Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 7

Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 7

de Jules Verne



Partea a doua

Desertul de gheata




Capitolul VII

O DISCUTIE DESPRE HARTI




In timpul acestor pregatiri de iernat, Altamont se insanatosise complet si-si recapatase fortele; putu chiar sa se ocupe de descarcatul vasului. Constitutia lui puternica birui in cele din urma, iar paloarea sa nu putu sa reziste multa vreme singelui sau viguros.
Vedeai cum renaste in el omul voinic si cu singele bogat, omul energic si des­tept, dotat cu un caracter hotarit, americanul intreprinzator, indraznet, gata la orice; era originar din New-York si naviga din copilarie, asa cum le spusese noi­lor sai tovarasi; vasul lui, Porpoise, fusese echipat si lansat la apa de catre o societate de negustori bogati din Statele Unite, in fruntea careia se afla celebrul Grinnel.
Anumite potriviri existau intre Hatteras si el, potriviri de caracter, dar nu simpatii. Asemanarile nu erau dintre acelea care sa-i imprieteneasca pe acesti doi oameni, ba, dimpotriva. De altfel, un observator ar fi deslusit, totusi, la ei, mari nepotriviri; astfel, desi parea mai sincer, Altamont era mai putin deschis decit Hatteras; manifestind mai multa ingaduinta, era mai putin leal; firea lui priete­neasca nu inspira atita incredere ca firea ursuza a capitanului. Acesta spunea ce gindea o data si bine, apoi se inchidea in el. Celalalt, vorbind mult, adesea nu spunea nimic.
Iata ce deslusise doctorul, cu timpul, din caracterul americanului, si avea dreptate sa presimta o viitoare antipatie, daca nu chiar ura, intre capitanii lui Porpoise si Forward.
Si totusi, dintre acesti doi comandanti, trebuia sa comande numai unul sin­gur. Desigur, Hatteras avea toate drepturile sa pretinda americanului sa-i dea as­cultare, dreptul celui mai vechi si cel al fortei. Dar daca unul era in fruntea alor sai, celalalt se afla pe bordul vasului sau. si acest lucru se simtea. Din calcul, sau din instinct, Altamont a fost mai intii atras spre doctor; ii datora viata, dar sim­patia il impingea catre omul acesta vrednic chiar mai mult decit recunostinta. Era efectul de neinlaturat al firii lui Clawbonny; prietenii rasareau alaturi de el ca spicele sub razele soarelui. Se spune despre unii oameni ca se scoala la cinci dimi­neata ca sa-si faca dusmani; doctorul n-ar fi reusit, chiar de s-ar fi sculat la pa­tru.
Totusi, el se hotari sa traga foloase de pe urma prieteniei lui Altamont, ca sa cunoasca adevaratul motiv al prezentei sale in marile polare. Dar americanul, cu toata vorbaria lui, raspunse fara sa raspunda, sustinind, ca de obicei, ca incercase sa gaseasca o trecere spre nord-vest.
Doctorul banuia ca expeditia acestuia avea alt scop, acelasi de care se temea Hatteras, asa ca hotari sa nu-i mai puna niciodata pe cei doi adversari in situatia de a se certa pe tema asta; dar nu reusea intotdeauna. Cele mai simple conversa­tii amenintau sa devieze, fara voia lui, si din fiecare vorba puteau sa scapere scin-tei, cind se ciocneau interesele lor potrivnice.



