Capitanul Hatteras - capitolul 17

Capitanul Hatteras - capitolul 17

de Jules Verne



Partea Intai


Englezii la Polul Nord



Capitolul XVII

CATASTROFA EXPEDITIEI LUI SIR JOHN FRANKLIN



Forward reusi sa taie direct strimtoarea James Ross, dar nu fara greutate; a fost necesara folosirea fierastraului si a cartuselor cu explozibil; echipajul se
sim­tea foarte obosit. Din fericire,temperatura era mai mult decit suportabila si mai mare cu treizeci de grade decit aceea pe care o gasise James Ross in aceeasi epoca. Termometrul arata treizeci si patru de grade Fahrenheit.
Simbata depasira capul Felix, la extremitatea nordica a tinutului Regele Wilhelm, una din insulele de marime mijlocie din marile boreale.
Echipajul se simtea puternic, dar dureros impresionat; arunca priviri curioase, dar triste spre insula pe linga ale carei coaste treceau.
In adevar, se aflau in preajma tinutului Regele Wilhelm, teatrul celei mai cumplite drame a timpurilor moderne! La citeva mile spre apus, pierisera pentru
totdeauna Erebus si Terror.




Marinarii de pe Forward cunosteau bine incercarile ce se facusera pentru rega­sirea amiralului Franklin si rezultatele obtinute, dar nu aflasera tristele amanunte ale acestei catastrofe. Or. in timp ce doctorul urmarea pe harta lui drumul vasu­lui, citiva dintre ei, Bell, Bolton, Simpson, se apropiara de el, incercind sa intre in vorba. in curind ii urmara si camarazii lor, minati de o deosebita curiozitate; in timpul acesta bricul gonea cu viteza maxima, iar coasta, golfurile ei, cu capurile, cu limbile de pamint, le treceau prin fata ochilor ca o fresca uriasa.
Hatteras masura duneta cu pasi grabiti. Doctorul, instalat pe punte, se vazu inconjurat de catre cei mai multi dintre oamenii echipajului; el intelese impor­tanta acestei situatii si influenta unei povestiri intr-o asemenea imprejurare; conti­nua, deci, cam in felul acesta convorbirea inceputa cu Johnson:
- Voi stiti, dragi prieteni, care au fost inceputurile carierei lui Franklin; mai intii mus, asemeni lui Cook si lui Nelson; dupa ce-si petrecu tineretea in mari ex­peditii maritime, se hotari, in l845, sa se avinte in cautarea Trecerii din nord-vest; comanda Terror si Erebus, doua vase incercate, care tocmai facusera, cu James Ross, in 1840, o expeditie la Polul Sud. Erebus, echipat de Franklin, avea un echipaj alcatuit din saptezeci de oameni, ofiteri si marinari, avindu-l pe Fitz. James capitan, pe Gore si pe Le Vesconte locotenenti, pe Des Voeux,
Sargent, Couch sefi de echipaj si pe Stanley chirurg. Terror numara saizeci si opt de oameni, capitan fiind Crozier, locotenenti, Little Hogdson si Irving, sefi de echi­paj, Horesby si Thomas, iar chirurg, Peddie. Pe golfurile, capurile. strimtorile, limbile de pamint, canalele, insulele din tinuturile acestea, puteti citi numele celor mai multi dintre acesti nefericiti, dintre care nici unul nu si-a mai revazut tara. in total, o suta treizeci si opt de oameni. stim ca ultimele scrisori ale lui Franklin au fost trimise din insula Disko si datate din 12 iulie l845. "Sper, spunea el, sa ridic velele in noaptea asta, spre strimtoarea Lancastre." Ce s-a intimplat dupa plecarea din golful Disko? Capitanii balenierelor Prince de Walles si Entreprise zarira pentru ultima oara cele doua vase in golful Melville, si, din ziua aceea, nu s-a mai auzit vorbindu-se despre ele. Totusi, il putem urmari pe Franklin in dru­mul lui spre vest; patrunde prin strimtorile Lancastre si Barrow si ajunge la in­sula Beechey, unde petrece iarna anului  l845-l846.
- Dar cum s-au aflat aceste amanunte? intreba Bell, dulgherul.
Cu ajutorul a trei morminte, pe care expeditia Austin le-a descoperit pe o in­sula in anul l850. in aceste morminte erau ingropati trei dintre marinarii lui Franklin; apoi, mai tirziu, cu ajutorul unui document gasit de locotenentul Hob-son de pe Fox si care poarta data de 25 aprilie l848. stim, deci, ca, dupa iernatul lor, Erebus si Terror au urcat din nou prin strimtoarea Wellington pina la para­lela saptezeci si sapte; dar, in loc sa-si continue drumul spre nord, drum fara in­doiala impracticabil, au revenit spre sud...
- si asta a insemnat pieirea lor! spuse o voce grava. Salvarea era spre nord. Se intoarsera cu totii. Hatteras, sprijinit cu coatele de balustrada dunetei, zvirli echipajului sau aceasta teribila constatare.
