Cinci saptamani in balon - Capitolul 14

de Jules Verne

Tinutul sterp, uscat, cu un pamant argilos, crapat de caldura, parea pustiu. Ici si colo se zareau cateva urme de caravane, de oseminte omenesti inalbite, pe jumatate macinate si ingropate in praful lor. Dupa o ora si jumatate de mers, Dick si Joe patrunsera intr-o
padure de arbori care dau guma. inaintau cu ochii la panda si cu degetul pe tragaciul armei. Nu stiau la ce se pot astepta. Fara sa fie un mare puscas, Joe manuia cu indemanare o arma de foc.

- Ce bine e sa mergi pe jos, domnule Dick, si totusi, locul asta nu-i prea prielnic, spuse el, lovind bucatile de cuart cu care era presarat terenul.

Kennedy ii facu semn sa taca si sa se opreasca. Trebuia sa stii cum sa inlocuiesti lipsa cainilor si, oricat de sprinten ar fi fost Joe, nu putea inlocui totusi nasul unui ogar.

In albia unui torent, unde mai ramasesera cateva baltoace, se adapa o turma de vreo zece antilope. Gratioasele animale, presimtind un pericol, pareau nelinistite; dupa fiecare inghititura isi ridicau cu vioiciune capul gingas, adulmecand aerul cu narile lor delicate, in directia vanatorilor.

In timp ce Joe statea nemiscat, Kennedy ocoli cateva desisuri, puse pusca la ochi si trase. Turma disparu intr-o clipa; numai o antilopa, lovita in umar, se prabusi. Kennedy se arunca asupra prazii.

Era un blawe-bock, un animal minunat, de un albastru palid ce dadea in cenusiu, cu pantecele si partea dinauntni a picioarelor albe ca zapada.

- Bun vanat ! striga vanatorul. E o specie foarte rara de antilopa si sper sa-i pot tabaci pielea in asa fel ca sa se pastreze bine.

- Ce va trece prin gand, domnule Dick ?

- Chiar asa ! Priveste ce par splendid are!

- Dar doctorul Fergusson nu va ingadui niciodata o asemenea supraincarcatura.

- Ai dreptate, Joe! Este, totusi, regretabil sa parasesti un animal atat de frumos!

- N-o sa-l parasim cu totul, domnule Dick. Vom scoate din el toate foloasele nutritive pe care le poate da si, daca-mi ingaduiti, ma voi achita de treaba asta tot asa de bine ca si presedintele onorabilei corporatii a macelarilor Londrei.

- Cum doresti, prietene. Stii, totusi, ca, in calitate de vanator, ma pricep si eu tot atat de bine sa jupoi un vanat pe cat ma pricep sa-l ucid.



- Sunt sigur de asta, domnule Dick, asa ca nu va sfiiti sa faceti o vatra din trei pietre asezate una peste alta; lemne uscate avem destule si in cateva minute voi sti sa intrebuintez carbunii dumneavoastra.

- Numaidecat, glasui Kennedy.

Improvizara vatra si peste cateva secunde focul palpaia.

Joe scoase din trupul antilopei vreo douasprezece costite si muschii cei mai fragezi, care se transformara curand in fripturi la gratar, foarte gustoase.

- Au sa-i faca placere prietenului Samuel, spuse vanatorul.

- Stiti la ce ma gandesc, domnule Dick ?

- Desigur ca la friptura ta.

- Catusi de putin. Ma gandesc la mutra pe care am face-o daca n-am mai gasi aerostatul.

- Ce idee ! Crezi ca doctorul ne va parasi?

- Nu, dar daca i s-a desprins ancora?

- Cu neputinta ! Dealtfel, lui Samuel i-ar fi usor sa coboare din nou balonul; il manevreaza cu multa siguranta.

- Dar daca-l ia vantul si nu se mai poate intoarce aici, la noi?

- Haide, Joe, destul cu presupunerile tale; nu sunt deloc placute!

- Ah, domnule Dick, tot ce se intampla pe lumea asta este firesc si se poate intampla orice; asa ca trebuie sa prevedem totul...

In clipa aceea rasuna un foc de pusca.

- Hei! facu Joe.

- E carabina mea! ii cunosc detunatura!

- E semnalul!

- Ne ameninta ceva!

- Poate pe el! replica Joe.

Vanatorii stransera in graba friptura si pornira inapoi, calauzindu-se dupa urmele pe care le lasase Kennedy. Desimea frunzisului ii impiedica sa zareasca aerostatul, de care insa nu puteau fi departe.

In clipa aceea rasuna inca un foc de pusca.

- Trebuie sa ne grabim! spuse Joe.

- Hei, alta detunatura!

- Imi face impresia unui atac.

- Hai mai repede!

Si pornira, alergand din rasputeri. Cand ajunsera la marginea padurii, in prima clipa vazura Victoria la locul ei, cam la doua mile de acolo, si pe doctor in nacela.

- Dar ce s-a intamplat? intreba Kennedy.

- Dumnezeule mare! striga Joe, a carui agera vedere ne este cunoscuta.