Si, intr-adevar, asa s-a si intimplat in curind. Cind s-a terminat casa, doctorul hotari s-o inaugureze printr-un prinz maret; era una din ideile bune a lui Claw­bonny, care voia sa readuca pe acest continent obiceiurile si placerile vietii europene. Bell vinase tocmai citeva potirnichi si un iepure alb, primul sol al noii pri­maveri.
Ospatul avu loc la 14 aprilie, pe o vreme frumoasa, foarte uscata; frigul nu in­draznea sa patrunda in casa de gheata: sobele care duduiau l-ar fi biruit cu usu­rinta.
Au mincat bine; carnea proaspata constitui o variatie placuta fata de obisnui­tul pemmican si de carnurile sarate; un pudding minunat, preparat de mina doc­torului, se bucura de onorurile unui bis; s-a mai cerut o portie; savantul mester-bucatar, cu sort si cu cutitul la briu, ar fi facut cinste si bucatariei marelui cancelar al Angliei.
La desert isi tacura aparitia lichiorurile; americanul nu era supus regimului de teetotalcrs al englezilor, deci n-avea nici un motiv ca sa se lipseasca de un pahar de gin sau de brandy: ceilalti comeseni, de obicei oameni cumpatati, puteau sa-si permita fara nici un neajuns aceasta abatere de la regula; asadar, in baza ordo­nantei date de medic, fiecare putu sa ciocneasca un pahar la sfirsitul acestui prinz unic. in timpul toasturilor inchinate Statelor Unite, Hatteras tacu, pur si simplu.
In momentul acela, doctorul puse o chestiune interesanta pe tapet:
- Dragi prieteni, spuse el, nu e destul ca am strabatut strimtorile, banchi­zele, cimpurile de gheata si ca am ajuns pina aici; ne mai ramine ceva de facut. Vin sa va propun sa dam nume acestui pamint ospitalier, in care ne-am gasit sal­varea si odihna; este datina respectata de toti navigatorii din lume si nu e nici unul dintre ei care sa nu li procedat la fel intr-o asemenea imprejurare; trebuie, deci, ca la intoarcerea noastra sa raportam, odata cu configuratia hidrografica a coastelor, denumirile care deosebesc capurile, golfurile, limbile de pamint si pro-montoriile. E absolut necesar.
- Iata o vorba inteleapta! exclama Johnson; de altfel, atunci cind imprejura­rile iti ingaduie, pui un nume tuturor acestor tinuturi; ele capata un aer serios si nu mai ai dreptul sa  te consideri parasit pe un continent necunoscut.
- Fara sâ mai punem la socoteala, replica Bell, ca se simplifica instructiunile in timpul calatoriei si se usureaza executarea ordinelor; se poate intimpla sa fim siliti sa ne despartim in timpul vreunei expeditii sau la vreo vinatoare si nu exista nimic mai potrivit ca sa-ti  regasesti drumul decit sa stii cum il cheama.
- Ei bine, spuie doctorul, deoarece sintem cu totii de acord in aceasta pri­vinta, sa cautam acum sa ne intelegem asupra numelor pe care sa le dam si sa nu omitem nici tara noastra si nici pe pnetenii nostri din nomenclatura. Cit despre mine, cind imi arunc privirea pe harta, nimic nu-mi face o placere mai mare decit sa remarc numele unui compatriot in virful unui cap, linga o insula sau in mijlo­cul vreunei  mari. Farmecul incintator al prieteniei in geografie.
- Aveti dreptate, doctore, raspunse americanul, si, in plus, le spuneti pe toate acestea intr-un mod care le ridica valoarea.
- Hai, spuse doctorul, sa procedam in ordine.
Hatteras nu luase inca parte ia discutie; el medita. Totusi, deoarece privirile tovarasilor sai s-au atintit asupra lui, se ridica si spuse:
- Daca nu exista o idee mai buna, si ma gindesc ca nimeni din cei de fata nu ma va contrazice (in clipa aceea Hatteras il privea pe Altamont), mi se pare potrivit sa-i dam casei noastre numele priceputului ei arhitect si celui mai bun
dintre noi, si sa-i spunem "Doctor's House".
- Asa e! intari Bell.
- Bine! exclama Johnson. Casa Doctorului.
- E cea mai buna idee , raspunse Altamont. Ura, pentru doctorul Claw­bonny!
Un triplu "Ura!" fu scos intr-un acord unanim, in care se amestecara si latra­turile aprobatoare ale lui Duk.
- Asadar, relua Hatteras vorba, aceasta casa sa fie numita astfel, asteptind ca un tinut nou sa ne ingaduie sa-i dam numele prietenului nostru.
- Ah, tacu batrinul Johnson, daca paradisul n-ar avea nume, i s-ar potrivi de minune cel de "Clawbonny"!
Doctorul, foarte emotionat, voi sa se apere din modestie; dar n-avu cum: tre­buia sa treaca prin asta. Ramase, deci, bine si dupa toate regulile stabilit ca acest prinz vesel fusese luat in marele salon din Doctor's House, dupa ce fusese prega­tit in bucataria de la Doctor's House si ca vor merge sa se culce veseli in dormi­torul din Doctor's House.
- Acum, spuse doctorul, sa trecem la puncte mai importante ale descoperiri­lor noastre.
- Exista, raspunse Hatteras, marea aceasta uriasa care ne inconjoara si ale carei valuri n-au fost brazdate inca de nici un vas.
- Nici un vas?! Mi se pare, totusi, spuse Altamont, ca Porpoise nu trebuie sa fie uitat; afara de cazul cind a venit pe calea uscatului, adauga el. batjocoritor.
- S-ar putea crede asa ceva, replica Hatteras, vazind stincile pe care pluteste in clipa de fata.
- E adevarat, Hatteras, spuse Altamont, pe un ton intepat; dar, oricum am lua-o, nu-i mai bine asa, decit sa se fi pulverizat in aer, cum a facut Forward?




