20.000 de leghe sub mari - Capitolul 12

20.000 de leghe sub mari - Capitolul 12

de Jules Verne





Capitolul 12

TOTUL CU AJUTORUL ELECTRICITATII


 

 
- Domnule, spuse capitanul Nemo, aratindu-mi instrumentele atirnate pe peretii
camerei sale, iata aparatele necesare pentru navigatia lui Nautilus. Aici, ca si in salon, le am toata vremea sub ochi si ele imi arata pozitia si directia exacta a vasului, in mijlocul oceanului. Unele din ele va sint cunoscute, cum este de pilda termometrul, care arata temperatura vasului; barometrul, care masoara presiunea aerului Si prezice schimbarea vremii; higrometrul, care indica gradul de uscaciune al atmosferei; stormglasul, care anunta furtunile; busola, care imi arata directia; sextantul, cu care, dupa inaltimea soarelui, imi dau seama de latitudinea la care ne aflam; cronometrul, cu ajutorul caruia pot sa calculez longitudinea si, in sfirsit, lunetele de zi si noapte, prin care scrutez
orizontul cind Nautilus se ridica la suprafata.
- Acestea sint instrumente obisnuite, ii raspunsei eu, si le cunosc intrebuintarea.
Dar mai vad altele care folosesc fara indoiala nevoilor speciale ale vasului. Cadranul acesta cu un ac mobil nu e un manometru?
- Da, e un manometru. Pus in contact cu apa, el arata presiunea ei si imi da
totodata adincimea la care ne aflam.
- Dar sondele acestea de tip nou?
- Sint sonde termometrice, care imi masoara temperatura diferitelor straturi de
apa.
- Dar instrumentele acestea, a caror intrebuintare n-o cunosc?
- Aici, domnule profesor, trebuie sa va dau citeva lamuriri, spuse capitanul Nemo. Fiti bun si ma ascultati. El tacu citeva clipe, apoi incepu: Exista un element puternic, ascultator, rapida usor de minuit, bun la toate si care domneste pe vas ca un stapin. Totul se face cu ajutorul lui. El ma lumineaza, ma incalzeste si e sufletul marinarilor de pe Nautilus. Acest element este electricitatea.
- Electricitatea? intrebai eu, nedumerit.
- Da, domnule.
- Totusi aveti o foarte mare viteza de miscare, care nu se potriveste deloc cu puterea electricitatii. Pina acum, puterea ei dinamica e inca destul de redusa si n-a putut sa dea decit putina energie!
- Domnule profesor, electricitatea mea nu se aseamana cu aceea a oamenilor. Mai
mult nu va pot spune.
- Nici nu insist, domnule; ma uimeste insa faptul ca ati putut obtine un asemenea
rezultat. As vrea sa va mai pun doar o intrebare, la care puteti sa nu-mi raspundeti daca socotiti ca nu trebuie. Elementele pe care le folositi pentru a produce electricitatea cred ca se uzeaza repede. Zincul, de pilda, cum il inlocuiti, daca nu mai aveti nici o legatura cu pamintul?

 

