20.000 de leghe sub mari - Capitolul 18

20.000 de leghe sub mari - Capitolul 18

de Jules Verne



Capitolul 18

PATRU MII DE LEGHE SUB PACIFIC

 

 

A doua zi, in 18 noiembrie, simtindu-ma pe deplin refacut dupa oboseala din ajun,
ma urcai pe punte in clipa in care secundul de pe Nautilus rostea fraza obisnuita. Atunci mi-a trecut prin minte ca vorbele acelea aveau o legatura cu starea marii sau mai degraba ca insemnau: "Nu se vede nimic". Intr-adevar, oceanul era pustiu. La orizont nu se zarea nici o pinza. Inaltimile insulei Crespo disparusera in timpul noptii. Marea absorbea toate culorile spectrului solar, lasind doar razele albastre pe care le imprastia in toate directiile, invaluindu-se in tonuri liliachii de cea mai mare frumusete. Dungi largi, usor incretite, se iveau mereu deasupra undelor line.
Tocmai admiram privelistea incintatoare a oceanului, cind aparu capitanul Nemo.
Parea ca nici nu ma vede si incepu sa faca o serie de observatii astronomice. Apoi, cind ispravi, se rezema de cusca farului, cu privirile pierdute in departare. In timpul acesta vreo douazeci de marinari de pe Nautilus, unul mai voinic decit altul, se urcara pe punte ca sa scoata plasele aruncate de cu noapte. Fiecare dintre ei se nascuse, desigur, in alta tara, dar toti pareau a fi europeni. Am recunoscut printre ei, fara nici o indoiala, irlandezi, francezi, citiva slavi si un grec sau Cretan. Dealtfel, oamenii acestia erau cumpatati la vorba si se intelegeau intre ei in limbajul acela ciudat, caruia nu eram in
stare nici macar sa-i banuiesc originea, asa ca am renuntat sa-i mai intreb ceva.
Plasele fura trase pe bord. Erau un fel de prostovoale, asemanatoare celor de pe
coastele Normandiei, ca niste pungi mari, tinute intredeschise la gura printr-o varga plutitoare si un lant trecut prin ochiurile de pe margini. Pungile acestea, trase pe fundul oceanului, matura si string tot ce intilnesc in cale. In ele se adunasera tot felul de probe ale vietatilor de pe meleagurile acelea pline de pesti.
Cred ca erau acolo peste o mie de livre de peste. Pescuitul fusese rodnic si lucrul acesta n-avea de ce sa ma mire. Asemenea plase sint trase prin apa ceasuri intregi si prind in inchisoarea lor de sfoara o intreaga lume acvatica. Nu aveam deci nici o grija in privinta hranei, care era cit se poate de buna si pe care viteza lui Nautilus si atractia luminii electrice o puteau improspata fara incetare.
Toate aceste roade ale marii fura impinse prin niste deschizaturi spre salile de
mese, unele pentru a fi gatite proaspete, iar altele pentru a fi conservate.
Odata pescuitul sfirsit si provizia de aer reinnoita, credeam ca Nautilus isi va
reincepe calatoria submarina si ma pregateam sa merg spre camera mea cind,
intorcindu-se spre mine, capitanul Nemo imi spuse fara nici o alta introducere:
- Priviti oceanul, domnule profesor; nu e asa ca pare insufletit? Nu-si are si el
clipele lui de minie si de induiosare? Ieri a adormit ca si noi si acum iata-l ca se trezeste dupa o noapte linistita.
Nici buna ziua, nici buna seara! Ai fi spus ca omul acesta continua cu mine o
discutie inceputa cindva.

 

