Cinci saptamani in balon - Capitolul 3

Cinci saptamani in balon - Capitolul 3

de Jules Verne




Capitolul 3

Prietenul doctorului. inceputul acestei prietenii. Dick Kennedy la Londra. O propunere neasteptata si nelinistitoare. Proverb putin incurajator. Cateva cuvinte despre martirii din Africa. Avantajele unui aerostat. Taina doctorului Fergusson




Doctorul Fergusson avea un prieten. Nu unul care se asemana cu el, un alter ego, caci nu poate exista prietenie intre doua fiinte prea asemanatoare una cu alta.

Dar daca aveau calitati, aptitudini, temperamente deosebite, Dick Kennedy si Samuel Fergusson aveau in schimb aceleasi sentimente unul pentru altul, ceea ce nu-i stingherea deloc - ba dimpotriva ! Dick Kennedy era un scotian in toata puterea cuvantului:
deschis hotarat si incapatanat. Locuia in orasul Leith, aproape de Edinburgh o adevarata periferie a Batranei afumate. Se ocupa uneori si cu pescuitul, dar pretutindeni si intotdeauna ramanea un vanator pasionat, ceea ce nu era deloc surprinzator la un fiu al Caledoniei, care colindase muntii din Highlands. Avea faima unui minunat tintas cu carabina ; despica gloantele, ochind taisul unui cutit infipt in tinta in doua jumatati atat de egale, incat, cantarindu-le apoi, nu putea gasi o diferenta prea mare intre ele.

Fizionomia lui Kennedy o reamintea pe aceea a lui Halbert Glendinning, asa cum o zugraveste Walter Scott in Manastirea, inaltimea sa depasea sase picioare engleze. Plin de gratie si usurinta in miscari, parea totusi inzestrat cu o putere de urias. Avea
un obraz ars de soare, ochii vii si negri, o indrazneala fireasca si era foarte hotarat. in sfarsit, in toata fiinta sa era ceva bun si zdravan, care-i dadea acel vino-ncoa, specific scotianului.

Cei doi prieteni se cunoscusera in India, pe vremea cand apartinusera amandoi aceluiasi regiment. in timp ce Dick vana tigri si elefanti, Samuel aduna plante si insecte ; fiecare era indemanatic in felul lui. Multe plante rare cazusera in mana doctorului, plante care pentru a fi culese cereau tot atata osteneala cat pentru a obtine o pereche de colti de fildes. intre ei se nascuse o prietenie de neclintit, imprejurarile ii desparteau cateodata, dar afectiunea ii lega totdeauna.



De la intoarcerea lor in Anglia, fusesera deseori despartiti din cauza expeditiilor indepartate ale doctorului, dar, la inapoiere, acesta se ducea regulat sa stea cateva saptamani cu prietenul sau, scotianul.

Dick evoca trecutul ; Samuel pregatea viitorul. Unul privea inainte, celalalt inapoi, lucru care dovedeste spiritul nelinistit al lui Fergusson si calmul desavarsit al lui Kennedy.

De la calatoria pe care o facuse in Tibet trecusera doi ani, in care timp doctorul nu mai pomenise nimic de vreo noua explorare. Dick presupunea ca instinctul de calator si gustul pentru aventuri al prietenului sau se potolisera - si era incantat. Caci, gandea el, daca nu se astampara, va sfarsi rau intr-o zi sau alta. Oricat ai fi de obisnuit cu tot felul de oameni, calatoriile printre antropofagi si animale salbatice sunt totdeauna primejdioase. Kennedy il indemna deci pe Samuel sa se potoleasca, deoarece facuse destul
pentru stiinta si prea destul pentru cata recunostinta pot sa arate oamenii.



La toate acestea, doctorul se multumea sa nu raspunda nimic; ramanea ganditor, adancit in calcule secrete ; noptile si le petrecea facand socoteli, ba chiar experiente cu niste, obiecte ciudate, despre care nimeni nu putea pricepe ce infatiseaza. Se simtea ca o idee mare ii framanta mintea.

Ce-l preocupa oare ? se intreba Kennedy, dupa ce prietenul sau il parasise in luna ianuarie, pentru a se intoarce la Londra.

Raspunsul il afla intr-o buna zi, citind un articol al ziarului Daily Telegraph.

- Doamne Dumnezeule ! striga el. Nebunul! Smintitul! Sa strabata Africa in balon! Asta mai lipsea! Iata dar ce punea la cale de doi ani incoace! Inlocuiti semnele de exclamatie cu lovituri de pumni in cap - aplicate cu nadejde si veti avea o idee despre indeletnicirea la care se dedase bunul Dick, in timp ce vorbea astfel.

Cand femeia sa de incredere, batrana Elspeth, vru sa insinueze ca ar putea fi o pacaleala, el ii raspunse :

-As ! Ce, nu-mi cunosc eu omul ? Nu seamana asta cu o isprava de-a lui ? Auzi, sa calatoresti prin aer ! Iata-l acum gelos si pe vulturi ! Nu, cu siguranta ca asa ceva nu se va intampla ! Am sa-l impiedic ! Hei, daca l-am lasa in voia lui, ar fi in stare sa plece intr-o buna zi si in luna !