- Am sa va raspund. Mai intii insa vreau sa va spun ca in fundul marilor exista
mine de zinc, de fier, de argint si de aur, care sint sigur ca ar putea fi exploatate. Dar eu nu folosesc metalele pamintului si cer marii insasi mijloacele de a produce electricitatea.
- Marii ?
- Da, domnule profesor, si mijloacele nu mi-au lipsit. As fi putut, stabilind un
circuit intre mai multe fire cufundate la adincimi diferite, sa obtin electricitate prin variatiile de temperatura la care erau supuse firele; am preferat insa sa folosesc un sistem mai practic.
- Care anume ?
- Cunoasteti compozitia apei de mare. Intr-o mie de grame se afla nouazeci si sase
si jumatate de sutimi apa si aproape doua sutimi si doua treimi clorura de sodiu; apoi, o cantitate mica de clorura de magneziu si potasiu, bromura de magneziu, sulfat de magneziu si carbonat de calciu. Dupa cum vedeti, se gaseste destul de multa clorura de sodiu. Tocmai din acest sodiu, pe care il extrag din apa marii, imi compun elementele de care am nevoie.
- Sodiu?
- Da, domnule. Amestecat cu mercur, da un amalgam care tine locul zincului in
elementele Bunsen. Mercurul nu se uzeaza niciodata. Numai sodiul se ispraveste, dar marea imi da altul. Trebuie sa va mai spun ca pilele de sodiu sint socotite ca fiind cele mai puternice si ca forta lor electrometrica este de doua ori mai mare decit a pilelor de zinc.
- Inteleg foarte bine, capitane, calitatile sodiului pentru conditiile lui Nautilus. Se gaseste in mare. Bun. Dar trebuie produs, trebuie extras. Cum faceti? Pilele dumneavoastra va pot servi la aceasta extractie; dar, daca nu ma insel, consumul de sodiu necesar aparatelor electrice ar intrece cu mult cantitatea extrasa si atunci ar insemna sa consumati mai mult decit puteti produce.
- Intocmai, domnule profesor, numai ca eu nu-l extrag prin pile, ci intrebuintez
pur si simplu caldura carbunilor de pamint.
- De pamint? intrebai eu, apasind asupra ultimului cuvint.
- Sa le spunem carbuni de mare, daca doriti, raspunse capitanul Nemo.
- Si puteti exploata minele submarine de huila?
- Domnule Aronnax, ma veti vedea la lucru. Nu va cer decit putina rabdare, fiindca
timp aveti de ajuns de acum inainte. Amintiti-va numai atit: eu datorez tot oceanului; el imi produce electricitatea, si electricitatea da vasului caldura, lumina, miscare, intr-un cuvint - viata.
- Sper ca nu si aerul pe care il respirati ?
- O, as putea sa-mi fabric aerul necesar pentru respiratie! Deocamdata insa este
de prisos, pentru ca ma urc la suprafata apei ori de cite ori e nevoie. Totusi, daca electricitatea nu-mi procura aerul pentru respirat, ea pune eel putin in miscare pompe puternice, care il inmagazineaza in rezervoare speciale, si asta face ca la nevoie sa-mi prelungesc sederea in adincurile apelor atit cit doresc.
- Domnule capitan, raspunsei eu, nu pot decit sa va admir. Ati descoperit ceea ce
oamenii vor descoperi si ei, fara doar si poate, cindva, adevarata putere dinamica a electricitatii.
- Nu stiu daca o vor descoperi vreodata, imi raspunse cu raceala capitanul Nemo.
Oricum ar fi, dumneavoastra cunoasteti de pe acum prima intrebuintare pe care am dat-o acestei pretioase forte. Ea ne lumineaza cu o egalitate si o continuitate pe care lumina soarelui nu o are. Si acum uitati-va la ceasul acesta: este electric si merge cu o regularitate ce intrece pe aceea a celor mai bune cronometre. I-am impartit cadranul in douazeci si patru de ore, ca la ceasurile italienesti, caci pentru mine nu exista nici zi, nici noapte, nici soare, nici luna, ci numai lumina artificiala pe care o duc cu mine in fundul marilor. Priviti, in clipa asta este ora zece dimineata.

