20.000 de leghe sub mari - Capitolul 45

20.000 de leghe sub mari - Capitolul 45

de Jules Verne




Capitolul 45


DEZASTRUL


 

 

Felul in care vorbise capitanul, privelistea neasteptata, povestea plina de patriotism a vasului scufundat, apoi tulburarea lui Nemo cind rostise numele Rdzbundtorului, al carui tile nu putea sa-mi scape, toate acestea mi s-au intiparit adinc in minte. L-am privit indelung pe capitanul Nemo. El statea cu miinile intinse spre mare, invaluind in priviri arzatoare ramasitele glorioase ale Rdzbundtorului. Poate ca niciodata n-aveam sa stiu cine era, de unde venea si incotro se ducea; vedeam insa din ce in ce mai mult omul desprinzindu-se de savant. Capitanul Nemo si cu tovarasii lui se inchisesera in Nautilus dintr-o ura groaznica sau sublima, pe care timpul n-o putea sterge.
Ura aceasta il mai impingea inca la razbunare? Aveam s-o aflu curind.
Nautilus urea pe nesimtite spre suprafata si forma nedeslusita a vasului scufundat
disparu incetul cu incetul. O leganare usoara imi arata ca plutim deasupra valurilor. In clipa aceea se auzi o bubuitura infundata. Ma uitai la capitan. Ramasese neclintit.
- Ce-a fost asta, domnule capitan? intrebai.
Nu-mi raspunse. L-am parasit si m-am urcat pe punte. Conseil si canadianul mi-o
luasera inainte.
- De unde a venit bubuitura? i-am intrebat.
Am privit inspre vasul pe care-1 zarisem. Se apropiase de Nautilus si se vedea ca-si mareste viteza. Doar sase mile ne mai desparteau.
- O bubuitura de tun, raspunse Ned Land.
- Ce vas e acesta, Ned ?
- Dupa toate semnele, as pune ramasag ca-i un vas de razboi. De-ar veni incoace
sa scufunde pe blestematul asta de Nautilus.

 

