Capitanul Hatteras - capitolul 15

Capitanul Hatteras - capitolul 15

de Jules Verne



Partea Intai

Englezii la Polul Nord



Capitolul XV

VASUL FORWARD E ARUNCAT SPRE SUD




Spre seara se insenina, iar pamintul se putea deslusi cu claritate intre capul Sepping si capul Clarence, care inainteaza spre est, apoi spre sud si e legat de coasta de vest printr-o limba de pamint destul de joasa. Marea era libera de ghe­turi la intrarea in Strimtoarea Regentului, dar, ca si cum ar fi vrut sa-i bareze drumul spre nord lui Forward, se formase o banchiza de nepatruns dincolo de portul Leopold.
Hatteras, foarte contrariat, dar fara sa lase sa se vada acest lucru,trebui sa re­curga la explozibil ca sa forteze intrarea in portul Leopold; ajunse acolo la prinz, duminica 27 mai; bricul a fost puternic ancorat de niste ice-berg-uri mari, care aveau stabilitate si erau tari si puternice ca stinca.
Imediat, capitanul, urmat de doctor, de Johnson si de ciinele sau Duk, se avinta pe gheata si nu intirzie sa dea de pamint. Duk zburda de bucurie; de alt­fel, dupa ce-l recunoscuse pe capitan, devenise foarte sociabil si foarte blind, pas-trind pica anumitor oameni din echipaj, pe care stapinul lui nu-i iubea mai mult ca el.
Portul era deblocat de gheturile pe care vinturile de est le ingramadesc de obi­cei acolo; malurile drepte prezentau in partea lor superioara gratioase ondulatii de zapada. Casa si farul, construite de James Ross, se mai pastrau inca intr-o oa­recare masura, dar proviziile pareau sa fi fost pradate de vulpile sau chiar de ur­sii ale caror urme proaspete se mai puteau vedea; mina oamenilor nu parea sa fi fost straina de aceasta devastare; se mai vedeau citeva resturi de colibe de eschi­mosi pe malul golfului. Cele sase morminte care inchideau in ele trupurile a sase dintre marinarii de pe Enterprise si Investigator se zareau ca niste movile; ele fu­sesera respectate de pradalnici, oameni sau animale.
Punind piciorul pentru prima data pe aceste paminturi boreale, doctorul in­cerca o adevarata emotie. Nu ne putem inchipui sentimentele de care e cuprinsa o inima la vederea acestor resturi de case, de corturi, de colibe, de magazii, pe care natura le conserva atit de minunat in tarile reci.
- Iata, spuse el catre cei care-l insoteau, acesta-i locul pe care insusi James Ross l-a numit Tabara Refugiului! Daca expeditia lui Franklin ar fi ajuns pina in acest loc, ea ar fi fost salvata. Iata masina cu vapori care a fost abandonata chiar aici si soba plasata pe o platforma, la care echipajul lui Prince-Albert s-a incalzit in 1851; lucrurile au ramas asa cum au fost si s-ar putea crede ca Kennedy, capi­tanul vasului, a parasit ieri acest port primitor. Iata salupa care l-a adapostit timp de citeva zile, pe el si pe ai sai, caci acest Kennedy, despartit de vasul lui, a fost cu adevarat salvat de locotenentul Bellot, care a infruntat frigul lui octom­brie ca sa ajunga pina la el.
- Un vrednic si respectabil ofiter, pe care l-am cunoscut, spuse Johnson.
In timp ce doctorul cauta, cu entuziasmul unui anticar, urmele precedentelor iernaturi, Hatteras se ocupa cu adunarea proviziilor si a combustibilului care nu
se gaseau decit intr-o cantitate foarte mica. Ziua urmatoare a fost folosita pentru transportarea lor la bord.Doctorul cutreiera regiunea, fara sa se indeparteze prea mult de vas si desena obiectivele cele mai demne de luat in seama. Temperatura crestea treptat; zapada ingramadita incepea sa se topeasca. Doctorul isi facu o colectie destul de completa de pasari din nord ca: pescarusi, cufundari, molly-nochtes, niste rate cu puf care seamana cu ratele obisnuite, albe pe piept si pe spate, albastre pe burta, cu partea de sus a capului albastra, iar restul penelor albe, cu citeva nuante de verde; multe din ele pierdusera la data aceea puful fru­mos de care se servesc masculul si femela ca sa-si vatuiasca cuibul. Doctorul zari de asemenea niste foci mari respirind la suprafata g'hetii, dar nu putu impusca ni-ciuna. in timpul acestor excursii, el descoperi piatra mareelor, pe care sint gra­vate urmatoarele semne:

