20.000 de leghe sub mari - Capitolul 23

20.000 de leghe sub mari - Capitolul 23

de Jules Verne



Capitolul 23

AEGRI SOMNIA


(SOMN NELINISTIT in limba latina)

 

 
In ziua urmatoare, la 10 ianuarie, Nautilus isi re lua drumul pe sub apa cu o viteza de cel putin treizeci de mile pe ora. Elicea batea atit de repede apa, incit era peste putinta sa-i urmaresti sau sa-i numeri bataile.
La gindul ca electricitatea dadea nu numai miscare, caldura si lumina vasului, dar
il si apara impotriva atacurilor din afara, facind din Nautilus un fel de area, pe care nimeni nu o putea atinge fara sa fie lovit de trasnet, ma simteam cuprins de o admiratie fara margini atit pentru aparat, cit mai ales pentru inginerul care il construise. Inaintind de-a dreptul catre apus, la 11 ianuarie am inconjurat Capul Wessel, situat la 135 longitudine si la 10 latitudine nordica, cap care formeaza punctul de rasarit al Golfului Carpentaria. Recifele, inca foarte numeroase, se gaseau la distante mai mari unul de altul si erau insemnate cu deosebita precizie pe harta. Nautilus feri cu usurinta stincile Money, la babord, si recifele Victoria la tribord, aflate la 130 longitudine pe paralela a
zecea, pe care o urmam fara abatere.
La 13 ianuarie, patrunzind in Marea Timor, Nautilus ajunse in insula cu acelasi
nume, situata la longitudinea 122. Insula Timor are o suprafata de o mie sase sute douazeci si cinci leghe patrate si e condusa de catre rajahi. Printii acestia sustin ca se trag din crocodili, adica din cea mai inalta spita din care, dupa parerea lor, ar putea sa descinda o fiinta omeneasca. Asa se face ca numitii stramosi solzosi misuna in riurile insulei si li se arata o cinste deosebita. Sint ocrotiti, rasfatati, lingusiti, hraniti, dindu-li-se uneori chiar fete tinere; si vai de strainul care ar indrazni sa se atinga de reptilele sfinte!
Dar Nautilus n-a avut de-a face cu ele, fiindca insula Timor nu s-a zarit decit o
clipa, la amiaza, cind secundul lua pozitia soarelui. Tot pentru o clipa am zarit si mica insula Rotti, care face parte din acelasi grup. Femeile de acolo sint vestite pentru frumusetea lor, pe toate pietele malaeze.
Din dreptul insulei Rotti, Nautilus isi schimba directia, ca latitudine, indreptindu-se spre sud-vest, catre Oceanul Indian. Incotro avea sa ne duca bunul plac al capitanului Nemo? Va urea spre coastele Asiei? Se va apropia de coastele Europei? Nu prea credeam ca va face asta, deoarece stiam ca fuge de continentele populate. Va inconjura Capul Bunei Sperante, apoi Capul Horn si o va lua spre Polul Sud? Se va intoarce oare in apele Pacificului, unde Nautilus putea sa navigheze nestingherit? Viitorul avea sa ne arate.
La 14 ianuarie eram departe de orice tarm. Trecuseram pe linga stincile Cartier,
Hibernia, Seringapatam si Scott, ultimele bucati de pamint, dupa care apa e
atotstapinitoare. Nautilus isi incetini mersul si incepu sa inainteze intr-un fel plin de toane, cind la suprafata apei, cind pe sub apa. In aceasta parte a calatoriei, capitanul Nemo facu experiente interesante, masurind diferitele temperaturi ale marii la mai multe adincimi. In mod obisnuit, masuratorile se fac cu instrumente destul de complicate, care mai totdeauna dau rezultate indoielnice, fie ca e vorba de sonde termometrice a caror sticla se sparge adesea sub presiunea apei, fie ca e vorba de aparate bazate pe variatia rezistentei metalelor sub actiunea electricitatii, care nici ele nu sint prea exacte.
Rezultatele astfel obtinute nu pot fi controlate cu precizie. Capitanul Nemo folosea cu totul alte metode. Cobora el insusi in adincuri, iar termometrul pus astfel in legatura directa cu diferite straturi de apa ii arata temperatura de indata si fara gres. Fie supraincarcind rezervele, fie coborind oblic cu ajutorul planurilor inclinate. Nautilus atingea, una dupa alta, adincimile de trei, patru, cinci, sapte, noua si zece mii de metri.
Rezultatul masuratorilor arata ca marea are o temperatura statornica de 4 si jumatate la adincimea de o mie de metri, la toate latitudinile.

