Cinci saptamani in balon - Capitolul 4

Cinci saptamani in balon - Capitolul 4

de Jules Verne




Capitolul 4

Explorari africane



Calea aeriana pe care voia s-o urmeze doctorul Fergusson nu fusese aleasa la intamplare. Punctul sau de plecare fusese studiat in mod serios, si nu fara temei se oprise la insula Zanzibar. Aceasta insula situata aproape de coasta orientala a Africii, se gasea la 6 latitudine sudica, adica la patru sute treizeci de mile geografice sub Ecuator.

De aci pornise ultima expeditie trimisa spre Marile Lacuri, ca sa descopere izvoarele Nilului. Dar e bine sa aratam ce explorari spera doctorul Fergusson sa lege intre ele. Erau doua mai insemnate : aceea a doctorului Barth, din 1849, si aceea a locotenentilor Burton si Speke, din 1858. Doctorul Barth era un hamburghez care obtinuse pentru el si compatriotul sau, Overweg, ingaduinta de a se alatura expeditiei englezului Richardson, insarcinat cu o misiune in Sudan.

Aceasta tara imensa se afla intre 15 si 10 latitudine nordica; inseamna ca, pentru a ajunge acolo, trebuie sa inaintezi mai mult de o mie cinci sute de mile in interiorul Africii. Pana atunci, tinutul nu fusese cunoscut decat de Denham, Clapperton si Oudney, care-l strabatusera intre anii 1822-1824. Richardson, Barth si Overweg, care tineau mult sa-si desavarseasca investigatiile, sosisera la Tunis si Tripoli, ca si predecesorii lor, si de acolo la Murzuk, capitala Fezzanului. Mai departe, parasira linia perpendiculara pe Ecuator si-si schimbara brusc directia inspre apus, spre Ghat, calauziti, nu tara greutate, de tuaregi. Dupa ce fusesera de nenumarate ori jefuiti,
insultati si atacati, caravana lor ajunse in octombrie la marea oaza Asblen. Aici, doctorul Barth se desparti de tovarasii sai, facu o excursie in orasul Aghades si se reintalni cu ei, spre a porni iar la drum la 12 decembrie. Expeditia ajunse in provincia Damerghu. Acolo, cei trei calatori se despartira, si Barth isi urma drumul spre Kano, unde izbuti sa ajunga cu truda, platind tributuri foarte insemnate.

In ciuda unei febre puternice, el parasi orasul la 7 martie, insotit de un singur servitor. Scopul principal al calatoriei sale era sa descopere Lacul Ciad, de care-l desparteau inca trei sute cincizeci de mile. Asa ca inainta spre est si ajunse in orasul Zuricolo, in Bornu, inima marelui imperiu central al Africii. Acolo afla de moartea lui Richardson, rapus de oboseala si de lipsuri, dar asta nu-l impiedica sa mearga mai departe, si astfel ajunse la Kuka - capitala tinutului Bornu - asezata pe marginea lacului. In sfarsit, dupa douazeci si una de zile, la 14 aprilie, adica dupa douasprezece
saptamani si jumatate de la parasirea orasului Tripoli, ajunse la Ngornu.



Il regasim la 29 martie 1851, alaturi de Overweg, plecand sa viziteze regatul Adamaua de la sudul lacului si ajungand pana in orasul Yola, asezat ceva mai jos de 90 latitudine nordica. Este extrema limita sudica atinsa de acest indraznet calator.

In luna august se intoarse la Kuka ; de acolo strabatu pe rand Mandara, Barghimi, Kanem si atinse, ca extrem punct estic, orasul Masena, asezat la 1720' longitudine estica.

La 25 noiembrie 1852, dupa moartea lui Overweg, ultimul sau tovaras, porni spre apus, vizita Sockoto, traversa Nigerul si sosi, in sfarsit, la Tembuctu, unde lancezi timp de opt luni, indurand insultele seicului, suferinte grele si mizerie. Dar prezenta unui
crestin in oras nu putea fi multa vreme ingaduita; fulanii amenintau sa-l asedieze. Doctorul parasi orasul la 17 martie 1854 si se refugie la frontiera, unde trai treizeci si trei de zile, in cele mai crunte lipsuri. in noiembrie se intoarse la Kano ; ajunse apoi din nou la Kuka, de unde, dupa patru luni de asteptare, relua drumul spre Denham ; revazu Tripoli spre sfarsitul lunii august a anului 1855 si sosi la Londra, la 6 septembrie, singur, iara tovarasii sai.

Asa decursese indrazneata calatorie a lui Barth.

Doctorul Fergusson isi notase cu grija ca el se oprise la 4 latitudine nordica si 17 longitudine vestica.

Sa vedem acum ce-au facut locotenentii Burton si Speke in Africa Orientala.

