Cinci saptamani in balon - Capitolul 34

de Jules Verne

La trei dimineata, vantul deveni aprig, sufland atat de puternic, incat Victoria nu mai putea sa ramana pe pamant, caci ar fi fost in primejdie; trestiile loveau invelisul balonului, gata sa-l rupa.

- Trebuie sa plecam, Dick, spuse doctorul. Nu putem ramane aici in situatia aceasta.

- Samuel, dar Joe ?

- Nu-l parasesc, desigur. Chiar daca uraganul ne-ar duce la o suta de mile spre nord, tot am reveni. Asa, insa, punem in primejdie siguranta tuturor.

- Sa plecam fara el? striga scotianul indurerat.

- Crezi ca mie nu-mi sangereaza inima ca si tie ? glasui Fer-
gusson.

- Sunt la ordinele tale ! Sa plecam ! incuviinta vanatorul.

Dar plecarea era foarte greu de infaptuit. Ancora, infundata adanc, rezista sfortarilor lor; balonul, tragand in directia contrara, nu facea altceva decat s-o infunde mai mult. Kennedy nu izbuti s-o smulga si, dealtfel, in pozitia in care se gaseau, manevra devenea
primejdioasa, riscand ca Victoria sa se inalte mai inainte ca ei sa se fi putut urca in nacela.

Dandu-si seama de pericol, doctorul ii spuse scotianului sa se urce in nacela si se resemna sa taie franghia ancorei. Victoria facu o saritura de trei sute de picioare in aer si porni direct spre nord.

Fergusson nu putea face altceva decat sa se supuna vijeliei si, incrucisandu-si bratele, se lasa cuprins de ganduri triste.

Dupa cateva clipe de liniste deplina, se intoarse spre Kennedy, care era cufundat de asemenea in tacere.

- Poate n-ar fi trebuit, spuse el cu un oftat adanc, sa intreprindem o astfel de calatorie ! Si-l scutura un suspin de durere.



- Abia acum cateva zile ne felicitam de reusita calatoriei noastre, de faptul ca am scapat din toate primejdiile intalnite si toti trei ne strangeam mainile, raspunse vanatorul.

- Bietul Joe ! Ce lire blanda ! Ce suflet bun si cinstit ! Ametit pentru moment de bogatie, s-a sacrificat apoi bucuros. Ce departe e acum de noi !... Si vantul acesta care ne duce cu o viteza de neinvins !

- Dar, Samuel, admitand ca a gasit adapost la triburile de pe malul lacului, nu ar putea face ca si calatorii care le-au vizitat inaintea noastra, ca Denham, ca Barth ? Acestia si-au revazut patria.

- Bietul meu Dick ! Joe nu cunoaste un cuvant din limba indigenilor. Este singur si n-are nimic la el. Calatorii despre care vorbesti nu plecau niciodata decat insotiti de escorte inarmate, pregatiti pentru aceste expeditii, trimitand sefilor de triburi numeroase daruri. Si totusi, nici ei nu au putut evita suferinte si tributuri dintre cele mai groaznice. Ce-o sa faca nenorocitul nostru tovaras? Este ingrozitor cand te gandesti. Niciodata n-am simtit o durere mai mare.

- Dar vom reveni, Samuel!

- Vom reveni, Dick, chiar daca ar trebui sa parcurgem drumul pe jos, pana la Lacul Ciad, chiar daca ar trebui sa ne punem in legatura cu sultanul din Bornu. Arabii nu au pastrat o amintire proasta despre primii europeni.

- Te voi urma, Samuel, raspunse cu energie vanatorul, poti sa te increzi in mine. Mai curand vom renunta la reusita calatoriei noastre... Joe s-a jertfit pentru noi; noi vom face la fel daca va fi nevoie.

Hotararea aceasta le mai dadu putin curaj. Se simteau imbarbatati de acelasi gand. Fergusson facu totul pentru a gasi un curent care sa-i apropie de Ciad, dar coborarea devenea imposibila, atat din cauza terenului lipsii de orice vegetatie, cat si din cauza
violentei uraganului.

Victoria strabatu in acest fel tinutul tibbusilor1. Trecura dincolo de Belad si Djerid, un desert plin de maracini, la frontiera Sudanului. Patrunsera apoi in pustiul nisipos, brazdat de urmele caravanelor. Ultima linie de vegetatie se confunda cu cerul spre sud,
la orizont, nu departe de oaza principala din aceasta parte a Africii, unde cele cincizeci de puturi sunt umbrite de pomi falnici. Le fu cu neputinta sa se opreasca.

