Cinci saptamani in balon - Capitolul 24

Cinci saptamani in balon - Capitolul 24

de Jules Verne





Capitolul 24


Vantul inceteaza. Apropierea de desert. Scaderea proviziei de apa. Noptile la Ecuator. Ingrijorarea Iui Samuel Fergusson. Situatia asa cum este. Energicele raspunsuri ale lui Kennedy si ale Iui Joe. Inca o noapte




Victoria isi petrecu noaptea intr-o liniste desavarsita, agatata de un arbore singuratic, aproape uscat. Calatorii putura sa se bucure astfel de somnul de care aveau atata nevoie. Din incercarile zilelor precedente ramasesera cu amintiri triste.

Spre dimineata, cerul incepu sa se incalzeasca, reluandu-si stralucirea limpede. Dupa cateva incercari nereusite balonul se ridica si intalni un curent de aer nu prea puternic, care-l impinse catre nord-vest.

- Nu mai inaintam, spuse doctorul. Daca nu ma insel, am facut jumatate din calatoria noastra aproape in zece zile, dar, in felul in care mergem acum, ne vor trebui luni de zile pentru a o termina. Si asta e cu atat mai suparator, cu cat suntem amenintati sa ramanem fara apa.

- Dar vom gasi, raspunse Dick. Este cu neputinta sa nu intalnim in acest tinut intins vreun rau sau macar o balta.

- Bine ar fi.

- Poate ca incarcatura lui Joe nu ne lasa sa inaintam?

Kennedy vorbea asa ca sa-l tachineze pe vrednicul baiat; o facea dealtfel cu usurinta, deoarece trecuse si el prin halucinatiile lui Joe. Acum, fiindca nu lasase sa se vada nimic, putea sa se arate mai tare; dealtfel, vorbea pe un ton glumet. Joe ii arunca stapanului o privire jalnica, dar doctorul nu raspunse nimic. El se gandea, ascunzandu-si groaza, la intinsele deserturi ale Saharei. Acolo trec saptamani in care caravanele nu gasesc un put ca sa-si potoleasca setea.



Astfel ca urmarea cu mare atentie cele mai mici depresiuni ale solului.

Aceste griji, precum si ultimele incidente schimbasera simtitor starea sufleteasca a celor trei calatori; vorbeau mai putin si ramaneau mai mult cufundati in ganduri.

Vrednicul Joe se schimbase de cand isi cufundase privirile in oceanul de aur; tacea si privea cu lacomie pietrele ingramadite in nacela, fara valoare astazi, dar maine de nepretuit.

Aspectul acestei parti a Africii era ingrijorator. Desertul aparea incetul cu incetul. Nici un sat, nici macar un grup de colibe! Vegetatia se rarea; abia mai apareau cateva plante pipernicite ca pe terenurile napadite de ierburi uscate din Scotia; incolo, numai gramezi de nisip alburiu, de pietre inchise si de maracini. In mijlocul acestei uscaciuni, fata pustie a pamantului avea infatisarea unor muchii stancoase, ascutite si taioase. Aceste semne care aratau apropierea unui pamant sterp ii dadeau de gandit  doctorului Fergusson. Parea ca nici o caravana nu infruntase vreodata tinutul acesta uscat; altfel ar fi lasat urme vizibile de tabere, oseminte inalbite, de oameni si de animale. Dar nu se vedea nimic. Si simteai ca in curand regiunea pustie va continua cu o imensitate de nisip.

Nu se mai putea da insa inapoi; trebuiau sa mearga inainte. Doctorul nu cerea prea mult; ar fi dorit doar o furtuna care sa-l tarasca dincolo de tinutul acesta. Si pe cer, nici un nor! La sfarsitul zilei, Victoria nu parcursese nici treizeci de mile.

Cel putin daca n-ar fi lipsit apa ! Abia de mai aveau trei galoane. Fergusson puse deoparte un galon pentru a potoli setea arzatoare pe care o caldura de 90 Fahrenheit o facea insuportabila; mai ramaneau doua galoane pentru alimentarea arzatorului. Dar cantitatea asta nu putea produce decat patru sute optzeci de picioare cubi de gaz, iar arzatorul consuma aproape noua picioare cubi pe ora, astfel ca nu mai puteau zbura decat cincizeci si patru de ore. Toate acestea erau socotite riguros matematic.

- Cincizeci si patru de ore! spuse doctorul tovarasilor sai. Oricum, sunt hotarat sa nu calatoresc noaptea, ca sa nu pierdem vreun parau, izvor sau vreo balta. Ne raman trei zile si jumatate de calatorie, in care trebuie sa gasim apa cu orice pret. Am crezut de cuviinta, prieteni, sa va previn asupra acestei situatii serioase, ca sa stiti ca nu rezerv decat un singur galon de apa pentru setea noastra, si va trebui sa ne impunem o ratie redusa.

