Cinci saptamani in balon - Capitolul 23

de Jules Verne

O noapte minunata se lasase pe intinsul pamantului. Preotul adormise intr-o completa stare de moleseala.

- N-o sa-si revina ! vorbi Joe. Bietul tanar ! Daca are 30 de ani !

- Isi va da sfarsitul in mainile noastre ! spuse doctorul cu disperare. Respiratia ii slabeste intruna si nu pot face nimic pentru a-l salva !

- Ticalosii! exclama Joe cu furie. Si cand te gandesti ca acest preot cumsecade a gasit cuvinte sa-i planga si sa-i scuze, sa-i ierte !

- Cerul i-a daruit o noapte frumoasa, draga Joe, poate ultima. De-acum inainte nu va mai suferi si moartea sa va fi de fapt un somn linistit.

Muribundul rosti cateva cuvinte intretaiate. Doctorul se apropie ; respiratia bolnavului devenea greoaie, avea nevoie de aer. Perdelele cortului fura date in laturi si el respira cu nesat adierea usoara a noptii linistite. Stelele licareau in lumini tremurande si luna il imbraca in lintoliul alb al razelor sale.

- Prieteni, spuse el cu vocea slaba, ma sfarsesc! Dumnezeu sa va rasplateasca si sa va scoata la liman.

- Nu-ti pierde speranta ! ii raspunse Kennedy. Nu este decat o slabiciune trecatoare ! Nu vei muri ! Oare poate muri cineva in aceasta frumoasa noapte de vara?

- Moartea e aici ! raspunse misionarul. Stiu ! Lasati-ma s-o privesc in fata.

Kennedy il ridica.

- Doamne, Dumnezeule, ai mila de mine ! striga muribundul.



Fata preotului se lumina. Departe de pamantul ale carui bucurii nu le cunoscuse vreodata, in noaptea care-l invaluia cu lumina ei dulce, parea ca traieste o viata noua. Ultimul lui gest fu o binecuvantare pe care o dadu prietenilor sai de o zi si cazu din nou in bratele lui Kennedy, al carui obraz era scaldat in lacrimi.

- Mort! spuse doctorul, aplecandu-se deasupra lui. Mort !

Si, ca si cum s-ar li inteles, cei trei prieteni ingenuncheara si se rugara in tacere.

- Maine dimineata, sopti Fergusson, il vom ingropa in acest pamant al Africii pe care l-a udat cu sangele lui.

Restul noptii, corpul fu vegheat, rand pe rand, de doctorul Fergusson si de Joe, si nici un cuvant nu-i tulbura linistea. Fiecare plangea.

A doua zi, vantul batea dinspre sud si Victoria inainta incet pe deasupra unui platou nesfarsit, lci-colo se vedeau cratere stinse, vagauni salbatice, stanci ingramadite unele peste altele, bolovani si gropi, si nici o picatura de apa pe crestele uscate.

Spre amiaza, doctorul se hotari sa coboare intr-o vagauna, in mijlocul stancilor de formatie vulcanica, pentru a ingropa corpul misionarului. Deoarece nu exista nici un pom de care sa ancoreze, trebuia sa foloseasca muntii inconjuratori drept adapost, tot ei
urmand sa le inlesneasca aducerea nacelei la pamant.

Dar, asa cum fusesera nevoiti sa arunce o parte din lest, ca sa coboare, trebuiau sa lase sa se scurga o cantitate proportionala de gaz, asa ca Fergusson deschise supapa balonului exterior. Hidrogenul se scurse si Victoria cobori incet in vagauna.

Indata ce nacela atinse pamantul, doctorul inchise supapa. Joe, tinandu-se cu o mana de marginea exterioara a nacelei, aduna cu cealalta o gramada de pietre care trebuiau sa inlocuiasca propria sa greutate, apoi sari pe pamant. Acum, putand sa se foloseasca de
ambele maini, aduna mai mult de cinci sute de livre de pietre, pe care le ingramadi in nacela. Astfel, doctorul si Kennedy putura sa coboare si ei. Victoria se afla in echilibru, propria-i forta de ascensiune neputand-o ridica de la pamant.

Dealtfel, nu era nevoie de o mare cantitate de pietre, caci blocurile adunate de Joe aveau o greutate considerabila, fapt care atrase atentia lui Fergusson. Pamantul era presarat cu cuart si roci de porfir.

- Ciudata descoperire! isi spuse doctorul.

