Cinci saptamani in balon - Capitolul 39

Cinci saptamani in balon - Capitolul 39

de Jules Verne





CAPITOLUL 39

Tara de la Cotul Nigerului. Privelistea fantastica a Muntilor Hombori. Kabra. Tembuctu. Planul doctorului Barth. Decadenta. Unde va vrea Dumnezeu




Doctorul povesti tovarasilor sai numeroase detalii asupra tinutului pe care-l strabateau in cursul acestei posomorate zile de luni. Tinutul, destul de putin accidentat, nu punea nici o piedica inaintarii lor. Singura grija a doctorului era vantul blestemat dinspre
nord-est, care, sufland cu violenta, ii indeparta de latitudinea la care se afla Tembuctu.

Nigerul, dupa ce curge spre nord pana la acest oras, coteste apoi, dand nastere unei mari caderi de apa, si se pravaleste, sub forma unui imens manunchi luminat, in Oceanul Atlantic. In acest cot al Nigerului, tinutul este foarte variat: in unele locuri foarte
fertil, in altele foarte sterp. Campiilor necultivate le urmeaza campiile de porumb, care sunt apoi inlocuite cu terenuri intinse, acoperite cu dracila. Toate speciile de pasari de apa : pelicani, lisite, pescarusi traiesc in carduri numeroase pe marginile torentelor si
mlastinilor.

Din cand in cand, se vedea cate o tabara de-a tuaregilor, adapostiti sub corturile lor de piele. in jurul micilor gospodarii, femeile mulgeau camilele sau fumau din pipe groase.

Pe la ora opt seara, Victoria inaintase cu peste doua sute de mile spre vest si calatorii fura martorii unui spectacol minunat: cateva raze de luna isi faceau loc printr-o spartura a norilor si, alunecand prin ploaie, cadeau asupra lantului muntos Hombori. Nimic mai straniu decat aceste creste de bazalt, care se profilau in siluete fantastice pe cerul intunecat, amintind ruinele unui oras din Evul Mediu sau banchizele regiunilor arctice care apar in noptile intunecoase in fata calatorului uimit.

- O priveliste ca in Misterele lui Udolphe, spuse doctorul. Anne Radei nu ar fi aratat acesti munti sub un aspect mai inspaimantator !

- Pe legea mea, raspunse Joe, n-as vrea sa ma plimb singur, seara, in aceasta tara a fantomelor. Daca s-ar putea, as lua cu mine peisajul acesta in Scotia. S-ar potrivi foarte bine pe malurile lacului Lomond, si turistii s-ar imbulzi sa-l admire.

- Balonul nostru nu este atat de mare incat sa-si permita asemenea fantezie. Dar mi se pare ca directia noastra se schimba. Ei bine, spiritele rele ale tinutului sunt foarte binevoitoare cu noi: ne trimit un vant din sud-est, care ne va readuce pe drumul bun.

Intr-adevar, Victoria isi relua calea spre nord si, in dimineata zilei de douazeci, trecea pe deasupra unei retele incurcate de canaluri, torente si ape care deveneau afluenti ai Nigerului. Multe din aceste canaluri, acoperite de o iarba deasa, pareau campii bogate.



Doctorul regasi aici drumul urmat de Barth, dupa ce acesta se imbarcase pe fluviu, pentru a cobori pana la Tembuctu. Lat de opt sute de stanjeni, Nigerul curgea intre doua maluri bogate in cruciferi si tamarini. Turme de gazele zvelte isi amestecau coarnele inelate cu ierburile uriase, unde aligatorii pandeau in tacere.

Siruri lungi de magari si camile, incarcate cu marfuri, treceau pe sub arborii minunati. La un cot al fluviului, aparu deodata o ingramadire de case joase, asezate in amfiteatru, pe ale caror terase si acoperisuri era pastrat nutretul cules din tinutul inconjurator.

- E Kabra! striga doctorul cu bucurie. E portul Tembuctului.

Orasul se afla la o departare de cinci mile de aici.

- Asadar, sunteti multumit, domnule? intreba Joe.

- incantat, baiete !

- Bine ! Atunci totul este minunat!

Intr-adevar, pe la orele doua, sub privirile calatorilor se desfasura regiunea desertului Tembuctu, care avusese odinioara, aidoma Romei si Atenei, scolile sale de savanti si catedrele sale de filozofie.

Fergusson urmari detaliile planului facut de Barth si se convinse de exactitatea lui.

Orasul formeaza un triunghi vast, intr-o imensa campie de nisip alb ; unul din varfurile triunghiului se indreapta spre nord si patrunde intr-o margine a desertului ; de jur imprejurul lui nu se vede nici o vegetatie, afara de cateva graminee, mimoze si pomisori
pitici.