- Prietene Ned, raspunse Conseil, ce rau i-ar putea face lui Nautilus ? Crezi ca o
sa-l atace sub apa ? Crezi ca o sa poata trage cu tunul dupa el, in fundul oceanului?
- Spune-mi, Ned, am intrebat eu, poti recunoaste nationalitatea vasului?
Canadianul se incrunta si, mijindu-si ochii, scruta citva timp vasul, cu toata
puterea privirii sale.
- Nu, domnule, nu stiu carei natiuni apartine. Nu are nici un steag. Pot numai sa
va spun ca e un vas de razboi.
Un sfert de ora am tot cercetat vasul care se indrepta spre noi. Nu credeam ca ar
putea sa-l vada pe Nautilus de la asemenea departare. Si eram sigur ca oamenii de pe bord n-aveau de unde sa stie ca au de-a face cu un submarin. Curind, canadianul
recunoscu in vasul care se apropia de noi un cuirasat mare de lupta, cu pinten si cu doua punti. Din cele doua cosuri ale cuirasatului iesea un fum negru si des. Inainta repede. Daca Nemo l-ar fi lasat sa se apropie, am fi putut sa evadam.
- Domnule, imi spuse Ned Land, daca vasul ajunge la o mila de noi, ma arunc in
mare si va sfatuiesc sa faceti la fel.
Nu i-am raspuns si am privit mai departe cuirasatul care se marea vazind cu ochii.
Orice ar fi fost, englez, francez, american sau rus, era sigur ca ne-ar fi primit daca am fi putut ajunge pina la el.
- Domnul sa binevoiasca sa-si aduca aminte, spuse Conseil, ca eu am o oarecare
pricepere la inot si sa lase pe seama mea grija de a-l remorca pina la vas, daca este de aceeasi parere cu prietenul Ned.
Tocmai voiam sa-i raspund, cind, deodata, un fum alb tisna din partea din fata a cuirasatului. Apoi, dupa citeva clipe, apa tulburata de caderea unui corp greu stropi partea dindarat a lui Nautilus. Indata dupa aceea se auzi o detunatura.
- Cum? Trag in noi! strigai eu.
- Ce oameni cumsecade! sopti canadianul.
- Va sa zica nu ne iau drept naufragiati agatati de o epava!
- Daca nu-i cu suparare, au recunoscut narvalul si trag in el, spuse Conseil,
scuturindu-se de apa cu care il improscase o alta ghiulea.
- Doar au ochi sa vada ca sintem oameni! strigai eu.
- Poate tocmai de asta trag! spuse Ned Land, privindu-ma.
Dintr-o data am priceput. Fara indoiala ca acum se stia ce era cu pretinsul narval. Atunci cind canadianul lovise monstrul cu cangea, comandantul Farragut de pe Abraham Lincoln isi daduse seama ca are in fata o nava submarina, mai periculoasa decit un cetaceu supranatural. Da, asa trebuie sa fi fost, iar acum submarinul era urmarit prin toate marile!
Ar fi fost intr-adevar groaznic daca, dupa cum banuiam, capitanul Nemo il folosea
pe Nautilus ca sa se razbune. In noaptea in care fuseseram inchisi in celula, in mijlocul Oceanului Indian, oare nu atacase submarinul un vas? Marinarul inmormintat in cimitirul de margean era cumva victima loviturii date vreunei nave de catre Nautilus ?
Da, sigur ca asa trebuia sa fie. O parte din viata misterioasa a capitanului Nemo mi se dezvaluise. si chiar daca numele lui nu era cunoscut, natiunile ce se intovaraseau contra lui nu mai urmareau acum o fiinta himerica, ci un om care le jurase o ura neimpacata. Toate acestea mi se pareau acum limpezi. In loc sa intilnim prieteni pe vasul care se apropia, nu puteam gasi decit dusmani fara mila. In timpul acesta, ghiulelele plouau in jurul nostru. Unele, intilnind suprafata apei, ricosau in salturi mari si se pierdeau departe. Dar nici una nu-l atinse pe Nautilus.
Vasul cuirasat nu mai era decit la trei mile de noi. Cu tot bombardamentul puternic, capitanul Nemo nu se aratase pe punte. si totusi, daca vreo ghiulea ar fi lovit in plin invelisul lui Nautilus, submarinul ar fi fost pierdut.
Atunci canadianul imi spuse:
- Domnule, trebuie sa incercam totul ca sa iesim din incurcatura asta. Sa le facem semne. Mii de draci! Vor intelege ei ca sintem oameni cinstiti!
Ned isi scoase batista ca s-o filfiie in aer. Dar abia o desfacuse, cind, cu toata puterea lui de urias, il dobori o mina ca de fier. Canadianul se prabusi pe punte.
- Ticalosule, striga capitanul, vrei sa te infig in pintenul lui Nautilus inainte de a-l repezi impotriva vasului aceluia ?
Daca glasul capitanului Nemo era infricosator, infatisarea sa era si mai groaznica. Obrazul i se facuse ca varul. Pupilele i se micsorasera, parind ca scapara de minie. Nu mai vorbea, ci urla. Aplecat inainte, fringea in miini umerii canadianului. Apoi, lasindu-l si intorcindu-se spre vasul de lupta ale carui ghiulele plonjau in jurul nostru:
- A! Tu stii cine sint, nava a unei tari blestemate! striga el. N-am nevoie de steagul tau, ca sa te recunosc! Priveste! Am sa ti-l arat pe al meu!
Si capitanul Nemo desfasura pe partea de dinainte a puntii un steag negru, ca acela pe care-l infipsese la Polul Sud. In clipa aceea, o ghiulea, atingind invelisul lui Nautilus fara sa-l poata sparge, ricosa, trecind pe linga capitan si pierzindu-se in mare. Capitanul Nemo inalta din umeri, apoi, intorcindu-se spre mine, imi spuse cu o voce aspra:

