20.000 de leghe sub mari - Capitolul 46

20.000 de leghe sub mari - Capitolul 46

de Jules Verne




Capitolul 46



ULTIMELE CUVINTE ALE CAPITANULUI NEMO


 

 

 

Obloanele se inchisera acoperind aceasta priveliste inspaimintatoare, dar salonul
ramase cufundat in intuneric. Peste tot, inauntrul lui Nautilus, domnea bezna si tacerea.
Pluteam la o suta de picioare adincime, cu o viteza ametitoare. Ne indepartam de locurile acelea pline de jale. Incotro? Spre nord sau spre sud?-incotro fugeau oamenii acestia, dupa groaznica lor razbunare? Ma intorsesem in camera mea, unde Ned si Conseil ma asteptau tacuti. Simteam o groaza de neinvins pentru capitanul Nemo. Oricit ar fi suferit el din pricina oamenilor, n-avea dreptul sa se razbune astfel; iar pe mine ma facuse, daca nu partas, eel putin martor al razbunarii sale! Era prea mult!
Pe la unsprezece se aprinse lumina electrica. Am trecut in salon. Era pustiu.
Cercetai instrumentele. Nautilus gonea spre nord cu o viteza de douazeci si cinci de mile pe ora, cind deasupra valurilor, cind la treizeci de picioare sub apa. Harta imi arata ca strabatusem Marea Minecii si ne indreptam spre nord cu o viteza nemaipomenita.
Abia puteam zari tisnind de linga noi rechini cu botul lung, rechini-ciocan, ciini de mare care traiesc in apele acestea, vulturi uriasi de mare, cai de mare asemanatori calului de la jocul de sah, tipari care se agitau ca rachetele unui foe de artificii, armate de crabi care tisneau oblic in apa incrucisindu-si clestii sub carapace, in sfirsit turme de marsuini care se luau la intrecere cu Nautilus. Dar nu era momentul potrivit sa-i studiez si sa-i clasez. In ziua aceea am mai parcurs doua sute de leghe din Atlantic. Odata cu venirea serii, marea ramase invaluita in umbra, pina ce rasari luna.
M-am reintors in camera mea. N-am putut dormi. Ma chinuiau visuri groaznice.
Privelistea scufundarii cuirasatului imi staruia mereu in minte.

 

Cine ar putea spune pina unde ne-a dus de atunci Nautilus prin ceturile
Atlanticului de Nord? Gonea mereu cu aceeasi viteza ametitoare. Trecuse pe la
Spitzberg, pe linga Noua Zemlie? Strabatuse mari nestiute, Marea Alba, Marea Kara,
Golful Obi, arhipelagul Liarov si tarmurile necunoscute ale coastei asiatice? N-as putea spune. Nu stiu nici cit timp a tinut drumul acela. Ceasurile fusesera oprite pe bord. Mi se parea ca ziua si noaptea nu mai urmeaza una dupa alta cu regularitate, asa cum se intimpla in tinuturile polare. Ma simteam tirit intr-o lume ciudata, parca iesita din inchipuirile bolnavicioase ale lui Edgar Poe. In fiecare clipa ma asteptam sa vad, asa cum vazuse vestitul Gordon Pym, "...acel chip omenesc acoperit de valuri, mai urias decit al oricarui alt locuitor de pe pamint, culcat peste cascada care opreste intrarea la pol!"
Socotesc - desi poate ma insel - ca goana aceasta a lui Nautilus a tinut
cincisprezece sau douazeci de zile, si nu stiu cit ar mai fi durat inca daca nu s-ar fi intimplat nenorocirea care i-a pus capat. Din ziua razbunarii sale nu l-am mai vazut pe capitanul Nemo si nici pe ajutorul sau. Si oamenii echipajului parca disparusera fara urme. Nautilus calatorea pe sub apa aproape tot timpul. Cind iesea la suprafata ca sa-si improspateze aerul, panoul se deschidea si se inchidea automat. Nici un punct nu mai era indicat pe harta. Nu mai stiam unde ne aflam.
Canadianul, care isi pierduse orice nadejde si ajunsese la capatul rabdarii, nu se
mai arata nici el. Conseil nu putea scoate o vorba de la el si se temea ca nu cumva Ned, iesindu-si din minti, sa se sinucida; de aceea il supraveghea clipa de clipa cu un devotament nemarginit. E lesne de inteles ca in asemenea imprejurari situatia era de neindurat. Intr-o dimineata - n-as putea spune a carei zile - cazusem intr-un fel de amorteala nesanatoasa si obositoare. Cind m-am trezit, l-am vazut pe Ned Land aplecindu-se spre mine si spunindu-mi cu voce scazuta:
- O sa fugim! M-am ridicat in capul oaselor.
- O sa fugim? Cind? il intrebai eu.
- La noapte. Pe bord se pare ca nu mai este nici o paza. Veti fi gata?
- Da. Unde ne aflam?
- In preajma unui tarm pe care l-am zarit azi-dimineata prin ceata, la douazeci de
mile spre est.
- Ce tarm e acela?
- Nu stiu, dar, oricare ar fi, ne vom adaposti acolo.
- Da, Ned! Fugim la noapte, chiar de-ar fi sa ne inghita marea.
- Marea e agitata, vintul puternic, dar douazeci de mile in luntrea lui Nautilus nu ma sperie. Am dus in ea, fara sa stie nimeni niscaiva merinde si apa de baut.
- Voi merge cu tine.
- Dealtfel, daca sint prins, am sa ma apar chiar de-ar fi sa mor.
- Vom muri impreuna, prietene Land.
Eram pe deplin hotarit. Canadianul pleca. M-am dus pe punte, unde abia m-am
putut tine pe picioare din pricina valurilor puternice. Cerul arata ca va fi furtuna, dar trebuia sa fugim, fiindca undeva, prin ceturile dese, se afla un tarm. Nu trebuia sa pierdem nici o zi, nici o ora.

