Cinci saptamani in balon - Capitolul 8

Cinci saptamani in balon - Capitolul 8

de Jules Verne





Capitolul 8

Aerele lui Joe. Comandantul lui Resolute. Arsenalul Iui Kennedy. Ultimele pregatiri.
Masa de adio. Plecarea din 21 februarie. Sedintele stiintilice ale doctorului Duveyrier Livingstone. Amanuntele calatoriei aeriene. Kennedy, redus la tacere




Pe la 10 februarie, pregatirile se apropiau de sfarsit; aerostatele, unul inchis in celalalt, erau cu totul terminate. Fusesera amandoua supuse unei puternice presiuni de aer; incercarea dovedi rezistenta lor si in acelasi timp grija cu care fusesera construite.

Joe nu mai putea de bucurie. Alerga intruna din Greek street la atelierele domnilor Mittchell, totdeauna ocupat, dar vesel, mandru ca va participa Ia aceasta calatorie si dand cu placere amanunte celor care nu-l intrebau despre ea. Cred chiar ca vrednicul baiat castigase cateva jumatati de coroana cu prezentarea aerostatului, cu explicarea ideilor si planurilor doctorului, sau ingaduind unora sa-l zareasca pe acesta printr-o fereastra intredeschisa, ori anuntandu-i cand iesea de acasa ca sa-l poata vedea pe strada.

Faptul nu trebuie sa ne supere, deoarece avea oarecare drepturi sa speculeze admiratia si curiozitatea contemporanilor sai.

La 16 februarie Resolute isi arunca ancora in fata Greenwichului. Era un vas cu elice, de opt sute de tone, cu bune calitati de plutire si care fusese insarcinat sa aprovizioneze ultima expeditie in regiunile polare a lui sir James Ross. Comandantul Pennet era mai mult un savant decat un militar, ceea ce nu-l impiedica insa sa aiba la bord patru tunuri grele de marina. Ce-i drept, acestea nu facusera niciodata vreun rau cuiva, servind doar la producerea celor mai pasnice bubuituri din lume.



Cala vasului fusese pregatita pentru incarcarea aerostatului, care fu asezat inauntru cu multa bagare de seama, in ziua de 18 februarie. il adapostira in fundul calei, spre a-l feri de accidente. Nacela si accesoriile ei, ancorele, franghiile, proviziile de alimente, rezervoarele de apa ce trebuiau umplute la sosire, in sfarsit, totul fu incarcat asa cum trebuia, sub supravegherea lui Fergusson.

Se mai imbarcara zece tone de acid sulfuric si zece tone de fier vechi pentru producerea hidrogenului. Cantitatea era mai mare decat se cuvenea, pentru a face fata eventualelor pierderi.

Instalatia care producea gazul, compusa din vreo treizeci de butoiase, fu pusa cu multa grija in fundul calei.

Pregatirile se terminara in seara zilei de 18 februarie. Doua cabine confortabile asteptau pe doctor si pe prietenul sau Kennedy. Acesta din urma, jurandu-se intruna ca nu va pleca, sosi la bord cu un adevarat arsenal de vanatoare: doua pusti excelente cu cate doua tevi si o carabina dintre cele mai bune de la fabrica Purdey Moore si Dickson din Edinburgh. Cu o asemenea arma, vanatorul putea trimite cu usurinta de Ia doua mii de pasi un glonte in ochiul unei capre salbatice. Pentru imprejurari neprevazute mai luase cu el si doua revolvere Colt, care trageau sase gloante unul dupa altul. Cutia cu praf de pusca, sacul cu cartuse, alicele si gloantele, in cantitati indestulatoare, nu depaseau greutatea hotarata de doctor.

Cei trei calatori se instalara la bordul vasului in ziua de 19 februarie, primiti cu onoruri de catre capitan si ofiteri. Doctorul pastra mereu o atitudine rezervata, preocupat numai si numai de expeditia sa. Dick incerca sa-si ascunda emotia, pe cand Joe sarea in sus de bucurie, glumind si razand necontenit. El deveni imediat mucalitul echipajului, in mijlocul caruia i se pastrase un loc.



