Cinci saptamani in balon - Capitolul 26

Cinci saptamani in balon - Capitolul 26

de Jules Verne





Capitolul 26

Patruzeci si cinci de grade Celsius. Gandurile doctorului. Cercetari disperate. Arzatorul se stinge. Cincizeci si doua de grade. Contemplarea desertului. O plimbare prin noapte. Singuratate. Neputinta. Proiectele lui Joe. Isi mai acorda o zi




Drumul parcurs de Victoria, in cursul zilei precedente, nu depasise zece mile si pentru ca ca sa se mentina in aer se consumase, saizeci si doua de picioare cubi de gaz.

Sambata dimineata, doctorul dadu semnalul de plecare.

- Arzatorid nu mai poate functiona decat sase ore, spuse el. Daca in sase ore nu vom descoperi o sursa de apa sau o fantana, nu stiu ce se va intampla cu noi.

- Astazi adie un vant slab, spuse Joe, dar se poate intari, adauga el, vazand tristetea vadita a lui Fergusson.

Zadarnice sperante! Era o atmosfera calma, una din acele atmosfere care in marile tropicale tin corabiile in loc. Caldura devenea insuportabila si termometrul arata, la umbra, sub cort, 45.

Joe si Kennedy, intinsi unul langa altul, cautau sa uite aceasta situatie, daca nu in somn, cel putin in toropeala. Omul care nu poate sa se sustraga gandurilor printr-o munca sau o ocupatie materiala este de plans. Aci insa nu era nimic de incercat; trebuia sa suporti situatia, fara s-o poti imbunatati.

Chinurile setei incepura sa se faca simtite; rachiul, departe de a potoli nevoia imperioasa de a bea, din contra, o marea si-si merita pe drept cuvant numele de laptele tigrilor, nume dat de bastinasii Africii. Mai ramasesera inca doi litri de apa, si aceea
calda. Nici unul nu-si mai lua ochii de la picaturile acestea pretioase, dar nimeni nu indraznea sa-si moaie buzele. Doi litri de apa in mijlocul unui desert!

Doctorul Fergusson, cufundat in gandurile sale, se intreba daca a procedat chibzuit. N-ar fi fost mai bine sa-si fi pastrat apa pe care o consumasera zadarnic pentru a se mentine in atmosfera? Strabatuse o oarecare distanta, fara indoiala, dar era oare mai avansat? Ce importanta ar ti avut faptul ca s-ar ti gasit cu saizeci de mile in urma, din moment ce se aflau la aceeasi latitudine si tot fara sa fi gasit apa de baut?



Speranta il impinsese pc Samuel inainte si, totusi, aceste doua galoane de apa ar fi putut sa ajunga pentru noua zile de popas in desert. Cate schimbari nu s-ar fi putut produce in noua zile! Poate, de asemenea, pastrand apa, ar fi putut sa se ridice aruncand din balast, chiar daca ar fi pierdut gaz la coborare. Dar gazul balonului era sangele sau, viata sa.

Se lasa astfel prada miilor de ganduri, stand cu capul in maini, ore intregi. Trebuie sa facem un ultim efort, isi spuse, spre ora zece dimineata. Trebuie sa incercam pentru ultima oara sa descoperim un curent atmosferic care sa ne duca inainte. Trebuie sa riscam ultimele noastre resurse.

Si in timp ce tovarasii sai dormitau, incalzi hidrogenul aerostatului pana la o temperatura inalta. Acesta, din cauza dilatatiei gazului, se umfla si urca drept pe razele perpendiculare ale soarelui. Doctorul cauta un curent favorabil de la cinci sute de picioare pana la cinci mile, dar zadarnic, fiindca punctul de plecare ramanea cu indaratnicie dedesubtul lui. O liniste absoluta parea ca domneste pana la ultimile limite ale aerului respirabil. in sfarsit, se termina si apa de alimentatie, arzatorul se stinse din cauza lipsei gazului, pila Bunsen inceta sa mai functioneze si Victoria cobori incet pe
nisip, chiar in locul unde nacela isi lasase urmele mai inainte.

