripper.
- Deoarece comanderul va va refuza. Cind v-ati imbarcat, vi s-a comunicat care e regimul la bord; trebuia sa va ginditi atunci.
- De altfel, raspunse Bolton, care lua bucuros parte lui Garry, a carui fire ii era pe plac, nu Richard Shandon e seful la bord; se supune si el ordinelor ca noi toti, de altfel.
- si cu i se supune?
- Capitanului.
- Ah, mereu blestematul capitan! exclama Pen. Dar nu vedeti ca pe bancu­rile astea de gheata nu e nici urma de capitan, cum nu e nici circiuma? Acesta e un mod politicos de a ni se refuza ceva la care aveam dreptul.
- Ba da, exista un capitan, spuse Bolton; si as paria pe leafa mea pe doua luni ca nu va trece mult si-l vom vedea.
- Bine, facu Pen, iata unul caruia as vrea sa-i spun vreo doua de la obraz.
- Cine vorbeste despre capitan? se amesteca in clipa aceea un nou interlocu­tor.
Era marinarul Clifton, destul de superstitios si invidios, in acelasi timp.
- Ati aflat cumva ceva nou in legatura cu capitanul? intreba el.
- Nu, i se raspunse in cor.
- Ei bine, ma astept sa-l gasesc, intr-o buna dimineata, instalat in cabina lui, fara sa stie nimeni nici cum, nici pe unde a sosit.
- Haida-de! raspunse Bolton; tu-ti imaginezi, Clifton, ca omul asta. e un fel de strigoi, un vampir din cei care bintuie pe meleagurile Scotiei?
- Poti sa rizi cit poftesti, Bolton; asta nu-mi va schimba parerea. in fiecare
zi, trecind prin fata cabinei, arunc inauntru o privire prin gura cheii, si, intr-una din diminetile astea, voi veni sa va povestesc cam cum arata capitanul asta si ce hram poarta.
- Ei, pe dracu! facu Pen. O fi si el om ca toti oamenii! Dar daca individul asta are de gind sa ne duca acolo unde nu ne place, ii vom spune verde parerea noastra.
- Ia uitati-va la Pen, spuse Bolton., nici nu-l cunoaste inca pe capitan si a si inceput sa-i caute pricina!
- Cum nu-l cunoaste? replica Clifton, cu aerul unui om care stie multe; ra­mine de vazut daca nu-l cunoaste.
- Ce dracu vrei sa spui? intreba Gripper.
- stiu eu ce vreau sa spun!
- Dar noi nu stim!
- Pai bine, Pen a cam avut neplaceri cu el, nu?
- Cu capitanul?
- Da, cu Captain-Dog, caci e exact acelasi lucru. Marinarii se privira, fara a indrazni sa raspunda.
- Om sau ciine, facu Pen printre dinti, va asigur ca javra asta va primi ce merita intr-una din zilele astea.
- Hai, Clifton, intreba Bolton cu seriozitate, pretinzi, asa cum a spus Johnson in bataie de joc, ca acest ciine e adevaratul capitan?
- Cu siguranta, raspunse Clifton, convins, si daca ati fi avut ca mine spirit de observatie, ati fi remarcat purtarile ciudate ale acestui animal.
- Ce purtari? Hai, vorbeste!
- N-ati bagat de seama cum se plimba pe duneta? Cu un aer autoritar, pri­vind spre velele umflate de vint, ca si cum ar fi de cart.
- E drept, spuse Gripper, ba chiar intr-o seara l-am surprins tinindu-si la­bele pe timona.




- Cu neputinta! facu Bolton.
- Iar acum, continua Clifton, nu pleaca noaptea de la bord, mergind sa se plimbe pe cimpurile de gheata fara sa-i pese nici de ursi si nici de frig?
- si asta-i adevarat, spuse Bolton.
- L-ati vazut oare pe animalul ala cautind tovarasia oamenilor, ca orice ciine adevarat, dind tircoale bucatariei si sorbindu-l din ochi pe maistrul Strong cind ii duce vreo bucatica mai buna comanderului? Nu-l auziti noaptea, cind pleaca la doua sau trei mile departare de vas, urlind in asa fel, incit te ia cu frig pe la spate, ceea ce totusi nu-i usor sa simti la o temperatura ca asta? in fine, l-ati vazut vreodata mincind? Nu primeste nimic de la nimeni; mincarea lui e me­reu neatinsa si, afara de cazul cind cineva de pe vas nu-l hraneste in taina, sint indreptatit sa spun ca animalul acesta traieste fara sa manince. Or, daca dinsul nu e o fiinta supranaturala atunci eu sint o vita...
