Cinci saptamani in balon - Capitolul 15

de Jules Verne

Kazeh, punct important din Africa centrala, nu este totusi un oras. La drept vorbind, in regiune nu exista orase. Kazeh nu este decat o asezare omeneasca, ascunsa in sase rape imense. Sunt inchise acolo casute saracacioase, colibe de sclavi, cu cate o curticica si
o gradinita cultivata cu grija; ceapa, cartofii, vinetele, dovlecii si ciupercile, cu un gust neintrecut, cresc acolo de minune.

Unyamwezy este tara Lunii prin excelenta, parcul roditor si splendid al Africii. In centru se gaseste districtul Unyanembe, un tinut minunat, unde traiesc in trandavie cateva familii de oameni.

Acestia au facut multa vreme negot cu guma, fildes, stamba si sclavi in interiorul Africii si in Arabia. Caravanele lor au strabatut regiunile ecuatoriale ; ele pornesc si acum in cautarea obiectelor de lux si de placere pentru negustorii imbogatiti, care duc in tinutul
acesta fermecator, intre femei si servitori, cea mai orizontala si mai putin agitata existenta, stand mai tot timpul intinsi, razand, fumand sau dormind.

In jurul acestor rape se gasesc numeroase casute saracacioase de indigeni, apoi intinderi vaste, unde se tin targurile, campii de canepa si ciumafaie, pomi frumosi si umbrare racoroase. Acesta-i Kazehul.

Aci e locul de intalnire al caravanelor: cele din miazazi, cu sclavii si incarcatura lor de fildes; cele din apus aducand pentru triburile din regiunea Marilor Lacuri bumbac si obiecte de sticla.

In aceste targuri domneste o permanenta agitatie, un zgomot infernal, pe care-l fac strigatele hamalilor metisi, sunetul tobelor si al trambitelor, nechezatul catarilor, zbieretele magarilor, cantecul femeilor, tipetele copiilor si loviturile bastonului din lemn de palmier ale jemadarului, batand masura acestei simfonii pastorale. Aci se expun in dezordine - si se poate spune, intr-o dezordine fermecatoare - stofe batatoare la ochi, margele, colti de rinocer, dinti de rechin, miere, tutun si bumbac. Aci se practica negoturile cele mai ciudate, unde fiecare obiect nu are decat valoarea dorintei pe care o trezeste.



Dar iata ca agitatia, miscarea, zgomotul incetara deodata. Victoria tocmai aparuse in inaltimi, plutea maiestuos si cobora, incetul cu incetul, pe o linie verticala.

Barbati, femei, copii, sclavi, negustori arabi si negri, toti disparura strecurandu-se in tembe si colibe.

- Dragul meu Samuel, spuse Kennedy, daca vom produce asemenea efect, apoi ne va fi greu sa stabilim relatii comerciale cu oamenii acestia.

- S-ar putea face totusi, spuse Joe, o operatie comerciala foarte simpla si anume: sa coboram incet si sa luam marfurile cele mai pretioase, fara sa ne pese de negustori;
ne-am imbogati !

- Bine, bine ! replica doctorul. Acestor indigeni li s-a facut frica in primul moment, dar nu vor intarzia sa se intoarca, fie din superstitie, fie din curiozitate.

- Credeti?

- Vom vedea numaidecat. Dar e prudent sa nu ne apropiem prea mult. Victoria nu este un balon blindat, asa ca nu se poate apara nici impotriva unui glont, nici a unei sageti.

- Crezi, deci, dragul meu Samuel, ca ai sa intri in tratative cu africanii?

- Daca e cu putinta, de ce nu? raspunse doctorul. Trebuie sa se gaseasca in Kazeh negustori arabi mai instruiti, mai putin salbatici. Mi-amintesc ca domnii Burton si Speke n-au avut decat cuvinte de lauda pentru ospitalitatea locuitorilor orasului. Asa ca putem incerca.

Apropiindu-se pe nesimtite de pamant, Victoria isi prinse una din ancore de varful unui copac din apropierea locului unde se tinea targul.

In clipa aceea, toata populatia scoase cu bagare de seama capul din vizuini. Cativa waganga, care puteau fi recunoscuti dupa insignele lor facute din scoici conice, inaintara cu indrazneala. Erau vrajitorii locului. Purtau la cingatoare tigve mici, negre, unse cu
grasime, si alte diferite obiecte de magie, de o murdarie, dealtfel, foarte impunatoare.

Incetul cu incetul, populatia se stranse pe langa ei; femeile si copiii ii inconjurara. Tobosarii se intreceau unii pe altii, scotand din tobele lor zgomote asurzitoare. Multimea prinse sa-si plesneasca palmele una de alta, intinzandu-le apoi spre cer.

