Capitanul Hatteras - capitolul 3

de Jules Verne

Partea Intai

Englezii la Polul Nord








Richard Shandon era un bun marinar; comandase multa vreme baleniere prin marile arctice, avind o faima bine stabilita in tot tinutul Lancastre. O asemenea scrisoare putea, pe buna dreptate, sa-l mire; se mira, deci, dar cu singele rece al unui om care a trecut prin multe. El indeplinea, de altfel, conditiile cerute; nu era casatorit, n-avea copii, n-avea parinti. Om mai liber nici ca se putea. Deci, netrebuind sa se sfatuiasca cu cineva, se duse direct la domnii Marcuart si Co, ban­cheri.

"Daca banii sint aici, isi spuse el, restul merge de la sine."

A fost primit la banca cu atentiile cuvenite unui om pe care-l asteapta in li­niste saisprezece mii de lire intr-o casa de bani; odata verificat acest punct, Shan­don ceru sa i se dea o foaie de hirtie alba si, cu scrisul lui mare si apasat, de ma­rinar, isi trimise acordul la adresa indicata.
Chiar in aceasi zi, se puse in legatura cu constructorii din Birkenhead si, dupa douazeci si patru de ore, chila corabiei se si intindea pe cala santierului. Richard Shandon era un barbat de vreo patruzeci de ani, robust, energic, si curajos, trei calitati obligatorii pentru un marinar, caci acestea dau incredere, forta si singe rece. Se stia despre el ca-i un om ambitios si dificil, niciodata iubit de marinarii lui, ci temut. Faima aceasta nu mergea, de altfel, pina la a-i face greutati in alca­tuirea echipajului sau, caci era cunoscut ca un om capabil sa se descurce.
Shandon se temea ca nu cumva latura misterioasa a actiunii sa-l stinjeneasca" in miscarile sale.
"De aceea, isi spuse el, cel mai bine e sa nu las sa rasufle nimic; se vor gasi destui rechini care vor voi sa afle ce si cum si, de vreme ce nici eu nu stiu nimic, as fi foarte incurcat daca ar trebui sa le raspund. Acest K.Z. este cu siguranta un individ destul de ciudat; dar, la urma urmelor, ma cunoaste, se bizuie pe mine, aceasta e suficient. Cit despre vasul lui, va fi frumusel croit si sa nu mi se spuna Richard Shandon, daca nu e destinat sa cutreiere prin marea glaciala. Dar sa pas­tram asta pentru mine si ofiterii mei."
Dupa care, Shandon incepu sa se ocupe de recrutarea echipajului, tinind cont de conditiile privind familia si sanatatea, cerute de capitan.
El cunostea un baiat vrednic, foarte devotat, bun marinar, pe nume James Wall. Acest Wall sa fi avut vreo treizeci de ani si nu se afla la prima lui calatorie in marile nordului. Shandon ii propuse locul de ofiter trei si James Wall accepta cu ochii inchisi; nu dorea altceva decit sa navigheze, si-si iubea mult meseria. Shandon i-a povestit in amanunt cum stau lucrurile, ca si unui oarcare Johnson, pe care-l facu seful echipajului.
- Sa fie cu noroc! spuse James Wall. Mai bine asta decit altceva. Daca e vorba sa cautam Trecerea din nord-vest, mai sint si unii care se intorc de-acolo.
- Nu totdeauna, raspunse maistrul Johnson; dar, in sfirsit, nu-i un motiv ca sa nu te duci.
- De altfel, daca nu ne-nselam in presupunerile noastre, continua Shandon, trebuie sa marturisesc ca aceasta calatorie se face in bune conditiuni. Forward va fi un vas de toata frumusetea si, prevazut cu o masina cu vapori buna, va putea sa mearga departe. Un echipaj de optsprezece oameni, asta-i tot ce ne trebuie.
- Optsprezece oameni, replica maistrul Johnson, atitia citi a avut americanul Kane la bord, cind a facut celebra lui expeditie spre pol.
- E totusi ciudat, relua Wall, ca un particular mai incearca sa traverseze ma­rea de la strimtoarea Davis la strimtoarea Behring. Expeditiile trimise in cautarea amiralului Franklin au costat Anglia mai mult de o suta saizeci de mii de lire, fara nici un rezultat practic. Cine, dracu', isi mai poate risca averea intr-o aseme­nea actiune?!
- Mai intii, James, raspunse Shandon, noi judecam bazati pe o simpla ipo­teza. Vom merge oare cu adevarat pe marile boreale sau australe? Nu stiu. Poate ca e vorba de a incerca o noua descoperire. De altfel, intr-o zi sau alta, trebuie sa se prezinte un anume doctor Clawbonny, care, fara indoiala, va sti mai multe si va fi insarcinat sa ne irstruiasca. Vom vedea.
- Atunci sa asteptam spuse maistrul Johnson; in ce ma priveste, comandere, ma apuc sa caut tipi solizi, cit despre principiul lor de caldura animala, cum spune capitanul, ti-l garantez dinainte. Te poti bizui pe mine.