- Zau asa, raspunse Bell, dulgherul, care ascultase toata argumentatia lui Clifton, zau ca ar putea sa fie asa cum spune el!
Ceilalti marinari taceau.
- In fine, intreba Bolton, incotro mergem cu Forward?
- Nu stiu nimic, raspunse Bell. La un moment dat, Richard Shandon va
primi instructiuni suplimentare.
- Dar prin cine?
- Prin cine?
- Da, cum? intreba Bolton, care deveni insistent.
- Hai, Bell, raspunde!  intervenira ceilalti marinari.
- Prin cine? Cum? Ei, habar n-am, raspunse dulgherul, stinjenit la rindul sau.
- Prin Captain-Dog! exclama Clifton. I-a mai scris o data, asa ca poate sa-i scrie si a doua oara. O! daca as sti macar jumatate din cite stie animalul asta, nu m-as sfii sa fiu prim-lord al Amiralitatii.
- Asadar, relua Bolton in concluzie, iti mentii parerea ca acest ciine e capi­tan?
- Da, asa cum ti-am spus.
- Ei bine, spuse Pen cu o voce surda, daca animalul asta nu vrea sa crape intr-o piele de ciine, trebuie sa se grabeasca sa devina om, caci pe legea mea, am sa-i fac felul.
- si de ce, ma rog? intreba Garry.
- Pentru ca asa imi place, raspunse cu brutalitate Pen, si n-am de dat nima­nui socoteala!
- Lasati vorbaria, copii, striga maistrul Johnson, intervenind in clipa cind discutia lua o intorsatura proasta. La treaba si fierastraiele sa fie instalate mai re­pede! Trebuie sa strabatem banchiza,
- Bine, azi e vineri, raspunse Clifton, ridicind din umeri. Veti vedea ca nu se trece atit de usor de cercul polar!
Oricum ar fi fost, in ziua aceea stradaniile echipajului au fost aproape nepu­tincioase. Forward, lansat cu toata forta vaporilor impotriva cimpurilor de gheata, nu reusi sa le strapunga; au fost obligati sa ancoreze in timpul noptii.
Simbata, temperatura cobori si mai mult sub influenta unui vint dinspre est; vremea se insenina si se putea privi departe peste aceste cimpuri albe, pe care ras-fringerea razelor solare le facea obitoare. La sapte dimineata, termometrul arata opt grade Fahrenheitl.
Doctorul se simtea ispitit sa ramina linistit ki cabina, ca sa reciteasca niste carti despre calatorii arctice; dar, dupa obiceiul lui, se intreba ce i-ar displace cel mai mult sa faca in clipa aceea. isi raspunse ca, pe frigul acela, a te urca pe punte si a le ajuta oamenilor la manevra nu era deloc prea placut. Deci, credin­cios regulilor sale de conduita, isi parasi cabina atit de bine incalzita si veni sa ajute la tragerea la edec a vasului. Arata bins cu ochelarii lui verzi, cu ajutorul carora isi apara ochii de arsura razelor de soare reflectate de gheata, si in timpul viitoarelor cercetari avu intotdeauna grija sa se serveasca de snow-spectacles2 ca sa se fereasca de oftalmiile foarte frecvente la aceasta latitudine inalta.
Spre seara, Forward parcursese citeva mile spre nord, datorita muncii oameni­lor si priceperii lui Shandon, care stia sa profite de toate imprejurarile favorabile; la miezul noptii, el depasea paralela a saizeci si sasea iar sonda indica o adincime de 37,26 m; Shandon isi dadu seama ca se afla la adincimea mica pe care o atin­sese odinioara Victory, vasul maiestatii sale. Pamintul se apropia, la treizeci de mile spre est.




Dar masa de gheturi, nemiscate pina atunci, se imbucatati si se puse in mis­care; ice-berg-urile pareau sa tisneasca din toate punctele orizontului; bricul se afla prins intre stincile miscatoare, la a caror forta de zdrobire era cu neputinta de rezistat; manevra deveni atit de grea, incit Garry, primul timonier, trecu la cirma; muntii aveau tendinta sa se urneasca din nou in pupa bricului; era, deci, necesar sa fie strabatuta aceasta flota de gheturi, iar prudenta si datoria cereau sa se procedeze cu toata energia. Greutatile cresteau din pricina ca Shandon se afla in imposibilitate de a stabili directia vasului in mijlocul acestor vinturi schimba­toare care se deplasau intruna si nu ofereau nici o perspectiva stabila.
