20.000 de leghe sub mari - Capitolul 15

20.000 de leghe sub mari - Capitolul 15

de Jules Verne



Capitolul 15

O INVITATIE SCRISA


 

 

 

M-am trezit a doua zi, 9 noiembrie, dupa un somn de douasprezece ore. Conseil
veni ca de obicei sa intrebe "cum a dormit domnul" si daca am nevoie de ceva. II lasase pe Canadian sa doarma, ca pe unul care toata viata lui n-ar fi avut altceva de facut. Il ascultam pe Conseil cum indruga vrute si nevrute, si abia daca ii raspundeam cu cite o vorba. Ma gindeam la capitanul Nemo; nu venise sa ne vada in ajun si nadajduiam sa-l intilnesc astazi. In citeva clipe mi-am imbracat hainele de byssus; materialul din care erau facute ii dadu lui Conseil destula bataie de cap. I-am spus ca e o tesatura din fibrele lucioase si matasoase pe care le lipeste pe stinci un soi de moluste ce traiesc in mare numar pe tarmurile Mediteranei. Din fibrele acestea, care sint foarte moi si calduroase, se teseau pe vremuri stofe, ciorapi, manusi. Echipajul de pe Nautilus putea deci sa se imbrace dupa plac, fara ajutorul bumbacului, al oilor sau al viermilor de
matase de pe pamint.
Dupa ce m-am imbracat, m-am dus in salon. Acolo nu era nimeni.
M-am afundat in studiul comorilor de scoici aflate din belsug in vitrine. Am
frunzarit de asemenea ierbarele pline de cele mai rare plante marine, care, cu toate ca erau uscate, isi pastrasera minunatele lor culori. Imi petrecui astfel intreaga zi, fara sa-l intilnesc pe capitanul Nemo. Obloanele salonului nu s-au deschis nici ele, poate pentru ca sa nu ne plictisim prea repede de frumusetile pe care le-am putea vedea.
Nautilus inainta mereu spre est-nord-est, cu o viteza de douasprezece mile, la o
adincime intre cincizeci si sase si saizeci de metri.
A doua zi, l0 noiembrie, am stat din nou singuri. N-am zarit nici un om din echipaj.
Ned si Conseil isi petrecura intreaga zi cu mine. Lipsa de neinteles a capitanului ii mira si pe ei. Se imbolnavise, oare, omul acela neobisnuit? Sau voia sa-si schimbe planurile in privinta noastra?
Dupa parerea lui Conseil, ne bucuram de o libertate deplina si aveam o hrana
aleasa. Gazda noastra nu-si calca cuvintul. Nu aveam de ce ne plinge, si, de altfel, chiar ciudatenia sortii noastre ne despagubea cu peripetii atit de strasnice, incit nu aveam inca nici un drept sa-l invinuim pe capitan. In ziua aceea am inceput sa scriu jurnalul intimplarilor prin care treceam, ceea ce mi-a dat posibilitatea sa povestesc totul cu cea mai mare exactitate si, amanunt curios, il scriam pe o hirtie fabricata din zostera marina. In zorii zilei de 11 noiembrie, aerul proaspat care se raspindise in vas ma facu sa inteleg ca ne-am ridicat din nou la suprafata apei pentru reimprospatarea proviziilor de oxigen. Ma indreptai catre scara principals, de unde urcai pe punte.
Era ora sase. Cerul se acoperise de picla, apele cenusii, dar linistite, abia daca se clatinau ici, colo. Il voi intilni oare pe capitanul Nemo? Nu l- am zarit decit pe cirmaci, inchis in cabina sa de sticla. Asezat pe bulbucatura facuta de invelisul luntrii, am respirat cu nesat aerul proaspat si sarat. Incetul cu incetul, picla se topi sub razele soarelui, care se revarsau dinspre rasarit. In lumina lor, marea paru ca se aprinde, ca o dira de pulbere. Norii, imprastiati pe cer, prinsera sa se coloreze in tonuri minunate. Privind "limbile de pisica", nourasii aceia albi si incretiti, mi-am dat seama ca va bate vintul pina
seara.
Dar ce putea sa insemne vintul pentru Nautilus, caruia nu-i pasa nici de furtuni!