 

Urmaream cu eel mai viu interes experientele in care capitanul Nemo punea o
adevarata pasiune. Adesea ma intrebam in ce scop le facea. Pentru folosul omenirii? Nu prea imi venea sa cred, fiindca intr-o buna zi lucrarile aveau sa dispara impreuna cu el, in fundul cine stie carei mari necunoscute! Sau poate ca avea de gind sa-mi lase mie rezultatele experientelor sale? Dar asta ar fi insemnat ca ciudata mea calatorie va avea un sfirsit, si acest sfirsit inca nu-l intrezaream.
Oricare i-ar fi fost scopul, capitanul Nemo imi impartasi unele cifre obtinute de el, prin care se putea stabili raportul de densitate al apei in principalele mari ale globului.
Din cite mi-a aratat, m-am ales cu o invatatura personala ce n-avea nimic stiintific in ea.
In dimineata zilei de 15 ianuarie, pe cind ne plimbam impreuna pe punte, capitanul
ma intreba daca cunosc diferitele densitati ale apelor marii. I-am raspuns ca nu le cunosc, adaugind ca stiinta nu are date precise asupra lor.
- Eu am calculat aceste date si pot sa va asigur ca sint temeinice, imi spuse
capitanul Nemo.
- Bine, raspunsei eu, dar Nautilus formeaza o lume aparte si secretele savantilor
sai nu ajung pe pamint.
- Aveti dreptate, domnule profesor, imi spuse capitanul Nemo, dupa citeva clipe de
tacere. Nautilus formeaza o lume aparte. Este tot atit de strain de pamint, pe cit sint planetele care intovarasesc globul pamintesc in jurul soarelui, si niciodata nu se vor cunoaste lucrarile savantilor de pe Saturn sau de pe Jupiter. Cu toate acestea, pentru ca soarta a hotarit sa ne intilnim, am sa va impartasesc rezultatul experientelor mele.
- Va ascult, capitane.
- Dupa cum stiti, domnule profesor, apa marii este mai densa decit apa dulce, insa
densitatea ei nu este aceeasi peste tot. De fapt, daca reprezentam prin unu densitatea apei dulci, gasim unu si douazeci si opt de miimi in apele Pacificului, unu si treizeci de miimi in Mediterana...
"Asadar, ma gindii eu, nu se teme sa patrunda si in Mediterana".
- Unu si optsprezece miimi in Marea Ionica si unu si douazeci si noua miimi in
Adriatica, continua el.
Era limpede ca Nautilus nu ocolea marile des strabatute de corabii, cum sint cele
ale Europei, si incepui sa nutresc nadejdea ca ne va duce - poate in curind - spre
continente mai civilizate. Ma gindii la bucuria lui Ned Land cind va primi o asemenea veste. Timp de mai multe zile ne-am cufundat in experiente de tot felul asupra gradului de salinitate a apei la diferite adincimi, asupra incarcarii ei electrice, a coloratiei, a transparentei; de fiecare data capitanul Nemo dadu dovada de o pricepere deosebita si se purta cit se poate de prietenos. Apoi iar nu l-am mai revazut citeva zile si ma simtii din nou singur si parasit.
La 16 ianuarie. Nautilus parea ca doarme la o adincime de citiva metri. Aparatele
electrice nu mai functional! si elicea nemiscata il lasa sa rataceasca in voia valurilor. Imi inchipuiam ca echipajul se indeletniceste cu cine stie ce reparatii interioare cerute de mecanismul masinii. Impreuna cu Ned Land si Conseil, am vazut atunci o priveliste neobisnuita. Obloanele salonului erau deschise si pentru ca farul de pe Nautilus nu era aprins, in mijlocul apei domnea o usara intunecime. Cerul posomorit s acoperit de nori raspindea o lumina palida deasupra valurilor.
Priveam apa in care pesii cei mai mari abia se zareau, ca nise umbre nedesluste,
cind dintr-o data Nautilus se gasi in plina lumina. La inceput am crezut ca a fost aprins farul si ca acesta is arunca razele sale puternice asupra marii. Mi-am dat seama insa ca ma inselam.
Nautilus plutea in mijlocul unui strat fosforescent format din miliarde de mici
animale luminoase, care straluceau orbitor din pricina intunericului. Lunecind pe
invelisl metalic al aparatului, ele is mareau s mai mult scinteierea. Prin fisile de lumina pareau ca zvicnesc fulgere, ca se scurg valuri de plumb topit intr-un cuptor fierbinte, sau svoaie de metal incinse pina la alb. Datorita luminozitatii neegale, lumina insas avea ici, colo pete mai intunecate, in imparatia aceasta a focului din care parea izgonita orice umbra. Nu! Nu mai erau razele linisite ale farului! In fata noastra se vadea o vigoare s o misare cu totul neobisuita. Simteai ca ai in fata o lumina vie!
Ne gaseam in mijlocul unei ingramadiri nemarginite de infuzorii pelagice numite
"noctiluca miliaris", adevarati stropi de gelatina stravezie, cu cite un tentacul filiform, si care au putut fi numarati pina la douazeci sicinci de mii in treizeci centimetri cubi de apa. Lumina lor parea s mai puternica datorita stralucirii deosebite a meduzelor,
asteriilor, aureliilor si a altor zoofite fosforescente, imbibate de grasimea materiilor organice descompuse de apa si poate de mucusul secretat de pesti.