- E felul lor de a se ruga, spuse doctorul Fergusson. Daca nu ma-nsel, suntem sortiti sa jucam un rol mare.

- Atunci, domnule, jucati-l!

- Chiar tu, vrednicul meu Joe, ai sa devii, poate, un zeu.

- Ei, domnule, asta nu ma nelinisteste deloc! Si apoi, tamaia nu-mi displace.

In clipa aceea, unul dintre vrajitori, un mayanga, facu un gest si vuietul se stinse lasand loc unei taceri adanci. Vrajitorul le spuse calatorilor cateva cuvinte, dar intr-o limba necunoscuta. Neintelegandu-le, doctorul Fergusson rosti la intamplare ceva in araba, si indata i se raspunse in aceeasi limba. Oratorul tinu o cuvantare lunga, plictisitoare, foarte inflorita si foarte ascultata. Curand, doctorul isi dadu seama ca Victoria era luata pur si simplu drept Luna in persoana, care binevoise sa se apropie de oras, cu cei
trei Iii ai sai, cinste ce n-avea sa fie niciodata uitata de locuitorii acestui Pamant pe care-l indrageste Soarele.

Doctorul raspunse cu mare demnitate ca Luna isi facea la fiecare o mie de ani calatoria ei prin toate colturile Pamantului, deoarece simtea nevoia a se arata mai de aproape celor ce-o adorau, asa incat ii ruga sa nu se simta stingheriti, ci sa se foloseasca de divina ei prezenta, pentru a-i aduce la cunostinta nevoile si dorintele lor.

Vrajitorul raspunse, la randul sau, ca sultanul mwani, bolnav de cativa ani, avea nevoie de ajutorul Cerului si-i invita pe oamenii Lunii sa mearga la el.

Doctorul transmise invitatia tovarasilor sai.

- Si ai de gand sa te duci ? intreba vanatorul.

- Fara indoiala. Oamenii acestia mi se par binevoitori. Atmosfera e calma ; vantul nici macar nu adie! N-avem de ce ne teme pentru Victoria.

- Dar ce-ai sa faci?

- Fii linistit, dragul meu Dick! O voi scoate la capat folosind putinele mele cunostinte medicale ! Apoi, adresandu-se multimii: Lunii fiindu-i mila de suveranul scump al fiilor Unyamwezy, ne-a insarcinat sa-l vindecam. Sa se pregateasca pentru a ne primi. Zgomotele, cantecele, demonstratiile se dublara si intregul furnicar de capete negre se puse din nou in miscare.




- Acum, prieteni, spuse doctorul Fergusson, trebuie sa prevedem totul. S-ar putea ca, la un moment dat, sa fim obligati s-o stergem la iuteala, asa ca Dick va ramane in nacela, pentru a se mentine, cu ajutorul arzatorului, o suficienta forta de ascensiune. Ancora este infipta bine ; n-avem de ce ne teme. Eu voi cobori pe pamant. Joe ma va insoti; numai ca va ramane la picioarele scarii.

- Cum, ai sa te duci singur? intreba Kennedy.

- Domnule Samuel, striga Joe, nu vreti sa va urmez pana la capat?

- Nu, voi merge singur. Acesti oameni de treaba isi inchipuie ca marea lor zeita, Luna, a venit sa le faca o vizita, asa ca sunt protejat de superstitie ; n-aveti nici o teama si ramane fiecare la postul pe care vi l-am hotarat.

- Daca tu o doresti... raspunse vanatorul.

- Ai grija de dilatarea gazului.

- Am inteles.

Strigatele indigenilor se intetira. Cereau cu energie interventia cereasca.

- Uite! Uite! spuse Joe. Mi se par cam poruncitori cu buna lor Luna si cu fiii ei divini...

Doctorul, luandu-si cu el farmacia, cobori pe pamant, precedat de Joe.

Acesta, grav si demn, cum se cuvenea, se aseza la capatul scarii, cu picioarele incrucisate, dupa obiceiul arab, si o parte din multime il incercui cu respect.

In acest timp, doctorul Fergusson, condus in sunetul instrumentelor, escortat de dansuri religioase, inainta incet spre tombe-ul regal, asezat destul de departe de oras. Era aproape ora trei si soarele imprastia raze fierbinti. Nu putea sa straluceasca mai putin
intr-o asemenea imprejurare.