- Sa bem cu portia! spuse vanatorul. Dar nu trebuie sa disperam inca ; spui ca mai avem trei zile inaintea noastra?

- Da, dragul meu Dick.

- Ei bine, cum regretele noastre nu vor imbunatati cu nimic situatia, in trei zile vom avea destul timp sa vedem ce este de facut; pana atunci sa fim cu multa bagare de seama.

La masa de seara, portiile de apa fura masurate cu socoteala, iar cantitatea de rachiu din groguri marita. Dar trebuia sa te feresti de bautura asta, care, in loc sa te racoreasca, te incalzea si-ti provoca sete.

Nacela ramase in timpul noptii intr-o vale adanca si larga, al carei fund semana cu un platou. Ea se gasea la abia opt sute de picioare deasupra nivelului marii. Aceasta imprejurare ii dadu putina nadejde doctoruiui. ii amintea de presupunerile geografilor
asupra existentei unei mari intinderi de apa in mijlocul Africii. Daca acest lac exista, trebuia sa ajunga la el. Dar nici o schimbarenu se producea pe cerul senin.

Dupa noaptea linistita, cu cerul minunat, plin de stele, urma o zi ca si cea dinainte, cu raze arzatoare de soare, care incingeau vazduhul.

La ora cinci dimineata, doctorul dadu semnalul de plecare, dar Victoria ramase nemiscata un timp destul de indelungat, intr-o atmosfera de plumb. Doctorul ar fi putut sa scape de aceasta caldura intensa ridicandu-se in zonele superioare, insa ar fi trebuit sa consume o cantitate mai mare de apa, ceea ce nu era ingaduit. Asa ca se multumi sa-si mentina aerostatul la o mie de picioare deasupra solului. Un curent slab il impingea spre vest.

Dejunul se alcatui din putina carne uscata. La amiaza, Victoria facuse abia cateva mile.

- Nu putem inainta mai repede, spuse doctorul. Nu poruncim, ci ne supunem !

- Ah, dragul meu Samuel, spuse vanatorul iata o ocazie in care un propulsor n-ar fi de dispretuit.




- Fara indoiala, Dick, admitand insa ca n-ar consuma apa pentru a se pune in miscare, caci altfel am fi in aceeasi situatie. Pana astazi, dealtfel, nu s-a inventat nimic folositor in directia asta. Baloanele sunt inca in stadiul in care se aflau corabiile inainte de
descoperirea masinii cu vapori. Au trebuit sase mii de ani, ca oamenii sa-si imagineze palele1 rotilor hidraulice si ale elicelor. Mai avem deci de asteptat!

- Ce caldura blestemata ! spuse Joe, stergandu-si fruntea de pe care curgeau siroaie de sudoare.

- Daca am avea apa, caldura asta ne-ar fi folositoare, caci ar dilata hidrogenul din aerostat si astfel serpentina ar necesita o flacara mai slaba. Ah, blestematul acela, din cauza caruia am pierdut pretioasa cutie cu apa !

- Nu regreti ce-ai facut, Samuel ?

- Nu, Dick, pentru ca am scapat pe un nenorocit de la o moarte oribila. Dar cele o suta de livre de apa pe care le-am aruncat ne-ar fi fost acum de folos, ne-ar fi asigurat inca douasprezece, treisprezece zile de drum, adica tocmai cat ar fi durat traversarea desertului.

- Cel putin am facut jumatate de calatorie ? intreba Joe.

- Ca distanta, da, ca durata, nu. Se pare ca vantul tinde sa inceteze cu totul.

- Lasati, domnule, spuse Joe, nu trebuie sa ne plangem, am scos-o bine la capat pana acum si, orice s-ar intampla, nu-mi pierd speranta. Vom gasi apa, v-o spun eu!

Intre timp, pamantul devenea din ce in ce mai sterp. Povarnisurile muntilor auriferi pierisera in departare; se vedeau doar ultimele urme ale unei vegetatii sarace. Ierburile rare inlocuiau copacii frumosi din vest. Cateva fasii de iarba, de un verde alterat, luptau impotriva navalirii nisipului. Stancile mari, pravalite din crestele unor inaltimi indepartate, faramate in cadere, se imprastiau in bucati ascutite, care se prefaceau intr-un nisip zgrunturos si apoi intr-o pulbere fina.

- Iata Africa, asa cum ti-o inchipuiai, Joe; am avut dreptate sa-ti spun: ai rabdare!

- Ei bine, domnule, raspunse Joe, iata ceva, cel putin firesc: caldura si nisipul. Ar ti absurd sa cauti altceva intr-un asemenea tinut. Vedeti, adauga el razand, eu n-am avut incredere in padurile si campiile voastre era un nonsens - nu merita sa vii de asa de departe, ca sa regasesti campia Angliei. Iata, pentru prima oara ma cred in Africa si nu sunt suparat sa o gust putin.