 

- Coboriti in cabina impreuna cu tovarasii dumneavoastra!
- Domnule, strigai eu, aveti de gind sa atacati vasul?
- Da, am sa-l scufund.
- Nu, nu faceti una ca asta!
- Am s-o fac, imi raspunse nepasator capitanul Nemo. Nu va incumetati sa ma
judecati. Soarta va arata ceea ce nu trebuia sa vedeti. Sint atacat! Raspunsul meu o sa fie groaznic! Intrati inauntru!
- Ce vas e acesta?
- Nu stiti? Cu atit mai bine! Cel putin nationalitatea lui va ramine o taina pentru dumneavoastra. Vreo cincisprezece marinari de pe Nautilus se strinsesera in jurul capitanului si priveau cu ura neimpacata vasul care inainta spre noi. Pe toate chipurile se putea citi aceeasi dorinta de razbunare. Am coborit tocmai in clipa in care o alta ghiulea zgiria invelisul lui Nautilus si l-am auzit pe capitan strigind:
- Loveste, corabie smintita! imprastie-ti zadarnic ghiulelele! Nu vei scapa de
pintenul lui Nautilus; dar nu vei pieri aici! Nu vreau ca ramasitele tale sa se amestece cu ramasitele glorioase ale Razbunatorului!
Am intrat in camera mea. Capitanul si secundul ramasesera pe punte. Elicea fu
pusa in miscare. Nautilus se indeparta cu iuteala, iesind din bataia tunurilor de pe vas.
Dar cum urmarirea continua, capitanul Nemo se multumi sa pastreze distanta.
Pe la patru dupa-amiaza, nemaiputind sta locului din pricina nelinistii si
nerabdarii, m-am reintors la scara centrala. Capitanul se mai plimba inca acolo,
nelinistit. Privirea lui urmarea cuirasatul care venea in urma, la vreo cinci sau sase mile.
Nautilus ii dadea tircoale vasului ca o fiara salbatica, atragindu-l spre est si lasindu-se urmarit Dar nu ataca. Poate ca sovaia inca. As. fi vrut sa intervin pentru cea din urma oara.
Dar n-am apucat sa scot o vorba macar, si capitanul imi facu semn sa tac.
- Am dreptate si voi face dreptate! imi spuse el. Eu sint asupritul si iata
asupritorul. Datorita lui am pierdut tot ce mi-a fost mai drag, tot ce am iubit cu
inflacarare si am cinstit din adincul sufletului: patrie, sotie, copii, tatal si mama mea, toti au pierit! Ceea ce urasc este acolo! Nu-mi mai spuneti nimic!
Mi-am aruncat o ultima privire spre cuirasat, apoi m-am intors linga Ned si Conseil.
- Vom fugi! le-am spus.
- Bine, facu Ned. Ati aflat ce vas este?
- Nu, dar n-are importanta, fiindca va fi scufundat inainte de a se innopta.
Oricum, mai bine sa pierim odata cu el, decit sa ne facem partasi la o fapta care nu stim daca e dreapta.
- Si eu cred la fel, spuse scurt Ned Land. Sa asteptam noaptea. Si noaptea sosi! Pe bord domnea o tacere adinca. Nu se mai auzeau decit bataile repezi si regulate ale elicei.
Busola ne arata ca Nautilus nu-si schimbase directia. Mergea deasupra valurilor, leganindu-se usor cind pe o parte, cind pe alta.
Hotariseram sa fugim cind cuirasatul va fi destul de aproape ca sa ne poata auzi ori vedea, caci luna - aproape plina - raspindea raze din belsug. Odata ajunsi pe bordul cuirasatului, daca n-am fi putut preveni lovitura care-1 ameninta, eel putin am fi incercat tot ce ne-ar fi ingaduit imprejurarile. Mi s-a parut de mai multe ori ca Nautilus se pregateste de atac. Dar, dupa ce se multumea sa-si atraga dusmanul, submarinul isi reincepea goana.
Se scurse astfel o buna parte din noapte fara ca sa se intimple nimic. Pindeam prilejul ca sa fugim. Vorbeam putin, fiind prea tulburati. Ned Land ar fi vrut sa se arunce in mare. L-am silit sa mai astepte.
Dupa parerea mea. Nautilus trebuia sa atace cuirasatul la suprafata apei si atunci nu numai ca s-ar fi putut, dar ar fi fost chiar usor de fugit.

