Cinci saptamani in balon - Capitolul 9

Cinci saptamani in balon - Capitolul 9

de Jules Verne




CAPITOLUL 9

Ocolul Capului Bunei Sperante. Puntea din fata. Cursuri de cosmografie predate de profesorul Joe. Despre dirijarea baloanelor. Despre cercetarea curentilor atmosferici.
Evrika!




Si intr-adevar, din ziua aceea pana la sosirea lor la Zanzibar, Dick nu mai deschise gura, nu mai vorbi nici despre calatorie, nici despre altceva. Pur si simplu, tacu.

Revolute luneca repede spre Capul Bunei Sperante. Timpul se mentinea frumos, cu toate ca marea devenise mai agitata.

La 30 martie, dupa douazeci si sapte de zile de la plecarea din Londra, muntele Table se profila la orizont; orasul Cap, asezat la poalele unui amfiteatru de coline, putu fi zarit cu lunetele marine, si curand Resolute arunca ancora in port. Dar comandantul nu poposi acolo decat pentru a lua carbuni; treaba dura o zi. A doua zi, vasul mergea spre sud, pentru a ocoli capul meridional al Africii si a intra in canalul Mozambic.

Joe nu era la prima sa calatorie pe mare. Nu trecu mult si se simti pe bord ca la el acasa. Toata lumea ii iubea pentru sinceritatea si buna sa dispozitie. O mare parte din celebritatea doctorului se rasfrangea si asupra lui.

Oamenii din echipaj ii ascultau ca pe un oracol, si la urma urmei nu se insela nici el mai mult ca oricare alt oracol.

In timp ce Fergusson isi continua expunerea in cercul ofiterilor, Joe trona pe puntea din fata a vasului si facea istorie in felul sau, dupa un procedeu intrebuintat dealtfel de cei mai mari istorici ai timpurilor.

Se discuta, bineinteles, despre calatorii aeriene. Joe intampina greutati in a convinge spiritele indaratnice sa accepte o asemenea experienta, dar odata acceptata, imaginatia marinarilor, stimulata de nascocirile lui Joe, nu mai cunostea margini.


 
Stralucitul povestitor isi convinsese auditoriul ca dupa aceasta calatorie vor mai face altele. Calatoria de acum nu era decat inceputul unei lungi serii de actiuni supraomenesti.

- Vedeti voi, dragii mei, dupa ce ai gustat acest fel de calatorie nu te mai poti lipsi de ea, iar la viitoarea noastra expeditie, in loc sa mergem orizontal, vom merge drept in sus, urcand fara incetare.

- Ei dracie ! Pana-n Luna ? Facu unul dintre ascultatori, uimit.

- Pana-n Luna ! ? riposta Joe. Nu, pe legea mea, asa ceva e prea obisnuit! Toata lumea poate ajunge in Luna. Dealtfel, acolo nu este apa si trebuie sa iei cu tine provizii enorme, iar daca tii sa respiri, trebuie sa iei chiar si aer in sticlute.

- Ei ! Dar daca gasesti acolo rachiu ? intreba un marinar, mare iubitor de bautura.

- Sa lasam asta, baiete. Nu-i vorba de Luna; ne vom plimba printre stelele acelea frumoase, pe planetele acelea incantatoare, despre care mi-a vorbit de atatea ori doctorul Fergusson. Asa ca vom incepe prin a vizita Saturnul...

- Acela care are un inel ? intreba un subofiter de administratie.

- Da, un inel de casatorie. Numai ca nu se stie ce s-a facut cu nevasta-sa!

- Cum, o sa mergeti chiar asa de sus ? glasui un elev marinar, inmarmurit. Atunci doctorul tau este dracul in persoana !

- Dracul? E prea bun ca sa fie drac.

- Dar dupa Saturn ? intreba unul dintre ascultatorii cei mai nerabdatori.

- Dupa Saturn ? Vom vizita Jupiter, un tinut ciudat, stiti, unde zilele au numai noua ore si jumatate - e bine acolo pentru lenesi - si unde un an dureaza cat doisprezece ani, ceea ce este avantajos pentru cei care nu mai au de trait decat sase luni; li se
mai prelungeste viata!

- Doisprezece ani? starui elevul de marina.

- Da, micutule, asa ca daca te-ai fi nascut acolo, maica-ta te-ar fi alaptat si astazi, iar batranul de colo, care merge pe-al cincizecilea an, ar fi un copilas de patru ani si jumatate.

- De necrezut! exclama elevul de marina.




- Este adevarul adevarat! facu Joe cu convingere. Dar ce vreti ? Cand continui sa lancezesti in lumea asta, nu inveti nimic, ramai nestiutor ca un porc de mare. Veniti putin in Jupiter si o sa vedeti! Dar trebuie sa te tii bine acolo, caci Jupiter are sateliti nu prea comozi.