- Uite, colo, o ceata de negri impresoara balonul, intr-adevar, vreo treizeci de insi se imbulzeau gesticuland, urland, sarind imprejurul sicomorului. Cativa, catarati in copac,
ajunsesera pana la ramurile cele mai inalte. Pericolul parea de neinlaturat.

- Stapanul meu e pierdut! striga Joe.

- Haide, Joe, pastreaza-ti sangele rece si ocheste bine!

- Viata a patru din navalitori e in mainile noastre. inainte!

Strabatusera o mila in fuga, cand din nacela se auzi un nou foc de pusca. Glontul nimeri o faptura care se catarase pe funia ancorei. Un corp fara viata cazu din creanga in creanga si ramase atarnat la vreo douazeci de picioare deasupra pamantului, cu bratele si cu picioarele balabanindu-se in aer.




- Ia te uita! facu Joe, oprindu-se. Cu ce se mai tine dihania asta de copac?!

- Ce ne priveste ? raspunse Kennedy. Hai sa fugim mai repede.

- Domnule Kennedy, striga Joe izbucnind in ras, e o maimuta ! Nu sunt decat maimute.

- Mai bine maimute decat oameni, spuse Kennedy repezindu-se in mijlocul cetei care urla.

Era intr-adevar o colonie de cinocefali1, destul de periculosi, salbatici si violenti, ingrozitori la vedere, cu botul lor de caine.

Totusi, dupa cateva focuri de arma, hoarda o lua la fuga, schimonosindu-se si lasand in urma cateva victime.

Intr-o clipa, Kennedy se agata de scara ; Joe se catara pe sicomor si desfacu ancora. Nacela cobori pana la el, ingaduindu-i sa se urce in ea fara greutate. Dupa cateva minute, Victoria se ridica in aer si se indrepta spre est, dusa de un vant potrivit.

- Strasnic asalt! spuse Joe.

- Te credeam impresurat de indigeni!

- Din fericire, nu erau decat niste maimute, raspunse doctorul. Dar, oricum, atacul acesta ar fi putut avea cele mai grave urmari. Daca s-ar fi desprins ancora sub scuturaturile lor repetate, cine stie unde m-ar fi dus vantul!

- Ce va spuneam eu, domnule Kennedy?

- Ai avut dreptate, Joe, dar, cu toate ca aveai dreptate in clipa aceea tu pregateai friptura de antilopa, la a carei vedere imi lasa gura apa.

- Cred si eu, raspunse doctorul, carnea de antilopa e delicioasa.

- Puteti s-o gustati, domnule, masa e servita.

- Pe legea mea, spuse vanatorul, friptura asta are o aroma care nu-i deloc de dispretuit.

- Exact! Am sa ma hranesc cu antilopa pana la sfarsitul zilelor mele, raspunse Joe cu gura plina; si am s-o insotesc cu un pahar de grog, ca sa mearga mai usor.

Joe pregati bautura care fu sorbita cu evlavie.

- Pana aci totul a mers destul de bine, spuse el.

- Ba foarte bine! riposta Kennedy.

- Spuneti, domnule Dick, regretati ca ne-ati insotit?

- As fi vrut sa-l vad pe cel care m-ar fi impiedicat s-o fac! raspunse vanatorul cu o expresie hotarata.

Acestea se petreceau cam pe la ora patru dupa-amiaza. Victoria intalni un curent mult mai rapid ; balonul se inalta usor si, in curand, coloana barometrica indica o inaltime de o mie cinci sute de picioare deasupra nivelului marii.

Ca sa-l mentina asa, doctorul fu obligat sa dea hidrogenului o puternica stare de dilatare; arzatorul functiona fara incetare.

Pe la ora sapte, Victoria plutea deasupra bazinului Kanyeme. Doctorul recunoscu de indata vastul tinut destelenit, intins pe o suprafata de zece mile, cu satele sale pierdute in mijlocul baobabilor si al arborilor ce dau fructe numite papaia. Aici se afla resedinta
unuia dintre sultanii tarii Ugogo, a carei civilizatie este mai putin inapoiata, unde omul isi vinde mai rar un membru al familiei. Dar oamenii si animalele traiesc laolalta, in colibe rotunde, construite fara lemn si care seamana cu niste clai de fan.

Dupa Kanyeme, terenul deveni sterp si pietros; dar dupa o ora, la o oarecare distanta de Mdaburu, intr-o depresiune roditoare, vegetatia deveni din nou abundenta. Vantul se potoli, ziua era pe sfarsite si atmosfera parea adormita. Doctorul cauta zadarnic la diferite inaltimi un curent prielnic.

Vazand calmul naturii, se hotari sa petreaca noaptea in aer si, pentru mai multa siguranta, se ridica la vreo mie de picioare inaltime. Noaptea se lasa tacuta si minunat instelata.

Dick si Joe se intinsera in culcusul lor linistit si adormira adanc, in timp ce doctorul veghea. La miezul noptii il inlocui scotianul.

- Daca intervine cel mai mic incident, sa ma trezesti, ii spuse Fergusson. Si mai ales nu pierde din ochi barometrul. Pentru noi, el este busola!