- Priviti-l, urma el, s-a trezit sub mingiierile soarelui. Isi va retrai viata de fiecare zi! Nici nu va dati seama cit este de interesant sa studiezi cum ii functioneaza organismul. Oceanul are puis, artere, spasme, ii dau dreptate savantului Maury care i-a descoperit o circulatie tot atit de reala ca si circulatia singelui la animale.
Era vadit ca Nemo nu astepta nici un raspuns de la mine si mi s-a parut de prisos
sa-i dau zor cu "fireste", "desigur" sau "aveti dreptate". Vorbea mai mult cu el insusi, facind pauze lungi dupa fiecare fraza. Cugeta cu voce tare.
- Da, spuse el, oceanul are o circulatie adevarata si, ca sa fie pusa in miscare, a fost inzestrat din belsug cu caldura, sare si vietati microscopice. Caldura creeaza densitati diferite, care stirnesc curentii si contra-curentii. Evaporarea, inexistenta in regiunile hiperboreene si foarte activa in zonele ecuatoriale, da nastere unui schimb statornic intre apele tropicale si apele polare. Chiar eu am observat acesti curenti de sus in jos si de jos in sus, care seamana cu o adevarata respiratie a oceanului. Am vazut molecula de apa de mare incalzindu-se la suprafata, coborind spre adincuri si atingind maximum de densitate, la doua grade sub zero, apoi racindu-se si mai tare, devenind
mai usoara si ridicindu-se din nou. Veti vedea la pol urmarile acestui fenomen si veti intelege cum natura, atit de prevazatoare, a facut ca apa marii sa nu poata ingheta decit la suprafata.
In timp ce capitanul Nemo isi sfirsea fraza, eu ma gindeam: "La pol! Oare omul
acesta indraznet are de gind sa ne duca pina acolo?"
Capitanul tacuse, privind citeva clipe oceanul pe care il studiase atit de amanuntit si fara ragaz. Apoi urma:
- Sarea se gaseste in mare in cantitati uriase, domnule profesor, si daca ai scoate-o din apa si ai usca-o, ai face din ea un bulgare de patru milioane si jumatate de leghe cubice, care, imprastiat pe suprafata globului, ar forma o patura de mai bine de zece metri inaltime. si sa nu credeti ca prezenta sarii in apa e datorita numai unei toane a naturii! Nu. Sarea face ca apa marii sa se evapore mai putin, impiedica vintul sa-i ia o parte prea mare de aburi care, condensindu-se, ar ineca zonele temperate. Rol insemnat, rol de regulator in economia generala a globului! Capitanul Nemo tacu, se ridica si facu citiva pasi pe punte, apoi se intoarse spre mine: Cit despre infuzorii, urma el, miliardele
acestea de vietati microscopice care exista cu milioanele intr-o picatura de apa si ar trebui opt sute de mii dintre ele ca sa cintareasca un miligram, rolul lor este tot atit de insemnat. Ele absorb sarurile, asimileaza elementele solide din apa si, ca niste adevarati constructori de continente calcaroase, fabrica coralii si madreporarii. Atunci, picatura de apa, pierzind elementul mineral, se ridica la suprafata, absoarbe sarurile ramase din evaporare, se ingreuneaza, coboara din nou si aduce animalelor microscopice noi elemente de absorbit. De aici se naste un dublu curent, ascendent si descendent, acea vesnica miscare, intr-un cuvint - viata. Viata asta, mult mai puternica decit pe continente, mai imbelsugata, mai nemarginita, inflorind in toate partile oceanului, pe care omul il priveste ca pe un mormint, dar care intretine miliarde de vietati, dupa cum ma intretine si pe mine!
Pe cind vorbea, chipul capitanului Nemo parea iluminat ca de un foe launtric.
Ascultindu-l, ma simteam, la rindul meu, adinc tulburat.

 