Chiar in aceeasi seara, Kennedy, ingrijorat si scos-din fire, lua trenul din gara General Railway, iar a doua zi sosi la Londra.
O trasura il lasa peste trei sferturi de ora in fata casutei doctorului din Soho Squarc, Greck Street. Noul venit strabatu peronul si se anunta prin cinci lovituri puternice in usa. ii deschise chiar Fergusson.

- Dick ? glasui el, fara prea mare surprindere.

- Chiar eu ! raspunse repede Kennedy.

- Dar cum, scumpul meu Dick, tu la Londra, in timpul vanatorii de iarna?! 

- Da, eu la Londra.

- Si ce treaba ai aici ? Sa impiedic o nebunie fara seaman.

- O nebunie ? intreba doctorul.

- Este adevarat ce scrie in ziarul asta ? intreba, la randul sau, Kennedy intinzandu-i exemplarul din Daily Telegraph.

- Oh, de asta vorbesti ? Ziarele sunt foarte indiscrete. Dar stai jos, scumpul meu Dick.

- N-am sa stau jos. Ai intr-adevar de gand sa intreprinzi calatoria asta ?

- Chiar asa ; pregatirile merg bine, si eu...

- Unde sunt pregatirile astea ale tale, sa le fac bucati ? Unde sunt, ca sa le sfaram ?

Vrednicul scotian se infuriase de-a binelea.




- Linisteste-te, dragul meu Dick ! relua doctorul. Iti inteleg enervarea. Esti suparat pe mine pentru ca nu ti-am destainuit nimic in legatura cu noile meie proiecte.

- El numeste asta proiecte noi!

- Am fost foarte ocupat, continua Samuel, fara sa ia in seama intreruperea. Am avut mult de lucru ! Dar fii linistit, n-as fi plecat fara sa-ti scriu...

- Ei, stii ca ma faci sa rad ?...

- Pentru ca am intentia sa te iau cu mine.

Scotianul facu o saritura, pe care n-ar fi dispretuit-o nici chiar o capra salbatica.

- Aha, spuse el, asadar vrei sa ne inchida pe amandoi la
spitalul Bedlam!

- M-am bazat pe sprijinul tau, dragul meu Dick, si te-am ales pe tine, refuzand pe multi altii.

Kennedy, din ce in ce mai uimit, incremenise.

- Daca ai sa ma asculti zece minute, urma linistit doctorul, ai sa-mi multumesti.

- Vorbesti serios ?

- Foarte serios !

- Si daca nu vreau sa te-nsotesc ?

- Ai sa vrei !

- Dar, in sfarsit, daca totusi nu vreau ?

- Voi pleca singur.

- Sa ne asezam jos, spuse vanatorul, si sa vorbim fara patima. Deoarece nu glumesti, merita osteneala sa stam de vorba.

- Daca nu vezi vreo piedica, dragul meu Dick, sa dejunam si in acelasi timp sa vorbim.

Prietenii se asezara unul in fata celuilalt, dinaintea unei masute, pe care se aflau o multime de tartine si un ceainic enorm.

- Dragul meu Samuel, spuse vanatorul, proiectul tau este nesabuit; nu pare nici serios, nici cu putinta de infaptuit.

- Asta vorn vedea numai dupa ce-l vom incerca.

- Pai tocmai asta nu trebuie : sa faci incercarea.

- De ce, ma rog?

- Dar primejdiile, dar piedicile de tot felul ?

- Piedicile, raspunse serios Fergusson, sunt facute pentru a fi invinse, cat despre primejdii, cine se poate lauda ca le ocoleste ? in viata totul e primejdie ; cine stie, poate ca e foarte primejdios sa te asezi la masa sau sa-ti pui palaria pe cap! Dealtfel, e bine sa socotesti ca ceea ce trebuie sa si se intample s-a si intamplat si sa vezi in
viitor prezentul, caci viitorul nu-i decat un prezent ceva mai indepartat.

- Asta-i ! exclama Kennedy ridicand din umeri. Ai ramas acelasi fatalist.

Acelasi, dar in intelesul bun al cuvantului. Sa nu ne preocupam deci de ce ne rezerva soarta si sa nu uitam inteleptul nostru proverb englezesc : Omul nascut sa fie spanzurat n-o sa se inece niciodata. Nu se putea obiecta nimic acestui rationament, ceea ce nu-l
opri totusi pe Kennedy sa reia o serie de argumente usor de inchipuit, dar prea lungi pentru a fi redate aici. Dar, in sfarsit, spuse el dupa o ora de discutii, daca vrei
neaparat sa strabati Africa, daca aceasta este necesar pentru fericirea ta, de ce n-o faci pe caile obisnuite ?

