Cinci saptamani in balon - Capitolul 42

Cinci saptamani in balon - Capitolul 42

de Jules Verne





Capitolul 42

Intrecere de generozitate. Ultimul sacrificiu. Aparatul de dilatatie. Indemanarea Iui Joe.
Miezul noptii. Straja doctorului. Straja lui Kennedy. Kennedy adoarme. Incendiul. Urletele. In afara pericolului




Doctorul Fergusson incepu prin a-si stabili pozitia, orientandu-se dupa stele. Se gaseau la douazeci si cinci de mile de Senegal.

- Tot ce putem face, spuse el, dupa ce-si insemnase locul pe harta, este sa depasim fluviul ; dar cum nu exista nici pod, nici vreo barca, trebuie sa-l trecem neaparat cu balonul. Pentru asta e nevoie sa-l mai usuram.

- Dar nu vad cum vom reusi, spuse vanatorul, care se temea sa nu-i fie sacrificate armele. Numai daca unul dintre noi se hotaraste sa ramana in urma. E randul meu sa cer aceasta onoare !

- Ei asta-i ! raspunse Joe. Eu abia m-am obisnuit si...

- Nu este vorba sa te arunci din balon, prietene, ci sa te intorci pe jos pana la coastele Africii. Eu rezist la drum lung si sunt un bun vanator, replica Kennedy.

- intrecerea voastra in generozitate este inutila, spuse Fergusson. Sper ca nu vom ajunge la aceasta masura extrema. Dealtfel, daca ar fi nevoie, am strabate impreuna tinutul, fara sa ne despartim.

- intocmai ! spuse Joe. O plimbare ne-ar fi de folos.

- Dar mai inainte, relua doctorul, vom intrebuinta un ultim mijloc pentru a usura Victoria.

- Care ? intreba Kennedy. Sunt foarte curios sa-l cunosc.

- Trebuie sa ne debarasam de rezervoarele de apa ale incalzitorului, de pila Bunsen si de serpentina : cantaresc aproape noua sute de livre, greu de carat prin aer.

- Dar, Samuel, nu vei mai putea dilata gazul !

- Ne vom lipsi de asta.

- Dar...



- Ascultati-ma, prieteni. Am calculat exact ce ne mai ramane ca putere de ascensiune; ajunge pentru a ne putea transporta pe noi si putinele obiecte care ne-au mai ramas. Cantarim abia cinci sute de livre, impreuna cu cele doua ancore pe care tin sa le pastrez.

- Dragul meu Samuel, spuse vanatorul, tu esti mai competent decat noi in aceasta materie. Tu singur vei hotari. Porunceste ce trebuie sa facem si noi ne vom supune.

- La ordinele dumneavoastra, adauga Joe.

- Va repet, prieteni, oricat de groaznica ar fi hotararea, trebuie sa sacrificam aparatul nostru.

- Sacrifica-l ! repeta Kennedy.

- La lucru ! spuse Joe.

Treaba nu era usoara. Trebuia demontat aparatul, piesa cu piesa. Demontara mai intai rezervorul de amestec, apoi vasul de incalzire si la urma rezervorul pentru descompunerea apei. Pentru a smulge recipientele din fundul nacelei, de care erau bine fixate, fu nevoie de eforturile unite ale celor trei calatori. Dar Kennedy era puternic, Joe indemanatic si Samuel atat de ingenios, incat reusira. Piesele fura rand pe rand aruncate afara si disparura, facand goluri largi in frunzisul sicomorilor.

- Ce se vor mai mira negrii, spuse Joe, cand vor gasi obiectele astea in padure.

Trebuira apoi sa se ocupe de tevile dinauntrul balonului, care se legau de serpentina. Joe reusi sa taie articulatiile de cauciuc, la cateva picioare deasupra nacelei. Cand ajunse insa la tevi, operatia deveni mai. grea, pentru ca erau fixate la capetele lor superioare si legate cu sarma de cercul supapei.

Atunci Joe isi arata minunata sa indemanare ; cu picioarele goale, pentru a nu zgaria invelisul, izbuti, catarandu-se pe fileu, desi balonul oscila, sa se urce pana la varful exterior al balonului si acolo, agatat cu o mana de suprafata alunecoasa, dupa mii de
greutati, desfacu piulitele exterioare care tineau tevile. Acestea se desprinsera usor si fura scoase prin supapa de jos pe care apoi o stransera bine.

Victoria, usurata de o greutate considerabila, se ridica in aer, intinzand puternic franghia ancorei.

