Cinci saptamani in balon - Capitolul 16

de Jules Verne

- Uite ce inseamna sa te dai drept fiul Lunii fara invoirea ei! spuse Joe. Satelitul asta era cat p-aci sa ne joace o festa ! Domnule doctor, nu cumva prin leacul dumneavoastra
i-ati stricat reputatia ?

- La drept vorbind, intreba Kennedy, cine-i acest sultan din Kazeh ?

- Un betiv inrait, pe jumatate mort, si al carui sfarsit nu va insemna o pierdere prea mare, raspunse doctorul. Dar morala pe care trebuie s-o tragem de aci e ca onorurile sunt trecatoare si ca nu trebuie sa tii prea mult la ele.

- Cu atat mai rau ! replica Joe. imi statea bine sa fiu adorat! sa fac pe zeul dupa inchipuirea mea ! Dar ce sa-i faci ? S-a aratat luna si inca foarte rosie, ceea ce dovedeste desigur ca era suparata.

In vreme ce Joe examina astrul noptii dintr-un punct de vedere cu totul nou, nori grosi, sinistri si apasatori, se ingramadisera spre nord. La trei sute de picioare inaltime sufla un vant destul de puternic, care impingea Victoria spre nord-est. Deasupra balonului,
bolta albastra se mentinea senina, dar se simtea ca atmosfera este incarcata.

Pe la opt seara, calatorii se gaseau la 32°40' longitudine, si 4° 17' latitudine. Sub influenta furtunii care se apropia, curentii atmosferici ii duceau cu o viteza de treizeci si cinci de mile pe ora. Sub ei se desfasurau cu iuteala campiile usor unduite si roditoare
din Mfouto.

Privelistea era minunata si cei trei calatori o admirau incantati.

- Suntem in plina tara a Lunii, spuse doctorul Fergusson. Cu siguranta ca tinutul poarta acest nume, dat inca din antichitate, din cauza ca luna a fost adorata aci, in toate timpurile. Este, intr-adevar, un tinut minunat si cu greu s-ar putea intalni o vegetatie mai frumoasa.

- N-ar fi tocmai firesc daca am gasi-o in jurul Londrei, raspunse Joe, dar ar fi tare placut! De ce oare lucruri atat de frumoase se gasesc tocmai in tarile acestea inapoiate ?

- Dar cine poate sti, replica doctorul, daca tinutul acesta nu va fi intr-o buna zi civilizat ?

- Crezi asa ceva ? intreba Kennedy.



- Fara indoiala, dragul meu Dick. Priveste mersul evenimentelor, studiaza migrarile succesive ale popoarelor si vei ajunge la aceeasi concluzie ca si mine. tinutul acesta deasupra caruia zburam, mai rodnic, mai bogat, mai plin de viata ca altele, va deveni candva un regat de seama, unde vor avea loc descoperiri mai uimitoare inca decat aburul si electricitatea.

- Ah, domnule, as vrea sa vad asa ceva !

- Te-ai nascut prea devreme, baiete !

- Cred, zise Kennedy, ca epoca in care industria va absorbi totul va fi extrem de plicticoasa. Tot inventand masini, oamenii vor sfarsi prin a fi distrusi de ele. Mi-am imaginat intotdeauna ca ziua de apoi va sosi atunci cand vreun cazan enorm, supraincalzit la 3000 de atmosfere, va face Pamantul sa sara in aer.

- Adaug, spuse Joe, ca americanii nu sunt cei mai prosti manuitori ai masinilor.

- Ai dreptate, raspunse doctorul, sunt mari mesteri. Dar sa nu ne lasam tarati in astfel de discutii, sa ne multumim sa admiram tinutul acesta al Lunii, daca ne e dat sa-l vedem.

Soarele, strecurandu-si ultimele raze sub ingramadirea de nori, impodobea cu aureola lui cele mai mici ridicaturi ale solului; arborii uriasi, ierburile arborescente, muschii de pe jos, fiecare isi avea partea sa din aceasta revarsare de lumina. Pe terenul usor ondulat rasareau ici si colo mici coline conice. Nici un munte la orizont. Tufisurile de nepatruns, jungle spinoase desparteau luminisurile, unde se vedeau sate numeroase ; aliori uriasi le inconjurau cu fortificatii naturale, amestecandu-se cu ramurile in forma de corali ale copacilor.

