Cinci saptamani in balon - Capitolul 5

de Jules Verne

Doctorul Fergusson isi grabi pregatirile de plecare. Conducea in persoana constructia aerostatului sau, tinand seama de anumite modificari, asupra carora pastra o tacere desavarsita. Cu mult timp inainte, incepuse sa studieze sarguincios limba araba si diversele dialecte mandinglieze : datorita usurintei cu care invata limbile straine, facu progrese uimitoare.

Deocamdata, prietenul sau, vanatorul, nu-l parasea nici o clipa ; Iara indoiala se temea ca doctorul sa nu-si ia zborul fara sa-i spuna un cuvant. in legatura cu acest subiect, ii tinea mereu cele mai convingatoare discursuri, care insa nu-l influentau deloc pe
Samuel Fergusson, si sfarsea cu rugaminti patetice, care-l tulburau tot asa de putin. Dick il simtea cum ii luneca printre degete.

Bietul scotian ajunsese de plans; nu mai putea privi albastrul cerului, fara sa fie cuprins de groaza. In somn se simtea leganat pana la ameteala si in fiecare noapte avea impresia ca se prabuseste de la inaltimi nemasurate.

Trebuie sa mai adaugam ca in timpul acestor groaznice cosmaruri cazuse o data sau de doua ori din pat. Prima sa grija fu sa-i arate lui Fergusson cucuiul pe care si-l facuse la cap.

- Tine seama, adauga cu subinteles, am cazut de Ia trei picioare inaltime, nu mai mult, si uite ce cucui! Judeca si tu !

Insinuarea, plina de melancolie, nu-l impresiona insa pe doctor.

- Nu vom cadea ! spuse el.

- Dar daca, totusi, vom cadea ?

- Nu vom cadea !

Raspunsul era clar si Kennedy n-avea ce sa mai adauge.




Cu deosebire il infuria faptul ca doctorul era gata sa dispuna si de el, adica de Kennedy, dupa bunul sau plac. il considera in mod irevocabil ca pe tovarasul lui de calatorie aeriana. in privinta asta nu mai era nici o indoiala. Samuel abuza intr-un chip inadmisibil de pronumele personal la persoana intai plural.

- Noi inaintam..., noi vom fi gata la..., noi vom pleca la...

Si mai ales de adjectivul posesiv :

- Balonul nostru..., nacela noastra..., explorarea noastra... Adesea chiar la plural : Pregatirile noastre..., descoperirile noastre..., ascensiunile noastre...

Dick se infiora, cu toate ca era hotarat sa nu plece, dar nu voia sa-si supere prea mult prietenul. Ba, trebuie sa marturisim ca, fara sa-si dea prea bine seama de ce face, ceruse sa i se trimita de la Edinburgh cateva costume potrivite si cele mai bune pusti de
vanatoare.

Intr-o zi, dupa ce recunoscuse ca, daca s-ar fi bucurat de un noroc nemaipomenit, expeditia ar fi putut avea oarecare sorti de izbanda, se prefacu ca se supune dorintei doctorului. Dar, pentru a amana calatoria, incepu sa se foloseasca de tot felul de tertipuri. Mai intai se lega de folosul calatoriei si de rostul ei... Descoperirea
izvoarelor Nilului era oare intr-adevar necesara ? Cu asta omenirea va fi oare mai fericita ? Si cand popoarele Africii vor fi civilizate, vor fi ele mai fericite ? Si este oare sigur ca civilizatia se afla in Europa si nu tocmai acolo, in Africa ? Nu era mai bine sa astepte ?... Africa putea fi cu siguranta strabatuta, intr-o buna zi, in chip mult mai putin primejdios... intr-o luna, in sase luni sau inainte de a se implini un an, vreun explorator avea sa ajunga fara indoiala...

Insinuarile produceau un efect cu totul contrar scopului urmarit si doctoral fremata de nerabdare.



- Asadar, pacatosule, prieten cu doua fete, vrei sa se bucure altcineva de gloria aceasta ? Adica sa-mi dezmint trecutul ? Sa dau inapoi in fata unor piedici marunte ? in felul acesta, prin sovaieli lase, sa-mi arat eu recunostinta fata de tot ce au facut pentru mine si guvernul englez, si Societatea regala din Londra ?

- Dar... facu Kennedy, care intrebuinta des aceasta conjunctie.

- Dar, relua doctorul, tu nu stii ca aceasta calatorie trebuie sa contribuie la succesul a tot ce se intreprinde in prezent ? N-ai aliat ca alti exploratori inainteaza acum spre centrul Africii ?

- Totusi...

- Asculta-ma cu atentie, Dick, si arunca-ti ochii pe harta asta.

Dick se supuse, resemnat.

- Mergi de-a lungul Nilului, spuse Fergusson.

- Merg, raspunse scotianul, ascultator.

- Ajungi la Gondokoio...

- Am ajuns.

Si Kennedy se gandea cat de usoara era o calatorie pe ... harta.