Oamenii radeau, dar il credeau numai pe jumatate. Le vorbea despre Neptun, unde marinarii sunt bine primiti si de Marte, unde militarii ocupa un loc de frunte, ceea ce pana la urma devine plictisitor. Cat despre Mercur, nesuferita lume traieste acolo ! Numai hoti si negustori, care se aseamana atat de bine intre ei, incat e greu sa-i deosebesti pe unii de ceilalti. Si, in sfarsit, le zugravi un tablou al lui Venus, cu adevarat incantator.

- Iar cand ne vom intoarce din expeditie, spuse binevoitorul povestitor, vom fi decorati cu Crucea Sudului, care straluceste sus la cheutoarea lui Dumnezeu.



- Si-o vei castiga pe buna dreptate! spusera marinarii. Asa treceau, in convorbiri vesele, serile lungi pe puntea din fata, in vreme ce expunerile instructive ale  doctorului isi urmau cursul. Se vorbea intr-o zi despre dirijarea babanelor si Fergusson
fu rugat sa-si spuna parerea in aceasta privinta.

- Nu cred, spunea el, ca s-ar putea ajunge sa se conduca baloanele. Cunosc toate sistemele incercate sau propuse ; nici unul n-a izbutit, nici unul nu poate fi pus in practica. E de la sine inteles ca am fost obligat sa ma ocup de aceasta chestiune care are atata importanta pentru mine, dar n-am putut-o rezolva cu mijloacele puse la indemana de mecanica actuala. Ar trebui sa se descopere un motor cu o putere nemaipomenita, atat de usor cat nu va puteti inchipui, si inca nici atunci nu ar putea invinge unii curenti mai repezi. Dealtfel, pana acum s-a incercat sa se dirijeze mai curand nacela decat balonul, ceea ce e o greseala.

- Totusi, i se raspunse, este o mare asemanare intre un aerostat si o corabie care poate fi dirijata dupa vointa.

- Ba nu ! raspunse Fergusson. Se aseamana foarte putin, sau deloc. Aerul este mult mai putin dens decat apa in care corabia nu se scufunda decat in parte, in vreme ce aerostatul pluteste cu totul in atmosfera si ramane nemiscat fata de mediul inconjurator.




- Credeti atunci ca stiinta aerostaticii si-a spus ultimul cuvant?

- Nici pomeneala! Trebuie cautat altceva. De pilda, daca un balon nu poate fi dirijat, macar sa fie mentinut in curentii atmosferici prielnici. Pe masura ce urci, ei devin mai uniformi si au o directie statornica; nu mai sunt tulburati de vaile si de muntii care brazdeaza suprafata globului. Stiti doar ca aceasta e cauza principala a schimbarii vanturilor si a inegalitatii fortei lor. Or, dupa determinarea acestor cauze, balonul nu va avea decat sa se plaseze in zona curentilor care-i convin.

- Dar atunci, relua comandantul Pennet, ca sa te mentii in zona acestor curenti va trebui sa urci sau sa cobori intruna; iata adevarata greutate, scumpul meu doctor!

- Si de ce, scumpul meu comandant?

- Sa ne intelegem : socotesc ca asta ar fi o greutate si o piedica pentru calatoriile de lunga durata, dar nu pentru simplei plimbari aeriene.

- Si motivul, va rog?

- Pentru ca nu urci decat cu conditia sa arunci lestul, nu cobori decat pierzand gazul. Cu aceste manevre iti epuizezi repede proviziile de gaz si incarcatura.

- Scumpul meu Pennet, aici e toata problema. Asta-i singura greutate pe care stiinta trebuie sa caute s-o invinga. Nu-i vorba de a dirija baloanele, ci de a le face sa coboare fara sa dea drumul la gazul care reprezinta puterea, sangele si sufletul lor, daca se poate spune astfel.

- Ai dreptate, draga doctore, dar problema n-a fost inca dezlegata : mijlocul nu a fost inca gasit pana acum.

- Iarta-ma, dar a fost gasit.

- De cine ?

- De mine.

- De dumneata ?

- E de la sine inteles ca altminteri n-as fi riscat traversarea Africii in balon. Dupa douazeci si patru de ore, n-as mai fi avut nici un pic de hidrogen !...

- Dar nu ai pomenit nimic despre asta in Anglia !

- Nu. Nu tineam sa starnesc o discutie publica. Nu mi-ar fi fost de nici un folos. Am facut in taina experiente pregatitoare si am fost multumit, asa ca nu aveam nevoie sa aflu mai mult.

- Ei bine, dragul meu Fergusson, te putem intreba care-ti este taina ?

- Desigur, domnilor, metoda mea este foarte simpla.

Atentia publicului era maxima, si doctorul lua cuvantul.



Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44


Aceasta pagina a fost accesata de 1169 ori.
{literal} {/literal}