Cinci saptamani in balon - Capitolul 17

Cinci saptamani in balon - Capitolul 17

de Jules Verne




Capitolul 17

Muntii Lunii - Un ocean de verdeata




Luni, pe la ora sase dimineata, soarele se inalta la orizont, norii se imprastiara si un vant placut improspata primele licariri ale diminetii.

Pamantul, plin de miresme, se ivi din nou inaintea ochilor calatorilor nostri. Balonul, invartindu-se pe loc in mijlocul unor curenti potrivnici, isi schimbase directia foarte putin. Prin contractarea gazului, doctorul cobori in cautarea unui curent care sa-l duca
mai spre nord. Dar cauta multa vreme zadarnic. Vantul il tari spre vest, pana aparura in zare celebrii Munti ai Lunii, care se desfasoara in semicerc, in jurul lacului Tanganica. Lantul lor, putin accidentat, se desena pe orizontul albastrui; parea o fortificatie naturala, inaccesibila pentru exploratorii centrului Africii. Cateva piscuri singuratice purtau urmele zapezilor eterne.

- Iata-ne intr-un tinut neexplorat, spuse doctorul. Capitanul Burton a inaintat mult spre vest, deci nu a putut ajunge la acesti munti faimosi, ba chiar le-a negat existenta afirmata de Speke, tovarasul sau de drum. El pretindea ca erau o nascocire a imaginatiei
acestuia din urma. Pentru noi, prieteni, nu mai e cu putinta nici o indoiala.

- Vom trece peste ei ? intreba Kennedy.

- Nu. Nadajduiesc sa gasesc un vant prielnic, care sa ma duca la Ecuator. Daca va fi nevoie, voi astepta si voi manevra cu Victoria, asa cum manevreaza o corabie care-si arunca ancora, ca sa scape de influenta vantului potrivnic.

Prevederile doctorului nu intarziara sa se adevereasca. Dupa ce fura incercate mai multe inaltimi, Victoria porni spre nord-est cu o viteza medie.

- Mergem pe drumul bun, spuse el, consultandu-si busola. Ne aflam la doua sute de picioare deasupra pamantului, tocmai bine pentru a recunoaste tinuturile. Ca sa descopere lacul Ukereue, capitanul Speke s-a indepartat mai spre est, in linie dreapta, peste Kazeh.

- Vom merge mult timp in felul acesta ? intreba Kennedy.

- Poate. Scopul nostru este sa inaintam mereu, pana la izvoarele Nilului. Si mai avem de strabatut sase sute de mile pana la limita extrema atinsa de exploratorii veniti din nord.

- Si nu vom cobori pe pamant, nici macar ca sa ne dezmortim picioarele ? intreba Joe.

- Ba, ar trebui. Dealtfel, ar trebui sa ne economisim si proviziile. Si tu, bunul meu Dick, va trebui sa ne aprovizionezi in drum cu carne proaspata.

- La ordinele tale, prietene Samuel.

- Va trebui sa ne improspatam de asemenea si rezerva de apa. Cine stie daca nu vom fi tarati spre tinuturi sterpe ? Asa ca trebuie sa luam masuri de prevedere.

La amiaza, Victoria se gasea la 2915' longitudine si la 315' latitudine. Trecea peste satul Uyofu, limita nordica a Unyamwezyului, de-a curmezisul lacului Ukereue, care nu se putea zari inca.

Populatiile mai apropiate de Ecuator par sa fie mai putin civilizate si sunt guvernate de monarhi absoluti, al caror despotism este fara margini. Cele mai numeroase asezari se gasesc in provincia Karagua.

Cei trei calatori hotarara sa se apropie de pamant, undeva unde locul avea sa fie mai prielnic. Era nevoie sa se faca un popas mai lung si aerostatul trebuia revazut cu grija. Flacara arzatorului fu micsorata. Curand, ancorele aruncate din nacela atinsera balariile
inalte ale unei prerii imense. De la o anumita inaltime, campul parea acoperit cu o iarba tunsa, dar, in realitate, vegetatia avea o inaltime de vreo opt picioare.