Hatteras era tocmai sa raspunda pe un ton pornit, cind interveni doctorul.
- Prieteni, spuse el, aici nu-i deloc vorba despre vase ci de o mare noua...
- Nu e noua, raspunse Altamont. Numele ei figureaza pe toate hartile po­lare. Se numeste Oceanul Boreal si nu cred ca ar fi potrivit sai schimbam numele; mai tirziu, daca descoperim ca nu formeaza decit o stimtoare sau un golf, vom vedea ce va fi de facut.
- Fie, consimti Hatteras.
- Iata ca ne-am inteles, spuse doctorul, aproape regretind ca provocase o discutie incarcata de rivalitati.
- Sa ajungem, deci, la tinutul pe care calcam in momentul de fata, relua dis­cutia Hatteras. Nu stiu sa aiba vreun  nume pe hartile cele noi!
Si, vorbind astfel, se uita tinta la Altamont, care nu-si pleca privirea si ras­punse:
- S-ar putea sa te inseli iar, Hatteras.
- Sa ma insel! Cum?! tinutul acesta necunoscut, pamintul acesta nou...
- Are un nume, raspunse linistit americanul. Hatteras tacu. Buzele ii tremurau.
- si cum se numeste? intreba doctorul, putin mirat de afirmatia americanu­lui.
- Dragul meu Clawbonny, raspunse Altamont, exista obiceiul, ca sa nu spun dreptul, ca fiecare navigator sa boteze continentul pe care-1 abordeaza primul. Mi se pare, deci, ca intr-o asemenea imprejurare pot, trebuie sa ma folosesc de drep­tul de necontestat...
- Totusi... spuse Johnson, caruia-i displacea calmul taios al lui Altamont.
- Mi se pare greu sa se pretinda, continua Altamont, ca Porpoise n-ar fi tras la acest tarm si, chiar daca am admite ca a venit pe uscat, adauga el privind spre Hatteras, lucrul nu poate fi pus la indoiala.
- E o pretentie pe care n-as putea s-o admit, raspunse Hattersa, pe un ton grav, stapinindu-se. Ca sa dai numele unui tinut, trebuie cel putin sa-1 descoperi si banuiesc ca n-ai facut acest lucru. De altfel, fara noi unde ai fi acum dum­neata, domnule care vrei sa ne impui conditii? La douazeci de picioare sub za­pada!
- Si fara mine, domnule, replica prompt americanul, fara vasul meu, ce ati fi in clipa de fata? Morti de frig si de foame.
- Prieteni, spuse doctorul, intervenind cum se pricepea mai bine, stati, fiti calmi, totul se poate aranja! Ascultati-ma!
- Domnul, continua Altamont, aratind spre capitan, va putea sa dea nume tuturor tinuturilor pe care le va descoperi, daca le va descoperi; dar acest conti­nent imi apartine! N-as putea admite nici macar solutia de a purta doua nume, cum e tinutul Grinnel care se mai numeste si tinutul Printul Albert, pentru ca un englez si un american l-au descoperit aproape in acelasi timp. Aici e altceva: drepturile mele de prioritate sint de necontestat. Nici un vas, inaintea vasului meu, n-a atins aceasta coasta cu bordajul lui. Nici o fiinta omeneasca, inaintea mea, n-a pus piciorul pe acest continent; or, eu i-am dat un nume si-1 voi pastra.
- si ce nume i-ai dat? intreba Doctorul.
- "Noua America", raspunse Altamont.
Pumnii lui Hatteras se inclestara pe masa, dar cu un efort teribil se stapini.
- imi puteti dovedi ca vreun englez ar fi pus vreodata piciorul pe acest pa­mint inaintea unui american? mai spuse Altamont.
Johnson si Bell taceau, desi nu erau mai putin enervati decit capitanul de tru­fasa indrazneala a celui care-i contrazicea. Dar n-aveai ce sa-i raspunzi. Doctorul relua vorba, dupa o tacere penibila de citeva clipe:
- Dragi prieteni, spuse el, prima lege omeneasca este legea dreptatii; ea le cuprinde pe toate celelalte. Sa fim, asadar, drepti si sa nu ne lasam antrenati de sentimente josnice. Prioritatea lui Altamont mi se pare incontestabila. Nu avem ce discuta; ne vom lua revansa mai tirziu, iar Anglia isi va avea partea ei in vii­toarele descoperiri. Sa-i lasam, deci, acestu-i tinut numele de Noua America. Dar Altamont, dindu-i acest nume, n-a dispus, socotesc eu, si de capurile, golfurile, limbile de pamint, promontoriile pe care le cuprinde si nu vad nici o piedica sa numim acest golf "golful Victoria"!
- Nici una, raspunse Altamont, daca acel cap, care intra acolo, pina in mare, va purta numele de "capul Washington".