- Fara indoiala, continua doctorul, intentia lui Franklin era de a ajunge la coasta americana; dar pe acest drum fatal il asaltara furtunile si, la l2 septembrie l846. cele doua vase fura prinse de gheturi, la citeva mile de aici, la nord-vest de capul Felix; fura tiriti apoi pina la nord-nord-vest de limba de pamint Victory, chiar acolo, facu doctorul, aratind un punct pe mare. Or, adauga el, vasele nu au fost parasite decit la 22 aprilie l848. Ce s-a petrecut, asadar, in timpul acestor nouasprezece luni? Ce-au facut nenorocitii astia? Au explorat, fara indoiala, tinu­turile inconjuratoare, au incercat totul pentru salvarea lor, caci amiralul era un om energic, si daca n-a reusit...
- E pentru ca l-au tradat, poate, echipajele sale, spuse Hatteras cu o voce surda.
Marinarii nu indraznira sa ridice ochii; vorbele acestea erau apasatoare pentru
ei.
- Pe scurt, din documentul fatal mai aflam ca sir John Franklin moare zdrobit de oboseala, la 11 iunie 1847. Onoare memoriei sale! spuse doctorul des-coperindu-se.
Cei care-l ascultau il imitara in tacere.
- Ce s-a intimplat cu acesti nenorociti lipsiti de comandantul lor, timp de zece luni? Ei ramasesera pe bordul vaselor si nu se hotarira sa le paraseasca decit in aprilie 1848; mai ramasesera o suta si cinci oameni din o suta treizeci si opt. Treizeci si trei murisera! Atunci capitanii Crozier si Fitz James ridicara un cairn pe limba de pamint Victory si depusera inauntru ultimul lor document. Vedeti, dragi prieteni, trecem acum prin fata acestei limbi de pamint. Mai puteti zari res­turile cairnului, asezat, ca sa spunem asa, in punctul extrem atins de James Ross in anul 1831.
Iata capul Jane Franklin! Iata limba de pamint Le Vesconte! Iata golful Ere-bus, unde s-a gasit, pusa pe o sanie, salupa facuta din ramasitele unuia dintre vase. in ea au fost descoperite lingurite de argint, munitii din belsug, socolata, ceai, carti religioase! Caci cei o suta si cinci supravietuitori, sub comanda capita­nului Crozier, pornisera la drum spre Great Fish River! Pina unde au putut sa ajunga in golful Hudson! Au supravietuit unii dintre ei? Ce s-â intimplat cu ei dupa aceasta ultima plecare?
- Va voi spune eu ce s-a intimplat cu ei! spuse John Hatteras cu glas puter­nic. Da, au incercat sa ajunga la golful Hudson si s-au impartit in mai multe de­tasamente. Da, au apucat-o spre sud! Da, in l854, o scrisoare a doctorului Rae ne informeaza ca, in l850, eschimosii intilnisera in tinutul Regele Wilhelm un de­tasament de patruzeci de oameni, vinind foci, calatorind pe gheata, tragind dupa ei un vas, slabiti, jigariti, istoviti de oboseala si de durere. Iar mai tirziu, descope­risera treizeci de cadavre pe continent si cinci pe o insula vecina, unii pe jumatate ingropati, altii parasiti, fara mormint, unii sub o barca rasturnata, altii sub restu­rile unui cort, aci un ofiter cu telescopul la umar si cu pusca incarcata linga el, mai departe cazanul cu resturile unui prinz infiorator! Aflind aceste stiri, Amira­litatea ruga Compania Golfului Hudson sa trimita oamenii cei mai priceputi la fata locului. Acestia coborira pina la gurile riului Back. Cercetara insulele Mont-real, Maconochie, limba de pamint Ogle. Dar nimic! Toti acesti nefericiti muri­sera de mizerie, de suferinta, de foame, incercind sa-si prelungeasca existenta fo­losind resursele infricosatoare ale canibalismului! Iata ce s-a intimplat cu ei de-a lungul acestui drum spre sud, presarat cu cadavrele lor mutilate! Ei bine, mai doriti sa mergeti pe urmele lor?!
Vocea vibranta, gesturile patimase, figura aprinsa a lui Hatteras produsera un
efect de nedescris.
Echipajul, covirsit de emotie in preajma acestor tinuturi ale mortii, exclama intr-un glas:
- Spre nord! spre nord!
- Ei bine, spre nord! Salvarea si gloria sint acolo! Spre Nord! Cerul e cu noi!  Vintul se schimba! senalul e liber, gata la manevra!
Marinarii se repezira la posturile de manevra; ice-stream-urile se dadura incet la o parte; Forward evolua rapid si se indrepta sub presiune spre canalul Mac Clintock.
Hatteras avusese dreptate sa conteze pe o mare mai libera de gheata; el urma presupusul drum al lui Franklin, tinindu-se de-a lungul coastei orientale a tinutu­lui Prince de Walles - pe atunci destul de exact notata pe harti, in timp ce
tar­mul opus ramasese inca necunoscut. Cu siguranta ca ruperea si invalmasirea ghe­turilor spre sud se facuse prin deschizaturile de la rasarit, caci strimtoarea parea in intregime eliberata; Forward fu astfel in masura sa-si recistige timpul pierdut; vasul spori presiunea, astfel ca la 14 iunie depasi golful Osborne si punctele ex­treme atinse in timpul expeditiilor din 1851. Gheturile mai erau inca multe in strimtoare, dar nu mai plana amenintarea ca Forward sa navigheze intr-o mare saraca in ape.