 

Admiram deci rasaritul soarelui, atit de vesel si de inviorator, cind auzii pasii cuiva care se urea pe punte.
Ma pregateam sa-l salut pe capitanul Nemo, dar nu era el, ci secundul sau, pe care-l mai vazusem cu prilejul primei vizite a capitanului. Acesta inainta fara sa para cit de cit ca ma vede, dupa care, potrivindu-si la ochi o luneta puternica, scruta cu cea mai mare atentie orizontul. Cind isi termina cercetarea, se apropie de panou si rosti o fraza pe care o redau intocmai. O tin minte, fiindca am mai auzit-o apoi de nenumarate ori, rostita in aceleasi imprejurari. Iat-o:
Nautron respoc lorni virch.
N-am priceput niciodata ce voiau sa spuna cuvintele acestea.
Secundul cobori. Pentru ca imi inchipuiam ca Nautilus isi va reincepe calatoria pe
sub ape, am coborit si eu, mergind apoi de-a lungul coridoarelor spre camera mea.
Asa se scursera cinci zile. Ma urcam in fiecare dimineata pe punte unde auzeam
aceeasi fraza, rostita de acelasi om. Pe capitanul Nemo nu-l intilnii insa.
Credeam ca n-am sa-l mai revad, cind, in dimineata de l6 noiembrie, intrind
impreuna cu Ned si Conseil in camera mea, am gasit pe masa o scrisoare.
Am deschis-o nerabdator. Literele putin ascutite si amintind oarecum scrierea
gotica aratau firea cinstita a celui care le scrisese.
Am citit urmatoarele:

Domnului profesor Aronnax,
de pe bordul lui Nautilus

16 noiembrie l867.

 

Capitanul Nemo invita, pe domnul profesor Aronnax la o vinatoare, care va avea loc
miine dimineata in pddurile sale din insula Crespo. Sperdm ca nimic nu-l va impiedica pe domnul Aronnax sa ia parte, impreuna cu tovardsii sai, la aceasta vinatoare la care este asteptat cu multa placere.

Comandantul vasului Nautilus

 

Capitanul NEMO

 
- O vinatoare! se mira Ned.
- Si inca in padurile sale din insula Crespo! adauga Conseil.
- Deci individul binevoieste sa puna piciorul si pe pamint? relua Ned Land.
- Asa se pare, spusei eu, recitind scrisoarea.
- Bine, trebuie sa primim, mormai canadianul. Dupa ce punem piciorul pe pamint,
vom vedea noi ce e de facut. Dealtfel, mi-ar prinde bine sa maninc niste vinat proaspat.
Fara sa caut a intelege cum se putea impaca ura aratata de capitanul Nemo pentru
continente si insule cu invitatia sa la o vinatoare in padure, ma multumii sa spun:
- Sa vedem mai intii ce-i cu insula Crespo.
Cautind pe harta, am gasit insula intre 3240' latitudine nordica si l67 longitudine vestica. Fisia aceasta de pamint, care pe vechile harti spaniole purta numele de Roca de la Plata, adica "Insula de argint", a fost cercetata in anul l80l de capitanul Crespo. Ne departasem, asadar, cu o mie opt sute de mile de punctul nostru de plecare, iar directia putin schimbata a lui Nautilus ne ducea spre sud-est.
Am aratat tovarasilor mei pe harta insulita aceea, pierduta in mijlocul Pacificului de Nord.
- Daca uneori capitanul Nemo merge pe pamint, le-am spus, eel putin are grija sa-
si aleaga insulele cele mai pustii.
Ned Land clatina din cap fara sa raspunda, apoi pleca impreuna cu Conseil. Dupa
ce stewardul, linistit si mut, imi servi masa, m-am culcat cu gindul la ce avea sa mai urmeze.
Cind m-am trezit a doua zi, l7 noiembrie, am simtit ca Nautilus sta nemiscat. M-am
imbracat in graba si am intrat in salonul eel mare.
Capitanul Nemo ma astepta acolo. Cind m-a vazut, m-a intimpinat salutindu-ma,
dupa care m-a intrebat daca vrem sa-l insotim.
Pentru ca n-a pomenit nici un cuvint despre cele opt zile in care lipsise, nu i-am
spus nici eu nimic, raspunzindu-i doar ca eram gata sa-l urmez impreuna cu tovarasii mei.
- As dori insa, adaugai, sa va pun o intrebare.
- Va ascult, domnule Aronnax, si, daca pot, am sa va raspund.
- Cum se face ca dumneavoastra, care ati rupt orice relatii cu pamintul, aveti
paduri in insula Crespo?
- Padurile mele, domnule profesor, nu cer soarelui nici lumina, nici caldura. Nici
leii, nici tigrii, nici panterele si nici alt fel de patrupede nu le strabat. Numai eu le cunosc existenta. Ele nu cresc decit pentru mine. Nu sint paduri pamintesti, ci paduri submarine.