Era amiaza. Doctorul isi determina pozitia: se gaseau la 1935' longitudine si la 651' latitudine, la o distanta de aproape cinci sute mile de Lacul Ciad, la mai bine de patru sute mile de coasta occidentala a Africii.

La coborare, Dick si Joe se trezira din toropeala lor apasatoare.

- Ne oprim ? intreba scotianul.

- Trebuie, raspunse Samuel cu un ton grav.

Tovarasii sai il intelesera. Ca urmare a depresiunii sale constante, solul se gasea la nivelul marii; balonul se mentinea intr-un echilibru desavarsit si intr-o nemiscare absoluta.

Greutatea calatorilor fu inlocuita cu o incarcatura corespunzatoare de nisip si ei coborara. Fiecare era preocupat de propriile-i ganduri, de aceea timp de cateva ore nu-si vorbira. Joe pregati masa, compusa din biscuiti si pemmican, din care mancara foarte
putin. O inghititura de apa fierbinte completa aceasta masa trista.

In timpul noptii nu veghe nici unul, dar nici nu dormira. Caldura era inabusitoare. A doua zi nu mai ramasese decat o jumatate de litru de apa; doctorul o puse deoparte, hotarandu-se sa nu se atinga de ea decat la cea mai mare nevoie.

- Ma sufoc ! striga Joe. Nici nu ma mira, urma el, dupa ce consultase termometrul. Caldura creste ! Sunt 60 C.




- Nisipul arde ca si cum ar iesi dintr-un cuptor, spuse vanatorul. Nici un nor pe cerul de foc! Sa innebunesti!

- Sa nu disperam, spuse doctorul. La aceasta latitudine, dupa calduri mari, urmeaza inevitabil furtuni. Desi cerul este de o seninatate apasatoare, s-ar putea produce schimbari in mai putin de o ora.

- Dar, in sfarsit, e vreun indiciu? relua Kennedy.

- Ei bine, mi se pare ca barometrul are o usoara tendinta de coborare, spuse doctorul.

- Cerul sa te auda, Samuel, caci iata-ne pironiti la pamant ca niste pasari cu aripile sfaramate.

- Cu singura deosebire ca aripile noastre sunt neatinse si sper ca ne vom putea servi inca de ele, dragul meu Dick.

- Ah, vantul, vantul ! striga Joe, de ne-ar duce pana la o apa sau pana la un put! Nu ne-ar lipsi nimic: proviziile noastre sunt suficiente si am putea astepta o luna, fara sa suferim. Dar setea este lucrul cel mai crunt.

Setea, ca si contemplarea continua a desertului ii descurajase pe calatorii nostri. Nu se vedea nici o ridicatura de pamant, nici o gramada de nisip, nici o pietricica pentru a-ti odihni ochiul. Aceasta intindere nesfarsita producea o senzatie de neliniste, numita raul
desertului. Nepasarea cerului de un albastru sters si galbenul nisipului nesfarsit te inspaimantau. in atmosfera incendiata, caldura parea vibranta ca deasupra unei plite incandescente. Te cuprindea disperarea in fata acestui calm neclintit si nu se nastea in tine nici o nadejde care sa te faca sa crezi ca situatia s-ar putea schimba, caci imensitatea era ca o eternitate. Astfel, nenorociti, lipsiti de apa la aceasta temperatura torida, incepura sa manifeste simptomc de halucinatie ; ochii li se marira si privirea li se tulbura.

La caderea noptii, doctorul se hotari sa combata aceasta stare ingrijoratoare, printr-un mers rapid. Dorea sa mearga cateva ore, nu pentru a face cercetari, ci pentru a se misca.

- Haideti, credeti-ma pe mine, va fi mult mai bine, le spuse tovarasilor sai.