- Ai fi putut, domnule, sa alegi un nume mai putin neplacut pentru o ureche englezeasca, striga Hatteras iesindu-si din fire.
- Dar nu mai drag pentru o ureche americana, raspunse Altamont cu multa mindrie.
- Stati! Stati! striga doctorul, caruia ii venea foarte greu sa mentina pacea in aceasta mica lume, nici o discutie in aceasta privinta! Sa-i fie permis unui ameri­can sa fie mindru de oamenii ilustri ai poporului sau! Sa onoram geniul, oriunde se afla el. Deoarece Altamont a ales, sa vorbim acum pentru noi si ai nostri. Ca­pitanul nostru...
- Doctore, raspunse acesta din urma, fiind vorba de un pamint american, doresc ca numele meu sa nu figureze...
- E o hotarire irevocabila? intreba doctorul.
- Absoluta! raspunse Hatteras. Doctorul nu insista.
- Ei bine, e rindul nostru, spuse el adresindu-se batrinului marinar si dul­gherului; sa lasam pe aici o urma a trecerii noastre. Va propun ca insula pe care o vedem la trei mile in larg s-o numim "Insula Johnson", in onoarea sefului nos­tru de echipaj.
- O! facu acesta din urma, putin incurcat, domnule Clawbonny!
- Cit despre muntele acesta, pe care l-am descoperit spre vest, ii vom da nu­mele de "Bell-Mount", daca dulgherul nostru consimte.
- Ma simt prea onorat, raspunse Bell.
- E drept sa fie asa, spuse doctorul.
- Mai bine nici nu se putea, intari Altamont.
- Nu ne mai ramine, asadar, decit sa botezam fortul nostru, continua docto­rul; asupra acestei chestiuni nu vom avea nici un fel de discutii; faptul ca in mo­mentul de fata sintem la adapost nu-1 datoram nici gratioasei sale maiestati, re­gina Victoria, nici lui Washington, ci providentei, care, adunindu-ne la un loc, ne-a salvat pe toti. Fortul sa se numeasca, deci, "Fort-Providence"!
- E bine gasit! raspunse Altamont.
- Fort-Providence, relua vorba Johnson, suna bine asa! deci, revenind din calatoriile noastre spre nord, vom lua-o pe la capul Washington ca sa ajungem in golful Victoria, de acolo la Fort-Providence, unde vom gasi odihna si hrana in Doctor's House.
- Iata ca ne-am inteles, raspunse doctorul; mai tirziu, pe masura descoperiri­lor facute de noi, vom avea alte nume de pus, care nu vor mai provoca, sper, nici un fel de discutie; caci, dragi prieteni, aici trebuie sa ne sprijinim unii pe altii si sa ne iubim; noi reprezentam intreaga omenire pe aceasta bucatica de coasta; sa nu ne lasam, deci, prada nevrednicelor pasiuni care sfisie societatile omenesti; sa ne unim in asa fel, incit sa raminem puternici si nezdruncinati impotriva vitregiei soartei. Cine stie prin ce pericole ne va mai face cerul sa trecem, ce suferinte vom mai avea de indurat inainte de a ne vedea tara! Sa fim, deci, cinci ca unul si sa lasam deoparte rivalitati care nu sint justificate niciodata, si aici, mai putin ca oriunde. Ma intelegi, Altamont? si dumneata, Hatteras?
Cei doi oameni nu raspunsera, dar doctorul se purta de parca ar fi raspuns.
Apoi se vorbi despre alte lucruri. Se puse problema organizarii unor vinatori pentru a mai improspata si a face mai variate proviziile de carne. Odata cu pri­mavara, iepurii, potirnichile, chiar vulpile si ursii aveau sa se intoarca; au hotarit, asadar, sa nu lase sa treaca nici o zi prielnica fara sa faca o recunoastere prin ti­nuturile Noii Americi.