In curand, Malagazari, unul din raurile principale, care alimenteaza lacul Tanganica, incepu sa serpuiasca pe sub tufisurile de verdeata. in albia sa se varsau numeroase rauri si rausoare, formate de torentele care iau nastere in perioadele de revarsare a apelor, sau
de helesteiele adancite in straturile argiloase ale solului. Pentru observatorii de la inaltime, totul parea o retea de cascade, aruncata pe intreaga suprafata de apus a tarii.

Animale cu cocoase mari pasteau in poienele bogate, abia vazandu-se dintre ierburile inalte. Padurile ofereau privirii minunate soiuri de arbori, ca niste buchete enorme, in care se refugiau Ici, leoparzi, hiene, tigri, ca sa scape de ultimele raze fierbinti ale soarelui. Uneori, un elefant facea sa se miste varfurile copacilor, si se auzea trosnetul cracilor care cedau sub coltii lui de fildes.

- Strasnic tinut de vanatoare ! striga Kennedy entuziasmat. Un glont aruncat la intamplare, in plina padure, ar intalni oricand un vanat vrednic de el ! N-am putea sa incercam putin?

- Absolut deloc, dragul meu Dick, se apropie noaptea, o noapte amenintatoare, insotita de furtuna. Or, furtunile sunt cumplite prin tinuturile astea, unde pamantul se aseamana cu o imensa butelie electrica.

- Aveti dreptate, domnule, spuse Joe. Caldura e inabusitoare, iar vantul s-a linistit cu totul; se simte ca se pregateste ceva.

- Atmosfera este supraincarcata cu electricitate, raspunse doctorul. Orice fiinta vie este sensibila la aceasta stare a cerului, care precede lupta elementelor naturii, si marturisesc ca nu am fost niciodata impresionat cum sunt acum.

- Ei bine, intreba vanatorul, n-ar fi cazul sa coboram?

- Dimpotriva, Dick, as prefera sa urc. Ma tem sa nu fiu tarat prea departe de drumul meu, din cauza incrucisarii curentilor atmosferici.

- Asadar, vrei sa parasesti directia pe care am urmat-o ?

- Daca imi va fi cu putinta, raspunse Fergusson, ma voi indrepta mai curand spre nord, cam cu 7° sau 8°. Voi incerca sa urc spre latitudinile unde se presupun a fi izvoarele Nilului; poate ca vom zari oarecare urme ale expeditiei capitanului Speke, sau poate chiar caravana domnului de Ueuglin. Daca sunt exacte calculele mele, ne gasim la 32°40' longitudine si as vrea sa trec peste Ecuator.

- Ia uite ! striga Kennedy, intrerupandu-si prietenul. Ia uita-te la hipopotamii aceia care ies din helesteie, ca niste mase de carne sangeranda, si la crocodilii care aspira cu zgomot aerul!

- Sc inabusa ! glasui Joc. Ah, ce minunat calatorim noi si nici nu ne pasa de jivinele care foiesc acolo jos. Domnule Samuel ! Domnule Kennedy ! Ia uitati-va la sirurile de animale care merg in randuri dese ! Sunt cu siguranta vreo doua sute ; sunt lupi, nu-i asa ?

- Nu, Joe, sunt caini salbatici ; o rasa renumita, care nu se teme sa atace chiar leii. Pentru un calator intalnirea cu ei e ingrozitoare. Este sfasiat pe loc.

- Bine ! Atunci nu Joc va fi acela care-si va lua sarcina sa le puna botnita. Si apoi, daca asa le e felul, nu prea trebuie sa fim suparati pe ei.

Sub influenta furtunii apropiate, tacerea cuprinse vazduhul, incetul cu incetul. Aerul dens nu mai putea transmite sunetele. Atmosfera parea vatuita si, asemenea unei sali captusite cu tapiterie, tsi pierdea orice sonoritate. Pasarea-aligator, cocorii, gastele rosii si albastre se ascundeau in frunzisul copacilor inalti. Natura intreaga prevestea un apropiat cataclism.

La ora noua seara, Victoria ramase nemiscata deasupra Msene-ului, regiune cu nenumarate sate, ce abia se distingeau in umbra; cateodata, rasfrangerea unei raze, ratacita pe apa posomorata, arata ca pe acolo erau santuri la distante egale si, in spatele unui ultim
luminis, puteai zari forma nemiscata si intunecata a palmierilor, tamarinilor, sicomorilor si a aliorilor uriasi.