Acest Johnson era un om pretios; cunostea navigatia la latitudinile inalte. Se gasea in calitate de submaistru la bordul lui Phoenix, care a facut parte din expe­ditiile trimise in l853 in cautarea lui Franklin; acest brav marinar a fost chiar martorul mortii locotenentului francez Bellot, pe care-l insotea in raidul facut de acesta printre gheturi. Johnson cunostea personalul maritim din Liverpool si se puse imediat in miscare ca sa-si recruteze oamenii.
Shandon, Wall si cu dinsul lucrara atit de bine, incit in primele zile ale lui de­cembrie aveau toti oamenii necesari, dar acest lucru nu a fost lipsit de greutati: multi se simteau ademeniti de cistigul neobisniut de mare, dar ii speria viitorul expeditiei si, dintre cei care se angajau in mod hotarit, unii veneau mai tirziu sa-si retraga cuvintul si sa restituie acontul, sfatuiti de prieteni sa nu incerce o asemenea isprava. Toti, de altfel, incercau sa patrunda misterul si-l inghesuiau cu intrebari pe secundul Richard. Acesta ii trimitea la maistrul Johnson.
- Ce vrei sa-ti spun, amice? raspundea acesta din urma, de fiecare data; nu stiu nici eu mai mult ca tine. In orice caz, vei fi in buna tovarasie cu niste baieti de viata care se tin tari in orice imprejurare; asta e ceva! Asadar ce te mai gin-desti atita? Ori e laie, ori balaie!
si cei mai multi incheiau tirgul.
- Ma-ntelegi, mai spunea citeodata seful de echipaj, e greu pina te hotarasti. Un salariu mare, cum nici un marinar n-a mai pomenit, cu asigurarea de a gasi un capital frumos la intoarcere. Are ce sa te atraga.
- Adevarul e, raspundeau marinarii, ca e foarte ispititor! Bunastare pina la sfirsitul vietii.
- Nu-ti voi ascunde de loc, continua Johnson, ca expeditia va fi de lunga du­rata, grea, periculoasa; asta se spune categoric in instructiunile noastre; asadar, trebuie sa stie bine fiecare la ce se angajeaza: e foarte probabil ca se va cere tot ce e omeneste posibil, si poate chiar mai mult! Deci, daca nu te simti destul de curajos, daca n-ai o fire gata la orice incercare si daca n-ai pe dracu-n tine, daca nu-ti spui ca ai douazeci de sanse contra una de a ramine pe acolo, daca, intr-un cuvint, tii sa-ti lasi pielea intr-un loc anumit, mai curind decit altul, de preferinta aici decit acolo, atunci fa stinga-mprejur si lasa locul tau unui tovaras mai indraznet.
- Dar, cel putin, maistre Johnson, continua marinarul, strins cu usa, cel pu­tin il cunosti pe capitan?
- Prietene, capitan este Richard Shandon, pina ce se prezinta altcineva. Or, trebuie s-o spunem, aceasta era chiar si-n mintea secundului; el se legana in iluzia ca, in ultimul moment, va primi instructiuni exacte cu privire la scopul calatoriei si ca va ramine sef la bordul lui Forward. ii placea chiar sa raspin-deasca aceasta parere, fie cind vorbea cu ofiterii lui, fie cind urmarea lucrarile de constructie a bricului, al carui schelet se ridica pe santierele de la Birkenhead, asemeni coastelor unei balene rasturnate. Shandon si Johnson se conformasera cu strictete recomandarii privitoare la sanatatea oamenilor din echipaj; acestia aveau o infatisare care inspira incredere si aveau destula caldura animala ca sa incalzeasca, la nevoie, chiar si masinile lui Forward; membrele lor elastice, fata luminoasa si infloritoare ii faceau sa fie in stare sa reactioneze la gerurile intense. Erau oameni increzatori si hotariti, energici si voinici; nu erau insa toti la fel de vigurosi; Shandon chiar sovaise sa ia pe citiva dintre ei, de exemplu, pe marinarii Griper si Garry si pe harponierul Simpson care i se pareau cam slabi; dar, in rest, erau solid construiti, aveau inima calda si angajarea lor a fost semnata.
Odata echipajul alcatuit, Shandon si cei doi ofiteri se ocupara de aprovizio­nari; ei urmara cu strictete instructiunile capitanului, instructiuni clare, precise, amanutite, in care cele mai neinsemnate articole erau prevazute in cantitatile si cu calitatile necesare. Cu ajutorul mandatelor de care dispunea comandantul, fie­care articol fu platit cu bani pesin, cu un rabat de 8% pe care Richard il trecu cu grija in creditul lui K.Z.
Echipaj, provizii, incarcatura, toate fura gata in ianuarie l860; Fonvard ince­pea sa capete forma. Nu trecea zi fara ca Shandon sa nu se duca la Birkenhead.
Intr-o dimineata, la 23 ianuarie, potrivit obiceiului sau, el se afla intr-una din acele mari salupe cu vapori, cu cite o cirma la cele doua capete, ca sa evite mane­vra de intoarcere, si care fac permanent serviciul intre cele doua maluri ale Mer-sey-ului; domnea atunci o ceata din cele obisnuite, care-i obliga pe marinarii de pe riu sa se ghideze cu ajutorul busolei, desi traseul lor dureaza doar zece minute.