 

Nautilus pluti timp de citeva ore prin undele luminoase, si incintarea noastra crescu si mai mult la vederea animalelor marine care spintecau apa ca niste salamandre. Erau acolo, in mijlocul focului care nu ardea, marsuini iuti si ferchesi, parind niste clovni neobositi ai marii; istioforii, lungi de trei metri, prevestitori ai uraganelor, loveau din cind in cind cu botul lor urias. sticla salonului. Apoi se ivira tot felul de pesti mai mici, balisti, feluriti scomberozi saritori, nasoni-lupi si alte citeva sute de soiuri, care in goana
lor brazdau lumina orbitoare.
Eram fermecati de privelistea cu adevarat uluitoare! Poate ca si unele conditii
atmosferice mareau intensitatea acestui fenomen; poate ca la suprafata oceanului
uraganul era gata sa se dezlantuie. Dar la o adincime de numai citiva metri, Nautilus nu-i simtea minia si se legana incet pe intinderea linistita a apelor.
Am mers asa, intilnind mereu tot alte si alte minuni! Conseil clasifica zoofitele,
articulatele, molustele si pestii. Zilele se scurgeau pe nesimtite. Ned, ca de obicei, cauta sa faca ceva ca sa-si alunge plictiseala. Ne obisnuiseram, ca niste adevarati melci, cu cochilia noastra si pot spune ca e cit se poate de usor sa devii un melc perfect.
Viata pe care o duceam ni se parea lipsita de griji, fireasca si uitasem cu totul ca mai exista o alta lume undeva pe uscat, cind o intimplare neasteptata ne reaminti de starea ciudata in care ne aflam. In ziua de 18 ianuarie, Nautilus se gasea la 105 longitudine si 15 latitudine meridionala. Timpul nu fagaduia nimic bun. Marea era mohorita si framintata. Dinspre rasarit vintul sufla cu putere. Barometrul, care de citeva zile cobora intruna, vestea apropierea furtunii.
Iesisem pe punte ca sa privesc cum masoara secundul unghiurile orare. Asteptam
sa-l aud rostind fraza de fiecare zi. Dar in ziua aceea el pronunta alte cuvinte, la fel de straine pentru mine. Peste citeva clipe il vazui aparind pe capitanul Nemo. Cu o luneta la ochi, el prinse sa cerceteze orizontul.
Capitanul privi neclintit un timp. Apoi, lasa jos luneta, se intoarse spre secund si ii spuse ceva. Secundul paru cuprins de o tulburare pe care incerca zadarnic sa si-o stapineasca. Capitanul Nemo, mai sigur de sine, ramase linistit. Mi se parea ca pune unele intrebari secundului si ca acesta ii raspunde nesigur. Cel putin atita am inteles din tonul si din gesturile lor. Ma uitai si eu, cu toata atentia, spre punctul aratat in zare, dar nu vazui nimic deosebit. Cerul si marea se uneau intr-acolo, formind o singura linie limpede si neintrerupta.
Un timp capitanul Nemo se plimba de la un capat la altul al puntii, fara sa ma
priveasca sau poate chiar fara sa ma vada. Pasul ii era sigur, desi parea poate mai putin regulat decit de obicei. Uneori se oprea si, cu bratele incrucisate pe piept, privea marea.
Ce putea sa caute oare pe intinderea nesfirsita a valurilor? Doar Nautilus se gasea la o departare de citeva sute de mile de coasta cea mai apropiata!