Kennedy si Joe facura cativa pasi spre a alege un loc unde sa sape o groapa. In vagauna aceasta, cu malurile inalte, era o caldura extraordinara, care dadea impresia unui cuptor. Trebuira sa curete intai terenul de pietre si sa sape apoi o groapa destul de adanca, pentru ca animalele salbatice sa nu poata dezgropa cadavrul.

Asezara dupa aceea inauntru, cu pietate, corpul preotului; pamantul cazu peste el, iar deasupra ingramadira bucati de stanca in loc de lespede funerara.

In acest timp, doctorul statea nemiscat, cufundat in ganduri. Nu auzea chemarile tovarasilor sai si nici nu cauta sa se adaposteasca, impreuna cu ei, de arsita.

- La ce te gandesti, Samuel ? il intreba Kennedy.

- La un contrast ciudat al naturii. La un curios efect al fatalitatii. Stiti voi in ce pamant a fost ingropat acest om, acest sarman suflet care si-a dat viata pentru binele oamenilo?

- Ce vrei sa spui? intreba scotianul.

- Preotul se odihneste intr-un zacamant de aur.

- Un zacamant de aur?! exclamara Kennedy si Joe.

- Da, de aur ! raspunse doctorul linistit. Bolovanii pe care-l calcati in picioare, ca si cum ar fi pietre fara nici o valoare, sunt cel mai curat minereu aurifer!

- Imposibil! Imposibil ! facu Joe.

- Nu veti fi nevoiti sa cautati prea mult in crapaturile de ardezie, ca sa gasiti bulgari mari de aur.

Joe se apleca asupra bucatilor de piatra, imprastiate peste tot. Kennedy era gata sa-l imite.

- Linisteste-te, bunul meu Joe, ii spuse doctorul. Haide, gandeste-te putin. La cc ne serveste toata aceasta bogatie ? Nu putem s-o luam cu noi.

- Nu putem s-o luam ? Asta-i buna !

- E cam grea pentru nacela noastra. La inceput nici n-am vrut sa-ti dezvalui descoperirea asta, de teama sa nu regreti prea mult.




- Cum, striga Joe, sa parasim asemenea comoara?! Sa lasam balta o asemenea avere care ne apartine numai noua ?

- Ia seama, prietene ! Te-a cuprins lacomia ! Mortul acesta pe care l-ai ingropat nu te-a invatat adevarata valoare a aurului ?

- Tot ce spuneti e adevarat, raspunse Joe, dar, in sfarsit, este vorba de aur! Domnule Kennedy, nu ma ajutati sa adun cateva milioane ?

- Ce sa facem cu ele, sarmanul meu Joe ? raspunse vanatorul, abia stapanindu-se sa nu zambeasca. Noi nu am venit aici sa ne imbogatim si nu ne vom imbogati.

- Sunt cam grele milioanele si nu se pot pune usor in buzunar, spuse doctorul.

Pana la urma, Joe gasi o solutie :

- N-am putea inlocui lestul de nisip cu acest minereu ?

- Bine ! Sunt de acord, spuse Fergusson, dar sa nu-mi faci mutre cand vom zvarli cateva mii de lire peste bord.

- Mii de lire? raspunse Joe. Este cu putinta ca toate acestea sa fie aur?

- Da, prietene, aici este un rezervor, in care natura a ingramadit de secole bogatiile sale; cu asta s-ar putea imbogati tari intregi. O Australie si o Californie unite in fundul unui desert.

- Si aceste comori vor ramane neintrebuintate ?

- Poate ! in orice caz, iata ce vom face, ca sa te consolez...

- Va va fi greu, raspunse mahnit Joe.

- Asculta, vom intocmi o schita exacta a acestui loc, ti-o voi da, iar la intoarcerea in Anglia o vei arata concetatenilor tai, daca ti se pare ca aurul ar putea sa-i faca fericiti.

- Domnule, vad bine ca aveti dreptate; ma voi resemna, deoarece nu se poate altfel. Sa ne umplem nacela cu acest pretios minereu. Ceea ce va ramane la sfarsitul calatoriei va fi totusi un castig.

Si Joe se puse pe lucru, muncind din rasputeri. Astfel ingramadi in nacela peste o mie de livre de minereu, bucati de cuart in care era inchis aurul, ca intr-o scoarta tare.