- Imposbil! N-as putea face nici un pas, raspunse Kennedy.

- Eu prefer sa dorm, facu Joe.

- Somnul si odihna insa va vor fi fatale, prieteni. Impotriviti-va acestei toropeli; haide, veniti !

Doctorul nu putu obtine nimic de la ei si pleca singur prin noaptea instelata. Pasi intai anevoie, ca un om slabit si dezobisnuit de mers ; dar isi dadu curand seama ca acest exercitiu ii va prinde bine. inaintase cateva mile spre vest si incepuse sa se invioreze,
cand, deodata, il cuprinse ameteala ; i se paru ca se afla deasupra unei prapastii, isi simti genunchii indoindu-se sub el. Singuratatea il inspaimanta ; se simtea pierdut in mijlocul intinderii nemarginite. Victoria disparuse cu totul in intuneric. Doctorul fu covarsit de spaima... El, neinfricatul, indraznetul calator! Voi sa se intoarca din drum, dar picioarele nu-l ascultau. Striga, dar nici un ecou nu-i raspunse : vocea lui cadea in spatiu ca o piatra intr-o prapastie fara fund. Slabit, se culca pe nisip, singur in mijlocul tacerii desertului.

La miezul noptii isi reveni in simtiri, in bratele credinciosului Joe Acesta, ingrijorat de lunga lui absenta, luandu-se dupa urmele lasate limpede in nisip, il gasise lesinat.

- Ce s-a intamplat ? il intreba.

- Nimic, bunul meu Joe, un moment de slabiciune, atata tot!

- Nimic, intr-adevar, dar ridicati-va, sprijiniti-va de mine si sa ne intoarcem la Victoria.

Si astfel, ajutat de Joe, doctorul strabatu drumul inapoi.




- A fost imprudent sa va aventurati astfel! Puteati sa fiti pradat, spuse Joe razand. Dar acum sa vorbim serios.

- Vorbeste, te ascult.

- Trebuie neaparat sa luam o hotarare. Situatia noastra nu mai poate dura asa decat cel mult cateva zile, si daca nu vom avea vant suntem pierduti.

Doctorul nu raspunse.

- Ei bine, trebuie ca unul dintre noi sa se sacrifice pentru ceilalti si acela voi fi eu, spuse Joe.

- Ce vrei sa spui? Ce plan ai?

- Un plan foarte simplu : sa-mi iau provizii si sa merg inainte, pana cand voi ajunge undeva. in timpul acesta, daca veti avea vant prielnic, veti pleca fara sa ma asteptati. in ceea ce ma priveste pe mine, daca ajung la vreun sat, ma voi descurca prin cateva cuvinte arabe pe care mi le veti nota si, sau va voi aduce ajutoare, sau imi voi lasa pielea acolo. Ce parere aveti de propunerea mea?

- E un plan nesabuit, dar demn de sufletul tau bun, Joe. Din pacate e cu neputinta de infaptuit; nu ne vei parasi.

- In sfarsit, trebuie incercat ceva ; asta nu va poate incurca, pentru ca va repet, nu ma veti astepta. Si as putea reusi.

- Nu, Joe, nu ! Nu ne vom desparti! Ar fi o durere in plus pe langa celelalte. A fost scris sa se intample asa si poate ca e scris ca mai tarziu sa fie altfel. Sa asteptam deci cu resemnare.

- Fie, dar va previn ca va mai dau inca o singura zi; nu voi astepta mai mult. Astazi este duminica, sau mai bine-zis luni, caci s-a facut ora unu spre dimineata; daca marti nu plecam, eu imi voi incerca norocul. Este un plan hotarat, in mod irevocabil.

Doctorul nu raspunse. Peste putin ajunse la nacela si se aseza langa Kennedy. Acesta era cufundat intr-o liniste absoluta, dar nu dormea.

 



Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44


Aceasta pagina a fost accesata de 1106 ori.
{literal} {/literal}