 

M-am intors in salon, temindu-ma si dorind totodata sa-l intilnesc pe capitanul
Nemo, voind si nevoind sa dau ochii cu el. Ce i-as fi spus? Puteam sa-i ascund groaza pe care mi-o insufla? Nu! Mai bine sa nu-l intilnesc! Mai bine sa-l uit! si totusi...
Ce lunga a fost ziua aceea, cea din urma pe care o petreceam pe bordul lui Nautilus!
Am ramas singur. Ned Land si Conseil ma ocoleau, temindu-se sa nu ne dam de gol. Pe la sase am mincat, cu toate ca nu-mi era foame. M-am silit sa maninc ca sa-mi pastrez puterile. La sase si jumatate Ned intra in camera si-mi spuse:
- Nu ne vom mai vedea pina la plecare. Pe la zece, luna inca nu va fi pe cer, asa ca plecam pe intuneric. Veniti la luntre. Conseil si cu mine va asteptam acolo.
Canadianul iesi inainte de a-i fi putut raspunde.
Voiam sa aflu directia lui Nautilus. M-am dus in salon. Inaintam spre nord-nord-est cu o iuteala inspaimintatoare, la cincizeci de metri adincime.
Aruncai o ultima privire minunatiilor naturii, comorilor artistice ingramadite in
muzeu, colectiei aceleia fara seaman, sortita sa piara intr-o zi in fundul marilor, impreuna cu eel care o adunase. Voiam sa-mi mtiparesc in minte o imagine vie si de neuitat. Am ramas astfel o ora, scaldat de undele plafonului luminos, uitindu-ma la bogatiile care straluceau in vitrine. Apoi m-am intors in camera mea.
Acolo m-am imbracat cu haine groase de mare si mi-am adunat cu grija
insemnarile, ca sa le iau cu mine. Desigur ca tulburarea m-ar fi tradat fata de capitan.
Oare ce facea el in clipa aceea? Am ascultat la usa camerei lui. Se auzea un zgomot de pasi. Capitanul era acolo. Nu se culcase inca. La orice miscare mi se parea ca are sa apara, ca sa ma intrebe de ce vreau sa fug. Simteam cum ma cuprinde spaima, pe care nelinistea mi-o marea si mai mult. Starea aceasta devenise atit de cumplita, incit ma intrebam daca n-ar fi mai bine sa intru in camera capitanului si sa-i infrunt privirea, ca sa ma potolesc odata..
Era un gind nebunesc. Din fericire m-am stapinit si m-am dus sa ma intind pe pat,
ca sa ma linistesc. Nervii mi se calmara putin, dar creierul imi lucra cu infrigurare si revazui in minte tot rastimpul petrecut pe bordul lui Nautilus, toate intimplarile fericite sau nefericite care se perindasera de cind cazusem in mare de pe Abraham Lincoln, vinatorile sub apa, strimtoarea Torres, salbaticii din Papuasia, impotmolirea, cimitirul de margean, Suezul, insula Santorin, cufundatorul din Creta, Golful Vigo, Atlantida, banchiza, Polul Sud, inchisoarea dintre