Doctorul pasea demn; waganga il inconjurau si tineau in frau multimea. in curand le iesi inainte fiul natural al sultanului, un tanar destul de bine facut, care, potrivit obiceiului tarii, era singurul mostenitor al bogatiilor tatalui sau, inlaturand astfel pe copiii legitimi. El se prosterna in fata fiului Lunii. Acesta il ridica binevoitor.

Peste trei sferturi de ora, procesiunea entuziasta, trecand pe carari umbroase si prin maretia vegetatiei tropicale, ajunse la palatul sultanului, un fel de cladire patrata, numita ititenya, asezata pe povarnisul unei coline. In afara, casa avea un fel de pridvor, cu acoperisul de coceni sprijinit pe niste stalpi de lemn, care aveau pretentia de a fi sculptati. Zidurile erau impodobite cu linii lungi de argila roscata, care incercau sa reproduca figuri de oameni si de serpi. Acoperisul casei nu se sprijinea chiar pe ziduri, asa ca aerul putea patrunde inauntru in voie. Dealtminteri, ferestre nu existau, ci numai o deschizatura care ar fi vrut sa se numeasca usa.

Doctorul Fergusson fu primit cu mari onoruri de catre gazda si de favoriti, oameni frumosi, puternici, sanatosi. Parul lor, despartit intr-un mare numar de codite, le cadea pe umeri. Tatuaje negre si albastre le brazdau obrajii de la tample pana la gura. Urechile lor labartate suportau niste discuri dc lemn si niste placi facute din copal. Erau imbracati cu o panza pictata in culori foarte vii. Soldatii erau inarmati cu sulite, arcuri, sageti otravite, sabii scurte cu un singur tais, cu sime, palose lungi cu dinti ca de ferastrau, si cu mici toporiste.

Doctorul patrunse in palat. in ciuda bolii sultanului, taraboiul, care era ingrozitor, deveni si mai mare. Oaspetele observa deasupra usii niste cozi de iepure si niste coarne de zebra, atarnate in chip de talisman. Fu primit de ceata nevestelor maiestatii sale, in acordurile armonioase ale upatu-ului, un fel de timbal facut din fundul unei oale de arama, si in bubuitul hilindo-ului, o toba inalta de vreo cinci picioare, scobita dintr-un trunchi de arbore, in care doi oameni loveau din rasputeri.

Cele mai multe dintre femei pareau foarte frumoase si radeau, punand tabac si thang in pipe mari, negre; pareau bine facute sub rochiile lor lungi, purtate cu gratie, peste care erau incinse cu un fel de fustite scurte din fibre de palmier.

Sase dintre ele manifestau aceeasi veselie, cu toate ca stateau deoparte, fiind destinate unui chin groaznic. La moartea sultanului urmau sa fie ingropate de vii alaturi de el, ca sa-l distreze in singuratatea vesniciei.

Dupa ce cuprinse dintr-o privire intregul tablou, doctorul Fergusson se apropie de patul de lemn al suveranului. Vazu acolo un barbat de vreo patruzeci de ani, abrutizat cu desavarsire de orgii de tot felul si pentru care nu se mai putea face nimic. Boala, care
se prelungea de ani de zile, nu era decat o betie permanenta. Betivul regal isi pierduse aproape cunostinta si tot amoniacul din lume nu l-ar mai fi putut pune pe picioare.

In timpul acestei vizite solemne, favoritii si femeile stateau aplecati, cu genunchii indoiti.




Cu ajutorul catorva picaturi dintr-un intaritor violent, doctorul insufleti o clipa trupul abrutizat: sultanul facu o miscare, dupa ce de cateva ceasuri nu mai daduse nici un semn de viata. Multimea incepu sa manifesteze in cinstea doctorului, dar acesta, plictisit,
impinse in laturi pe admiratorii sai si iesi din palat, indreptandu-se spre Victoria. Era ora sase seara.

Joe astepta intre timp, linistit, la capatul de jos al scarii, pe cand multimea ii aducea cele mai felurite si impresionante omagii. El le primea ca un adevarat fiu al Lunii. Pentru un zeu, avea aerul unui om destul de cumsecade, modest, prietenos chiar cu tinerele
africane care nu se mai saturau contemplandu-l. Dealtfel, Joe le tinea discursuri binevoitoare.

- Adorati-ma, domnisoarelor, adorati-ma, le spunea el. Desi fiu de zeita, sunt un drac de treaba!

I se adusera darurile menite sa imbuneze divinitatile si pe care indigenii le depuneau de obicei in niste colibe numite mzmu, venerate de toti : spice de orz si o bautura numita pombe. Joe se crezu obligat sa guste din acest soi de bere tare, dar cerul gurii sale, desi obisnuit cu gin si whisky, nu-i putu suporta taria. Se stramba ingrozitor, ceea ce multimea lua drept un suras binevoitor. Fetele cantara in cor o melodie taraganata si executara un dans grav in jurul lui.

