Cinci saptamani in balon - Capitolul 22

de Jules Verne

Fergusson proiecta spre diferite puncte din spatiu puternica sa fasie de lumina si o opri pe un loc de unde se auzeau strigate de groaza. Cei doi tovarasi ai sai aruncara intracolo o privire iscoditoare.

Boababul, deasupra caruia Victoria se mentinea aproape nemiscata, se inalta in mijlocul unui luminis; intre campurile de susan si de trestie de zahar erau vreo cincizeci de colibe joase si conice, in jurul carora furnica un trib numeros.

La o suta de picioare dedesubtul balonului se ridica un stalp la piciorul caruia zacea o faptura omeneasca, un barbat tanar, de cel mult treizeci de ani, cu parul lung, pe jumatate gol, slab, insangerat, cu capul cazut in piept ca un Crist pe cruce.

- Un misionar ! Un preot! striga Joe.

- Biet nenorocit ! spuse Dick.

- Il vom salva, prietene, il vom salva.

Multimea negrilor fu cuprinsa de o spaima usor de inteles, zarind balonul asemanator unei comete enorme, cu o coada orbitor de luminoasa. La strigatele lor, prizonierul isi inalta privirea. Ochii ii stralucira insufletiti de nadejde si, fara sa inteleaga prea bine ce
se petrece cu el, isi intinse mainile catre salvatorii neasteptati.

- Traieste ! Traieste ! striga Fergusson. Il vom salva. Sunteti gata, prieteni?

- Suntem gata, Samuel!

- Joe, stinge arzatorul!

Ordinul doctorului fii indeplinit.

O adiere abia simtita impingea incet aerostatul spre locul unde se afla prizonierul. In acelasi timp, prin contractarea gazului, balonul cobora usor.

Vreo zece minute continua sa pluteasca in mijlocul razelor luminoase. Fergusson proiecta asupra multimii manunchiul lor stralucitor, care alerga pe sol aruncand ici-colo pete vii de lumina. Tribul, stapanit de o frica de nedescris, disparu treptat in colibe, astfel ca in jurul stalpului nu mai ramase nimeni. Doctorul avea deci dreptate sa se bazeze pe aparitia fantastica a Victoriei, care proiecta raze de soare in intunericul de nepatruns.



Nacela se apropia de pamant. in timpul acesta, cativa negri mai indrazneti revenira totusi, strigand salbatic. Kennedy isi si pregatise pusca, dar doctorul ii interzise sa traga. Nemaiavand puterea sa se tina in picioare, preotul ramase in genunchi. Nu era nici macar legat de stalp, deoarece, data fiind slabiciunea sa, legaturile ar fi fost de prisos. Cand nacela se apropie de pamant, vanatorul il apuca de mijloc si-l trase inauntru, chiar in clipa in care Joe arunca, brusc, doua sute de livre de balast. Doctorul se astepta ca balonul sa urce cu o mare repeziciune, dar, impotriva asteptarilor sale, dupa ce se inalta trei, patru picioare, ramase nemiscat.

- Ce ne tine ? striga el ingrozit.

Cativa salbatici se apropiau scotand strigate infricosatoare.

- Oh ! facu Joe, aplecandu-se in afara. Un negru s-a agatat de fundul nacelei !

- Dick ! Dick ! striga doctorul, bidonul cu apa !

Dick intelese intentia prietenului si, ridicand unul dintre bidoanele cu apa care cantarea mai mult de o suta de livre, il arunca peste bord. Victoria, usurata deodata, tacu o saritura de trei sute de picioare in aer in mijlocul urletelor tribului, care vazu cum era rapit prizonierul.

- Ura ! strigara cei doi tovarasi ai doctorului.

Deodata balonul facu un nou salt si urca cu mai bine de o mie de picioare.

- Ce-i asta ? intreba Dick, care fu cat pe ce sa-si piarda echilibrul.

- Nimic, puslamaua si-a dat drumul, spuse Fergusson, si Joe, aplecandu-se, putu sa-l zareasca pe salbatic, cu mainile intinse, rasucindu-se in aer si zdrobindu-se de pamant.

Doctorul indeparta atunci capetele firelor electrice si intunericul se lasa din nou.

Era ora unu dupa miezul noptii.

Francezul, lesinat, deschise in sfarsit ochii.

- Sunteti salvat ! ii spuse doctorul.