Victoria atinse usor varful ierburilor si merse inainte fara sa se aplece, asemeni unui fluture urias. Nu se vedea nici un obstacol. Era ca un ocean de verdeata, fara nici o involburare.

- Vom merge multa vreme asa, spuse Kennedy. Nu zaresc nici un arbore in drumul nostru. Vanatoarea mi se pare zadarnicita.

- Asteapta, dragul meu Dick. Nici n-ai putea vana in ierburile acestea mai inalte decat tine. Pana la urma vom gasi totusi un loc prielnic.

Plimbarea era fermecatoare, o adevarata navigatie pe marea aceasta de un verde aproape trunsparent, care unduia usor la adierea vantului. Nacela parea ca despica valurile. Din cand in cand, o droaie de pasari, splendid colorate, tasneau din ierburile inalte, scotand strigate voioase. Ancorele se afundau in lacul inflorit, lasand inapoi o dara care apoi se inchidea, intocmai ca urma lasata de o corabie. Deodata balonul fu puternic zguduit. Fara indoiala ca ancora se prinsese in vreo crapatura de stanca, ascunsa sub iarba uriasa.

- Ne-am agatat! spuse Joe.

- Arunca scara ! porunci vanatorul.
 
Nu sfarsise aceste cuvinte, cand un tipat ascutit strabatu aerul. Din gura celor trei calatori se auzira exclamatii intretaiate :

- Dar ce-i asta ?

- Un tipat ciudat!

- Uite, ne miscam !

- S-a desprins ancora !

- Ba nu ! Se mai tine ! spuse Joe care tragea de funie.

- Se misca stanca!

Ierburile incepusera sa se miste navalnic si curand o forma lunga, lucie, se arata deasupra.

- Un sarpe ! striga Joe.

- Un sarpe ! striga si Kennedy, inarmandu-se cu carabina.

- Ei, nu ! facu doctorul. Este o trompa de elefant.

- Un elefant, Samuel ?

Si Kennedy duse arma la umar:

- Asteapta, Dick, asteapta !

- Fara indoiala, animalul ne trage dupa el.

- Si ne trage in directia cea buna, Joe, in directia cea buna!

Elefantul inainta cu oarecare repeziciune. Ajunse curand la un luminis, de unde putea fi vazut in intregime. Dupa marimea sa uriasa, doctorul isi dadu seama ca e un mascul. Avea doi colti albiciosi, minunat curbati si lungi de aproximativ opt picioare; bratele ancorei erau puternic prinse intre ei.




Animalul incerca zadarnic cu trompa sa scape de funia care-l tinea prins de nacela.

- Inainte ! Curaj ! striga Joe, in culmea bucuriei, atatand ciudata vietate. Iata un nou sistem de calatorie ! Nici sa nu mai aud de cal, numai de elefanti!

- Dar unde ne duce ? intreba Kennedy, agitand carabinacare-i ardea mainile.

- Ne duce exact unde vrem sa mergem, dragul meu Dick! Putina rabdare! Wig a more ! Wig a more !, cum spun taranii din Scotia, striga vesel Joe. Inainte ! Inainte !

Animalul alerga intr-un galop foarte iute, zvarlindu-si trompa intr-o parte si in alta; in salturile sale scutura cu violenta nacela.

Doctorul, cu toporul in mana, era gata sa taie la nevoie funia.

- Dar, spuse el, nu ne vom desparti de ancora decat in ultima clipa.

Cursa dura aproape o ora si jumatate. Animalul nu parea deloc obosit. Uriasii pachidermi pot sa strabada distante considerabile, si de la o zi la alta ii regasesti la departari imense, aidoma balenelor cu care seamana in marime si repeziciune.

- De fapt, spuse Joe, putem spune ca am prins un cetaceu si nu facem decat sa imitam manevra pescuitorilor de balene.

Dar schimbarea ce surveni in conformatia terenului il obliga pe doctor sa-si modifice mijlocul de locomotie.

Cam la trei mile departare, spre nordul preriei, se vedea o padure deasa de camaldori, asa ca balonul trebuia sa fie despartit de remorcherul sau.