Corturi de panza vargata, camile care isi tineau capetele ca de vipera culcate in nisip mai inviorau din loc in loc pustietatea. Victoria trecea pe deasupra lor ca o stea luminoasa. Strabatu astfel, in trei ore, o distanta de saizeci de mile, fara ca Fergusson sa-l poata domoli viteza.

Nu putem sa ne oprim, nu putem sa coboram. Nici un arbore, nici o ridicatura de pamant! Vom trece oare peste toata Sahara ? intr-adevar, parca totul este impotriva noastra!

Vorbea astfel, cuprins de furia disperarii, cand vazu deodata, spre nord, cum nisipurile desertului se ridicau si se roteau in vartejuri groase de praf, sub impulsul unor curenti potrivnici.

O caravana risipita, rascolita, disparea sub avalansa de nisip ; camilele, invalmasite unele peste altele, scoteau strigate jalnice ; din negura inabusitoare se inaltau tipete si urlete.

Uneori iesea la iveala cate un vesmant vargat, in culori vii. Mugetele furtunii dominau scena aceasta pustiitoare. Curand, nisipul se aduna in mase compacte, astfel ca acolo unde era inainte o campie neteda se ridica o colina inca in miscare, mormant imens al unei caravane inghitite.




Doctorul si Kennedy asistau, palizi si speriati, la ingrozitorul spectacol. Nu puteau stapani balonul, care nu mai asculta de dilatatia gazului si se invartea in mijlocul curentilor potrivnici. Prinsa in vartej, Victoria se rotea cu o repeziciune vertiginoasa. Nacela oscila puternic, instrumentele agatate sub cort se loveau unele de altele, gata sa se sparga, tevile serpentinei se indoiau, gata sa plesneasca, iar rezervoarele de apa se ciocneau cu un zgomot asurzitor.

La doi pasi unul de altul, calatorii nu se auzeau. Agatati de funii cu mainile crispate, incercau sa tina piept furiei uraganului. Kennedy, cu parul ravasit, privea fara sa vorbeasca. Doctorul isi recapatase indrazneala care-l caracteriza in momentele de primejdie
si nu-si trada emotiile violente nici chiar atunci cand, dupa o ultima invartire, Victoria se opri deodata, intr-o liniste neasteptata. Vantul dinspre nord iesise invingator si o impingea in directia contrara, cu o repeziciune tot atat de mare ca si la venire, pe drumul parcurs in timpul diminetii.

- Unde mergem ? striga Kennedy.

- Unde ne va duce Providenta, dragul meu Dick. Am gresit cand m-am indoit de ea. Cred ca ne intoarcem spre locurile pe care nu speram sa le mai revedem vreodata.

Pamantul, care fusese atat de plat si de lipsit de orice alta forma de relief cand goneau inainte, era acum rascolit ca valurile marii pe vreme de furtuna; desertul se acoperise din distanta in distanta cu siruri de ridicaturi, de curand formate; vantul sufla cu violenta, iar Victoria zbura prin spatiu.

Directia urmata de calatori nu era tot aceea din cursul diminetii, astfel ca, pe la ora noua, in loc sa regaseasca malurile Lacului Ciad, vazura desertul intinzandu-se inca sub privirile lor.

Kennedy ii atrase atentia doctorului.

- Nu are nici o insemnatate, raspunse acesta. Pentru noi, are importanta numai revenirea spre sud. Vom intalni orasele Bornu, Wuddie sau Kuka si atunci nu voi ezita sa ma opresc!

- Daca tu esti multumit, sunt si eu, spuse vanatorul, dar nu mi-ar fi pe plac sa traversam desertul ca acesti nenorociti arabi. Ce-am vazut a fost oribil.

- Aceasta se intampla deseori, Dick. Traversarea desertului este mai periculoasa decat aceea a oceanului: desertul prezinta toate primejdiile marii, chiar si pe aceea de a fi inghitit de valuri, valuri de nisip, bineinteles : nu mai pun la socoteala oboseala si
lipsurile cele mai grele.

- Mi se pare, spuse Kennedy, ca vantul tinde sa se linisteasca ; nisipul spulberat este mai putin compact, ondulatiile terenului se fac mai line, orizontul se lumineaza.

- Cu atat mai bine; trebuie sa-l cercetam atent cu luneta, ca sa nu ne scape nimic neobservat.

- Ma insarcinez eu, Samuel, ca la ivirea primului copac sa-ti dau de veste.

Si Kennedy se aseza in partea din fata a nacelei, cu luneta in mana.

 



Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44


Aceasta pagina a fost accesata de 1893 ori.