- Salvat ! raspunse el in englezeste, cu un suras trist. Salvat de la o moarte cruda! Fratilor, va multumesc, dar zilele mele sunt numarate, chiar orele, caci nu mai am mult de trait.

Si misionarul, sfarsit, cazu din nou in somnolenta.

- E pe moarte ! striga Dick.

- Nu ! Nu ! raspunse Fergusson, aplecandu-se deasupra lui. Dar este foarte slabit. Sa-l culcam sub cort !

Il intinsera incetisor pe patura si se uitara cu mila la acest biet trup istovit, acoperit de cicatrice si de rani inca sangerande, in care fierul si focul lasasera urme dureroase. Doctorul rupse o batista si facu o compresa pe care o intinse peste rani, dupa ce le spala mai intai. Ii dadu aceste ingrijiri foarte atent si cu indemanare, ca un adevarat medic.

Apoi, luand din farmacia sa un intaritor, turna cateva picaturi pe buzele preotului. Acesta isi misca slab buzele tremurande si abia avu puterea sa murmure :

- Multumesc, multumesc !

Doctorul intelese ca pacientul lui avea nevoie de odihna totala.

Lasa perdelele cortului si se intoarse la conducerea balonului. Tinand seama de greutatea noului sau oaspete, aruncase din nacela o suta optzeci de livre de balast, asa ca balonul se mentinea fara ajutorul arzatorului. La primele raze ale soarelui, un curent de aer il impinse incetisor spre vest-nord-vest.




Fergusson il privi cateva clipe pe preotul care atipise.

- De-am putea sa-l tinem in viata pe acest tovaras de drum, trimis de intamplare ! spuse vanatorul. Ai vreo speranta?

- Da, Dick, cu ingrijiri, in aerul curat...

- Cat a suferit omul asta! spuse Joe cu emotie in glas. E mai indraznet ca noi daca a venit singur in mijlocul acestor triburi.

- Fara indoiala, raspunse vanatorul.

Cat tinu ziua, doctorul nu intrerupse somnul bolnavului, un somn adanc, intrerupt de vaiete, care-l ingrijorau pe Fergusson.

Spre seara, Victoria ramase nemiscata in bezna. Ramase tot astfel si in cursul noptii. in timp ce Kennedy si Joe faceau pe rand de straja la capataiul bolnavului, Fergusson veghea pentru siguranta tuturor.

A doua zi de dimineata, Victoria se deplasase foarte putin spre apus. Ziua se anunta limpede si frumoasa. Bolnavul putu sa cheme pe noii sai prieteni cu o voce mai intarita. Ridicara perdelele cortului si el respira fericit aerul proaspat al diminetii.

- Cum va simtiti ? il intreba Fergusson.

- Se pare ca mai bine, raspunse el. Dar pe voi, prietenii mei, nu v-am vazut decat in vis. Abia de pot sa-mi dau seama ce s-a petrecut. Spuneti-mi cine sunteti, ca sa va pot pomeni in rugaciunile mele.

- Suntem calatori englezi, raspunse Samuel; incercam sa traversam Africa in balon si, in timpul calatoriei, am avut fericirea sa va salvam.

- Stiinta isi are eroii ei! spuse misionarul.

- Sunteti misionar ? intreba doctorul.

- Sunt un preot al misiunii Lazariste. Era cat pe-aci sa fiu sacrificat !... Dar dumneavoastra veniti din Europa. Vorbiti-mi de Europa, de Franta. Nu am primit stiri de acolo de cinci ani.

Samuel Fergusson, raspunzand dorintei lui, ii vorbi mult despre Franta. Apoi ii pregati cateva cesti de ceai, pe care bolnavul le bau cu placere, capatand astfel putere sa se ridice putin si, vazandu-se purtat prin seninul cerului, incepu sa surada.

- Sunteti niste calatori curajosi, spuse el, de aceea veti reusi in incercarea voastra indrazneata. Voi va veti revedea parintii, prietenii, patria...

Tanarul preot era atat de slabit, incat trebuira sa-l culce din nou. Ramase catva timp ca fara viata. Fergusson nu-si putu stapani emotia. Simtea cum se stinge viata unui om. Aveau sa-l piarda oare atat de repede ? Trebui sa sacrifice cea mai mare parte din provizia de apa pentru a-i racori tamplele infierbantate. Il ingriji cu duiosie si indemanare. Bolnavul renastea putin cate putin in bratele sale.