 

 

Pe la trei dimineata ma urcai nelinistit pe punte. Capitanul Nemo nu se clintise de acolo.
Statea in picioare, linga steagul sau, care filfiia usor in bataia vintului. Cu privirile atintite, parea ca vrea sa atraga cuirasatul, sa-l fascineze si sa-l tirasca dupa el cu mai multa putere decit daca l-ar fi remorcat. Luna era la meridian. Jupiter se inalta spre rasarit. In tacerea din jurul nostru, oceanul parea ca vrea sa intreaca seninatatea cerului, iar luna isi gasise in apa cea mai frumoasa oglinda care-i scaldase vreodata chipul. Si cind puneam in cumpana calmul neclintit al naturii si minia care clocotea inauntrul lui Nautilus, simteam ca ma cutremur! Cuirasatul venea la doua mile in urma noastra. Se apropiase calauzit de stralucirea fosforescenta a submarinului, ii vedeam cele doua lumini de semnalizare, una verde, cealalta rosie, si felinarul alb, cocotat in virful catargului mare. Manunchiurile de scintei si zgura incinsa care-i ieseau din cosuri, instelind cerul, aratau ca focurile ii erau fortate peste masura.
Am ramas asa, pina la sase dimineata, fara ca Nemo sa fi parut macar ca ma vede.
Cuirasatul era acum la o mila si jumatate in urma noastra si odata cu primele lumini ale zorilor incepu sa ne bombardeze din nou. Nu mai putea fi departe clipa in care Nautilus avea sa-si atace dusmanul, iar eu, impreuna cu tovarasii mei, aveam sa-l parasesc pentru totdeauna pe omul acesta pe care nu indrazneam sa-l judec.
Tocmai ma pregateam sa cobor ca sa-i previn pe Ned si pe Conseil, cind secundul,
intovarasit de mai multi marinari, se urea pe punte. Capitanul Nemo nu-i vazu sau nu voi sa-i vada. Noii veniti luara unele masuri foarte simple, care totusi puteau fi numite "pregatiri de lupta": balustrada din jurul puntii fu strinsa, cabina farului si cea a cirmaciului reintrara in invelisul lui Nautilus. Forma de tigara de foi a vasului nostru nu mai avea nici o iesitura care sa-i fi putut stingheri miscarile.
M-am intors in salon. Nautilus plutea tot la suprafata. Lumina revarsatului de zori incepuse sa patrunda prin apa. Sub unduirile valurilor, vapaile zorilor bateau in ferestre. Ingrozitoarea zi de 2 iunie incepea. Pe la orele cinci, Nautilus isi micsora viteza.
Am priceput ca isi lasa dusmanul sa se apropie. Dealtfel, bubuiturile tunurilor se
auzeau tot mai puternice. Ghiulele improscau apa in jurul nostru, insurubindu-se parca in ea cu suieraturi ciudate.
- Prieteni, spusei eu, a sosit clipa. Sa ne stringem mina si Domnul sa ne aiba in paza sa!
Ned Land era hotarit, Conseil - linistit, iar eu - nervos, abia putindu-ma stapini. Trecuram in biblioteca. Pe cind deschideam usa ce ducea spre scara centrala, am auzit deodata zgomotul panoului de deasupra, care se inchidea. Canadianul dadu sa se repeada pe trepte, dar il oprii. O vijiitura binecunoscuta ma prevesti ca apa intra in rezervoare. In adevar, peste citeva clipe, Nautilus se cufunda la citiva metri sub valuri.
I-am priceput manevra. Dar era prea tirziu ca sa mai putem face ceva. Nautilus nu avea de gind sa loveasca cuirasatul in partea de deasupra apei, unde se afla o platosa de nepatruns, ci in partea de dedesubt a liniei de plutire, acolo unde lipseste carapacea metalica. Eram din nou prizonieri si martori siliti la drama infricosatoare ce se pregatea. Dealtfel, nici n-am avut vreme sa cugetam. Stateam toti trei in camera mea si ne priveam fara sa scoatem o vorba. Nu mai puteam sa ma gindesc la nimic. Ma aflam in starea aceea de incordare dureroasa pe care o ai cind astepti sa izbucneasca o detunatura inspaimintatoare: asteptam, ascultam, nu mai traiam decit prin simtul auzuluilln acest timp, Nautilus isi marise simtitor viteza. Se vedea ca isi lua avint. Invelisul ii fremata. Deodata scosei un strigat. O ciocnire destul de usoara avusese loc. Simteam puterea de patrundere a pintenului de otel. Se auzira hirsiituri si trosnituri. Nautilus, dus de avintul sau, trecu prin corpul cuirasatului, cum trece un ac prin pinza! Nu m-am mai putut stapini. Innebunit, pierdut, alergai afara din camera si ma repezii in salon. Capitanul Nemo era acolo. Mut, intunecat, neclintit, el privea prin geamul de la babord. Ca sa nu piarda nimic din agonia vasului scufundat. Nautilus cobora impreuna cu el in abis. La zece metri de mine, prin invelisul spart al cuirasatului, navalea apa cu un zgomot de tunet. Vedeam dubla linie de tunuri si de intarituri si puntea intesata de umbre negre care se framintau. Apa urea. Nenorocitii se agatau de odgoane, de catarguri, se zvircoleau sub apa. Era un furnicar omenesc inecat pe neasteptate de apele unei mari!
