Cinci saptamani in balon - Capitolul 11

Cinci saptamani in balon - Capitolul 11

de Jules Verne




Capitolul 11

Sosirea Ia Zanzibar. Consulul englez. Locuitorii nu vad cu ochi buni calatoria cu aerostatul. Facatorii de ploaie. Umflarea balonului. Plecarea din 18 aprilie. Ultimul adio. Victoria



Un vant mereu prielnic grabise mersul vasului Resolute spre locul de destinatie. Navigatia in canalul Mozambicului fu neobisnuit de linistita. Traversarea maritima prevestea si o buna traversare aeriana. Cu totii asteptau nerabdatori clipa sosirii si voiau sa dea o mana de ajutor la ultima revizuire a pregatirilor doctorului Fergusson. in sfarsit, vasul se apropie de localitatea Zanzibar, situata pe insula cu acelasi nume, si in ziua de 15 aprilie, la ora unsprezece dimineata, arunca ancora in port.

Insula Zanzibar, stapanita de imamul din Mascat, aliat al Frantei si al Angliei, este cu siguranta una din cele mai frumoase colonii. in port vin numeroase corabii din tinuturile invecinate.

De coasta africana o desparte numai un canal, care in partea cea mai lata nu depaseste treizeci de mile.

Pe insula se face un comert intens, cu cauciuc, fildes, dar mai ales cu lemn de abanos, deoarece Zanzibarul este un mare targ de sclavi. Traficul se intinde dealtminteri pe toata coasta orientala a Africii, pana sub latitudinile Nilului. Domnul G. Lejean a vazut facandu-se aici comert cu sclavi, chiar de catre vase cu pavilion francez.

De indata ce vasul Resolute arunca ancora, consulul englez al Zanzibarului veni pe bord sa se puna la dispozitia doctorului, ale carui proiecte le urmarise in ziarele europene timp de o luna de zile.

Pana acum facuse parte din tabara cea mare a neincrezatorilor.



- Ma indoiam, spuse el, intinzandu-i mana lui Samuel Fergusson, acum insa nu ma mai indoiesc.

Isi puse locuinta la dispozitia doctorului, a lui Dick Kennedy si, bineinteles, a bravului Joe.

Prin bunavointa lui, doctorul putu sa citeasca diferite scrisori, pe care consulul le primise din partea capitanului Speke. Acesta, impreuna cu insotitorii sai, suferise ingrozitor din cauza timpului rau si a foamei, chiar inainte de a ajunge in tinutul Ugogo. inaintau foarte greu si nu credeau ca vor mai putea trimite asa de curand stiri.

- Iata primejdii si lipsuri pe care noi vom sti sa le evitam, spuse doctorul.

Bagajele celor trei calatori fura transportate in casa consulului, intre timp se faceau pregatiri pentru debarcarea balonului pe plaja din Zanzibar. in apropierea catargului de semnalizare se afla un turn urias, care putea fi un adapost sigur impotriva vantului de
rasarit. Aceasta constructie, semanand cu un butoi asezat vertical, pe langa care butia din Heidelberg ar fi parut un simplu butoias, era o fortificatie, pe a carei platforma vegheau beluci inarmati cu sulite.

Dar iata ca odata cu debarcarea aerostatului, consulul fu avertizat ca populatia insulei se va razvrati. Nimic nu-i mai primejdios decat o pasiune fanatica. Stirea sosirii unui strain, care avea de gand sa se ridice in aer, ii indarji pe bastinasi. Negrii, mult mai
intaratati decat arabii, vazura in acest proiect intentii dusmanoase religiei lor. isi inchipuiau ca se pregatea ceva impotriva Soarelui si a Lunii, astrii venerati de populatia africana, astfel ca se hotarara sa se opuna expeditiei nelegiuite.