Kennedy fu insarcinat sa opreasca elefantul din mers. Duse carabina la umar, dar pozitia neprielnica in care se afla nu-i ingaduia sa tinteasca animalul cu succes. Primul glont se turti de teasta acestuia ca de o placa de fier. Animalul nu parea deloc tulburat. La zgomotul detunaturii, isi iuti pasul; viteza lui era aceea a unui cal in galop.

- La dracu ! spuse Kennedy.

- Ce cap tare ! adauga Joe.

- Voi incerca doua-trei gloante conice, in partea moale dintre gat si picioarele din fata, spuse Dick, incarcandu-si cu atentie carabina.

Apoi trase. Animalul scoase un urlet ingrozitor si isi continua goana cu mai mare viteza.

- Trebuie sa va viu in ajutor, domnule Dick, spuse Joe, inarmandu-se cu una din pusti.

Si doua gloante se infipsera in pantecele animalului. Elefantul se opri o clipa, isi ridica trompa, apoi isi relua goana spre padure, scuturandu-si capul necontenit; sangele ii curgea siroaie din rani.

- Sa continuam sa tragem, domnule Dick !

- Cat mai repede ! adauga doctorul. Nu mai avem decat douazeci de stanjeni pana la padure !

Rasunara inca zece focuri. Elefantul facu o saritura inspaimantatoare. Nacela si balonul trosnira atat de tare, de parca totul s-ar fi sfaramat. in zguduitura, toporul cazu din mana doctorului...

Clipa era ingrozitoare : funia ancorei, bine legata, nu putea fi nici desfasurata, nici taiata cu cutitele. Balonul se apropia cu repeziciune de padure, cand, deodata, animalul primi un glont in ochi tocmai in clipa in care ridicase capul. indata se opri sovaind si genunchii i se indoira ; pantecele lui era acum in bataia pustii vanatorului.

- Un glont in inima ! spuse Dick, descarcandu-si carabina pentru ultima oara.

Elefantul scoase un racnet cumplit de moarte. Se mai ridica o clipa, rotindu-si trompa, dar apoi cazu cu toata greutatea pe unul din colti, sfaramandu-l dintr-o data. Era mort.

- I s-a rupt un colt! striga Kennedy. Fildesul acesta ar valora, in Anglia treizeci si cinci de guinee suta de livre!

- Asa de mult ? se mira Joe, coborand pe pamant pe funia ancorei.

- La ce-ti folosesc regretele, dragul meu Dick ? raspunse doctorul Fergusson. Suntem negustori de fildes ? Am venit aici sa facem avere?

Joe cerceta ancora; era prinsa zdravan de coltul care ramasese neatins. Samuel si Dick sarira pe pamant, in timp ce aerostatul, pe jumatate dezumflat, se legana deasupra capului elefantului ucis.

- Ce animal minunat! striga Kennedy. Ce dimensiuni ! Nici in India n-am vazut unul de marimea asta.

- Nu-i nimic surprinzator, dragul meu Dick. Elefantii din centrul Africii sunt cei mai frumosi. Anderson-ii, Cumingsii i-au vanat in imprejurimile Capului in asemenea masura, incat ei au emigrat spre Ecuator, unde-i vom intalni adeseori in turme numeroase.

- Deocamdata, raspunse Joe, sper ca vom gusta putin din exemplarul acesta ! Ma insarcinez sa va pregatesc o masa gustoasa din carnea lui. Domnul Kennedy va vana o ora, doua. Domnul Samuel va inspecta Victoria, si in acest timp eu voi gati.

- Foarte bine, glasui doctorul, fa-ti datoria.

- Cat despre mine, spuse vanatorul, imi voi lua bucuros cele doua ore de libertate, pe care Joe a binevoit sa mi le acorde.

- Du-te, prietene, dar fara imprudente. Sa nu te departezi.

- Fii linistit.

Si Dick, inarmat cu pusca, se afunda in padure.

Joe isi incepu treaba. Mai intai facu in pamant o groapa  adanca de doua picioare, o umplu cu ramuri uscate, rupte de elefanti atunci cand isi deschid drumuri prin padure si care se gaseau aci peste tot. Dealtminteri, chiar urmele elefantilor se vedeau inca.