ghetari, lupta cu caracatitele, furtuna de pe Golf-Stream, Rdzbundtorul si groaznica scena a scufundarii cuirasatului, impreuna cu echipajul sau!... Toate intimplarile acestea imi trecura pe dinaintea ochilor, ca pinzele ce se schimba intr-un decor de teatru. Apoi, capitanul Nemo imi aparu ca un urias in mijlocul amintirilor acestora ciudate. Chipul sau mi se limpezi tot mai mult in minte si
crescu, luind proportii supraomenesti. Nu mai era semenul meu, ci omul apelor, geniul marilor.
Se facu ora noua si jumatate. Imi tineam fruntea in palme, simtind-o gata sa-mi
plesneasca. Inchisesem ochii. Voiam sa nu mai gindesc. Inca o jumatate de ceas de
asteptare! In clipa aceea am auzit acordurile nedeslusite ale orgei; era o armonie trista, un cintec nelamurit, ca plinsetele unui suflet care vrea sa-si fringa legaturile pamintesti.
Ascultam cu toata fiinta mea, tinindu-mi rasuflarea, cufundat ca si capitanul Nemo in extazul muzical care-l ducea dincolo de hotarele lumii acesteia.
Deodata, un gind ma ingrozi. Capitanul Nemo iesise din camera. Era acum in salon,
pe unde trebuia sa trec ca sa fug. Il voi intilni acolo, pentru cea din urma oara. Are sa ma vada, poate imi va vorbi, chiar! Ma putea nimici cu un gest, ma putea incatusa pe bord cu un singur cuvint! Peste putin avea sa fie ora zece. Venise clipa sa ies si sa-mi intilnesc tovarasii.

 

Trebuia sa ma hotarasc, chiar daca mi-ar fi stat in fata capitanul Nemo. Deschisei
usa cu multa grija; totusi mi se paru ca balamalele fac un zgomot ingrozitor. Poate ca zgomotul nu exista decit in inchipuirea mea!
Am inaintat tiptil de-a lungul coridoarelor intunecate, oprindu-ma la fiecare pas ca sa-mi potolesc bataile inimii.
Ajuns la usa salonului, am deschis-o incet. Incaperea era cufundata intr-o bezna
adinca. Acordurile orgei rasunau potolit. Capitanul Nemo era acolo. Nu ma vedea. Cred ca nici pe lumina nu m-ar fi vazut, atit era de cufundat in muzica. M-am tint pe covor, ferindu-ma sa fac cel mai mic zgomot care m-ar fi putut da de gol. Mi-au trebuit cinci minute pina sa ajung la usa din fund, care dadea spre biblioteca.
Ma pregateam s-o deschid, cind un oftat al capitanului ma tintui locului. Am inteles ca se ridica de la orga. L-am si zarit chiar, fiindca din biblioteca se strecurau citeva raze de lumina. El venea spre mine cu bratele incrucisate, tacut, mai mult lunecind ca o naluca decit mergind. Ofta intruna. L-am auzit murmurind citeva cuvinte, ultimele care mi-au mai ajuns la ureche:

"Dumnezeule atotputernic! Destul! Destul!"