Oamenii din echipaj fura impartiti in doua echipe: una la babord si alta la tri-bord; fiecare din ei, inarmat cu cite o prajina lunga, prevazuta cu un virf de fier, incerca sa respinga sloiurile de gheata prea amenintatoare. in curind Forward in­tra intr-un senal atit de ingust, intre doua blocuri inalte, incit extremitatea verge-lor atinse acesti pereti tari ca stinca; inaintind incet, se pomeni in mijlocul unei vai accidentate, cu virtejuri de zapada, in timp ce gheturile plutitoare se ciocneau si se sfarimau trosnind sinistru.
Curind fura siguri ca trecerea era fara iesire; un bloc enorm, intrat in acest se­nal, inainta in deriva, cu viteza, spre Forward; parea imposibil de evitat; de ase­menea era imposibil sa te intorci pe un drum care se si inchisese.
Shandon si Johnson, in picioare la prova bricului, examinau situatia in care se aflau. Shandon arata cu mina dreapta timonierului directia ce trebuia s-o ur­meze, iar cu mina stinga ii indica lui James Wall, postat linga mecanic, ordinele sale privind manevra la masini.
- Cum se vor sfirsi toate acestea? il intreba doctorul pe Johnson.
- Cum va da Dumnezeu, raspunse seful echipajului.
Blocul de gheata, inalt de o suta de picioare, nu se mai afla decit la doua sute de metri de Forward si ameninta sa-l striveasca sub greutatea lui.
- Nenorocire! striga Pen, scotind o injuratura teribila.
- Tacere! se auzi o voce cu neputinta de recunoscut in mijlocul furtunii. Blocul parea ca se napusteste asupra bricului. Timp de o clipa domni spaima;
oamenii, parasindu-si prajinile, se retrasera spre pupa vasului, in ciuda ordinelor lui Shandon.
Deodata se auzi un zgomot infricosator; o adevarata tromba de apa cazu pe puntea navei, care fusese ridicata de un val urias. Echipajul scoase un tipat de groaza, in timp ce Garry, la cirma, mentinu bricul pe drumul cel bun, in pofida inspaimintatoarei si brustei sale devieri.
Cind privirile ingrozite se indreptara spre muntele de gheata, acesta disparuse; trecerea era libera, iar dincolo, un lung senal, luminat de razele oblice ale soare­lui, ii ingaduia bricului sa-si urmeze calea.
- Ei bine, domnule Clawbonny, spuse Johnson, ati putea sa-mi explicati acest fenomen?
- E destul de simplu, prietene, raspunse doctorul, si se repeta adesea: atunci cind masele acestea plutitoare se desprind unele de altele in perioada dezghetului,ele plutesc izolat si intr-un echilibru perfect; dar, incet, incet, ele ajung spre sud, unde apa e relativ mai calda; baza lor, zdruncinata de izbiturile celorlalte gheturi, incepe sa se topeasca, sa fie distrusa cu incetul; vine, deci, un moment cind cen­trul de greutate al acestor mase se gaseste deplasat, si atunci sint date peste cap. Numai ca, daca iceberg-ul acesta s-ar fi rasturnat cu doua minute mai tirziu, s-ar fi pravalit peste bric si l-ar fi strivit in caderea sa.



Capitanul Hatteras - capitolul 1
Capitanul Hatteras - capitolul 2
Capitanul Hatteras - capitolul 3
Capitanul Hatteras - capitolul 4
Capitanul Hatteras - capitolul 5
Capitanul Hatteras - capitolul 6
Capitanul Hatteras - capitolul 7
Capitanul Hatteras - capitolul 8
Capitanul Hatteras - capitolul 9
Capitanul Hatteras - capitolul 10
Capitanul Hatteras - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - capitolul 13
Capitanul Hatteras - capitolul 14
Capitanul Hatteras - capitolul 15
Capitanul Hatteras - capitolul 16
Capitanul Hatteras - capitolul 17
Capitanul Hatteras - capitolul 18
Capitanul Hatteras - capitolul 19
Capitanul Hatteras - capitolul 20
Capitanul Hatteras - capitolul 21
Capitanul Hatteras - capitolul 22
Capitanul Hatteras - capitolul 23
Capitanul Hatteras - capitolul 24
Capitanul Hatteras - capitolul 25
Capitanul Hatteras - capitolul 26
Capitanul Hatteras - capitolul 27
Capitanul Hatteras - capitolul 28
Capitanul Hatteras - capitolul 29
Capitanul Hatteras - capitolul 30
Capitanul Hatteras - capitolul 31
Capitanul Hatteras - capitolul 32
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 1
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 2
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 3
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 4
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 5
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 6
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 7
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 8
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 9
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 10
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 13
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 14
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 15
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 16
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 17
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 18
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 19
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 20
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 21
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 22
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 23
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 24
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 25
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 26
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 27


Aceasta pagina a fost accesata de 892 ori.
{literal} {/literal}