Cinci saptamani in balon - Capitolul 27

Cinci saptamani in balon - Capitolul 27

de Jules Verne





CAPITOLUL 27

Calduri ingrozitoare. Halucinatii. Ultimele picaturi de apa. Noaptea disperarii. Tentativa de sinucidere. Simunul. Oaza. Leul si leoaica




A doua zi, prima grija a doctorului fu sa consulte barometrul. Coloana de mercur nu indica o depresiune demna de luat in seama. Nimic! isi spuse el. Nimic!

Iesi din nacela, pentru a examina conditiile atmosferice; aceeasi caldura, aceeasi puritate a aerului, aceeasi nemiscare.

- Trebuie oare sa disperam ? striga el.

Joe, absorbit, tacea, simtindu-se foarte rau, in prada unei grozave agitatii. Suferea groaznic de sete. Buzele si limba, umflate, abia puteau sa articuleze un sunet. Se mai gaseau cateva picaturi de apa ; fiecare stia, fiecare se gandea si se simtea atras de ele, dar nici unul nu indraznea sa faca un pas.

Acesti trei tovarasi, acesti trei prieteni, se priveau cu ochi rataciti, cu o lacomie animalica, vadita mai ales la Kennedy. Puternica sa constitutie fizica fusese mai repede doborata de aceste lipsuri grele. Tot timpul zilei fu stapanit de delir, mergea inainte si
inapoi scotand strigate salbatice, muscandu-si pumnii, gata sa-si deschida vinele, pentru a-si bea sangele.

- A ! striga el. Tara a setei, mai bine te-ai numi tara deznadejdii!

Apoi cazu intr-o stare de adanca prostratie; nu i se mai auzea decat respiratia suierandu-i printre buzele insetate.

Spre seara, Joe fu cuprins, la randul sau, de un fel de nebunie. Acest intins desert de nisip i se parea un lac imens cu apa clara si limpede ; se arunca de nenumarate ori pe pamantul infierbantat, cu intentia sa bea, si se ridica cu gura plina de nisip.

- Blestem, apa sarata ! urla cu manie.



Atunci, in timp ce Kennedy si Fergusson stateau intinsi, fu apucat de dorinta de neinvins de a bea cele cateva picaturi de apa, lasate ca rezerva. Dorinta era mai tare ca el. Inainta spre nacela tarandu-se in genunchi si sorbea din ochi sticla in care lichidul
parea ca se misca. O privi cu pupilele nespus de mari, o apuca si o duse la buze. in clipa aceea auzi un glas cu un accent sfasietor :

- Vreau sa beau ! Vreau sa beau !

Era Kennedy, care se tarase pana la el. Nenorocitul iti facea mila ; el cerea apa in genunchi, plangand.

Joe ii intinse sticla si Kennedy sorbi toata apa, pana la ultima picatura.

- Multumesc! spuse apoi.

Dar Joe nu-l mai auzi; cazuse si el in nisip.

Nici unul nu stia ce se mai intamplase in noaptea aceea ingrozitoare. Marti dimineata, nenorocitii isi simtira mainile si picioarele slabind din ce in ce mai mult sub revarsarile de foc ale soarelui.

Cand Joe incerca sa se ridice, ii fu peste putinta. Arunca o privire in jurul iui. in nacela, doctorul, coplesit, cu bratele incrucisate pe piept, privea cu ochii ficsi un punct imaginar in spatiu. Kennedy era inspaimantator ; isi balabanea capul cand spre dreapta, cand spre stanga, ca un animal salbatic in cusca. Deodata, priviriie vanatorului cazura pe carabina sa, al carei pat depasea marginile nacelei.

- Ah! striga ridicandu-se cu un efort supraomenesc, aruncandu-se asupra armei si indreptandu-si innebunit teava spre gura.

- Domnule, domnule! striga Joe, repezindu-se sa-l opreasca.

- Lasa-ma, lasa-ma! Pleaca! se scutura scotianul horcaind, incepura sa se lupte cu inversunare.

- Pleaca, sau te omor! striga Kennedy.

Dar Joe se agatase de el cu putere. Se zbatura asa aproape un minut, fara ca doctorul sa-i ia in seama. Deodata, in timpul incaierarii, carabina se descarca. La zgomotul detunaturii, doctorul se ridica, drept, ca un spectru, si privi in jurul lui...

Apoi, brusc, privirea lui se insufleti, intinse mana spre orizont si, cu o voce care nu mai avea nimic omenesc, striga:

- Acolo, acolo, jos!

Era atata energie in gestul sau, incat Joe si Kennedy se despartira si-si indreptara privirea spre locul aratat.

Campia se framanta ca o mare furioasa in timp de furtuna. Valuri de nisip se revarsau unele peste altele in mijlocul unui praf gros: o tramba imensa venea dinspre sud-est, invartindu-se cu mare repeziciune; soarele disparuse indaratul unui nor opac, a carui nemasurata umbra se prelungea pana la aerostat; praful fin se revarsa cu usurinta unor molecule lichide. Si acest flux, inaintand, castiga mereu teren. Ochii doctorului Fergusson stralucira de energie si nadejde.

- Simunul! striga el.

- Simunul! repeta Joe, tara sa inteleaga prea mult.

- Cu atat mai bine ! striga cu furie disperata Kennedy. Cu atat mai bine, vom muri!

- Cu atat mai bine ! raspunse doctorul. Dar, dimpotriva, vom trai !

Si incepu sa arunce cu repeziciune nisipul care ingreuna nacela.