Capitanul Hatteras - capitolul 1
Capitanul Hatteras - capitolul 2
Capitanul Hatteras - capitolul 3
Capitanul Hatteras - capitolul 4
Capitanul Hatteras - capitolul 5
Capitanul Hatteras - capitolul 6
Capitanul Hatteras - capitolul 7
Capitanul Hatteras - capitolul 8
Capitanul Hatteras - capitolul 9
Capitanul Hatteras - capitolul 10
Capitanul Hatteras - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - capitolul 13
Capitanul Hatteras - capitolul 14
Capitanul Hatteras - capitolul 15
Capitanul Hatteras - capitolul 16
Capitanul Hatteras - capitolul 17
Capitanul Hatteras - capitolul 18
Capitanul Hatteras - capitolul 19
Capitanul Hatteras - capitolul 20
Capitanul Hatteras - capitolul 21
Capitanul Hatteras - capitolul 22
Capitanul Hatteras - capitolul 23
Capitanul Hatteras - capitolul 24
Capitanul Hatteras - capitolul 25
Capitanul Hatteras - capitolul 26
Capitanul Hatteras - capitolul 27
Capitanul Hatteras - capitolul 28
Capitanul Hatteras - capitolul 29
Capitanul Hatteras - capitolul 30
Capitanul Hatteras - capitolul 31
Capitanul Hatteras - capitolul 32
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 1
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 2
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 3
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 4
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 5
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 6
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 7
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 8
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 9
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 10
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 13
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 14
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 15
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 16
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 17
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 18
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 19
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 20
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 21
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 22
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 23
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 24
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 25
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 26
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 27


Aceasta pagina a fost accesata de 1733 ori.
{literal} {/literal}