 

Secundul isi reluase luneta si cerceta cu incapatinare orizontul, mergind de-a lungul puntii si batind din picior, cuprins de- o tulburare ce nu se potrivea deloc cu linistea sefului sau. Dealtfel, misterul acesta avea sa se lamureasca in curind, caci, la un ordin al capitanului Nemo, masina, marindu-si forta, imprima elicei o rotatie mai rapida.
Deodata secundul se opri si-i arata din nou ceva capitanului, care privi indeaproape prin luneta punctul indicat. La rindul meu, nelinistit de toate aceste taine, coborii in salon si luai luneta pe care o foloseam de obicei; apoi, rezemindu-ma de cusca felinarului in partea din fata a puntii, ma pregatii sa cercetez cu atentie toata linia cerului si apei.
Nici n-am apucat sa due luneta la ochi, cind cineva mi-o smulse din miini cu putere.
M-am intors. In fata mea se afla capitanul Nemo; trasaturile ii erau atit de schimbate, incit mi se paru cu totul de nerecunoscut. Ochii, stralucind de un foe sumbru, i se ascundeau sub sprincenele incruntate. Gura ii rinjea, pe jumatate intredeschisa. Trupul intepenit, pumnii inclestati, capul virit intre umeri dovedeau ura cumplita care ii cuprinsese intreaga faptura. Statea neclintit. Luneta mea, scapindu-i din mina, i se rostogolise la picioare.
Eu ii stirnisem oare atita minie? Isi inchipuia cumva fiinta aceasta de neinteles ca am patruns vreuna din acele taine pe care oaspetii de pe Nautilus nu trebuiau sa le afle?
Nu! Ura aceasta nu i-o pricinuisem eu, pentru ca Nemo nici nu ma mai privea
macar; ochii sai ramasera atintiti asupra aceluiasi punct din zare.
Apoi capitanul se linisti. Chipul schimonosit de ura i se destinse. Dupa ce schimba citeva cuvinte cu secundul in limba lor necunoscuta, se intoarse catre mine:
- Domnule Aronnax, imi spuse el cu un ton poruncitor, va cer sa impliniti unul din
angajamentele pe care vi le-ati luat fata de mine.
- Despre ce-i vorba, capitane?
- Trebuie sa va lasati inchisi, dumneavoastra si tovarasii dumneavoastra, atita
timp cit voi crede eu de cuviinta.
- Sinteti stapin aici, ii raspunsei privindu-l drept in ochi. Pot, insa, sa va pun o intrebare?
- Nici una, domnule!
Nu-mi raminea, asadar, decit sa ma supun: orice impotrivire ar fi fost de prisos.
Am coborit in cabina, la Ned si Conseil, si le-am adus la cunostinta hotarirea
capitanului. E lesne de inchipuit cum a primit canadianul o asemenea stire. Dealtfel, n-am avut timp sa-i dau alte lamuriri. Patru oameni din echipaj ne asteptau la usa si ne-au condus in aceeasi celula in care petrecusem prima noapte pe bordul lui Nautilus.
Zadarnic incerca Ned sa protesteze. Drept orice raspuns, usa se inchise in urma
noastra.
- Domnul este atit de bun sa-mi spuna ce inseamna toate acestea? ma intreba
Conseil.
Am povestit tovarasilor mei cele intimplate. Se mirara tot atit de mult ca si mine, dar ramasera la fel de nelamuriti.
Apoi m-au napadit gindurile, in timp ce in minte imi staruia ciudata neliniste a capitanului Nemo. Imi era cu neputinta sa leg doua idei ca lumea si-mi fauream tot felul de presupuneri, care mai de care mai nesabuite, cind m-au trezit din aceasta cazna a mintii cuvintele lui Ned Land:
- Ia te uita, ni s-a adus mincarea!
Intr-adevar, masa era gata. Capitanul Nemo se vede ca se gindise la noi in acelasi timp in care marise si viteza lui Nautilus.
Ochii sai ramasesera atintiti asupra orizontului.
- Domnul imi ingaduie sa-i dau un sfat? ma intreba Conseil.
- Desigur, dragul meu.
- Ar fi bine ca domnul sa ia masa. Nu-i rau sa fim prevazatori, pentru ca nu putem sti ce se va mai intimpla.
- Ai dreptate, Conseil.
- Din nenorocire, spuse Ned Land, nu ne-au adus decit masa obisnuita.
- Prietene Ned, intreba Conseil, ce-ai fi zis daca nu ne-ar fi adus nimic?
Cuvintele lui Conseil, atit de indreptatite, il silira pe Ned Land sa nu mai spuna
nimic.
Ne asezaram la masa. Nici unul dintre noi nu avea chef de vorba. Eu am mincat