 

- Paduri submarine?! il intrebai eu, mirat.
- Da, domnule profesor.
- Si acolo vreti sa ma duceti ?
- Intocmai.
- Pe jos?
- Da, si chiar fara sa ne udam macar picioarele.
- Si vom vina ?
- Desigur.
- Cu arma in mina?
- Da, cu arma in mina
L-am privit pe capitanul Nemo cu un aer nu prea magulitor pentru el.
"Pesemne ca e cam nebun, imi spuneam eu. A avut o criza care a tinut opt zile si
care mai tine inca. Pacat! imi placea mai mult atunci cind era ciudat decit acum cind e nebun. "
Gindul acesta mi se citea limpede pe fata, dar capitanul Nemo paru ca nu-l observa
si ma pofti sa-l urmez. Am pornit dupa el, cu aerul unui om care se asteapta la orice.
Intraram amindoi in sufragerie, unde ni se aduse masa.
- Domnule Aronnax, imi spuse capitanul, va rog sa luati masa cu mine. In timp ce
mincam, o sa putem sta de vorba. stiti, daca v-am fagaduit o plimbare prin padure, asta nu insemneaza ca o sa gasim si un restaurant acolo. Mincati bine acum, pentru ca pina la masa viitoare cine stie cit timp va mai trece.
Am mincat cu pofta. Ni s-au adus diferite mincaruri de peste, felii de holoturia,
zoofite foarte bine gatite cu alge, care le dadeau un gust deosebit, ca de pilda: porfiria laciniata si laurentia prima-fetida. Ca bautura am avut apa curata in care, urmind exemplul capitanului, am turnat citeva picaturi dintr-un lichior fermentat, extras, dupa metode folosite in Kamciatka, dintr-o alga cunoscuta sub numele de "rodomenia palmata".
La inceput, capitanul Nemo minca in tacere.
Apoi imi spuse:
- Domnule Aronnax, cind v-am invitat sa veniti ca sa vinati in padurile mele din Crespo, v-ati spus ca ma contrazic, iar cind v-am explicat ca e vorba de paduri submarine, m-ati socotit nebun. Vedeti, domnule profesor, nu trebuie niciodata sa judecati oamenii cu usurinta.
- Dar, credeti-ma...
- Va rog mai intii sa ma ascultati si veti vedea apoi daca trebuie sa ma invinuiti de nebunie sau de inconsecventa.
- Va ascult.
- Stiti tot atit de bine ca si mine ca omul poate trai sub apa, daca isi ia cu el o provizie de aer respirabil. In lucrarile submarine, muncitorul se imbraca intr-un costum impermeabil si isi acopera capul cu o casca de metal. Aerul il primeste de afara cu ajutorul pompelor si al regulatoarelor de scurgere.
- Mi-ati descris costumul scafandrilor, spusei eu.
- Intocmai, dar tin sa adaug ca in conditiile astea omul nu mai este liber. E legat de pompa care-i trimite aer printr-un tub de cauciuc, un adevarat lant care-l leaga de pamint. Daca si noi am fi la fel de legati de Nautilus, n-am putea merge prea departe.

 