Totusi, oricit de groasa ar fi fost ceata, ea n-a putut sa-l impiedice pe Shan­don sa vada un barbat scund, destul de gras, cu o figura fina, voios, cu privirea blinda, care inainta spre el, ii lua amindoua miinile si le scutura cu o inflacarare, cu o vioiciune si o familiaritate "cu totul meridionala", cum ar fi spus un fran­cez.
Dar, daca personajul acesta nu era din sud, nici mult nu-i lipsea; vorbea, ges­ticula cu volubilitate; ideile lui trebuiau neaparat sa iasa la lumina zilei, altfel era pericol sa explodeze. Ochii lui mici, de om inteligent, gura mare si mobila erau tot atitea supape de siguranta care-i permiteau sa dea drumul la preaplinul din el; vorbea intruna, asa de mult si atit de repede, incit trebuie sa marturisim ca Shan­don nu putea sa inteleaga nimic din ce spunea.
Numai ca secundul de pe Forward il recunoscu imediat pe omuletul acesta pe care nu-l vazuse niciodata; o idee ii strafulgera mintea si, in momentul in care ce­lalalt se opri sa respire, Shandon strecura repede aceste cuvinte:
- Doctorul Clawbonny?
- Chiar el, in persoana, comandere! E aproape un sfert de ora de cind te caut, de cind intreb de dumneata peste tot si pe toata lumea. intelegi nerabdarea mea? inca cinci minute si-mi pierdeam capul. Asadar, dumneata esti, comandere Richard? Existi cu adevarat? Nu esti un mit? Da-mi mina! S-o mai string o data intr-a mea! Da, e cu adevarat mina lui Richard Shandon! Or, daca exista un co-mander Richard, exista si un bric Forward, pe care-l comanda; si daca-l comanda, va pleca; si daca va pleca, il va lua pe doctorul Clawbonny la bordul sau.
- Ei bine, da, doctore, eu sint Richard, exista un bric Forward si va pleca.
- E logic, raspunse doctorul, dupa ce-si facuse o provizie mare de aer, e lo­gic. De aceea vezi ce bucuros sint; ma aflu in fata realizarii dorintelor mele celor mai arzatoare! De multa vreme asteptam o asemenea ocazie, doream sa intre­prind o asemenea calatorie. Or, cu dumneata, comandere...
- imi permiteti... facu Shandon.
- Cu dumneata, continua Clawbonny, fara sa-l asculte, sintem siguri ca vom merge departe si ca nu vom da nici un pas inapoi.
- Dar... incerca sa spuna Shandon.
- Caci ai dovedit-o, comandere, si cunosc statele dumitale de serviciu. A, esti un vrednic marinar!
- Daca tineti neaparat...
- Nu, nu vreau ca indrazneala, bravura si indeminarea dumitale sa fie puse macar o clipa la indoiala, nici chiar de dumneata. Capitanul care te-a ales drept secund e un om care se pricepe, ti-o garantez eu!
- Dar nu e vorba despre asta, facu Shandon, nerabdator.
- Dar despre ce e vorba, atunci? Nu ma mai face sa astept.
- Ce dracu', nu ma lasati sa vorbesc! Spuneti-mi, va rog, doctore, cum ati ajuns sa faceti parte din expeditia lui Forward?
- Pai, printr-o scrisoare, printr-o scrisoare demna de incredere, iat-o, scri­soarea unui brav capitan, foarte laconica, dar prea suficienta! si, spunind aces­tea, doctorul ii intinse lui Shandon scrisoarea conceputa in felul urmator:

Inverness, 22 ianuarie l860 Doctorului Clawbonny Liverpool

Daca doctorul Clawbonny vrea sa se imbarce pe Forward, pentru o lunga expedi­tie, se poate prezenta la secundul Richard Shandon, care a primit instructiuni in aceasta privinta.

Capitanul bricului Forward,
K.Z.

- Scrisoarea mi-a sosit azi-dimineata si iata-ma gata sa pasesc la bordul lui Forward.
- Dar, cel putin, intreba Shandon, stiti, doctore, care e scopul acestei calatorii?
- Habar n-am, dar ce-mi pasa, totul e sa plec undeva! Se spune ca sint un savant; lumea se insala, comandere, nu stiu nimic si daca am publicat citeva carti care se vind binisor, am gresit; publicul e prea bun ca le cumpara! Nu stiu nimic, ti-o spun eu, decit ca sint un ignorant. Or mi se ofera sa-mi completez, sau, mai bine zis, sa-mi refac cunostintele de medicina, chirurgie, istorie, geografie, bota­nica, mineralogie, conchiliologie, geodezie, chimie, fizica, mecanica, hidrografie; ei bine, primesc si te asigur ca nu ma las rugat!




- Atunci, continua Shandon, deceptionat, nu stiti incotro pleaca Forward?
- Ba da, comandante, se duce acolo unde e ceva de invatat, de descoperit, unde te poti instrui, compara, acolo unde se intilnesc alte obiceiuri, alte tinuturi, alte popoare pe care sa le studiezi in activitatea lor; pleaca, intr-un cuvint, acolo unde n-am fost niciodata.
- Dar mai precis? intreba Shandon.
- Mai precis, replica doctorul, am auzit spunindu-se ca va naviga spre ma­rile boreale. Ei bine, fie si pentru miazanoapte!
- Cel putin, intreba Shandon, il cunosti pe capitanul lui?
- Citusi de putin! Dar e un om vrednic, poti sa ma crezi.
Dupa ce secundul si doctorul au debarcat la Birkenhead, primul il puse pe al doilea la curent cu situatia, si acest mister inflacara imaginatia doctorului. Vede­rea bricului ii provoca explozii de bucurie. Din ziua aceea nu-l mai parasi pe Shandon si veni in fiecare dimineata sa viziteze coca lui Forward.
De altfel, fu in mod special insarcinat sa supravegheze instalarea farmaciei de bord.
Caci era medic, si chiar un bun medic, acest Clawbonny, dar care nu prea practica medicina. Doctor, ca oricare altul, la douazeci si cinci de ani, la patru­zeci era un adevarat savant; foarte cunoscut in tot orasul, deveni un membru in­fluent al Societatii literare si filozofice din Liverpool. Mica lui avere ii ingaduia sa imparta citeva sfaturi care, desi gratuite, nu erau mai putin valoroase; iubit asa cum trebuie sa fie un om cit se poate de indatoritor, el n-a facut niciodata vreun rau cuiva, nici chiar lui; vioi si vorbaret, daca vreti, dar cu inima deschisa si deschisa tuturor.
Cind zvonul inscaunarii sale la bordul lui Forward se raspindi prin oras, prie­tenii lui pusera in miscare totul ca sa-l retina, ceea ce-l intari si mai mult in ideea lui; or, cind doctorul isi baga ceva in cap, prea abil trebuia sa fie cel care sa-i schimbe hotarirea.
Din ziua aceea, zvonurile, presupunerile, temerile mersera crescind, dar acest lucru n-a impiedicat ca Forward sa fie lasat la apa, la 5 februarie l860. Dupa doua luni era gata sa porneasca in larg.
