Cinci saptamani in balon - Capitolul 32

de Jules Verne

De cand ajunsese la Lacul Ciad, Victoria intalnise un curent care se indrepta mai mult spre est. Cativa nori temperau caldura zilei. Se simtea, dealtfel, putina miscare de aer deasupra intinderii de apa; dar catre ora unu, balonul, trecand piezis peste partea aceasta a lacului, inainta din nou deasupra pamantului, pe o intindere de sapte-opt mile.

Desi la inceput aceasta directie il cam nemultumi, doctorul nu se mai planse cand zari orasul Kuka, faimoasa capitala a regiunii Bornu. Putu s-o vada cateva clipe, inconjurata de zidurile ei de argila alba. Cateva moschei, destul de grosolan construite, se ridicau
greoaie deasupra aglomerarii de case arabe, asemanatoare unor zaruri, in curtile caselor si in pietele publice cresteau palmieri si arbori de cauciuc, impodobiti cu o bolta de frunzis lat de peste o suta de picioare. Joe observa ca umbrelele acestea naturale, imense, erau in raport direct cu arsita razelor soarelui, astfel ca ajunse la concluzii
placute in legatura cu natura care se dovedise atat de prevazatoare.

Kuka se compune, in realitate, din doua orase distincte, despartite printr-un dendal, un bulevard larg de trei sute de stanjeni, care de obicei e tixit de pietoni si calareti. De o parte se ridica orasul bogat, cu case inalte si sanatoase; de cealalta parte se inghesuie orasul sarac, o ingramadire trista de colibe joase, conice, unde locuieste populatia nevoiasa. Kennedy gasi ca ar semana cu un Edinburgh intins pe o campie, cu cele doua orase ale sale complet deosebite.

Dar calatorii abia apucasera sa vada toate acestea ca, datorita instabilitatii care caracterizeaza curentii de aer din acest tinut, un vant opus ii duse brusc inapoi pe o distanta de aproape patruzeci de mile deasupra Lacului Ciad.



Li se oferi atunci un alt spectacol: puteau vedea numeroase insule ale lacului, locuite de biddiomahi, pirati sangerosi si foarte temuti, a caror vecinatate era tot asa de primejdioasa ca aceea a tuaregilor din Sahara. Salbaticii se pregateau, curajosi, sa primeasca Victoria cu lovituri de sageti si de pietre, dar aceasta, zburand ca un urias carabus, se grabi sa depaseasca insulele.

Joe, care intre timp cercetase orizontul, ii spuse lui Kennedy :

- Pe legea mea, domnule Dick, dumneavoastra, care va ganditi mereu la vanatoare, priviti colo ceva care va va placea.

- Ce este, Joe ?

- Si de data asta nimeni nu se va opune focurilor de arma.

- Dar ce este ?

- Vedeti colo carduri de pasari mari, care se indreapta spre noi?

- Pasari ? intreba doctorul luandu-si luneta.

- Se vad ! raspunse Kennedy. Sunt aproape o duzina.

- Paisprezece, daca nu va suparati! raspunse Joe.

- Sa dea Dumnezeu sa fíe de o specie vatamatoare pentru ca bunul nostru Samuel sa nu mai aiba nimic de obiectat.

- Nu voi protesta, raspunse Fergusson, dar as fi preferat ca pasarile acestea sa fie cat mai departe de noi.

- Va temeti de ele ? ! exclama Joe.

- Sunt vulturii marilor, Joe, si inca specia cea mai mare. Daca ne ataca ?

- Ne vom apara, interveni Kennedy. Doar avem un arsenal intreg pentru a le primi cum se cuvine ! Dar nu cred ca pasarile astea sa fie atat de primejdioase.

- Cine stie ? raspunse doctorul.

Dupa zece minute, cardul se apropiase in bataia pustilor; cele paisprezece pasari strapungeau aerul cu tipetele lor ragusite si inaintau spre aerostat, mai mult furioase decat speriate de prezenta lui.

- Cum tipa ! se mira Joe. Ce zgomot diavolesc! De buna seama, nu le convine ca le-am incalcat domeniul si ca ne-am permis sa zburam ca ele.

- Intr-adevar, au o infatisare destul de razboinica, si daca ar fi inarmate cu o carabina Purdey Moore, m-as teme de ele.

- Nu au nevoie de asa ceva, raspunse Fergusson, care devenise serios ingrijorat.

Vulturii marilor zburau cu o repeziciune fantastica, in cercuri mari, care insa se micsorau, apropiindu-se putin cate putin de Victoria.

Uneori isi schimbau pe neasteptate directia, intr-un unghi indraznet de brusc, cu viteza unui bolid.

Doctorul, nelinistit, hotari sa se ridice, pentru a scapa de vecinatatea periculoasa. Dilata hidrogenul balonului, care nu intarzie sa se inalte. Dar vulturii, nefiind dispusi sa-i paraseasca, se ridicara si ei.

- Au aerul ca sunt suparati, spuse vanatorul incarcandu-si arma.




Intr-adevar, pasarile se apropiau, si cateva din ele, ajungand chiar pana la cincizeci de picioare, pareau ca infrunta armele lui Kennedy.

- Abia ma mai pot stapani sa nu trag in ele, spuse acesta.