Diferitele expeditii, care mersesera in susul Nilului, nu ajunsesera niciodata la misterioasele izvoare ale acestui fluviu. Dupa relatarile medicului german Ferdinand Werne, expeditia incercata in 1840, cu sprijinul lui Mehmet-Ali, se oprise la Gondokoro, intre paralelele nordice 4 si 5.




In 1855, Brun-Rollet, originar din provincia Savoia, numit consul al Sardiniei in Sudanul oriental, in locul lui Vaudey care murise in chinuri, pleca din Karthum si, sub numele de Yacub, negustor de guma si fddei, ajunse la Belenia, dincolo de 4 latitudine
nordica, si se intoarse bolnav la Karthum, unde deceda in 1857.

Nici doctorul Peney, seful serviciului medical egiptean, care ajunsese cu un grad mai jos de Gondokoro, calatorind pe un mic vas cu aburi, si care se intorsese sa moara, sfarsit de oboseala, la Karthum, nici venetianul Miani, care ajunsese la paralela a doua,
ocolind cataractele de la sud de Gondokoro, nici negustorul maltez Andrea Debono, care patrunsese si mai mult pe Nil, nu putusera
depasi aceasta limita.

in 1859, Guillaume Lejean, insarcinat cu o misiune de catre guvernul francez, se duse la Karthum prin Marea Rosie si se imbarca pe un vas de pe Nil, cu un echipaj de douazeci si unu de marinari si douazeci de soldati. Infrunta mari primejdii printre negrii razvratiti, dar nu putu depasi nici el Gondokoro.

O expeditie condusa de d'Escayrac de Lauture incerca si ea sa ajunga la faimoasele izvoare.

Dar calatorii erau totdeauna opriti de acest punct fatal.

Trimisii lui Neron atinsesera odinioara 9 latitudine ; prin urmare, in optsprezece secole nu se castigasera decat 5 sau 6, adica intre trei sute si trei sutesaizeci de mile geografice.

Mai multi calatori incercasera sa ajunga la izvoarele Nilului, pornind de pe coasta orientala a Africii.

Intre anii 1768 si 1772, scotianul Bruce pleca din portul abisinian Masuah, strabatu Tigru, vizita ruinele de la Axum, crezu ca a dat peste izvoarele Nilului, acolo unde de fapt nu erau, si nu ajunse la nici un rezultat serios.



In 1844, doctorul Krapf, misionar anglican, intemeie un asezamant religios la Monbaz, pe coasta Zanzibarului, si descoperi, in tovarasia preotului Rebmann, doi munti la o departare de trei sule de mile de coasta ; erau muntii Kenia si Kilimandjaro, pe care
domnii de Heuglin si Thornton ii urcasera, in parte, mai inainte.

In 1845, francezul Maizan debarca singur la Bagamayo, in fata Zanzibarului, si ajunse la Deje-la-Mhora, unde seful tribului il omori in chinurile cele mai groaznice.

In 1859, in luna august, tanarul calator Roscher, din Hamburg, porni cu o caravana de negustori arabi si ajunse la lacul Nyassa, unde fu asasinat in timpul somnului.

In sfarsit, in 1857, locotenentii Burton si Speke, ofiteri din armata Bengalului, fura trimisi de Societatea regala de geografie din Londra sa exploreze Marile Lacuri africane ; ei parasira Zanzibarul la 17 iulie si o luara drept spre apus.




Dupa patru luni de suferinte nemaipomenite, dupa ce bagajele le fusesera jefuite iar hamalii sugrumati, ajunsera la Kazeh, centru de intalnire al negustorilor si caravanelor ; erau in inima Tarii Lunii. Acolo culesera informatii pretioase cu privire la obiceiurile, forma de guvernare, religia si flora tarii. Apoi se indreptara spre primul din Marile Lacuri, Tanganika, asezat intre 3 si 8 latitudine sudica ; ajunsera acolo la 14 februarie 1858 si vizitara diferitele populatii de pe maluri, in cea mai mare parte canibali.

Pornira din nou la 26 mai si se intoarsera la Kazeh la 20 iunie. Burton, sfarsit de oboseala, zacu acolo cateva luni. In acest timp Speke merse spre nord, strabatand peste trei sute de mile, pana la lacul Ukereue, pe care-l zari la 3 august, fara sa-l poata vedea mai mult decat o margine, la 230' latitudine.

Reveni la Kazeh la 25 august si porni cu Burton spre Zanzibar, pe care-l revazura in luna martie a anului urmator. Dupa aceea, cei doi indrazneti exploratori se intoarsera in Anglia si Societatea de geografie din Paris le decerna premiul sau anual.

Doctorul Fergusson retinu cu grija faptul ca ei nu trecusera nici de 2 latitudine sudica, nici de 29 longitudine estica. Asa ca el trebuia sa faca legatura intre explorarile lui Burton si Speke si cele ale doctorului Barth, ceea ce insemna ca se obliga sa strabata un tinut mai mare de 12.



Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44


Aceasta pagina a fost accesata de 1594 ori.
{literal} {/literal}