Dupa ce umplu groapa, ingramadi deasupra ei alte craci, facand un fel de rug, inalt de doua picioare, si-i dadu foc.

Apoi se intoarse spre elefantul ucis, care cazuse la numai vreo zece stanjeni de padure, ii despica indemanatic trompa, a carei baza avea o latime de aproape doua picioare; alese partea ei cea mai delicata, apoi taie picioarele spongioase ale animalului. Acestea sunt, intr-adevar, bucatile cele mai bune, asa dupa cum la bivolul american partea cea mai buna este cocoasa, la urs, laba si la mistret, capatana.

Dupa ce rugul arse in intregime, groapa curatata de cenusa si de carbuni raspandea o caldura dogoritoare. Bucatile de elefant, invelite in frunze aromate, fura puse in fundul acestui cuptor improvizat si acoperite apoi cu cenusa calda. Dupa aceea, Joe ridica deasupra un al doilea rug, iar cand lemnele se consumara, carnea era tocmai bine fripta. Priceputul nostru bucatar o scoase din cuptor, o puse pe frunze verzi si orandui masa in mijlocul unei pajisti minunate. Aduse biscuiti, rachiu, cafea si scoase apa proaspata
dintr-un parau din apropiere.

Era o adevarata placere sa vezi bucatele astfel pregatite si Joe se gandea cu destula modestie ca va fi si mai placut sa le mananci. "O calatorie fara osteneala si fara pericole? repeta Joe. O masa la ora asta, leganat ca-n hamac ! Ce se poate cere mai mult? Si domnul Kennedy care nu voia sa vina cu noi!"

In vremea aceasta, doctorul Fergusson se ocupa cu examinarea amanuntita a aerostatului; care nu parea sa fi suferit prea mult din cauza furtunii ; taftaua si gutaperca rezistasera admirabil. Luand inaltimea solului si calculand forta de ascensiune a balonului, vazu cu satisfactie ca hidrogenul era in aceeasi cantitate; invelisul pastrase impermeabilitatea absoluta.

Calatorii parasisera Zanzibarul de numai cinci zile. Carnea uscata nu fusese inca atinsa ; proviziile de biscuiti si de carne conservata erau in cantitate suficienta pentru o calatorie lunga, asa ca numai rezerva de apa trebuia reinnoita. tevile si serpentinele pareau sa fie in perfecta stare ; multumita articulatiilor de cauciuc, se adaptasera tuturor oscilatiilor aerostatului.

Dupa ce termina acest examen, doctorul incepu sa puna ordine in insemnarile sale. Facu si o schita foarte izbutita a tinutului inconjurator, cu preria care se intindea cat vedeai cu ochii, cu padurea de camaldori si cu balonul nemiscat deasupra trupului monstruosului elefant.

Peste doua ore, Kennedy se intoarse cu o legatura de potarnichi grase si o ciozvarta de oryx, un soi de caprior salbatic, apartinand celei mai sprintene spete de antilopa. Joe se grabi sa pregateasca suplimentul ospatului lor.

- Masa e servita ! striga el in curand, cu tonul cel mai imbietor.

Cei trei calatori se asezara pe pajistea verde. Gasira ca picioarele si trompa de elefant erau gustoase. Baura, apoi fumara. Si havanele delicioase isi raspandira pentru prima oara parfumul peste fermecatorul tinut.

Kennedy manca, bea si fuma cat patru. Se imbatase : ii propuse prietenului sau, doctorul, in mod serios, sa se stabileasca in padurea aceasta, sa construiasca in ea o cabana din frunzis si sa intemeieze dinastia Robinsonilor africani.

Tinutul parea atat de linistit, atat de pustiu, incat doctorul hotari sa petreaca noaptea pe pamant. Joe facu un cerc de foc, baricada indispensabila impotriva animalelor salbatice. Hienele, cangurii, sacalii, atrasi de mirosul carnii de elefant, dadeau tarcoale prin imprejurimi. Kennedy fu obligat sa-si descarce de cateva ori carabina asupra unor musafiri prea cutezatori. Noaptea insa se scurse fara nici un incident suparator.

 



Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44


Aceasta pagina a fost accesata de 1123 ori.
{literal} {/literal}