- Nu, Dick, nu ! Sa nu le infuriem fara motiv. Ar insemna sa le provocam.

- Dar as scoate-o usor la capat! Usor !

- Te inseli, Dick !

- Avem pentru fiecare dintre ele cate un glont!

- Si daca se inalta spre partea superioara a balonului, cum le mai nimeresti ? inchipuie-ti ca te-ai afla in prezenta unor lei, pe uscat, sau a unor rechini, in mijlocul oceanului. Pentru aeronauti, situatia este tot atat de periculoasa.

- Vorbesti serios, Samuel ?

- Foarte serios, Dick !

- Atunci sa asteptam ?

- Asteapta ! Fii gata pentru atac, dar sa nu tragi fara ordinul meu.

Pasarile se apropiara la o distanta foarte mica. Acum puteai sa distingi perfect gatul lor plesuv, intins, iar in clipa cand se sfortau ,sa tipe, li se vedeau si moturile cartilaginoase, impodobite cu umflaturi violete, zbarlite din cauza furiei. Erau din specia cea mai mare. Corpul lor avea o lungime de peste trei picioare; partea de jos a aripilor albe stralucea in soare ; s-ar fi spus ca sunt rechini inaripati, cu care dealtfel se asemanau foarte mult.

- Ne urmaresc ! spuse doctorul, vazand cum pasarile se ridica odata cu balonul. Si noi urcam in zadar, caci ele pot zbura mai sus decat noi.

- Ei bine, ce e de facut? intreba Kennedy.

Doctorul nu raspunse.

- Asculta, Samuel, relua vanatorul, sunt paisprezece pasari. Tragand cu toate armele noastre, avem saptesprezece lovituri. N-am putea in felul asta sa le impuscam sau macar sa le imprastiem? Eu ma insarcinez cu o parte din ele!

- Nu ma indoiesc de dibacia ta, Dick. Le socotesc moarte pe acelea care vor ajunge in bataia pustii tale, dar iti repet ca daca ataca partea superioara a balonului, unde nu vei putea sa le vezi, vor sparge invelisul care ne sustine - si ne aflam, dupa cum stii, la o inaltime de trei mii de picioare.

In acel moment, una din pasari, mai indrazneata, se indrepta tinta spre Victoria, cu ciocul si ghearele pregatite sa sfasie.

- Foc, foc! striga doctorul.

Abia strigase, si pasarea, lovita de moarte, se prabusi rotindu-se in spatiu. Kennedy isi luase una din pustile cu doua tevi... Joe o puse la umar pe cealalta. Vulturii, speriati de detunatura, se departara pentru un moment, dar indata se intoarsera la atac, mai furiosi.

Cu primul glont, Kennedy reteza capul celui mai apropiat. Joe franse aripa altuia.

- Mai sunt unsprezece ! spuse el.

Dar deodata, pasarile, schimband tactica, se ridicara, de parca s-ar fi inteles, deasupra Victoriei; Kennedy il privi pe Fergusson.

Cu tot curajul si nepasarea sa, acesta pali; urma un moment de liniste ingrozitoare. Apoi se auzi un parait, asemanator cu zgomotul pe care il face o bucata de matase sfasiata, si nacela isi pierdu stabilitatea sub picioarele celor trei calatori.

- Suntem pierduti! striga Fergusson, privind barometrul, care se ridica repede. Apoi adauga : Joe, lestul, jos...

In cateva clipe, orice urma de cuart disparu.

- Cadem totusi! Goleste rezervoarele de apa ! Joe auzi ? Ne prabusim in lac !




Joe se supuse. Doctorul se apleca peste bord; Lacul Ciad parea ca vine spre el ca un flux urias ; toate detaliile terestre se mareau vazand cu ochii; nacela se afla la numai doua sute de picioare deasupra apei.

- Proviziile, proviziile ! striga doctorul.

Fu aruncata si cutia care continea proviziile. Caderea deveni mai putin rapida, totusi continuau sa se prabuseasca.

- Aruncati ! Aruncati! striga doctorul pentru ultima oara.

- Nu mai este nimic de aruncat! spuse Kennedy.

- Ba da ! raspunse Joe. Si disparu peste bordul nacelei.

- Joe, Joe ! striga doctorul, inspaimantat.

Dar Joe nu-l mai putea auzi.

Victoria, usurata, incepu sa urce si ajunse curand la o mie de picioare in aer; vantul, patrunzand cu furie in invelisul dezumflat, o impingea spre coastele nordice ale lacului.

- Pierdut! spuse vanatorul cu un gest disperat.

- Pierdut, pentru a ne salva pe noi! raspunse Fergusson.

Si curajosii oameni simtira izvorul cald al lacrimilor pe obraz. Se aplecara, cautand sa distinga vreo urma a sarmanului Joe, dar se departasera prea mult de locul unde se aruncase el.

- Ce facem ? intreba Kennedy.

- Vom cobori pe pamant, indata ce ne va fi cu putinta, si apoi vom astepta.

Dupa un drum de saizeci de mile, Victoria cobori pe o coasta pustie, la nordul lacului. Ancorele fura fixate de un arbore mai ridicat, si vanatorul le intepeni bine. Veni noaptea, dar nici Fergusson, nici Kennedy nu putura dormi.

 



Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44


Aceasta pagina a fost accesata de 1986 ori.