 

- Intr-adevar.
- Sa va arat o alta aplicare a electricitatii. Cadranul acesta, agatat in fata noastra, arata viteza lui Nautilus. Un fir electric il pune in legatura cu elicea, si acul sau imi indica viteza reala a vasului. lata, in clipa aceasta mergem cu o viteza mijlocie de cincisprezece mile pe ora.
- Minunat! raspunsei. Acum inteleg, domnule capitan, de ce intrebuintati aceasta
energie, care poate inlocui vintul, apa si aburii.
- N-am ispravit inca, domnule Aronnax, spuse capitanul, ridicindu-se. Daca
binevoiti sa ma urmati, vom vizita partea de dinapoi a lui Nautilus. Intr-adevar,
cunosteam numai partea din fata a submarinului, a carei impartire exacta, mergind
dinspre centru spre virful care semana cu un pinten, era urmatoarea: sufrageria de cinci metri, despartita de biblioteca printr-un perete etans, adica un perete prin care nu putea patrunde apa, biblioteca de cinci metri, salonul eel mare de zece metri, despartit de camera capitanului printr-un al doilea perete etans, camera capitanului de cinci metri, a mea de doi si jumatate si, in sfirsit, un rezervor de aer de sapte metri si jumatate, care se intindea pina la prova. In total, o lungime de treizeci si cinci de metri. Peretii etansi aveau usi care se inchideau ermetic cu ajutorul unor dopuri de cauciuc, in asa fel incit
dadeau vasului siguranta deplina in cazul cind s-ar fi produs o inundatie. II urmai pe capitanul Nemo prin mai multe coridoare, pina in centrul lui Nautilus. Acolo se afla un fel de fintina asezata intre doi pereti etansi. O scara de fier fixata in perete urea spre partea de sus a vasului. Am intrebat pe capitan la ce servea scara aceea.
- Duce la luntre, imi raspunse el.
- Cum, aveti o luntre? ma mirai eu.
- Fara indoiala. O luntre cit se poate de buna, usoara si facuta in asa fel, incit sa nu se poata scufunda. Ea ne serveste la plimbare si pescuit.
- Desigur ca atunci cind vreti sa o folositi trebuie sa reveniti neaparat la suprafata apei?
- Deloc. Luntrea este lipita de partea superioara a invelisului lui Nautilus, fixata cu buloane solide, si ocupa o cavitate facuta anume ca s-o adaposteasca. Ea este acoperita in intregime: apa nu poate patrunde deloc intr-insa. Scara duce la o deschizatura prin care poate trece un om, facuta in peretele vasului, si care corespunde cu o deschizatura asemanatoare, facuta in coasta luntrii. Prin aceasta dubla deschizatura se poate intra in luntre. Cind deschizatura de pe Nautilus se inchide, o inchid si pe cea a luntrii cu ajutorul unor aparate de presiune; dau drumul buloanelor si luntrea se ridica cu o iuteala uimitoare la suprafata marii; atunci deschid panourile, care pina atunci au fost inchise cu grija, imi instalez catargul, ridic pinzele sau iau vislele si pornesc la plimbare.
- Dar cum va intoarceti la bord?
- Nu ma intorc, domnule Aronnax. Nautilus vine sa ma ia.
- Cind vreti dumneavoastra?
- Da, cind vreau eu. Sint legat de el printr- un fir electric. Trimit o telegrama si gata.
- Intr-adevar, spusei eu, ametit de atitea minuni, e foarte simplu! Dupa ce am trecut pe linga scara ce ducea pe punte, am vazut o cabina lunga de doi metri, in care Conseil si Ned Land erau foarte ocupati sa infulece mincarurile care tocmai li se servisera. Am ajuns apoi la usa unei bucatarii lungi de trei metri, situata intre incapatoarele sali de mese ale vasului.
Electricitatea, mai puternica Si mai ascultatoare chiar decit aburul, facea aici toate operatiile necesare. Firele intinse pina sub cuptoare incalzeau niSte placi de platina, ce dadeau o caldura constanta.
Ele incalzeau de asemenea aparatele de distilat, care, prin vaporizare dadeau o apa de baut minunata. Linga bucatarie se afla o sala de baie confortabila, din ale carei robinete curgea apa rece sau calda, dupa dorinta.
Dupa bucatarie venea sala echipajului, lunga de cinci metri. Usa insa era inchisa;
daca as fi putut privi inauntru, mi-aS fi putut da seama, dupa modul in care fusese amenajata, de citi oameni era nevoie pentru manevrarea vasului. In fund se ridica un al patrulea perete etans, despartind sala echipajului de sala masinilor. Am deschis o usa si m-am pomenit in compartimentul in care capitanul Nemo - inginer neintrecut - instalase cu dibacie aparatele de locomotie.