- infige unul din varfurile acestui compas, relua doctorul, in orasul pe care cei mai cutezatori exploratori abia l-au depasit.

- L-am infipt.

- Iar acum cauta pe coasta insula Zanzibar, la 6° latitudine sudica.

- Am gasit-o.

- Mergi pe aceasta paralela pana ajungi la Kazeh.




- S-a facut.

- Urca pe meridianul 33 pana ajungi ia inceputul lacului Ukereue, unde s-a oprit locotenentul Speke.

- Am ajuns ! inca putin si as fi cazut in lac.

- Ei bine, stii tu ce avem dreptul sa credem dupa informatiile date de populatiile de pe maluri ?

- Nu-mi pot inchipui.

- Ca lacul acesta, care la sud atinge 2°30', se intinde spre nord pana la doua grade si jumatate deasupra Ecuatorului.

- intr-adevar!

- Or, din aceasta extremitate septentrionala porneste o apa care trebuie neaparat sa intalneasca Nilul, daca nu este chiar el.

- Foarte ciudat !

- Si acum infige ai doilea varf al compasului pe aceasta extremitate a lacului Ukereue.

- S-a facut, prietene Fergusson.

- Cate grade crezi ca sunt intre aceste doua varfuri ?

- Abia doua.

- Si stii cam ce reprezinta asta ?

- Catusi de putin.

-Asta reprezinta abia o suta douazeci de mile, adica nimic.

-Aproape nimic, Samuel.

- Si nu stii ce se intampla acum?
 
- Nu, pe viata mea !

- Ei bine, iata : Societatea de geografie socoteste ca foarte importanta explorarea acestui lac intrezarit de Speke. Sub auspiciile sale, locotenentul Speke astazi capitan, s-a intovarasit cu capitanul Grant din armata Indiilor. Ei conduc acum o expeditie numeroasa si bine subventionata, cu misiunea de a ajunge pana la lac, de unde sa se intoarca la Gondokoro. Au primit o subventie de peste cinci mii de lire si guvernatorul Capului le-a pus la dispozitie soldati hotentoti. Au plecat din Zanzibar la sfarsitul lui octombrie 1860.

In timpul acesta, englezul John Petherich, consulul maiestatii sale la Karthum, a primit de la Foreign-Office1 circa sapte sute de lire; un vas cu aburi trebuie sa fie echipat la Karthum, incarcat cu provizii suficiente si indreptat spre Gondokoro, unde sa astepte caravana capitanului Speke, pe care sa fie in masura s-o aprovizioneze.

- Bun plan ! spuse Kennedy.




- Vezi bine deci ca trebuie sa ne grabim, daca vrem sa luam parte la aceasta explorare. Dar asta inca nu-i totul. In timp ce se merge cu pasi siguri spre descoperirea izvoarelor Nilului, alti calatori inainteaza plini de curaj spre inima Africii.

- Pe jos ? facu Kennedy.

- Pe jos, raspunse doctorul, fara sa bage de seama insinuarea. Doctorul Krapf isi propune sa ajunga in vest pe raul Djob, situat sub Ecuator. Baronul de Decken a parasit Monbaz, a explorat muntii Kenya si Kilimandjaro si patrunde spre centru.

- Tot pe jos ?

- Tot pe jos, sau pe magari.

- Pentru mine e absolut acelasi lucru, replica Kennedy.

- In sfarsit, relua doctorul, domnul de Heuglin, viceconsulul Austriei la Karthum, a organizat de curand o expeditie foarte importanta, al carei scop principal este sa-l caute pe calatorul Vogel trimis in Sudan in 1853, pentru a lua parte la lucrarile doctorului Barth. Vogel a parasit Bornu in 1856, hotarat sa exploreze aceasta tara necunoscuta, care se intinde intre Lacul Ciad si Darfur. Dar de atunci n-a mai reaparut. Niste scrisori, sosite in iunie 1860 la Alexandria, spun ca a fost asasinat din ordinul regelui Wadai. Iar altele, adresate de catre doctorul Hartmann tatalui exploratorului,
spun ca, dupa relatarile unui felatah din Bornu, Vogel s-ar afla prizonier la Wara, asa ca nu s-a pierdut inca orice speranta. S-a alcatuit un comitet, sub presedintia ducelui regent de Saxa-Coburg-Gotha. Prietenul meu Petermann este secretarul acestui comitet:
sumele de bani necesare expeditiei, la care au contribuit si numerosi savanti, s-au adunat printr-o subscriptie nationala. De Heuglin a plecat la Masuah, in luna iunie, si, in timp ce cauta urmele lui Vogel, are misiunea de a explora tinutul cuprins intre Nil si Lacul Ciad, adica de a face legatura intre descoperirile capitanului Speke si acelea ale doctorului Barth. in felul acesta, Africa va fi strabatuta de la rasarit pana la apus.

- Perfect, relua scotianul, deoarece toate merg asa de bine, ce sa mai facem noi acolo ?

Doctorul Fergusson se multumi numai sa ridice din umeri.
 



Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44


Aceasta pagina a fost accesata de 2488 ori.