Aceste diferite operatiuni se terminara cu bine, dar cu prejul multor eforturi. Catre miezul noptii mancara in fuga o cina compusa din pemmican si grog rece, caci doctorul nu mai putea pune caldura la dispozitia Iui Joe. Acesta, ca si Kennedy dealtfel, era mort de oboseala.




- Culcati-va si dormiti, prieteni, le spuse Fergusson. Voi face primul de straja ; la ora doua, il voi trezi pc Kennedy, la patru, Kennedy il va trezi pe Joe ; la ora sase vom pleca si cred ca aceasta va fi ultima zi a calatoriei noastre cu balonul.

Fara sa se lase rugati, cei doi prieteni se culcara in fundul nacelei si adormira repede, cazand intr-un somn adanc.

Noaptea era linistita. Cativa nori treceau pe deasupra lunii, la ultimul patrar; razele ei abia razbeau intunericul. Fergusson, sprijinit in marginea nacelei, privea in jurul lui, supraveghind cu atentie perdeaua intunecata a frunzisului de dedesubt. Cel mai mic
zgomot ii parea suspect si cauta sa-si explice chiar si freamatul usor al frunzelor. Era in starea aceea de spirit in care temeri vagi isi tulbura mereu mintea. La sfarsitul unei asemenea calatorii, dupa ce depasesti atatea piedici, in clipele dinaintea ajungerii la tel, temerile sunt mai vii, emotiile mai mari; si se pare ca tinta fuge dinaintea ochilor.

Dealtfel, situatia prezenta nu oferea nici o siguranta. Se aflau in sanul unui tinut salbatic, iar mijlocul lor de transport, in definitiv, putea da gres in orice clipa. Nu se mai bizuia pe balon ca inainte. Era departe vremea cand il manevra cu indrazneala, fiind sigur pe el.

Sub aceste impresii, doctorului i se parea cateodata ca aude zgomote nelamurite in adancul padurii ; crezu chiar ca zareste o strafulgerare dc lumina printre arbori si cerceta locul cu luneta, dar nu vazu nimic. Asculta, fara sa auda cel mai mic zgomot; o liniste adanca domnea peste tot. Avusese, desigur, o halucinatie.

Dupa ce-si termina orele de paza, il trezi pe Kennedy, recomandandu-i o atentie desavarsita, si se intinse langa Joe, care era cufundat intr-un somn adanc.

Kennedy isi aprinse linistit pipa, apoi se freca la ochi, pe care abia-i tinea deschisi. Se aseza intr-un colt si incepu sa fumeze, pentru a-si goni toropeala. Un vant usor clatina varfurile copacilor si legana nacela, imbiindu-l la somn. Voi sa reziste, deschise ochii de mai multe ori, privi in noapte fara sa vada nimic si, in sfarsit, doborat de oboseala, adormi.

Cat timp ramasese cufundat in starea asta de inconstienta ? Nu-si putu da seama - cand se trezi deodata la zgomotul unor paraituri. Se freca la ochi si se destepta de-a binelea. O caldura puternica ii incinse obrajii. Padurea era in flacari.

- Foc ! Foc ! striga, fara sa inteleaga ce se petrece.

Cei doi tovarasi se trezira.

- Ce s-a intamplat ? intreba Samuel.

- Incendiu ! raspunse Joe. Dar cine poate...

In acel moment izbucnira urlete de sub frunzisul luminat puternic.

- Ah ! striga Joe. Salbaticii au dat foc padurii, ca sa fie siguri ca vom arde.

- Fara indoiala ca e vorba de fanaticii lui El-Hadji, spuse doctorul.




Un cerc de foc inconjura Victoria ; trosnetul crengilor uscate se imbina cu gemetele ramurilor verzi; lianele, frunzele, toata vegetatia se zvarcolea in focul distrugator. Privirea nu putea cuprinde decat un ocean de flacari. Arborii uriasi se profilau in vapaie cu ramurile prefacute in jeratic ; padurea incendiata - o mare in flacari - se rasfrangea in nori si calatorii pareau invaluiti intr-o sfera de foc.

- Sa coboram pe pamant si sa fugim ! striga Kennedy. Este singurul nostru mijloc de salvare !

Fergusson il opri hotarat si, indreptandu-se spre franghia ancorei, o taie cu o lovitura de cutit. Flacarile prelungi se ridicau spre balon, dar Victoria, eliberata de legaturile care o tineau, se urca in aer la mai bine de o mie de picioare.

Strigate ingrozitoare, insotite de focuri de arma, izbucnira din padure. Balonul, prins de un curent de aer, venit odata cu lumina zorilor, se indrepta spre vest.

Era ora patru dimineata.

 



Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44


Aceasta pagina a fost accesata de 1118 ori.
{literal} {/literal}