- Ah, dansati! spuse el. N-am sa ma las mai prejos decat voi! Va voi arata si eu un dans din tara mea.

Si incepu un dans repede si vesel, miscand din picioare, din genunchi, din maini, facand strambaturi ciudate, in chipuri de necrezut, dand astfel oamenilor o curioasa imagine a felului cum danseaza zeii in Luna. Africanii incepura deodata sa-i imite gesturile si sariturile. Nu pierdeau nici o miscare, nu uitau nici o atitudine; luase nastere o harababura si o agitatie care nu se pot exprima prin cuvinte.

In toiul veseliei, Joe il zari pe doctor. Acesta se intorcea in mare graba, inconjurat de multimea care urla si mergea alandala. Vrajitorii si sefii pareau foarte infierbantati : il inconjurau amenintatori.

Ciudata schimbare! Ce se intamplase? Sucombase cumva sultanul in mainile neindemanatice ale medicului ceresc?

De la postul sau, Kennedy vazu primejdia, fara sa-i inteleaga cauza. Balonul, impins puternic de dilatatia gazului, tragea de franghia care-l tinea, nerabdator sa se ridice in aer.

Doctorul ajunse la picioarele scarii. O teama superstitioasa mai retinea inca multimea si o impiedica sa se dedea la violente impotriva persoanei lui. Urca repede treptele si Joe il urma sprinten.

- Nu-i nici o clipa de pierdut, ii spuse Fergusson. Nu incerca sa desprinzi ancora ! Voi taia funia! Urmeaza-ma!

- Dar ce s-a intamplat? intreba Joe, urcandu-se in nacela.

- Ce s-a intamplat ? intreba Kennedy, tinand in mana carabina.

- Priviti ! raspunse doctorul, aratand spre orizont.

- Ei bine ? intreba vanatorul.

- Ei bine, uite luna !

Intr-adevar, luna se inalta rosie si splendida ca un glob de foc pe un cer albastru. Ea era, desigur. Ea si Victoria. Ori existau doua luni, ori strainii se dovedeau a fi niste inselatori, niste zei mincinosi. Acestea erau gandurile firesti ale multimii. De aci si
schimbarea in purtarea ei.

Joe nu-si putu stapani un hohot de ras.

Populatia din Kazeh, intelegand ca-i scapa prada, scotea urlete prelungi. tintira balonul cu arcuri si flinte.

Dar unul dintre vrajitori facu un semn si armele se aplecara. Vrajitorul se catara in copac, cu intentia de a apuca funia ancorei si a trage aparatul pe pamant.

Joe se repezi cu o toporisca in mana.

- Sa tai ? intreba el.

- Asteapta, raspunse doctorul.

- Dar negrul asta ?...

- Poate ca ne vom salva ancora si tin s-o salvez. De taiat vom putea s-o taiem in orice moment.

Vrajitorul, ajuns in copac, rupse crengile si izbuti sa desprinda ancora. Dar, trasa cu putere de aerostat, aceasta il prinse de picioare. Vrajitorul porni spre imparatiile atmosferice, calare pe ancora, ca pe un cal inaripat. Multimea ramase incremenita vazand
ca unul dintre waganga se inalta la cer.

- Ura ! striga Joe, in timp ce Victoria urca repede datorita fortei de ascensiune ce-o mana.

- Se tine bine, spuse Kennedy. Un mic voiaj nu-i face rau.

- O sa-l dam deodata peste cap ? intreba Joe.

Doctorul glasui:

- Ar fi o rusine ! il vom aseza usurel pe pamant si cred ca, dupa o asemenea aventura, puterea lui de magician va creste neobisnuit in ochii contemporanilor sai.

- Sunt in stare sa faca din el un zeu, striga Joe.

Victoria ajunsese la o inaltime de aproximativ o mie de picioare. Negrul se tinea agatat de funie. Tacea si ochii ii erau incremeniti, in ei se citea groaza amestecata cu mirarea.

Un vant usor de la apus impingea balonul afara din oras. Peste o jumatate de ora, vazand un tinut pustiu, doctorul micsora flacara arzatorului si se apropie de pamant. La douazeci de picioare de sol, negrul lua la iuteala o hotarare: isi dadu drumul, cazu in picioare si incepu sa fuga spre Kazeh, in timp ce, usurata de greutate, Victoria urca spre cer.



Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44


Aceasta pagina a fost accesata de 2055 ori.