- Vorbiti limba dumneavoastra materna, ii spuse el; o inteleg si va va obosi mai putin.

Misionarul era un tanar din satul Aradon, din Bretania. Din cea mai frageda varsta se simtise atras de cariera preoteasca. Vru sa adauge acestei vieti si primejdia si intra in
randurile preotilor din misiune, al carei fondator a fost sfantul Vincent de Paul. La varsta de douazeci de ani, isi parasise tara pentru a pleca pe pamantul neospitalier al Africii. Si de acolo, pas cu pas, trecand peste toate obstacolele, infruntand lipsurile, inaintase pana in mijlocul triburilor care locuiau in regiunile afluentilor Nilului superior. Apoi cazuse prizonier la unul din cele mai salbatice triburi din Nyambarra. Dupa ce tribul, imprastiat printr-una din luptele atat de obisnuite in aceste locuri, il lasase in parasire, el, in loc sa se intoarca din drum, isi continuase pelerinajul. Zilele cele mai linistite, pe care le petrecuse atunci fusesera acelea in care era considerat nebun. Se familiarizase cu dialectele regiunii. in sfarsit, inca doi ani strabatuse regiunile salbatice si de aproape un an se stabilise in mijlocul tribului Nyam-Nyam, cunoscut sub numele de Barafri. Inainte cu cateva zile, seful tribului murise, iar el fusese invinuit
de sfarsitul lui neasteptat si bastinasii hotarasera sa-l jertfeasca; chinul dura de 40 de ore ; azi la amiaza trebuia sa moara, asa cum banuise doctorul. Cand auzise focuri de arma, isi iesise din fire si incepuse sa strige : Ajutor! Ajutor!, iar cand o voce necunoscuta ii strigase cuvinte de imbarbatare, crezuse ca viseaza.




- Nu-mi pare rau ca mor, adauga el.

- Nu-ti pierde curajul, ii raspunse doctorul. Suntem langa dumneata, te vom salva de la moarte asa cum te-am salvat de la supliciu.

- Nu cer atata, spuse preotul resemnat. Binecuvantat fie Domnul care mi-a dat inainte de moarte bucuria de a strange maini prietene si de a auzi limba tarii mele.

Puterile misionarului slabira din nou. Astfel, ziua se scurse intre speranta si ingrijorare. Kennedy era foarte miscat, iar Joe isi sterge lacrimile pe ascuns.

Victoria inainta incet.

Catre seara, Joe semnala spre vest o lumina imensa. La latitudini mai ridicate, ar fi fost luata drept aurora boreala; cerul parea in flacari. Doctorul examina fenomenul.

- Nu poate fi decat un vulcan in eruptie! spuse el.

- Dar vantul ne duce intr-acolo! raspunse Kennedy.

- Bine, vom trece deasupra lui, la o inaltime care ne va pune in afara de orice pericol.
 
Dupa trei ore, Victoria se gasea in mijlocul muntilor. Pozitia sa exacta era 24°15' longitudine si 4°42' latitudine.

In fata aerostatului, un crater aprins revarsa torente de lava topita si zvarlea bucati de stanca la o mare inaltime; fluvii de foc lichid cadeau in cascade orbitoare.

Era un spectacol maret, dar primejdios, caci vantul, cu o putere constanta, purta balonul spre atmosfera incendiata. Obstacolul care nu putea fi ocolit, trebuia invins ; flacara arzatorului fu marita la maximum si Victoria ajunse la sase mii de picioare, lasand intre
ea si vulcan un spatiu mai mare de trei sute de stanjeni.

Preotul putu sa priveasca de la inaltime craterul din care izbucneau cu vuiet mii de manunchiuri luminoase.

- Ce frumusete ! exclama el.

Revarsarea de lava arzatoare acoperea coasta muntelui cu un adevarat covor de flacari. Jumatatea inferioara a balonului stralucea in noapte; o caldura dogoritoare urca pana la nacela. Doctorul Fergusson se grabi sa se indeparteze de locul primejdios.

Pe la ora zece seara, muntele nu se mai vedea decat ca un punct rosu la orizont. Victoria isi urma linistita calatoria, la o inaltime mai mica.

 

 



Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44


Aceasta pagina a fost accesata de 2088 ori.