Tovarasii sai intelesera in sfarsit si i se alaturara.




- Si acum, Joe, spuse doctorul, arunca afara cincizeci de livre din minereul tau !

Joe nu ezita. Totusi nu s-ar putea spune ca nu-l incerca nici o parere de rau. Indata, balonul se ridica.

- Era si timpul ! striga doctorul.

Simunul venea intr-adevar cu repeziciunea fulgerului. Inca putin si Victoria ar fi fost sfaramata, facuta bucati, distrusa. Tromba imensa fu cat pe-aci sa loveasca balonul, care scapa sub o ploaie de nisip.

- Mai arunca lest! ii striga doctorul lui Joe.

- Poftim ! raspunse acesta, aruncand o bucata enorma de cuart.

Aerostatul urca repede deasupra trombei de nisip si, prins de imensa deplasare a aerului, fu dus cu o viteza incalculabila peste aceasta mare in fierbere.

Samuel si Joe nu vorbeau; priveau si sperau, inviorati de vartejul vantului.

La ora trei, vartejul inceta. Jos, nisipul forma un mare numar de dune. Cerul isi relua seninatatea de la inceput.

Victoria ramase nemiscata, planand deasupra unei oaze, o insula de pomi verzi, ca o pata in mijlocul acestui ocean de nisip.

- Apa! Este apa acolo! striga doctorul.

Indata, deschizand supapa superioara, dadu drumul hidrogenului si cobori pe sol, la doua sute de pasi de oaza. In patru ore, calatorii depasisera o distanta de doua sute optzeci de mile.

Nacela fu imediat echilibrata si Kennedy, urmat de Joe, cobori pe pamant.

- Luati-va pustile ! striga doctorul. Luati-va pustile si fiti prudenti !

Dick isi lua carabina sa, iar Joe o pusca, inaintara repede spre copaci si patrunsera in aceasta verdeata proaspata, care le promitea izvoare bogate de apa. Nu luau seama la urmele de animale, intiparite de curand ici si colo, pe pamantul umed.

Deodata, la vreo douazeci de pasi de ei, se auzi un raget.

- E ragetul unui leu ! spuse Joe.

- Cu atat mai bine ! raspunse enervat vanatorul. Ne vom lupta ! Te simti puternic atunci cand trebuie sa lupti.

- Fiti prevazator, domnule Dick, viata tuturor depinde de viata unuia singur.

Dar Kennedy nu-l asculta ; inainta cu ochii aprinsi, cu arma pregatita, teribil in indrazneala lui.




Sub un palmier, un leu enorm, cu coama neagra, statea in pozitie de atac. Abia il zari pe vanator, ca se si napusti in salturi asupra lui, dar nici nu-si sfarsise primul salt, cand un glont il tinti drept in inima, facandu-l sa cada mort.

- Ura ! Ura ! striga Joe.

Kennedy se repezi spre put, aluneca pe scarile ude si se intinse in fata unui izvor cu apa limpede, in care isi muie cu lacomie buzele ; Joe facu la fel, si indata nu se mai auzi decat plescaitul lor.

- Ia seama, domnule Dick, spuse Joe, dupa un timp, abia respirand, sa nu abuzam.

Dar Dick, fara sa raspunda, continua sa bea, scufundandu-si capul si bratele in aceasta apa binefacatoare, imbatandu-se cu ea.

- Si domnul Fergusson ? intreba Joe.

Acest singur cuvant il readuse la realitate pe Kennedy. Umplu o sticla pe care o luase cu el si se indrepta spre scarile putului. Dar ramase inmarmurit.

Un enorm corp opac inchidea deschiderea. Joe, care il urma pe Dick, trebui sa se dea si el indarat.

- Suntem inchisi !

- E imposibil ! Ce inseamna asta ?

Dick nu apucase sa termine vorba, cand un raget ingrozitor il facu sa inteleaga cu ce dusman avea de-a face.

- Un alt leu ! striga Joe.

- Nu, o leoaica ? Ah, animal blestemat ? Asteapta ! spuse vanatorul, incarcandu-si repede carabina.

In clipa urmatoare trase, dar animalul disparuse.

- Inainte ! striga el.

- Nu, domnule Dick, nu l-ati omorat dintr-o singura lovitura ; se poate sa fie prin apropiere; poate ne asteapta, si primul dintre noi care va aparea va fi pierdut!

- Dar ce sa facem ? Trebuie sa iesim ! Samuel ne asteapta !

- Sa atragem animalul in cursa. Luati pusca mea si dati-mi carabina dumneavoastra.

- Care ti-e planul ?

- Veti vedea.

Joe isi scoase haina de panza, o puse in varful armei si o arata ca pe o momeala deasupra deschizaturii. Animalul, furios, se arunca asupra-i; Kennedy, care astepta la iesire, ii sfarama capul cu un glont.

Urland, leoaica se rostogoli pe scari, peste Joe. Acesta credea ca labele uriase ale animalului l-au si inhatat, cand rasuna o a doua detunatura, si Fergusson aparu la intrare, cu pusca fumeganda in mana.

Joe se ridica repede, trecu peste trupul animalului si-i intinse doctorului sticla plina cu apa.

S-o duca la buze si s-o goleasca pe jumatate fu pentru Fergusson treaba de-o clipita. Cei trei calatori multumira din suflet Providentei care ii salvase ca prin minune.

 



Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44


Aceasta pagina a fost accesata de 1079 ori.
{literal} {/literal}