Vazut din zbor, Tembuctu parea o ingramadire de bile si zaruri, aruncate la intamplare. Strazile, foarte inguste, erau marginite de case numai cu parter, construite din caramida uscata la soare si din colibe de paie si trestie, unele conice, altele prismatice. Pe terasele lor stateau tolaniti cativa locuitori in imbracamintea lor stralucitoare, cu lancea sau pusca in mana; cat despre femei, nu se vedea nici una la aceasta ora.

- Se spune ca femeile acestui tinut sunt frumoase, glasui doctorul... Priviti cele trei turnuri ale celor trei moschei, care au mai ramas. Orasul a decazut, nu mai are splendoarea de odinioara, in varful triunghiului se ridica moscheia Sankora, cu galeriile sale sustinute de arcade, intr-un stil destul de curat. Putin mai departe, in apropierea cartierului Sane-Gungu, se afla moscheia Sidi-Yahia si cateva case cu doua etaje. Sa nu cautati nici palate, nici monumente. Seicul este un simplu negustor, iar resedinta sa regala este tejgheaua.

- Mi se pare ca se vad metereze pe jumatate daramate, spuse Kennedy.




- Au fost distruse de fulani, in 1826. Atunci orasul era cu o treime mai mare decat acum, caci Tembuctu din secoiul al XI-lea, obiect al lacomiei generale, a apartinut succesiv tuaregilor, sonrayenilor, marocanilor si fulanilor. Astazi, acest mare centru al civilizatiei, unde un savant ca Ahmed-Baba avea in secolul al XVI-lea o biblioteca de o mie sase sute de manuscrise, nu este altceva decat un depozit comercial al Africii centrale.

Localitatea parea intr-adevar lasata prada nepasarii, cuprinsa de paragina atat de molipsitoare a oraselor care dispar. Darmaturi uriase se adunau la periferie si, impreuna cu movilele din piata, formau singurele accidente de teren.

Trecerea Victoriei starni oarecare miscare ; se batu toba. Dar ultimul savant din aceste locuri abia o fi avut timp sa observe noul fenomen, si balonul, impins de vantul desertului, relua calea cursului serpuitor al fluviului. in curand, Tembuctu nu mai era decat o amintire din calatorie.

- Acum vantul poate sa ne conduca unde vrea, spuse doctorul.

Numai de ne-ar duce spre vest ! raspunse Kennedy.

- Chiar de ar fi sa revenim la ZanzĂ­bar pe acelasi drum si sa traversam oceanul pana in America, tot nu m-as teme, spuse Joe.

- Ar trebui ca mai intai sa fie cu putinta, Joe. Si ce ne lipseste pentru asta?

- Hidrogenul, baiete! Forta de ascensiune a balonului se micsoreaza vazand cu ochii, de aceea va trebui sa-l crutam mult, ca sa ne poata duce pana la tarm. Voi fi nevoit sa mai arunc din lest; suntem prea grei. lata ce inseamna sa nu faci nimic ! Sa stai toata ziua intins ca un lenes in hamacul tau ! Te ingrasi si atarni mai greu. Calatoria noastra este o calatorie pentru lenesi; la intoarcere, toata lumea ne va gasi ingrozitor de grasi.

- Nu te grabi. Asteapta sfarsitul ! raspunse vanatorul. Stii tu oare ce ne mai rezerva calatoria ? Suntem inca departe de capatul ei. Samuel, in care punct crezi ca vom atinge tarmul Africii ?

- Mi-e foarte greu sa-ti raspund, Dick. Suntem in voia vantului, care este foarte schimbator, dar, in sfarsit, ma voi socoti fericit daca ajungem la Sierra Leone si la Portendick ; in anumite parti ale acelor tinuturi vom intalni prieteni.

- Si va fi o placere sa le strangem mana. Dar cel putin mergem in directia dorita ?

- Nu prea, Dick, nu prea. Priveste acul busolei; inaintam spre sud si urcam spre izvoarele Nilului.

- O ocazie minunata de a le descoperi, daca nu ar fi cunoscute, spuse Joe. Nu s-ar putea, la nevoie, sa gasim altele ?

- Nu, Joe, dar fii linistit. Sper sa nu ajungem pana acolo.

La caderea noptii, doctorul arunca ultimii saci de lest si Victoria se inalta. Cu toate ca arzatorul functiona cu toata presiunea, abia putea mentine in aer balonul, care se gasea la saizeci de mile spre sud de Tembuctu. A doua zi se trezira pe malurile Nigerului, nu departe de lacul Debo.

 



Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44


Aceasta pagina a fost accesata de 1051 ori.
{literal} {/literal}