putin si fara pofta. Conseil "se sili", din prudenta, sa nu ramina flamind, iar Ned Land nu lasa sa-i scape nici o imbucatura. Apoi ne-am ghemuit fiecare in cite un colt.
Deodata, lumina se stinse si ne invalui un intuneric adinc. Ned Land adormi curind
si, spre marea mea uimire, Conseil cazu si el intr-un somn greu. Tocmai ma intrebam de unde putea veni nevoia aceasta crincena de somn, cind simtii o toropeala greoaie cuprinzindu-mi creierul. Ochii, pe care ma straduiam sa-i tin deschisi, mi se inchideau fara voie. Eram in prada unei naluciri dureroase. Cu siguranta ca ni se pusesera somnifere in mincare. Asadar, inchisoarea nu era de ajuns ca sa nu descoperim planurile capitanului Nemo - trebuia sa fim si adormiti.
Mi s-a parut apoi ca aud panourile inchizindu-se. Leganarea usoara, cauzata de
apele marii, inceta. Coborisem oare din nou in adincuri ?
Am vrut sa ma impotrivesc somnului. Mi-a fost insa cu neputinta. Respiratia mi se
ingreuna. Simteam un frig de moarte inghetindu-mi miinile si picioarele, care imi
incremenisera. Pleoapele, ca de plumb, mi se inchisera fara voie. Ma zvircoleam chinuit de cosmaruri. Apoi nalucirile disparura si m-am prabusit intr-un somn adinc.




20.000 de leghe sub mari - Capitolul 1
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 2
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 3
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 4
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 5
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 6
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 7
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 8
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 9
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 10
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 11
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 12
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 13
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 14
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 15
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 16
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 17
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 18
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 19
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 20
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 21
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 22
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 23
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 24
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 25
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 26
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 27
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 28
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 29
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 30
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 31
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 32
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 33
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 34
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 35
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 36
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 37
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 38
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 39
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 40
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 41
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 42
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 43
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 44
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 45
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 46
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 47


Aceasta pagina a fost accesata de 1099 ori.
{literal} {/literal}