La 15 februarie, asa cum anunta scrisoarea capitanului, un ciine danez fu ex­pediat cu trenul de la Edinburg la Liverpool, pe adresa lui Richard Shandon. Animalul parea artagos, nedomesticit, chiar putin sinistru, cu o privire ciudata. Pe zgarda lui de arama se citea numele lui Forward. Secundul il instala la bord chiar in aceeasi zi si confirma primirea lui, la initialele indicate.
Asadar, in afara de capitan, echipajul lui Forward era complet. El era alcatuit
precum urmeaza:
1. K.Z., capitan;
2. Richard Shandon, secund;
3. James Wall, ofiter trei;
4. doctorul Clawbonny;
5. Johnson, sef de echipaj;
6. Simpson, harpo-nier;
7. Bell, dulgher;
8. Brunton, mecanic-unu;
9. Plover, mecanic-doi;
10. Strong (negru), bucatar;
11. Foker, pilot de gheturi;
12. Wolsten, armurier,
13. Bolton, marinar;
14. Garry, marinar;
15. Clifton, marinar;
16. Gripper, marinar;
17. Pen, marinar:
18. Waren, fochist.



Capitanul Hatteras - capitolul 1
Capitanul Hatteras - capitolul 2
Capitanul Hatteras - capitolul 3
Capitanul Hatteras - capitolul 4
Capitanul Hatteras - capitolul 5
Capitanul Hatteras - capitolul 6
Capitanul Hatteras - capitolul 7
Capitanul Hatteras - capitolul 8
Capitanul Hatteras - capitolul 9
Capitanul Hatteras - capitolul 10
Capitanul Hatteras - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - capitolul 13
Capitanul Hatteras - capitolul 14
Capitanul Hatteras - capitolul 15
Capitanul Hatteras - capitolul 16
Capitanul Hatteras - capitolul 17
Capitanul Hatteras - capitolul 18
Capitanul Hatteras - capitolul 19
Capitanul Hatteras - capitolul 20
Capitanul Hatteras - capitolul 21
Capitanul Hatteras - capitolul 22
Capitanul Hatteras - capitolul 23
Capitanul Hatteras - capitolul 24
Capitanul Hatteras - capitolul 25
Capitanul Hatteras - capitolul 26
Capitanul Hatteras - capitolul 27
Capitanul Hatteras - capitolul 28
Capitanul Hatteras - capitolul 29
Capitanul Hatteras - capitolul 30
Capitanul Hatteras - capitolul 31
Capitanul Hatteras - capitolul 32
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 1
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 2
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 3
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 4
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 5
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 6
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 7
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 8
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 9
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 10
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 13
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 14
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 15
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 16
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 17
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 18
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 19
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 20
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 21
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 22
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 23
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 24
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 25
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 26
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 27


Aceasta pagina a fost accesata de 2012 ori.