Paralizat, impietrit de groaza, cu parul vilvoi si ochii holbati, cu rasuflarea taiata, amutit, ma uitam si eu! putere de neinvins ma tintuise la fereastra.
Cuirasatul urias se scufunda incetul cu incetul. Nautilus il urmarea pindindu-i
toate miscarile. Deodata se auzi o explozie. Aerul comprimat zvirli departe puntile vaporului, ca si cum focul ar fi aprins proviziile de pulbere. Apele fura smucite cu atita putere, incit Nautilus fu impins intr-o parte. Atunci, nenorocitul cuirasat incepu sa se scufunde mai repede. Se ivira mai intii platformele incarcate de victime, apoi barele indoite sub greutatea gramezilor de oameni si, in sfirsit, virful catargului mare. Dupa aceea, umbra intunecata disparu in adinc. Ma intorsei spre capitanul Nemo.
Judecatorul acesta neinduplecat, adevarat arhanghel al urii, privea mereu. Cind totul se sfirsi, capitanul Nemo se indrepta spre usa camerei sale, o deschise si intra.
M-am uitat dupa el. Pe peretele din fund, sub portretele eroilor sai, am vazut
portretul unei femei tinere si a doi copilasi. Capitanul Nemo ii privi citeva clipe, le intinse bratele si, ingenunchind, izbucni in lacrimi.



20.000 de leghe sub mari - Capitolul 1
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 2
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 3
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 4
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 5
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 6
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 7
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 8
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 9
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 10
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 11
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 12
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 13
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 14
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 15
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 16
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 17
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 18
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 19
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 20
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 21
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 22
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 23
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 24
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 25
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 26
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 27
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 28
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 29
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 30
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 31
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 32
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 33
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 34
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 35
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 36
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 37
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 38
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 39
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 40
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 41
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 42
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 43
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 44
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 45
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 46
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 47


Aceasta pagina a fost accesata de 1274 ori.
{literal} {/literal}