Cinci saptamani in balon - Capitolul 28

Cinci saptamani in balon - Capitolul 28

de Jules Verne





Capitolul  28

O seara minunata. Bucataria lui Joe. Disertatie asupra carnii crude. Povestea lui James Bruce. Popasul. Visurile lui Joe. Barometrul coboara. Barometrul urca. Preparativele de plecare. Uraganul




Seara fu placuta si ei o petrecura dupa o masa reconfortanta, la umbra proaspata a mimozelor. Se consuma ceai si grog din plin. Kennedy strabatuse micul domeniu in toate directiile, scotocise toate tufisurile, fara sa gaseasca insa vreo vietate. Ei erau singurele fiinte ale acestui paradis terestru. Se intinsera sub paturi si noaptea trecu linistita, facandu-i sa uite prin tot ce trecusera.

A doua zi, 7 mai, soarele stralucea din plin, dar razele sale nu puteau patrunde prin perdeaua de verdeata. Doctorul hotari sa astepte, in acest loc, un vant prielnic, deoarece avea provizii destule.

Joe transportase bucataria lui portativa si-si demonstra talentele culinare, consumand apa din plin, fara nici o grija.

- Ce curioasa succesiune de necazuri si bucurii ! exclama Kennedy. Belsugul asta dupa lipsa de dinainte ! Ah ! Fusesem cat pe-aci sa innebunesc !

- Dragul meu Dick, vorbi doctorul, fara Joe n-ai mai fi acum aici, discutand despre toate acestea.

- Bun prieten ! spuse Dick, intinzandu-i mana lui Joe.

- Nu aveti pentru ce sa-mi multumiti, raspunse acesta ; fiecare la randul lui, domnule Dick. Nadajduiesc, totusi, ca nu vom mai avea ocazia sa-mi platiti cu aceeasi moneda.

- Cat de slaba e constitutia omului! relua Fergusson. Sa ne lasam infranti numai de atata !

- Pentru putina apa, ati vrut sa spuneti ? Se pare ca elementul asta e foarte necesar vietii.

- Fara indoiala, Joe, oamenii rezista mai mult timp fara mancare decat fara apa.

- Cred; de altfel, la nevoie, mananci ce se gaseste, chiar si pe semenul tau, desi asta e o mancare care iti ramane mult timp in gat!



- Cu atatea salbaticii nu-si fac probleme, spuse Kennedy.

- Da, dar sunt salbatici si-s obijnuiti sa manance carne cruda; iata un obicei de care mi-e sila.

- E intr-adevar dezgustator, vorbi doctorul, si nimeni n-a crezut povestirile primilor calatori in Africa. Acestia spuneau ca numeroase triburi se hraneau cu carne cruda, dar nimeni nu credea. Referitor la asta, James Bruce a trecut printr-o intamplare ciudata.

- Povestiti-o, domnule, avem tot timpul sa va ascultam, spuse Joe intinzandu-se alene pe iarba proaspata..

- Cu placere. James Bruce e un scotian din comitatul Stirlinc, care, intre anii 1768-1772, a strabatut toata Abisinia pana la lacul Tyana cautand izvoarele Nilului. Apoi s-a intors in Anglia, unde a publicat o carte despre calatoriile sale, dar abia in 1790. Volumul a fost primit cu multa neincredere. Obiceiurile abisinienilor erau asa de diferite de obiceiurile engleze, ca nimeni nu voia sa creada. Printre altele, James Bruce spunea ca popoarele Africii orientale mancau carne cruda. Acest amanunt a ridicat intreaga lume impotriva sa. Putea sa spuna orice, nimeni nu s-a dus sa-l controleze !

Dar Bruce era un om foarte curajos si foarte irascibil. Aceste indoieli asupra celor povestite de el il iritau la culme. Intr-o zi, intr-un salon din Edinburgh, in prezenta, sa, un scotian a facut iar gluma pe socoteala carnii crude si a declarat raspicat ca asa ceva nu e nici posibil si nici adevarat. Bruce n-a spus nimic, a iesit din salon si s-a intors dupa cateva clipe cu un biftec crud, dat cu sare, cu piper, dupa moda africana. Domnule, a spus el scotianului, indoindu-va de un fapt pe care l-am afirmat mi-ati adus o injurie grava. Crezand ca nu e posibil, v-ati inselat. Pentru a o dovedi tuturor, veti manca imediat acest biftec crud, sau imi veti da socoteala de cuvintele rostite. Scotianului i-a fost frica si s-a executat cu o strambatura. Atunci, cu cel mai desavarsit sange rece, James Bruce a adaugat: Admitand chiar ca faptul nu e adevarat, cel putin nu
veti mai sustine ca nu e posbil !

- Buna riposta ! exclama Joe. Daca scotianul a facut cumva o indigestie, a meritat-o din plin ! Si daca la intoarcere se va indoi cineva de calatoria noastra...

- Ce-ai sa faci ?

- Am sa-i pun pe cei ce se indoiesc sa manance bucati din Victoria, fara sare si fara piper !

Petrecura astfel ziua in glume placute. Odata cu puterea, le revenea si speranta, odata cu speranta, si indrazneala. Amintirea trecutului se stergea cu repeziciune in fata, viitorului.

Joe n-ar fi dorit sa mai paraseasca niciodata acest adapost incantator ; era o imparatie a visurilor, si el se simtea ca acasa. Doctorul trebui sa calculeze pozitia exacta a locului si o trecu in carnetul lui de calatorie, cu mare scrupulozitate: 1543' longitudine si 8`32' latitudine. Kennedy nu regreta decat un singur lucru: faptul ca nu putea vana in aceasta padure in miniatura. Dupa parerea lui, situatia era lipsita de ineditul pe care l-ar fi putut da prezenta animalelor salbatice.