 



Capitanul Hatteras - capitolul 1
Capitanul Hatteras - capitolul 2
Capitanul Hatteras - capitolul 3
Capitanul Hatteras - capitolul 4
Capitanul Hatteras - capitolul 5
Capitanul Hatteras - capitolul 6
Capitanul Hatteras - capitolul 7
Capitanul Hatteras - capitolul 8
Capitanul Hatteras - capitolul 9
Capitanul Hatteras - capitolul 10
Capitanul Hatteras - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - capitolul 13
Capitanul Hatteras - capitolul 14
Capitanul Hatteras - capitolul 15
Capitanul Hatteras - capitolul 16
Capitanul Hatteras - capitolul 17
Capitanul Hatteras - capitolul 18
Capitanul Hatteras - capitolul 19
Capitanul Hatteras - capitolul 20
Capitanul Hatteras - capitolul 21
Capitanul Hatteras - capitolul 22
Capitanul Hatteras - capitolul 23
Capitanul Hatteras - capitolul 24
Capitanul Hatteras - capitolul 25
Capitanul Hatteras - capitolul 26
Capitanul Hatteras - capitolul 27
Capitanul Hatteras - capitolul 28
Capitanul Hatteras - capitolul 29
Capitanul Hatteras - capitolul 30
Capitanul Hatteras - capitolul 31
Capitanul Hatteras - capitolul 32
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 1
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 2
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 3
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 4
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 5
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 6
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 7
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 8
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 9
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 10
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 13
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 14
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 15
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 16
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 17
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 18
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 19
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 20
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 21
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 22
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 23
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 24
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 25
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 26
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 27


Aceasta pagina a fost accesata de 793 ori.
{literal} {/literal}