- Asadar, adauga el, in mari salasluieste adevarata viata! si ma gindesc ca s-ar
putea cladi orase nautice, nenumarate case submarine care, ca si Nautilus, s-ar ridica in fiecare zi la suprafata apelor ca sa ia aer, orase libere, daca ar fi asa, de sine statatoare.
si cine stie, daca vreun despot... Capitanul Nemo isi ispravi fraza c-un gest de minie.
Apoi, adresindu-mi-se direct, ca pentru a alunga un gind rau: Domnule Aronnax, ma
intreba el, stiti care este adincimea oceanului?
- Stiu numai adincimile pe care le-au aratat principalele sondaje, domnule
capitan.
- Puteti sa mi le spuneti, ca sa le pot controla la nevoie?
- Iata citeva pe care mi le amintesc: daca nu ma insel, o adincime mijlocie de opt
mii doua sute de metri a fost gasita in nordul Atlanticului, si alta, de doua mii cinci sute de metri, in Mediterana. Cele mai importante sondaje au fost facute in sudul Atlanticului, linga latitudinea 37, unde s-au gasit adincimi de douasprezece mii de metri, de paisprezece mii nouazeci si unu de metri si de cincisprezece mii o suta patruzeci si noua de metri. In general se crede ca daca fundul marii ar fi neted, ar avea o adincime medie cam de sapte kilometri.
- Bine, domnule profesor, raspunse capitanul Nemo, sper sa va aratam mai mult
decit atit. Cit despre adincimea mijlocie a acestei parti a Pacificului, am sa va spun ca e de numai patru mii de metri.
Spunind acestea, capitanul Nemo se indrepta spre deschizatura puntii si disparu pe
scari. L-am urmat, coborind in salon. Elicea fu pusa numaidecit in miscare si vasul porni cu o iuteala de douazeci de mile pe ora. In zilele si saptaminile ce urmara, l-am intilnit foarte rar pe capitanul Nemo. Secundul lui inserana regulat pe harta punctul in care ne aflam, asa ca puteam sa urmaresc cu precizie mersul lui Nautilus.
Conseil si Ned Land isi petreceau mai toata ziua cu mine. Conseil povestise
prietenului sau cit de minunata fusese plimbarea noastra si canadianului ii paru tare rau ca nu ne-a intovarasit. Dar nadajduiam ca vom mai avea prilejul sa vizitam padurile oceanice. Aproape in fiecare zi obloanele salonului se deschideau timp de citeva ore si nu ne mai saturam cercetind misterele lumii submarine.
Vasul se indrepta spre sud-est, pastrind o adincime de o suta, o suta cincizeci de
metri. Cu toate acestea, intr-o zi, prin nu stiu ce intimplare, impins piezis cu ajutorul planurilor sale inclinate, el atinse o adincime de doua mii de metri. Termometrul arata 4 si 25 centigrade, temperatura obisnuita la adincimea asta la orice latitudine. In
noaptea de 26 noiembrie, la ora trei, Nautilus trecu peste Tropicul Cancerului la 172 longitudine. La 27 noiembrie ne aflam in dreptul insulelor Sandwich, unde vestitul Cook isi pierduse viata la 14 februarie 1779. Strabatuseram pina acolo patru mii opt sute saizeci de leghe. Dimineata, urcindu-ma pe punte, am zarit la o departare de doua mile insula Hawai, cea mai mare din cele sapte insule ale arhipelagului ce poarta acelasi nume. Se vedeau limpede tarmurile inverzite, lanturile de munti care merg paralel cu coasta si vulcanii, strajuiti de Muna Rea, inalt de cinci mii de metri. Am aruncat plasele, in care s-au prins, printre alte specimene, flabelarii pavonate, polipi turtiti, cu forme placute, care traiesc in aceasta parte a oceanului.

 