Consulul, pus in garda, se sfatui cu doctorul Fergusson si cu comandantul Pennet. Acesta nu voia sa se lase intimidat de amenintari, dar prietenul sau il potoli:

- Cu siguranta ca vom iesi invingatori; insisi pazitorii imamului ne vor da la nevoie o mana de ajutor. Dar, dragul meu comandant, un accident poate avea loc pe neasteptate ; un atac prin surprindere ar putea pricinui balonului un rau de nereparat si calatoria ar fi compromisa cu siguranta ; asa ca trebuie sa lucram cu mare bagare de seama.

- Dar ce e de facut ? Daca debarcam pe coasta Africii, vom intampina aceleasi greutati! Ce-i de facut ?

- E foarte simplu, interveni consulul. Priviti insulele acelea, de dincolo de port. Debarcati aerostatul pe una din ele, inconjurati-va cu o garda de marinari si nu veti mai avea riici un risc.

- Perfect! incuviinta doctorul. Asa vom fi la largul nostru, pentru a ne desavarsi pregatirile.

Comandantul fu de acord cu acest sfat.

Resolule se apropie de insula Kumbeni. In cursul diminetii de 16 aprilie, balonul fu pus in siguranta, in mijlocul unei poieni inconjurate de padure deasa.

Au infipt in pamant doi stalpi, inalti de cate optzeci de picioare, la o distanta potrivita unul in fata celuilalt. Un sistem de macarale, fixate in partea de sus a stalpilor, ingaduia ca aerostatul dezumflat sa fie inaltat cu ajutorul unui cablu transversal. Balonul interior fiind prins de varful celui exterior putea fi ridicat odata cu el. Tevile pentru introducerea hidrogenului au fost fixate la orificiile de umflare, aflate la baza fiecarui balon.




In ziua de 17 fu pusa in stare de functiune instalatia de produs gaze. Aceasta era formata din treizeci de butoaie, in care, prin amestecul fierului vechi si al acidului sulfuric cu o mare cantitate de apa, lua nastere hidrogenul. Gazul obtinut astfel se aduna intr-un
rezervor central incapator, dupa ce in trecere era curatat, iar de acolo se ducea in cele doua aerostate prin tevile respective. In felul acesta, in amandoua baloanele intra o cantitate de gaz perfect determinata.

Pentru aceasta operatie urma sa se intrebuinteze o mie opt sute saptezeci de galoane de acid sulfuric, saisprezece mii cincizeci de livre de fier si noua sute saizeci si sase de galoane de apa.

Operatia incepu in noaptea urmatoare, spre ora trei dimineata, si dura aproape opt ore. A doua zi, aerostatul, acoperit de plasa sa, se legana gratios deasupra nacelei, de marginile careia atarnau o multime de saci plini cu pamant, cu scopul de a o tine pe sol. Aparatul de dilatare fu urcat cu mare grija la locul lui, si tevile care ieseau din aerostat fura adaptate vasului cilindric.

Ancorele, franghiile, instrumentele, pledurile de calatorie, cortul, alimentele, armele urmau sa ia si ele in nacela locul ce le era destinat. Provizia de apa se aduse de la Zanzi­bar. Cele doua sute de livre de incarcatura fura repartizate in cincizeci de saci, asezati pe fundul nacelei, dar la indemana calatorilor. Pregatirile se terminara pe la ora cinci seara. In jurul insulei vegheau neincetat santinele, iar barcile vasului Resulate brazdau canalul.

Negrii continuau sa-si arate mania prin strigate, strambaturi si sarituri. Vrajitorii se agitau printre grupurile infuriate, atatandu-le; cativa fanatici incercara sa ajunga la insula inot, dar fura indepartati cu usurinta.