Spre seara, doctorul constata ca aerostatul nu inaintase in tot timpul zilei acesteia arzatoare decat douazeci de mile. Un intuneric cald invalui Victoria, de indata ce soarele disparu indaratul orizontului, asemanator unei linii drepte.

A doua zi era joi, 1 mai. Zilele se succedau cu o monotonie exasperanta, fiecare dimineata era la fel cu dimineata precedenta; in miezul zilei, razele soarelui ardeau cu aceeasi intensitate, si noaptea acumula in intunericul ei o caldura pe care ziua ce venea o trecea noptii urmatoare. Vantul, abia simtit, se asemana mai mult cu rasuflarea unui muribund decat cu o adiere si puteai presimti clipa in care avea. sa se stinga de tot.

Cu toata situatia trista in care se gaseau, doctorul isi pastra calmul si sangele rece, demne de un caracter tare. Cu luneta la ochi, cerceta toate punctele orizontului. Vedea rarindu-se mereu ultimele coline si disparand orice urma de vegetatie ; inaintea sa se intindea toata imensitatea desertului.

Cu toate ca nu lasa sa se vada nimic, responsabilitatea care apasa asupra lui il preocupa mult. Pe acesti doi oameni, Dick si Joe, amandoi prietenii lui, ii antrenase asa de departe, numai prin puterea prieteniei si a datoriei. Facuse oare bine? Nu insemna ca incerci sa strabati drumuri pe care nu ti-era ingaduit sa mergi? Nu incerca el oare sa depaseasca limitele posibilului in aceasta calatorie? Oare cunoasterea acestui continent ingrat nu era rezervata secolelor viitoare ?

Si dupa cum se intampla in orele de descurajare, toate aceste ganduri se inmultira in mintea sa printr-o irezistibila asociatie de idei; logica si rationamentul isi pierdura intaietatea. Dupa ce-si dadu seama de ceea ce n-ar fi trebuit sa faca, acum se intreba ce-i
ramanea de intreprins. Oare ar fi fost cu neputinta sa se intoarca? Nu existau oare curenti de aer superiori care sa-i poata duce catre tinuturi mai putin sterpe ? De regiunile strabatute era sigur; nu cunostea insa tinutul pe care trebuia sa-l traverseze de acum inainte.

Constiinta il indemna sa se explice sincer cu cei doi tovarasi ai sai. De aceea le arata exact care era situatia, le arata ce se indeplinise si ce ramasese de facut; la nevoie se puteau intoarce, sau cel putin puteau incerca sa se intoarca. Acum, care era parerea lor?

- Eu nu am alta parere decat aceea a stapanului meu, raspunse Joe. Ce va suporta el, voi suporta si eu. Il voi urma oriunde se va duce !

- Si tu, Kennedy ?




- Eu, dragul meu Samuel, nu sunt omul care sa se lase cuprins de deznadejde. Nimeni nu cunoaste mai bine decat mine primejdiile acestei intreprinderi, dar nu am voit sa le vad din moment ce tu le infruntai. Sunt astfel al tau, trup si suflet. Parerea mea este ca, in situatia actuala, trebuie sa perseveram, sa mergem pana la capat. Pericolele, dealtfel, mi se par tot atat de mari si pe drumul de intoarcere. Asadar, inainte! Poti sa te bizui pe noi.

- Va multumesc, prieteni vrednici! raspunse doctorul, emotionat. Ma asteptam la intregul vostru devotament, dar aveam nevoie si de aceste cuvinte de incurajare. Inca o data, va multumesc!

Si toti trei isi stransera mainile, calduros.

- Ascultati-ma, relua Fergusson. Dupa insemnarile mele, suntem la aproape trei sute de mile de Golful Guineii, asadar desertul nu se poate intinde la nesfarsit, pentru ca aceasta coasta este locuita si regiunea a fost cercetata pana la o anumita distanta, in
interior. Daca va trebui, ne vom indrepta spre coasta si este imposibil sa nu intalnim o oaza sau un put, de unde sa ne putem improspata provizia noastra de apa. Dar ne lipseste vantul si farael ramanem aproape nemiscati in aer.

- Sa asteptam cu resemnare, spuse vanatorul.

Pe rand, fiecare cerceta zarea, dar in zadar; in tot timpul acestei zile, care nu se mai ispravea, nu aparu nimic care sa le dea vreo speranta.

La apusul soarelui, ale carui raze orizontale se prelungeau in linii de foc peste sesul imens, disparura si ultimele ondulatii ale terenului. Era desertul. Ca si in ziua precedenta, calatorii, fara sa depaseasca o distanta mai mare de cincisprezece mile, consumasera treizeci si cinci de picioare cubi de gaz pentru alimentarea arzatorului, si din cei opt litri de apa sacrificasera doi, ca sa-si potoleasca setea chinuitoare.

Noaptea trecu in liniste, in prea mare liniste. Doctorul nu dormi deloc.





Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44


Aceasta pagina a fost accesata de 1016 ori.
{literal} {/literal}