E.I.
1849

care indica trecerea pe acolo a lui Entreprise si a lui Investigator; ajunse pina la capul Clarence, chiar in locul in care John si James Ross, in 1833, asteptau cu atita nerabdare dezghetul. Pamintul era presarat cu oase si cranii de animale si se mai vedeau inca urmele locuintelor de eschimosi.



Doctorul avusese ideea de a ridica un cairn in portul Leopold, in care sa lase o insemnare despre trecerea lui Forward si scopul expeditiei. Dar Hatteras s-a opus in mod ferm la acest lucru; nu voia sa raminâ dupa el urme de care ar fi putut sa se foloseasca vreun concurent.
In ciuda motivelor sale serioase, doctorul fu silit sa cedeze in fata vointei ca­pitanului. Shandon n-a fost dintre ultimii care sa dezaprobe aceasta incapatinare, caci, in caz de catastrofa, nici un vas n-ar fi putut sa porneasca in ajutorul lui Forward.
Hatteras n-a vrut sa se supuna acestor argumente. Operatiile de incarcare ter-minindu-se luni seara, el mai incerca o data sa se ridice spre nord, fortind ban­chiza, dar, dupa eforturi periculoase, trebui sa se resemneze si sa coboare din nou pe Canalul Regentului; nu voia cu nici un pret sa ramina in portul Leopold, care, desi deschis astazi, miine putea sa fie inchis printr-o deplasare neasteptata a ice-field-urilor, fenomen foarte obisnuit prin marile acestea si de care navigatorii trebuie cu deosebire sa se fereasca.
Daca Hatteras nu lasa ca nelinistile sale sa se manifeste fata de ceilalti, in su­fletul lui le simtea cu o violenta extrema. Voia sa mearga spre nord si era silit sa mearga spre sud! Unde va ajunge in felul acesta? Avea oare sa dea inapoi pina la Victoria-Harbour, in golful Boothia, unde iernase sir John Ross in l833, ca apoi sa gaseasca strimtoarea Bellot, libera la vremea aceea, si, ocolind North-Sommer-set, sa urce spre strimtoarea Peel? Sau, curind, se va vedea strins de gheturi timp de mai multe ierni, ca si inaintasii sai, si obligat sa-si sleiasca fortele si sa se epuizeze?
Capul ii vuia de toate aceste temeri, dar trebuia luata o hotarire; ordona schimbarea de drum si o lua spre sud. Canalul Regentului pastreaza o largime aproape uniforma de la portul Leopold pina la golful Adelaide. Forward inainta
repede printre sloiuri, mai favorizat decit vasele care-l precedasera, dintre care cea mai mare parte pierdusera o luna intreaga ca sa coboare acest canal, chiar intr-un anotimp mai favorabil; e drept ca aceste vase, afara de Fox, nefiind inzes­trate cu masina cu vapori, aveau de suportat capriciile unui vint nesigur si adesea potrivnic.
Echipajul se arata, in general, incintat sa paraseasca regiunile boreale; nu prea parea sa guste planul de a atinge polul; era inclinat sa se sperie de hotaririle lui Hatteras, a carui indrazneala binecunoscuta nu avea nimic linistitor. Hatteras in­cerca sa profite de toate ocaziile ca sa mearga inainte, oricare ar fi fost consecin­tele. si totusi, in marile boreale e bine sa inaintezi dar trebuie sa-ti pastrezi me­reu pozitia si sa nu te pui in situatia periculoasa de a o pierde.
Forward mergea cu toata viteza; fumul lui negru se rasucea in spirale deasupra virfurilor stralucitoare ale ice-berg-urilor; vremea era in necontenita schimbare, trecind cu repeziciune de la frig uscat la neguri cu ninsoare. Bricul, cu un pescaj slab, se tinea aproape de coasta de vest; Hatteras nu voia sa scape intrarea in strimtoarea Bellot, caci golful Boothia nu are alta iesire la sud decit strimtorile Fury si Hecla, nu prea cunoscute; golful acesta se transforma, deci, intr-o funda­tura daca lasau sa le scape strimtoarea Bellot, sau daca ea devenea de netrecut.
Seara, Forward se afla in fata golfului Elwin, pe care l-au recunoscut dupa stincile inalte, perpendiculare, din jur; marti dimineata zarira golful Batty unde, la 10 septembrie 185l, Prince-Albert a ancorat pentru un lung iernat.
Doctorul, cu luneta la ochi, cerceta cu interes. Din acest punct s-au raspindit expeditiile care au stabilit configuratia geografica a North-Sommerset-ului. Era senin si se puteau distinge albiile adinci ale torentelor de care e inconjurat golful.
Doctorul si maistrul Johnson erau poate singurii care se interesau de aceste ti­nuturi pustii. Hatteras, mereu aplecat asupra hartilor sale, vorbea putin; devenea din ce in ce mai taciturn pe masura ce bricul inainta spre sud; adesea se urca pe duneta, si de acolo, cu bratele incrucisate, cu privirea pierduta in spatiu, raminea ore intregi fixind orizontul. Ordinele lui, daca le dadea, erau scurte si aspre. Shandon pastra o tacere inghetata, si, incet, incet, retragindu-se inainte, nu mai avu cu Hatteras decit relatiile impuse de nevoile de serviciu; James Wall ii rami­nea devotat lui Shandon si-si potrivea purtarile dupa ale lui. Restul echipajului era in asteptarea evenimentelor, gata sa le folosesca in propriul sau interes. La bord nu mai exista acea unitate de gindire, acea comunitate de idei, atit de nece­sara pentru aducerea la indeplinire a faptelor mari.