Atunci incepura cu farmece si descantece. Facatorii de ploaie, care pretindeau ca puteau comanda norilor, chemara in ajutor uraganele si torentele de grindina. Pentru aceasta, dupa ce culesera frunze din toate soiurile de copaci, le pusera sa fiarba pe un foc potrivit; apoi sacrificara un berbec, infigandu-i in inima un ac lung. Dar, in ciuda ceremoniilor lor, cerul ramanea senin, astfel ca se alesera numai cu berbecul mort si cu strambaturile lor zadarnice. Ca urmare, se dedara unor orgii furioase, imbatandu-se cu tembo, o bautura foarte tare, preparata din suc de cocos, si cu o berc peste masura de ametitoare, numita togwa. Cantecele lor, nu prea melodioase, dar ritmice, continuara pana noaptea tarziu.

Un ultim ospat ii reuni pe calatori spre ora sase seara, la masa comandantului si a ofiterilor. Kennedy, pe care nimeni nu-l mai intreba nimic, murmura cuvinte de neinteles, fara sa-l piarda din ochi pe doctorul Fergusson.

Ospatul fu insa trist. Apropierea clipei supreme Ie inspira tuturora ganduri grele. Ce le rezerva soarta indraznetilor calatori ? Se vor mai gasi ei vreodata in mijlocul prietenilor, vor mai reveni oare la caminul lor ? Daca vor ramane fara mijloace de transport, ce se va intampla cu ei printre populatiile salbatice, in tinuturile neexplorate sau in mijlocul imenselor pustietati ? Aceste ganduri, tinute departe pana atunci, incepura sa le framante imaginatia, atatand-o peste masura. Doctorul Fergusson, mereu calm, mereu nepasator, vorbea ba de una, ba de alta. Dar degeaba incerca sa risipeasca tristetea molipsitoare a comesenilor, caci nu izbutea.

Deoarece se temeau de oarecare demonstratii potrivnice, doctorul si insotitorii sai se culcara la bordul vasului Resolute.

La ora sase dimineata parasira cabinele si se indreptara spre insula Kumbeni.

Balonul se legana usor in adierea vantului de rasarit.

Sacii cu pamant fura inlocuiti cu douazeci de marinari, care apucara zdravan de franghii. Comandantul Pennet si ofiterii sai erau prezenti la aceasta plecare solemna.




In clipa aceea, Kennedy se indrepta cu pasi siguri spre doctor, ii lua mana si-i spuse :

- Asadar, Samuel, e sigur ca pleci ?

- Foarte sigur, dragul meu Dick.

- Recunosti ca am facut tot ce-am putut ca sa impiedic calatoria ?

- Totul.

- Atunci constiinta mi-e impacata din acest punct de vedere
si te insotesc.

- Eram sigur ! raspunse doctorul, a carui fata trada o vie emotie.

Clipa despartirii sosi. Comandantul si ofiterii sai imbratisara din toata inima pe curajosii lor prieteni, inclusiv pe vrednicul Joe, care era mandru si bucuros. Fiecare din cei de fata voia sa dea mana cu doctorul Fergusson.

La ora noua, cei trei tovarasi de drum se suira in nacela; doctorul aprinse arzatorul si potrivi flacara in asa fel ca sa produca o caldura rapida. Balonul, care-si pastra pe pamant un echilibru desavarsit, dupa cateva minute se ridica. Marinarii incepura sa fileze franghiile care tineau balonul si acesta se inalta cam la douazeci de picioare deasupra pamantului. Doctorul statea in picioare, intre cei doi tovarasi ai sai.

- Prieteni, striga el descoperindu-se, sa dam navei noastre aeriene un nume care sa-i aduca noroc. S-o botezam Victoria.

Un "ura" puternic rasuna in mijlocul insulei, in clipa aceea, forta de ascensiune a aerostatului crescu uimitor de mult.

Fergusson, Kennedy si Joe adresara un ultim adio prietenilorlor.

- Dati drumul! striga doctorul.

Si Victoria se ridica repede in aer, in timp ce tunurile grele de marina ale vasului Resolute bubuiau in cinstea ei.

 

 



Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44


Aceasta pagina a fost accesata de 1213 ori.
{literal} {/literal}