Noaptea fu rece ; temperatura scazuse cu 27° in comparatie cu cea din timpul zilei. Odata cu intunericul incepu si concertul nocturn al animalelor, pe care setea si foamea le scoteau din vizuinele lor; rasuna oracaitul ca de soprana al broastei or, insotit de schelalaind sacalilor, in timp ce basul impunator al leilor sustinea acordurile acestei orchestre vii.

Dimineata cand isi relua postul, doctorul consulta busola si-si dadu seama ca vantul isi schimbase directia in timpul noptii. In aproximativ doua ore, Victoria se abatuse cu treizeci de mile spre nord-est. Trecu pe deasupra regiunii Mabunguru, tinut pietros, presarat cu blocuri lucitoare de sienit si plin de stanci pravalite pretutindeni. Mase conice, asemanatoare stancilor din Karnak, acopereau intinderea, ca niste monumente druidice ; ici si colo se vedeau inalbite numeroase schelete de bivoli si elefanti ; arbori erau putini, exceptie facand partea de est, unde se gaseau paduri intinse, la adapostul carora se vedeau cateva sate.

Pe la ora sapte aparu, ca o uriasa carapace, o stanca rotunda cu un diametru de aproape doua mile.




- Suntem pe drumul cel bun, spuse doctorul Fergusson. Iata Jihue-la-Mkoa, unde ne vom opri putin. Voi reinnoi provizia de apa necesara arzatorului; sa incercam sa ne agatam de ceva.

- Nu prea sunt arbori, raspunse vanatorul.

- Totusi sa incercam. Joe, arunca ancorele!

Pierzandu-si putin cate putin din forta sa de ascensiune, balonul se apropie de pamant. Ancorele cazura ; una din ele se intepeni intr-o crapatura de stanca si Victoria ramase nemiscata.

Nu trebuie sa ne inchipuim ca doctorul ar fi putut stinge cu totul arzatorul in timpul acestor popasuri. Echilibrul balonului fusese calculat la nivelul marii; or, tinutul se ridica tot mai mult, atingand o inaltime de sase pana la sapte sute de picioare. Tendinta
balonului aici era sa coboare chiar mai jos de sol, asa ca trebuia sustinut printr-o anumita dilatare a gazului. Numai in cazul in care, lipsind vantul, doctorul ar fi lasat nacela pe pamant, aerostatul, usurat de greutatea ei considerabila, s-ar fi sustinut in aer, fara ajutorul arzatorului.

Hartile indicau balti imense pe povarnisul de apus al masivului Jihue-la-Mkoa. Joe pomi intr-acolo, singur, cu un butoias cam de zece galoane; gasi fara greutate locul indicat, nu departe de un sat pustiu, isi lua provizia de apa si se intoarse in mai putin de trei
sferturi de ora. Nu vazuse nimic neobisnuit, afara doar de niste uriase capcane pentru elefanti; ba chiar fusese cat p-aci sa cada intr-una din ele, in care zacea un schelet pe jumatate macinat.

Din aceasta excursie aduse un fel de mosmoane, pe care maimutele le mancau cu lacomie. Doctorul recunoscu fructul arborelui Mbambu, foarte abundent pe partea apuseana a asivului Jihue-la-Mkoa.

Fergusson il asteptase pe Joe cu oarecare nerabdare, deoarece un popas oricat de scurt, pe acest pamant neospitalier, ii inspira totdeauna teama. Apa fu inlocuita tara greutate, deoarece nacela coborase pana aproape de pamant. Apoi Joe smulse ancora si se urca sprinten alaturi de stapanul sau. Acesta atata numaidecat flacara si Victoria se inalta din nou in vazduh.

Se gaseau la vreo suta de mile de Kazeh, importanta asezare din interiorul Africii, la care, multumita unui curent de sud-est, puteau nadajdui sa ajunga in timpul zilei. Mergeau cu o viteza de paisprezece mile pe ora. La aceasta viteza, dirijarea aerostatului devenea destul de grea; nu se puteau urca prea sus, fara sa dilate foarte mult gazul, deoarece insasi inaltimea mijlocie a tinutului era de trei mii de picioare. Or, pe cat era posibil, doctorul prefera sa nu forteze dilatarea. Asa ca urmara cu multa indemanare serpuirile unui defileu destul de anevoios si trecura prin apropierea satelor Themvo si Tura-Wels. Acesta din urma face parte din Unyamwezy, tinut minunat, in care arborii ating cele mai mari dimensiuni; dintre toti, cactusii sunt cei mai inalti.

In jurul orei doua, pe o vreme minunata si sub un soare arzator, care facea sa dispara cel mai neinsemnat curent de aer, Victoria plutea deasupra orasului Kazeh, situat la o departare de trei sute cincizeci de mile de coasta.

- Am plecat din Zanzibar la ora noua dimineata, spuse doctorul Fergusson consultandu-si notele, si dupa doua zile de calatorie am strabatut aproape cinci sute de mile geografice. Capitanilor Burton si Speke le-au trebuit patru luni si jumatate ca sa faca acelasi drum!

 



Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44


Aceasta pagina a fost accesata de 2157 ori.