Nautilus inainta mereu catre sud-est. La 1 decembrie am taiat Ecuatorul la longitudinea l42 iar la 4 ale aceleiasi luni, dupa un drum parcurs cu mare iuteala si in care nu s-a petrecut nimic deosebit, am ajuns in apropierea insulelor Marchize. La trei mile departare, intre latitudinea 857' si longitudinea 13932', am zarit Capul Martin din Nuka Hiva, insula cea mai insemnata din acest grup care apartine Frantei. Nu am putut vedea decit munti impaduriti care se iveau in zare, caci capitanului Nemo nu-i placea sa se apropie de tarmuri. Aici plasele scoasera soiuri frumoase de pesti, toti buni de gatit.
Intre 4 si 11 decembrie, dupa ce parasise insulele acelea incintatoare, stapinite de Franta, Nautilus parcurse aproape doua mii de mile. In drumul nostru am intilnit un stol urias. de calmari, un fel de moluste inrudite de-aproape cu sepiile. Pescarii francezi le numesc "encornets". Ele fac parte din clasa cefalopodelor, familia dibranhiatelor, care mai cuprinde si sepiile si argonautii. Animalele acestea, studiate in amanuntime de catre naturalistii antichitatii, erau folosite de oratorii din Agora in numeroase figuri de stil; dar
totodata ele foloseau ca mincare de soi la masa cetatenilor bogati - daca ar fi sa-l credem pe Ateneu, medic grec, care a trait inaintea lui Galen. Intilnirea dintre Nautilus si care nu umbla niciodata ziua, a avut loc in noaptea de 9 spre l0 decembrie. Aceste moluste, care puteau fi numarate cu milioanele, formau o adevarata armata si emigrau din zonele temperate catre zonele mai calde, urmind drumul scrumbiilor si al sardelelor. Le priveam prin geamurile groase de cristal cum inotau de-a-ndaratelea, cu o iuteala uluitoare, miscindu-se cu ajutorul tubului locomotor, urmarind pestii si molustele, mincind pestii cei mici si cazind la rindul lor prada pestilor mari, framintindu-si, intr-o invalmaseala de nedescris, cele zece picioare cu care natura le-a impodobit capetele si care se aseamana cu un fel de plete formate din serpi pneumatici. Nautilus, cu toata viteza sa, trebui sa pluteasca timp de mai multe ore prin mijlocul stolului de moluste din care navoadele scosesera cantitati insemnate. Printre ele am recunoscut cele noua specii determinate de d'Orbigny in Oceanul Pacific. Dupa cum se vede, in timpul acestei calatorii, marea ne-a dezvaluit privelisti minunate, mereu altele. Parea ca ea isi schimba intruna decorul si actorii pentru placerea noastra, care eram chemati nu numai sa privim, ci si sa patrundem in cele mai infricosatoare taine ale oceanului. In cursul zilei de l l decembrie citeam in salon. Ned Land si Conseil priveau apa luminoasa prinobloanele intredeschise. Nautilus statea nemiscat, cu rezervoarele pline. Eram la o adincime de o mie de metri, unde vietatile sint rare si numai pestii cei mari isi mai fac din cind in cind aparitia.
Citeam o carte placuta de Jean Mace, intitulata "Slujitorii stomacului", urmarind
povetele nastrusnice ale autorului, cind Conseil imi intrerupse lectura.
- Domnul binevoieste sa vina o clipa? imi spuse el, cu o voce de nerecunoscut.
- Dar ce s-a intimplat, Conseil ?
- Rog pe domnul sa priveasca.
M-am ridicat si, apropiindu-ma de geam, am privit. La lumina farului electric, o matahala negricioasa statea neclintita in mijlocul apelor. Ma uitai cu atentie, cautind sa recunosc ce fel de cetaceu urias aveam in fata ochilor. Dar un gind imi fulgera prin minte.
- O nava! strigai.
- Da, raspunse canadianul, o nava care s-a scufundat.
Ned Land nu se insela. Aveam in fata noastra un vas de ale carui catarge mai atirnau inca odgoanele rupte. Corpul vasului parea sa fie in buna stare si naufragiul trebuie ca a avut loc numai cu citeva ore mai inainte. Trei frinturi de catarge, taiate la doua picioare deasupra puntii, aratau ca oamenii de pe bord fusesera siliti sa Ie sacrifice inaintea scufundarii. Culcat pe o parte, vasul se umpluse cu apa si era si acum aplecat la babord. Trista priveliste, epava aceea pierduta sub ape, dar si mai trist era sa vezi puntea pe care inca mai zaceau citeva cadavre agatate de fringhii! Am numarat patru - patru barbati, dintre care unul se tinea inca pe picioare la cirma, si o femeie cu un copil in brate, pe jumatate iesita printre gratiile dunetei. Femeia aceea era tinara. La lumina puternica a farurilor lui Nautilus, am putut sa-i deslusesc trasaturile pe care apa nu le descompusese inca. Cu o ultima sfortare, isi saltase copilul deasupra capului. Sarraan micut, cu bratele inlantuite dupa gitul mamei! infatisarea celor patru marinari mi se paru inspaimintatoare, asa cum erau inchirciti din pricina spasmelor mortii, incercind sa faca o ultima sfortare ca sa se smulga din fringhiile cu care erau legati de vas. Singur, mai linistit, cu fata grava, cu parul alb lipit de frunte, cu mina inclestata pe cirma, timonierul parea ca isi conduce inca vasul naufragiat prin adincurile oceanului!
Ce priveliste! Stateam tacuti, cu inima grea, in fata acelui dezastru prins la fata locului si, ca sa zic asa, fotografiat in ultima clipa. si vedeam parea de pe acum rechinii uriasi, cu ochii aprinsi, inaintind, atrasi de nada aceea de carne omeneasca!
Nautilus facu inconjurul navei scufundate, pe a carei placa prinsa in partea dinapoi am putut citi intr-o clipa: FLORIDA SUNDERLAND.



20.000 de leghe sub mari - Capitolul 1
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 2
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 3
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 4
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 5
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 6
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 7
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 8
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 9
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 10
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 11
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 12
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 13
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 14
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 15
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 16
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 17
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 18
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 19
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 20
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 21
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 22
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 23
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 24
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 25
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 26
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 27
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 28
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 29
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 30
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 31
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 32
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 33
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 34
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 35
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 36
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 37
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 38
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 39
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 40
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 41
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 42
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 43
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 44
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 45
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 46
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 47


Aceasta pagina a fost accesata de 1122 ori.
{literal} {/literal}