Doctorul il privea zambind. isi facu calculele si stabili ca mormantul se afla la 22H 23' longitudine si la 4`55' latitudine septentrionala. Apoi se intoarse spre nacela, dupa ce arunca o ultima privire asupra ridicaturii de pamant sub care odihnea corpul sarmanului francez. Ar fi vrut sa ridice o cruce modesta si necioplita la mormantul acesta parasit in mijlocul pustiului Africii, dar in vecinatate nu se afla nici un copac.

- Dumnezeu il va recunoaste, zise el.

In mintea lui Fergusson se strecurase o preocupare destul de serioasa: ar fi dat mult din aurul de aci pentru a gasi putina apa; ar fi dorit sa o inlocuiasca pe aceea din rezervorul aruncat, dar nu era cu putinta in tinuturile acestea sterpe. Trebuind sa alimenteze fara incetare arzatorul, incepuse sa lipseasca apa de baut. isi propuse, deci, sa nu neglijeze nici o ocazie pentru a spori rezerva.

Intorcandu-se la nacela o gasi incarcata cu pietrele lui Joe; se urca in ea fara sa scoata o vorba. Kennedy isi lua locul obisnuit. Joe il urma, aruncand o privire lacoma asupra bogatiilor vagaunii.

Doctorul aprinse arzatorul, serpentina se incalzi, curentul de hidrogen se stabili in cateva minute, gazul se dilata, dar balonul nu se urni din loc.

Joe il privea ingrijorat pe stapanul sau, fara sa scoata un cuvant...

- Joe ! spuse doctorul.

Joe nu raspunse.

- Joe, ma auzi ?

Joe facu semn ca aude, dar ca nu vrea sa inteleaga.




- Vrei sa-mi faci placerea si sa arunci o parte din minereu? relua Fergusson.

- Domnule, dar mi-ati promis...

- Ti-am promis sa inlocuiesc lestul, atata tot.

- Totusi...

- Vrei sa ramanem pentru totdeauna in pustiul asta ?

Joe arunca o privire disperata spre Kennedy, dar vanatorul dadu din cap, neputincios.

- Ei, Joe ?

- Arzatorul nu mai functioneaza ? se incapatana Joe.

- Arzatorul e aprins, doar vezi bine, balonul insa nu se va ridica decat daca ai sa-l usurezi putin.

Joe se scarpina dupa ureche, lua o bucata de cuart, cea mai mica din toate, o cantari, o recantari, o juca in maini (avea o greutate de 3-4 livre) si o arunca. Victoria nu se ridica.

- Ei, spuse el, nu ne ridicam inca ?

- Nu inca ! raspunse doctorul. Continua.

Kennedy radea. Joe arunca inca vreo zece livre. Balonul ramase nemiscat. Joe pali.

- Sarmanul meu baiat ! spuse doctorul. Dick, tu si cu mine cantarim, daca nu ma insel, aproape patru sute de livre. Asadar, Joe, trebuie sa te scapi de o greutate cel putin egala cu a noastra, ca sa putem ramane noi.

- Sa aruncam patru sute de livre ? striga jalnic Joe.

- Si chiar ceva mai mult, pentru a ne ridica ! Haide ! Curaj !

Oftand din adancul plamanilor, vrednicul Joe incepu sa usureze balonul. Din cand in cand se oprea.

- Urcam ? intreba el nelinistit.

- inca nu ! i se raspundea.

- Se misca ! primi in sfarsit raspunsul asteptat.

- Continua ! repeta Fergusson.

- Urca ! Sunt sigur !

- Continua ! raspunse Kennedy.

Atunci Joe, luand cu disperare inca un bloc, il zvarli din nacela. Victoria se ridica la o suta de picioare si, cu ajutorul arzatorului, depasi curand culmile dimprejur.

- Acum, Joe, spuse doctorul, daca reusim sa pastram aceasta incarcatura pana la sfarsitul calatoriei, iti ramane inca o frumoasa avere si vei fi bogat pana la sfarsitul zilelor tale.

Joe nu raspunse nimic si se intinse cu placere pe patul sau de minereu.

- Vezi, dragul meu Dick, relua doctorul, ce poate face, din cel mai bun baiat din lume, puterea acestui metal? La cate patimi, lacomii si crime ar da nastere cunoasterea unei asemenea mine! E jalnic!

Spre seara, Victoria inaintase cu nouazeci de mile spre vest. Se gasea astfel, in linie dreapta, la paisprezece mii de mile de Zanzibar.

 



Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44


Aceasta pagina a fost accesata de 2050 ori.