- Totusi, dragul meu Dick, relua doctorul, uiti repede. Dar leul si leoaica ?

- Eh ! facu el, cu dispretul pe care-l are adevaratul vanator pentru animalul doborat. Dar, in definitiv, prezenta lor in aceasta oaza ne face sa presupunem ca nu suntem prea departe de regiuni mai fertile.

- Slaba dovada, Dick ! Aceste animale, impinse de foame si de sete, parcurg deseori distante considerabile. In cursul noptii viitoare, am face bine sa aprindem focuri si sa veghem cu multa atentie.

- Foc la temperatura asta ? Dar, in sfarsit, daca trebuie, o voi face ! As simti insa o adevarata durere sa dam foc la padurea asta care ne-a folosit atat de mult.

- Vom fi foarte atenti sa nu o incendiem, pentru ca si altii sa poata gasi aici, la nevoie, un refugiu in mijlocul desertului nisipos, raspunse doctorul.

- Vom vedea, domnule, dar credeti ca oaza asta este cunoscuta ?

- Desigur, Joe, este un loc de popas pentru caravanele care trec prin centrul Africii si viata lor s-ar putea sa nu-ti placa.

- Ce, sunt si pe aici Nyam-Nyam-ii aceia ingrozitori ?

- Bineinteles; dealtfel, asta-i numele tuturor triburilor din aceste tinuturi si, in aceeasi clima, aceleasi rase trebuie sa aiba aceleasi obiceiuri.

- Ce sa-i faci ! La urma urmei, e firesc. Daca salbaticii ar avea gusturile unor gentlemeni, care ar mai fi diferenta? Iata ca exista si oameni care nu s-ar lasa rugati ca sa infulece biftecul scotianului, ba chiar cu scotian cu tot !

Joe se duse sa pregateasca focurile de noapte, facandu-le cat mai mici. Din fericire, precautiunile fura inutile si fiecare din ei, pe rand, se bucura de un somn linistit.

A doua zi, timpul nu se schimbase: se mentinea, cu incapatanare, frumos. Balonul ramase nemiscat, fara ca vreo oscilatie, cat de mica, sa tradeze prezenta vantului. Doctorul incepu sa fie din nou ingrijorat. in cazul cand calatoria s-ar fi prelungit astfel, proviziiie n-ar mai fi fost suficiente. Dupa ce erau aproape sa moara din lipsa de apa, vor muri oare de foame ? isi recapata insa increderea, cand vazu mercurul coborand simtitor in barometru: erau semnele vadite ale unei apropiate schimbari in atmosfera.

Se hotari sa faca preparativele de plecare, pentru a folosi prima ocazie. Trebui apoi sa restabileasca echilibrul aerostatului, si Joe fu nevoit sa sacrifice o considerabila parte din pretiosul sau minereu. La inceput se cam codi, dar cand doctorul ii demonstra ca nu putea ridica o greutate atat de mare si il puse sa aleaga intre aur si apa, Joe arunca in nisip o mare cantitate din bolovanii pretiosi, fara sa mai stea pe ganduri.




- Cei ce vor veni dupa noi, spuse el, vor fi mirati ca gasesc o comoara intr-un asemenea loc.

- Dar daca le va gasi vreun savant?

- Nu te mai indoi, dragul meu Dick. Va fi foarte surprins si-si va publica surpriza in nenumarate ziare. Intr-o buna zi, vom auzi vorbindu-se de un depozit de cuart aurifer in mijlocul nisipurilor Africii.

- Si asta din pricina lui Joe!

Tot restul zilei, doctorul astepta zadarnic sa se produca o schimbare in atmosfera.

Caldura fu atat de mare, incat ar fi fost insuportabila tara umbra oazei. Termometrul arata, la soare, 50.

O adevarata ploaie de foc strapungea aerul. Fu cea mai inalta temperatura observata pana atunci.

Joe pregati, ca si in ajun, bivuacul pentru noapte. in timpul veghei doctorului si a lui Kennedy, nu se intampla nimic nou. Dar spre ora trei dimineata, in timpul veghei lui Joe, temperatura scazu brusc, cerul se acoperi cu nori si intunericul deveni mai adanc.

- Repede, sculati-va! striga Joe, trezindu-si cei doi tovarasi. Repede ! incepe vantul !

- In sfarsit, spuse doctorul privind cerul, vine furtuna ! Spre Victoria, spre Victoria !

Era si timpul sa ajunga la ea. Victoria, aplecandu-se sub puterea uraganului, tara dupa sine nacela, care grapa nisipul in urma ei.

Daca, din intamplare, o parte din balast ar fi cazut la pamant, balonul ar fi plecat fara ca ei sa mai aiba speranta de a-l regasi vreodata.

Dar Joe cel iute de picior alerga din toate puterile si opri nacela, in timp ce aerostatul se intinse pe nisip, riscand sa se sfasie. Doctorul isi relua locul, aprinse arzatorul si arunca surplusul de greutate.

Privind pentru ultima oara arborii oazei, care se indoiau sub furtuna, calatorii, folosind vantul dinspre vest, disparura in noapte, la o inaltime de doua sute de picioare deasupra pamantului.

Calatorii privira pentru ultima data copacii din oaza care se indoiau din cauza furtunii, si, la scurt timp, folosind vantul din est la saizeci de metri de sol, disparura in noapte.

 



Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44


Aceasta pagina a fost accesata de 1049 ori.
{literal} {/literal}