- Ma inabus ! spuse scotianul, tragand cu putere, din adancul plamanilor, aerul rarefiat. Nu ne mai miscam; n-ar fi mai bine sa coboram ?

- Dar furtuna ? intreba doctorul, destul de nelinistit.

- Daca ti-e teama ca vei fi luat de vant, mi se pare ca nu e nimic de facut.

- Poate ca furtuna nu va izbucni in noaptea asta, glasui Joe. Norii sunt foarte sus.

- Tocmai acesta-i motivul care ma face sa nu urc deasupra lor. Ar trebui sa urcam la o inaltime prea mare, sa pierdem pamantul din vedere si sa nu stim toata noaptea daca si incotro inaintam.

- Hotaraste-te, dragul meu Samuel ! Cat mai grabnic !

- E suparator faptul ca a incetat vantul, relua Joe. Ne-ar fi indepartat de furtuna.

- E intr-adevar regretabil, prieteni, caci norii sunt un pericol pentru noi, deoarece dau nastere la curenti opusi, care ne pot prinde in vartejurile lor. Si apoi, fulgerele ne pot incendia. Pe de alta parte, daca am arunca ancora, agatandu-ne de un copac, puterea vijeliei ne-ar putea azvarli la pamant.

- Atunci ce sa facem ?

- Trebuie sa mentinem Victoria intr-o zona mijlocie, intre primejdiile pamantului si cele ale cerului. Avem apa pentru incalzitor in cantitate suficienta, iar cele doua sute de livre de lest sunt neatinse. La nevoie, ma voi servi de ele.

- Vom veghea alaturi de tine, spuse vanatorul.

- Nu, prieteni, puneti la adapost proviziile si culcati-va. Va voi trezi la nevoie.

- Dar, domnule, n-ar fi bine sa va odihniti si dumneavoastra, atat timp cat nu ne ameninta inca nimic ?

- Nu, multumesc, baiete, prefer sa veghez. Balonul nu se misca si, daca nu se schimba nimic, maine dimineata ne vom gasi in acelasi loc.

- Buna seara, domnule !

- Noapte buna, daca este cu putinta !

Kennedy si Joe se lungira sub pleduri. Doctorul ramase singur sub cerul fara margini.

In vremea aceasta, bolta norilor cobora pe nesimtite si intunericul devenea tot mai adanc. Norii negri inconjurau globul terestru, ca si cand ar fi vrut sa-l sfarme.

Deodata, un fulger violent, taios, brazda noaptea; lumina lui inca nu pierise, cand adancimile cerului fura zguduite de un tunet infiorator.

- Sus ! striga Fergusson.

Cei doi tovarasi care dormisera, treziti de tunetul inspaimantator, ii asteptau ordinele.

- Coboram ? intreba Kennedy.

- Nu ! Balonul n-ar rezista. Sa urcam mai inainte ca norii sa se transforme in apa si sa se dezlantuie vantul.

Zicand acestea, deschise la maximum robinetul arzatorului.

Furtunile de la tropice se dezlantuie cu o repeziciune uimitoare. Un alt fulger izbucni in noapte si fu urmat imediat de alte douazeci. Cerul era brazdat de descarcari electrice, care paraiau sub picaturile de ploaie.

- Am intarziat, spuse doctorul. Acum trebuie sa strabatem o zona de foc, cu balonul nostru plin de gaz inflamabil.

- Sa coboram pe pamant! Pe pamant! repeta mereu Kennedy.




- Riscul de a fi trasniti ar fi aproape acelasi si s-ar adauga pericolul de a fi sfasiati intr-o clipa de ramurile vreunui arbore.

- Urcam, domnule Samuel.

- Mai repede, si mai repede!

In aceasta parte a Africii in timpul furtunilor ecuatoriale fulgera de multe ori, de cate treizeci, treizeci si cinci de ori pe minut. Cerul este cuprins de flacari si bubuiturile tunetului nu mai contenesc.