 

Sala masinilor, viu luminata, avea o lungime de eel putin douazeci de metri. Ea era, fireste, impartita in doua; prima parte cuprindea elementele producatoare de
electricitate, iar cea de a doua, mecanismul care punea in miscare elicea.
La inceput am fost surprins de mirosul deosebit care umplea incaperea. Capitanul
Nemo baga de seama lucrul acesta:
- Miroase gazul, produs din pricina ca intrebuintam sodiu; este un neajuns fara
insemnatate. Dealtfel, in fiecare dimineata ridicam vasul la suprafata pentru a-1 aerisi.
Va inchipuiti cu cit interes am cercetat masinile lui Nautilus. - Dupa cum vedeti, imi spuse capitanul Nemo, folosesc elementele Bunsen si nu
Ruhmkorff, care sint prea slabe. Elementele Bunsen nu sint numeroase, dar sint mari si puternice, ceea ce e mult mai bine, dupa cum m-a convins experienta proprie.
Electricitatea produsa este indrumata catre partea de dinapoi a vasului, unde, prin niste electromagneti mari, actioneaza un anumit sistem de pirghii si de angrenaje care pun in miscare arborele elicei. Elicea are un diametru de sase metri si calca sapte metri si jumatate, putind sa faca pina la o suta douazeci de turatii pe secunda.
- Si ce viteza obtineti?
- Cincizeci de mile pe ora.
Vedeam bine ca ma aflu in fata unei taine, dar n-am staruit s-o aflu. Cum putea
electricitatea sa actioneze cu atita putere? De unde se nastea forta aceasta aproape nemarginita? Nu cumva dintr-o tensiune excesiva obtinuta cu ajutorul unor bobine de tip nou? Sau poate ca taina era cuprinsa in modul de transmitere a fortei, care putea fi sporita la infinit printr-un sistem de pirghii inca necunoscut? Nu puteam intelege.
- Capitane Nemo, spusei eu, constat rezultatele, dar nu incerc sa mi le explic. Am
vazut cum manevra Nautilus in fata lui Abraham Lincoln. In ce priveste viteza lui, sint cu totul lamurit. Dar nu-i de ajuns sa inaintezi cu viteza, trebuie sa stii si incotro pornesti! Trebuie sa te poti indrepta la dreapta, la stinga, in sus, in jos! si ma intreb: cum puteti oare atinge marile adincimi, unde intilnesti o rezistenta crescinda, care ajunge la sute de atmosfere? Cum puteti apoi sa va urcati din nou la suprafata oceanului? si, in sfirsit, cum va puteti mentine la adincimea care va convine? Sint poate prea curios intrebindu-va toate acestea?
- Deloc, domnule profesor, imi raspunse capitanul, dupa o usoara sovaire, caci tot
nu veti mai parasi niciodata vasul acesta. Poftiti in salon - el este adevaratul nostru    cabinet de lucru - si acolo, veti afla tot ce trebuie sa stiti despre Nautilus!



20.000 de leghe sub mari - Capitolul 1
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 2
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 3
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 4
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 5
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 6
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 7
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 8
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 9
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 10
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 11
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 12
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 13
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 14
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 15
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 16
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 17
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 18
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 19
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 20
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 21
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 22
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 23
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 24
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 25
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 26
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 27
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 28
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 29
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 30
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 31
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 32
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 33
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 34
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 35
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 36
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 37
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 38
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 39
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 40
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 41
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 42
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 43
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 44
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 45
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 46
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 47


Aceasta pagina a fost accesata de 1098 ori.
{literal} {/literal}