- De ce ? raspunse doctorul, insufletindu-se. Pentru ca toate incercarile de pana acum au dat gres. Pentru ca de la Mungo-Park, asasinat pe Niger, pana la Vogel, disparut in Wadai', de la Oudney, mort la Marmur, si Clapperton, mort la Sackatu, pana la francezul
Maizan, taiat in bucati, de la maiorul Laing, ucis de tuaregi, pana la Roscher din Hamburg, masacrat la inceputul anului 1860 - pe lista martirilor africani au fost inscrise numeroase victime ! Pentru ca nu e cu putinta sa lupti impotriva elementelor naturii, a foamei, a secetei, a frigurilor, impotriva animalelor salbatice si uneori chiar impotriva populatiilor bastinase. Cand o anumita actiune nu poate fi facuta intr-un fel, trebuie intreprinsa in altul ! in sfarsit, pentru ca acolo unde nu poti trece de-a dreptul, trebuie sa treci pe de laturi sau pe deasupra !

- Usor de spus !

- Ei bine, relua doctorul cu foarte mult sange rece, de ce as avea sa ma tem ? Ai sa recunosti ca mi-am luat toate masurile in asa fel, incat sa nu fiu ingrijorat de putinta unei prabusiri a balonului meu. Daca totusi voi fi inselat, ma voi pomeni pe pamant si
atunci ma voi afla in conditiunile obisnuite ale tuturor exploratorilor dinaintea mea. Dar balonul meu nu ma va dezamagi; nici nu trebuie sa ne gandim la asa ceva.

- Ba, dimpotriva, trebuie sa ne gandim si la asta !

- Ba nu, dragul meu Dick ! Am de gand sa nu ma despart de el; pana ce nu voi ajunge pe coasta apuseana a Africii. Cu balonul asta totul e cu putinta. Fara el, ma pasc primejdiile si obstacolele obisnuite unei asemenea expeditii ; cu el, insa, n-am sa ma
tem nici de caldura, nici de puhoaiele de apa, nici de furtuni, nici de simun, nici de climatul nesanatos, nici de animalele salbatice, nici de oameni ! Daca mi-e prea cald, urc, daca mi-e frig, cobor; depasesc muntii, trec pe deasupra prapastiilor, a fluviilor, stapanesc furtunile, trec peste torente, ca o pasare ! Merg fara sa obosesc, ma opresc, fara sa am nevoie de odihna ! Plutesc deasupra unor cetati noi. Zbor cu iuteala uraganului, cand la inaltimi ametitoare, cand la o suta de picioare de la pamant, si harta africana se desfasoara dinaintea ochilor mei pe marele atlas al lumii !

Bunul Kennedy incepea sa se simta emotionat; spectacolul evocat il ametea. Se uita la Samuel cu admiratie si cu teama. Se si simtea leganat in spatiu.

- Stai ! spuse el. Stai putin, dragul meu Samuel ! Ai gasit mijlocul cu ajutorul caruia sa poti conduce balonul ?

- Catusi de putin. Asta-i o utopie.

- Atunci vei merge...

- Unde ma va duce Providenta ! Totusi e sigur ca de la rasarit la apus.

- Si cum asta ?

- Pentru ca ma voi folosi de vanturile alizee, a caror directie este constanta.

- Ah, intr-adevar ! spuse Kennedy ganditor. Vanturile alizee... da, bineinteles... la nevoie se poate... e ceva.




- Ceva ? Nu, bunul meu prieten, asta e totul ! Guvernul englez mi-a pus la dispozitie un vapor; de asemenea, am stabilit ca trei-patru vase de navigatie sa supravegheze coasta occidentala in timpul cand se presupune ca voi sosi... Peste trei luni, cel mai tarziu, voi fi la Zanzibar, unde voi umfla balonul si de acolo ne vom avanta...

- Adica si eu ? ! exclama Dick.

- Mai ai vreo obiectie de facut? Vorbeste, prietene Kennedy!

- O obiectie ? As avea o mie, dar, pana una, alta, spune-mi, te rog, numai atat : daca ai de gand sa cercetezi tinutul, daca nadajduiesti ca ai sa te poti urca si cobori dupa vointa, n-ai sa poti face treaba aceasta fara sa pierzi hidrogenul din balon ; pana acum
nu s-a gasit alt procedeu si tocmai asta a impiedicat totdeauna lungile peregrinari prin atmosfera.

- Dragul meu Dick, nu-ti voi spune decat un singur lucru: nu voi pierde nici un atom de hidrogen, nici macar o molecula.

- Si vei cobori cand vei dori ?

- Voi cobori cand voi dori.

- in ce fel ?

- Asta-i secretul meu, prietene Dick. Ai incredere in mine, iar deviza mea sa fie si a ta : Excelsior.

- Sa fie Excelsior ! raspunse vanatorul, care nu stia o boaba latineste.

Dar era inca foarte hotarat sa se opuna prin toate mijloacele posibile plecarii prietenului sau. Asa incat se purta ca si cum s-ar fi invoit si se multumi sa-l observe. Cat despre Samuel, pleca de indata sa supravegheze pregatirile de calatorie.



Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44


Aceasta pagina a fost accesata de 1784 ori.
{literal} {/literal}