In ziua de 20 februarie, Societatea regala de geografie dadu un mare banchet de adio in onoarea doctorului Fergusson si a lui Kennedy. Comandantul Pennet si ofiterii sai luara de asemeni parte la acest ospat insufletit, care prilejui nenumarate toasturi magulitoare. Se inchina atat de mult in sanatatea comesenilor, incat ai fi zis ca fiecare va avea asigurata o existenta de centenar. Sir Francis M... prezida, cu o emotie retinuta si plina de demnitate.

Spre surprinderea sa, Dick Kennedy avu in mare masura parte de aceste felicitari. Dupa ce se bau pentru indraznetul Fergusson, gloria Angliei, trebui sa se bea si pentru nu mai putin curajosul Kennedy, cutezatorul sau tovaras, Dick se inrosi ca focul, ceea ce
fu luat drept modestie, si aplauzele se dublara facandu-l pe Dick sa roseasca si mai mult. in timpul desertului sosi un mesaj din partea reginei care ii saluta pe cei doi calatori si le ura succes in incercarea lor. Acest fapt ii obliga la noi toasturi in cinstea preagratioasei sale maiestati.

Comesenii se irnprastinra la miezul noptii, dupa ce se despartira intr-un chip miscator, strangandu-si mainile cu caldura.




Barcile vasului Resolute asteptau la podul Westminster. Comandantul lua loc inlr-una din ele, insotit de pasagerii si ofiterii sai, si curentul Tamisei ii duse repede spre Greenwich.

La ora unu, pe bord dormeau toti.

A doua zi, 21 februarie, la ora trei dimineaja, cuptoarele duduiau. La ora cinci, Resolute ridica ancora si, impinsa de elice, se indrepta cu viteza spre gurile Tamisei.

Nu mai e nevoie sa spunem ca toate convorbirile de pe bord se refereau numai si numai la expeditia doctorului Fergusson. Fie ca-l vedeai, fie ca-l auzeai, doctorul iti inspira o incredere atat de mare, incat foarte curand nimeni, in afara de scotian, nu se mai indoia de succesul calatoriei.

In timpul drumului, in orele libere, doctorul tinea corpului ofiteresc un adevarat curs de geografie. Tinerii ofiteri se interesau amanuntit de descoperirile facute in Africa in ultimii patruzeci de ani. Fergusson le povesti despre explorarile lui Barth, Burton, Speke, Grant, le zugravi tinutul asaltat acum din toate partile de investigatiile stiintifice.

In nord, tanarul Duveyrier explora Sahara si aducea la Paris pe sefii tuaregi. Se pregateau, datorita sugestiei guvernului francez, doua expeditii care, coborand din nord si indreptandu-se spre apus, trebuiau sa se incruciseze. La sud, neobositul Livingstone inainta mereu spre Ecuator si, din martie 1862, patrundea, in tovarasia lui Mackensie, in susul raului Rovoonia. Cu siguranta ca secolul al XIX-lea n-avea sa treaca fara ca Africa sa-si fi dezvaluit tainele, ascunse de sase mii de ani.

Interesul auditorilor crescu si mai mult cand doctorul le povesti amanuntele pregatirilor sale de calatorie. Voira sa-i verifice calculele si el lua bucuros parte la discutie.

Mai toti se mirau de cantitatea relativ mica de alimente pe care si-o luase seful expeditiei. intr-o zi, unul din ofiteri ii ceru doctorului lamuriri in aceasta privinta.

- Va surprinde? intreba Fergusson.

- Fara indoiala.

- Dar ce durata presupuneti ca va avea calatoria mea ? Luni intregi? E o mare greseala. Daca s-ar prelungi, am fi pierduti; nu ne-am mai intoarce niciodata. Trebuie sa stiti ca nu sunt mai mult de trei mii cinci sute, sa spunem patru mii de mile de la Zanzibar pana la coasta Senegalului. Or, strabatand cate doua supte patruzeci de mile in douasprezece orc, ceea ce nu este nici macar viteza trenurilor noastre, ne-ar ajunge sapte zile ca sa traversam Africa.