- Si ca sa fim liberi?... II intrebai.
- Vom folosi aparatul Rouquayrol-Denayrouze, inventat de doi compatrioti de-ai
dumneavoastra, dar pe care eu l-am perfectionat. Cu el va veti misca destul de bine sub apa, fara ca organismul dumneavoastra sa aiba ceva de suferit. Aparatul e format dintr-un rezervor de metal gros, in care inmagazinez aer sub o presiune de cincizeci de atmosfere. Rezervorul se prinde pe spate, cu niste bretele, ca o ranita. Partea sa de deasupra formeaza un fel de cutie, in care aerul este mentinut printr-un mecanism de foale si nu poate sa iasa decit la presiunea obisnuita. Aparatul Rouquayrol are doua tuburi de cauciuc care, pornind de la cutie, se termina cu un fel de trompa ce acopera nasul si gura. Un tub serveste pentru introducerea aerului pe care il inspiri, celalalt - pentru iesirea aerului expirat, si limba le inchide cind pe unul, cind pe celalalt, dupa nevoie. Eu, insa, care infrunt in adincul marilor presiuni din cele mai mari, a trebuit sa-
mi bag capul, ca si scafandrii, intr-o casca de arama, de care sint legate cele doua tuburi.
- Inteleg, domnule capitan. Dar aerul pe care il luati cu dumneavoastra nu tine
mult si, de indata ce nu mai are cincisprezece la suta oxigen, devine irespirabil.
- Fara indoiala; dar, dupa cum v-am spus, pompele de pe Nautilus imi dau putinta
sa inmagazinez aerul la o presiune extrem de mare, asa ca rezervorul aparatului poate sa-mi dea aer respirabil timp de noua sau zece ore.
- Acum inteleg totul, ii raspunsei. As dori sa mai stiu doar cum va luminati
drumul in fundul oceanului.
- Cu aparatul Ruhmkorff, domnule Aronnax. Daca aparatul pentru respirat se
duce in spate, eel pentru luminat se poarta prins la Centura si e compus dintr-o pila Bunsen, pe care o pun in functiune nu cu bicromat de potasiu, ci cu sodiu, de care marea e plina. O bobina de inductie primeste electricitatea produsa si o indreapta spre o lanterna de o forma deosebita. In lanterna se gaseste o serpentina de sticla, care confine doar un reziduu de gaz carbonic. Cind pun aparatul in functiune, gazul acesta da o lumina albicioasa si neintrerupta. lata cum pot sa respir si sa vad in adincul apelor.
- Capitane Nemo, mi-ati dat niste raspunsuri atit de zdrobitoare, incit nu ma mai
indoiesc de nimic. Totusi, daca sint silit sa admit totul despre aparatele Rouquayrol si Ruhmkorff, nu prea stiu ce sa cred despre pusca cu care vreti sa ma inarmati.
- Dar nu-i o pusca cu pulbere, imi raspunse capitanul.
- Atunci e o pusca cu aer comprimat?
- Fara indoiala. Cum credeti ca as putea fabrica praf de pusca pe vas, fara
salpetru, fara sulf si fara carbune?
- De altfel, ca sa ochesti sub apa, care e de opt sute cincizeci si cinci de ori mai densa decit aerul, ar trebui sa invingi o rezistenta extraordinara.
- Asta n-ar fi un motiv. Exista arme perfectionate mai intii de Fulton, apoi de
englezii Philippe Coles si Burley, de francezul Furcy si de italianul Landi, prevazute cu un sistem de inchidere, care pot fi folosite si sub apa. Eu, insa, pentru ca nu am praf de pusca, l-am inlocuit cu aer comprimat la presiune inalta, pe care pompele lui Nautilus mi-l pot da din belsug.
- Dar aerul acesta nu tine cine stie cit.
- Ei si? Nu am rezervorul meu Rouquayrol, care poate sa mi-l inlocuiasca la
nevoie? Imi e de ajuns pentru asta un sistem de robinete. Dealtfel, domnule Aronnax, va veti convinge singur ca in timpul vinatorii submarine nu se face prea mare risipa nici de aer, nici de gloante.
- Totusi, cred ca in lumina aceea slaba si in mijlocul lichidului, care e cu mult mai dens decit aerul, gloantele nu pot merge prea departe si nu pot fi mortale.
- Dimpotriva, domnule profesor, cu arma asta toate loviturile sint mortale, iar
vinatul, oricit de usor ar fi atins, cade ca lovit de trasnet.
- Cum se poate ?
- Trebuie sa va spun ca arma nu trage cu gloante obisnuite, ci cu niste capsule
mici de sticla, inventate de chimistul austriac Leniebrock, si din care am pe bord o cantitate uriasa. Capsulele acestea de sticla, acoperite cu un invelis de otel si ingreuiate cu putin plumb, sint niste adevarate butelii de Leyda incarcate cu electricitate la foarte mare tensiune. Ele se descarca la cea mai mica atingere si animalul, oricit ar fi de puternic, cade mort. Trebuie sa adaug ca aceste capsule nu tree de calibrul patru si ca ar putea sa incapa zece dintr-o data in incarcatura unei pusti obisnuite.
- M-ati convins pe deplin, spusei eu, ridicindu-ma de la masa. Nu-mi ramine decit
sa-mi iau pusca si sa va urmez oriunde ati merge.
Capitanul ma conduse catre partea de dinapoi a vasului si, trecind prin dreptul
cabinei in care se gaseau Ned si Conseil, i-am chemat si pe ei.
Ne-am oprit intr-o camera aflata aproape de sala masinilor. Acolo urma sa ne
imbarcam pentru plimbare.



20.000 de leghe sub mari - Capitolul 1
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 2
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 3
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 4
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 5
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 6
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 7
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 8
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 9
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 10
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 11
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 12
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 13
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 14
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 15
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 16
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 17
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 18
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 19
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 20
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 21
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 22
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 23
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 24
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 25
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 26
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 27
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 28
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 29
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 30
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 31
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 32
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 33
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 34
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 35
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 36
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 37
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 38
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 39
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 40
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 41
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 42
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 43
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 44
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 45
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 46
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 47


Aceasta pagina a fost accesata de 1204 ori.
{literal} {/literal}