Era oare marturia remuscarii care isi tacea drum in constiinta omului acestuia?
Innebunit, ma repezii in biblioteca. Urcind scara centrala si trecind prin coridorul de sus, am ajuns la luntre. Am patruns prin deschizatura prin care trecusera si tovarasii mei.
- Sa plecam! Sa plecam! le strigai.
- Indata! imi raspunse canadianul.
Locul de trecere facut in tabla invelisului lui Nautilus fu inchis si insurubat cu o cheie franceza pe care o adusese Ned Land. Deschizatura luntrii fu de asemenea inchisa si canadianul incepu sa desfaca suruburile care o mai tineau fixata de Nautilus. Deodata se auzi un zgomot inauntrul submarinului. Rasunau glasuri, intrebari, raspunsuri... Ce se intimplase? Bagasera oare de seama ca fugim? Am simtit cum Ned Land imi strecoara in mina un pumnal.
- Da, soptii eu, vom muri vitejeste!
Canadianul se oprise din lucru. Dar un cuvint, spus de zeci de ori, un cuvint
groaznic, ma facu sa inteleg framintarea care cuprinsese bordul lui Nautilus. Nici vorba nu era despre fuga noastra!
"Maelstrom! Maelstrom! " striga echipajul.
Maelstromul! Am fi putut auzi oare un nume mai infricosator intr-o situatie mai
ingrozitoare? Ne gaseam deci prin meleagurile primejdioase ale coastei norvegiene ?
Nautilus fusese prins in uriasul virtej, tocmai in clipa in care desprindeam luntrea.
Se stie ca in timpul fluxului, apele cuprinse intre insulele Feroe si Loffoden se
arunca cu o furie salbatica. Iuresul apelor da nastere unui virtej, din care n-a scapat inca niciodata vreun vas. Din toate punctele orizontului navalesc valuri
inspaimintatoare. Ele formeaza virtejul acesta, numit pe drept cuvint "buricul
oceanului", a carui putere de atractie se intinde pina la o departare de cincisprezece kilometri. Spre fundul virtejului sint trase nu numai navele, ci si balenele si ursii albi din regiunile boreale.
Acolo, fara voie, sau poate cu voia capitanului sau, intrase Nautilus, descriind o
spirala a carei raza se micsora din ce in ce. Odata cu el era tirita cu iuteala ametitoare si luntrea inca insurubata de invelisul vasului. Simteam cum ma cuprinde ameteala bolnavicioasa pe care o ai atunci cind te invirtesti in loc vreme indelungata. Ne zbateam in prada spaimei, a groazei nemarginite, cu nervii zdrobiti, scaldati in sudorile reci ale mortii! Ce zgomot in jurul nostru! Ce urlete, pe care ecoul le repeta la departari de mile! Cu ce bubuituri de tunete se spargeau apele izbindu-se in stincile ascutite de pe fund, unde se sfarma si lucrurile cele mai tari, unde trunchiurile de lemn se rod si isi fac o "blana", cum spun norvegienii!
Ce grozavie! Eram azvirliti fara mila de colo- colo. Nautilus se zvircolea ca o fiinta omeneasca. Muschii lui de otel trosneau. Uneori se ridica - si noi ne ridicam odata cu el!
- Trebuie sa ne tinem bine si sa prindem la loc piulitele..Daca raminem agatati de Nautilus, mai putem scapa!... striga Ned.
Dar n-a apucat sa-si termine vorba, cind se auzi o trosnitura. Piulitele se desprinsera si luntrea, smulsa din locul ei, fu aruncata ca o piatra de prastie drept in mijlocul virtejului.
Ma izbii cu capul de un pervaz de fier si sub lovitura aceasta groaznica imi pierdui cunostinta.

 



20.000 de leghe sub mari - Capitolul 1
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 2
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 3
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 4
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 5
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 6
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 7
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 8
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 9
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 10
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 11
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 12
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 13
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 14
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 15
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 16
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 17
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 18
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 19
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 20
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 21
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 22
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 23
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 24
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 25
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 26
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 27
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 28
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 29
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 30
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 31
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 32
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 33
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 34
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 35
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 36
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 37
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 38
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 39
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 40
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 41
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 42
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 43
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 44
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 45
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 46
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 47


Aceasta pagina a fost accesata de 1040 ori.
{literal} {/literal}