Hatteras o stia bine. in timpul zilei, vazura doua balene gonind cu viteza spre sud; au vazut de asemenea un urs alb care a fost salutat cu citeva lovituri de pusca, fara vreun succes vizibil. Capitanul cunostea pretul unei ore pierdute in asemenea imprejurari, si nu permise ca animalul sa fie urmarit.
Miercuri dimineata, extremitatea Canalului Regentului fu depasita; unghiul pe care-l facea coasta de vest era urmat de o profunda curbura a pamintului. Con-sultindu-si harta, doctorul recunoscu limba de pamint Sommerset-House sau Fury.
- Iata, ii spuse el interlocutorului sau obisnuit, chiar locul unde s-a pierdut primul vas englez trimis la l8l5 in aceste ape, in timpul celei de a treia calatorii pe care o facea Parry la pol; Fury a fost in asa hal avariat de gheturi in timpul celei de a doua iernari, incit echipajul a trebuit sa-l paraseasca si sa se intoarca in Anglia cu Hecla, vast! cu care venise impreuna.
- E un avantaj neindoios sa ai un al doilea vas, raspunse Johnson; e o ma­sura de prevedere pe care navigatorii polari nu trebuie s-o nesocoteasca; dar capi­tanul Hatteras nu e omul care sa se incurce cu un tovaras de drum.
- Oare-l socoti imprudent, Johnson? intreba doctorul.
- Eu? Nu-l socotesc in nici un fel, domnule Clawbonnny. Iata, uitati-va pe coasta la acesti pari pe care mai atirna citeva zdrente dintr-un cort pe jumatate putrezit.
- Da, Johnson, acolo e locul unde Parry si-a debarcat toate proviziile de pe vasul sau si, memoria nu ma insala, acoperisul casei pe care a construit-o era fa­cut dintr-un gabier recuperat printr-o manevra indrazneata a lui Fury.
- Trebuie sa se fi schimbat multe din  l825.
- Nu prea, Johnson. In 1829, John Ross a gasit salvarea pentru echipajul sau in aceasta asezare subreda. in l85l, cind printul Albert a trimis acolo o expe­ditie, casa aceasta mai exista; capitanul Kennedy puse sa fie reparata, acum noua ani. Ar fi interesant pentru noi s-o vizitam; dar Hatteras n-are chef sa se opreasca.
- Si are, desigur, dreptate, domnule Clawbonny; daca in Anglia timpul in­seamna bani, aici el inseamna salvarea si, pentru o zi de intirziere, chiar pentru o ora, risti sa compromiti o intreaga calatorie. Sa-l lasam, deci, sa procedeze cum crede el.
In timpul zilei de joi, 1 iunie, golful, care se numeste golful Creswell, a fost strabatut in diagonala de Forward. incepind de la limba de pamint Fury, coasta se ridica spre nord luind infatisarea unor stinci drepte, inalte de trei sute de pi­cioare; la sud, avea tendinta sa coboare; citeva creste acoperite de zapada apa­reau in fata ochilor ca niste mese netede, in timp ce altele, luind tot felul de forme ciudate, isi proiectau in ceata piramidele lor ascutite.
In ziua aceea vremea se mai indulci, dar in detrimentul vizibilitatii; pamintul se pierdu din vedere; termometrul urca din nou la treizeci si doua de grade Fah-renheitl; citeva ierunci zburau ici si colo, iar cirduri de giste salbatice se indrep­tau spre nord; echipajul trebui sa se descotoroseasca de o parte din hainele sale; se simtea influenta verii in aceste regiuni arctice.
Catre seara, Forward trecu prin dreptul capului Garry, la un sfert de mila de tarm, fundul fiind la o adincime de zece pina la douasprezece brate si, din clipa aceea, merse aproape de coasta si de-a lungul ei, pina la golful Brentford. La aceasta latitudine trebuiau sa intilneasca strimtoarea Bellot, strimtoare pe care sir John Ross nici n-o banuise macar in expeditia sa din l828; hartile lui indica, intr-adevar, o coasta fara intreruperi, ale carei neregularitati, oricit de mici erau, le-a notat si le-a dat nume cu cea mai mare grija; trebuie sa admitem, deci, ca, pe vremea explorarii sale, intrarea in strimtoare, complet inchisa de gheturi, nu pu­tea in nici un fel sa se deosebeasca de uscat.
Strimtoarea aceasta a fost cu adevarat descoperita de catre capitanul Ken-nedy, cu prilejul unei expeditii facute in aprilie 1852; ii dadu numele locotenentu­lui Bellot "meritata recompensa, spunea el, pentru importantele servicii aduse
ex­peditiei noastre de catre ofiterul francez".