Vantul se dezlantui cu o violenta inspaimantatoare, in atmosfera aprinsa, framantand norii incandescenti. Parea ca suflul unui entilator imens atata valvataia. Doctorul Fergusson isi mentinea vasul de incalzire la temperatura maxima ; balonul se dilata si urca mereu. Kennedy, in genunchi, in centrul nacelei, tinea panzele cortului. Nacela se invartea in chip ametitor si calatorii indurau oscilatii ingrijoratoare. In invelisul aerostatului se ivira mari gauri prin care vantul batea furios, facand taftaua sa geama. Un fel de grindina, insotita de un zgomot tumultuos, brazda atmosfera si cadea rapaind asupra Victoriei.

Aerostatul urca, totusi, mai departe ; fulgerele descriau tangente arzatoare in jurul balonului. Victoria se gasea in mijlocul focului.

- Sa fim pregatiti pentru orice intamplare, spuse Fergusson, chiar si pentru incendiu.
S-ar putea sa ne prabusim pe neasteptate.

Vocea lui abia ajungea la urechile tovarasilor sai, dar ei ii puteau vedea chipul, care ramanea linistit in mijlocul fulgerelor; doctorul privea calm fenomenele de fosforescenta ce dadeau nastere la egrete luminoase falfaind pe plasa aerostatului.

Balonul se invartea, se rasucea, dar continua sa urce. Dupa un sfert de ora depasise zona de furtuna; emanatiile electrice se desfasurau acum sub el, asemenea unei cununi mari de focuri de artificii atarnate de nacela.

Era unul din cele mai frumoase spectacole pe care natura le poate oferi omului. Jos, furtuna. Sus, cerul instelat, linistit, mut, nepasator, cu luna care isi proiecta razele blande deasupra norilor dezlantuiti. Doctorul Fergusson consulta barometrul; ii arata o inaltime de douasprezece mii de picioare. Era ora unsprezece noaptea.

- Slava cerului, suntem in afara oricarui pericol ! spuse el. Ne putem mentine la aceasta inaltime.

- A fost inspaimantator, glasui Kennedy.

- Nu-i nimic, replica Joe. intamplarea asta aduce putina variatie in calatorie si nu-mi pare rau ca am vazut furtuna de la o inaltime ceva mai mare decat de obicei. Un spectacol minunat!




Cinci saptamani in balon - Capitolul 1
Cinci saptamani in balon - Capitolul 2
Cinci saptamani in balon - Capitolul 3
Cinci saptamani in balon - Capitolul 4
Cinci saptamani in balon - Capitolul 5
Cinci saptamani in balon - Capitolul 6
Cinci saptamani in balon - Capitolul 7
Cinci saptamani in balon - Capitolul 8
Cinci saptamani in balon - Capitolul 9
Cinci saptamani in balon - Capitolul 10
Cinci saptamani in balon - Capitolul 11
Cinci saptamani in balon - Capitolul 12
Cinci saptamani in balon - Capitolul 13
Cinci saptamani in balon - Capitolul 14
Cinci saptamani in balon - Capitolul 15
Cinci saptamani in balon - Capitolul 16
Cinci saptamani in balon - Capitolul 17
Cinci saptamani in balon - Capitolul 18
Cinci saptamani in balon - Capitolul 19
Cinci saptamani in balon - Capitolul 20
Cinci saptamani in balon - Capitolul 21
Cinci saptamani in balon - Capitolul 22
Cinci saptamani in balon - Capitolul 23
Cinci saptamani in balon - Capitolul 24
Cinci saptamani in balon - Capitolul 25
Cinci saptamani in balon - Capitolul 26
Cinci saptamani in balon - Capitolul 27
Cinci saptamani in balon - Capitolul 28
Cinci saptamani in balon - Capitolul 29
Cinci saptamani in balon - Capitolul 30
Cinci saptamani in balon - Capitolul 31
Cinci saptamani in balon - Capitolul 32
Cinci saptamani in balon - Capitolul 33
Cinci saptamani in balon - Capitolul 34
Cinci saptamani in balon - Capitolul 35
Cinci saptamani in balon - Capitolul 36
Cinci saptamani in balon - Capitolul 37
Cinci saptamani in balon - Capitolul 38
Cinci saptamani in balon - Capitolul 39
Cinci saptamani in balon - Capitolul 40
Cinci saptamani in balon - Capitolul 41
Cinci saptamani in balon - Capitolul 42
Cinci saptamani in balon - Capitolul 43
Cinci saptamani in balon - Capitolul 44


Aceasta pagina a fost accesata de 2195 ori.