- Dar atunci n-ati putea vedea nimic, n-ati face nici observatii geografice, nici cerceta tinutul cu d-amanuntul.




- Dar, raspunse doctorul, daca-mi stapanesc balonul, daca ma urc si cobor dupa vointa, ma voi putea opri oricand si oriunde mi se va parea potrivit, mai ales cand voi fi amenintat sa fiu tarat, de curenti prea violenti.

- Si desigur ca-i veti intalni, spuse comandantul Pennet. Unele uragane fac mai mult de doua sute patruzeci de mile pe ora.

- Vedeti? replica doctorul. Cu o asemenea viteza s-ar putea traversa Africa in douasprezece ore. In zori am pleca de la Zanzibar, iar seara am merge la culcare la Saint-Louis.

- Dar, intreba un ofiter, poate inainta un balon cu o asemenea viteza?

- Asta s-a mai vazut, raspunse Fergusson.

- Si a rezistat?

- Perfect. Era pe vremea incoronarii lui Napoleon, in 1804. Aeronautul Garnerin lansa din Paris, la ora unsprezece seara, un balon care purta urmatoarea inscriptie in litere de aur: Paris, 25 Brumar, anul XIII, incoronarea imparatului de catre S.S. Pius VII. A doua zi dimineata, la ora cinci, locuitorii Romei vedeau planand  balonul pe deasupra Vaticanului, strabatand campia romana si cazand in lacul Bracciano. Asa ca, domnilor, un balon poate rezista unor asemenea viteze.

- Un balon, da, dar un om ? indrazni sa spuna Kennedy.

- Desigur ca si un om ! Caci un balon este totdeauna nemiscat in raport cu aerui care-l inconjoara, nu el merge, ci masa de aer. Daca ai aprinde o lumanare in nacela, flacara ei n-ar palpai. Un aeronaut, care s-ar fi ridicat cu balonul lui Garnerin, n-ar fi avut
de suferit in nici un caz de pe urma acestei viteze. Dealtfel, eu nu tin sa experimentez o asemenea viteza si daca ma voi putea agata in timpul noptii de vreun arbore sau de vreun accident al terenului, o voi face fara indoiala. Tocmai de aceea luam cu noi provizii pentru doua luni si, pe deasupra, nimic nu-l va putea impiedica pe indemanaticul nostru vanator sa ne aduca vanat din abundenta, atunci cand vom cobori.

- Ah, domnule Kennedy, ce minunate ispravi o sa faceti acolo ! spuse un tanar elev de marina, privindu-l cu invidie pe scotian.

- Fara sa mai tinem seama, urma altul, ca placerea va fi dublata de o mare glorie.

- Domnilor, raspunse vanatorul... sunt foarte magulit... de complimentele dumneavoastra... dar nu am pentru ce sa le primesc...

- Cum? se auzi din toate partile. Ai de gand sa nu pleci?

- Nu voi pleca.

- Nu-l vei insoti pe doctorul Fergusson?

- Nu numai ca nu-l voi insoti, dar nu ma gasesc aci decat pentru a-l opri in ultimul moment.

Toate privirile se indreptara spre doctor.

- Nu-l luati in seama, raspunse acesta linistit. E o problema pe care nu trebuie s-o discutati cu el. De fapt, el stie foarte bine ca va merge.

- Pe sfantul Patrick! striga Kennedy. Iau ca martor...

- Nu mai lua pe nimeni ca martor, prietene Dick. Esti masurat si cantarit, si tu si praful tau de pusca, si pustile si gloantele, asa ca sa nu mai vorbim despre asta.

 Si, intr-adevar, din acea zi pana la sosirea in Zanzibar, Dick nu mai deschise gura; nu mai vorbi nici de una, nici de alta. Tacu.



Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44


Aceasta pagina a fost accesata de 1500 ori.
{literal} {/literal}