Capitanul Hatteras - capitolul 1
Capitanul Hatteras - capitolul 2
Capitanul Hatteras - capitolul 3
Capitanul Hatteras - capitolul 4
Capitanul Hatteras - capitolul 5
Capitanul Hatteras - capitolul 6
Capitanul Hatteras - capitolul 7
Capitanul Hatteras - capitolul 8
Capitanul Hatteras - capitolul 9
Capitanul Hatteras - capitolul 10
Capitanul Hatteras - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - capitolul 13
Capitanul Hatteras - capitolul 14
Capitanul Hatteras - capitolul 15
Capitanul Hatteras - capitolul 16
Capitanul Hatteras - capitolul 17
Capitanul Hatteras - capitolul 18
Capitanul Hatteras - capitolul 19
Capitanul Hatteras - capitolul 20
Capitanul Hatteras - capitolul 21
Capitanul Hatteras - capitolul 22
Capitanul Hatteras - capitolul 23
Capitanul Hatteras - capitolul 24
Capitanul Hatteras - capitolul 25
Capitanul Hatteras - capitolul 26
Capitanul Hatteras - capitolul 27
Capitanul Hatteras - capitolul 28
Capitanul Hatteras - capitolul 29
Capitanul Hatteras - capitolul 30
Capitanul Hatteras - capitolul 31
Capitanul Hatteras - capitolul 32
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 1
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 2
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 3
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 4
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 5
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 6
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 7
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 8
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 9
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 10
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 11
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 12
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 13
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 14
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 15
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 16
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 17
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 18
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 19
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 20
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 21
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 22
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 23
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 24
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 25
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 26
Capitanul Hatteras - Partea 2 - Capitolul 27


Aceasta pagina a fost accesata de 891 ori.
{literal} {/literal}