20.000 de leghe sub mari - Capitolul 39

20.000 de leghe sub mari - Capitolul 39

de Jules Verne



Capitolul 39


ACCIDENT SAU INCIDENT?

 

 

 
A doua zi, 22 martie, la sase dimineata, se incepura pregatirile de plecare. Ultimele lumini ale amurgului se topeau in noapte. Era un frig patrunzator. Stelele sclipeau cu o tarie uimitoare. La zenit stralucea minunata Cruce a Sudului, Steaua polara a tinuturilor antarctice.
Termometrul arata l2 sub zero. Cind vintul se intetea, frigul devenea intepator.
Sloiurile de gheata se inmultisera; marea incepuse sa inghete pe toata intinderea. Pe suprafata ei, numeroase pete de culoare inchisa aratau locurile in care incepuse sa se formeze pojghita de gheata. Desigur ca in bazinul central, care ingheta timp de sase luni, cit tinea iarna, nu se putea patrunde. Ce se faceau atunci bietele balene? Fara indoiala ca porneau pe sub banchiza spre alte mari. Cit despre foci si morse, obisnuite cu climele cele mai aspre, ele ramineau prin meleagurile acelea inghetate. Instinctul le invata sa gaureasca cefieldurile si sa le tina astfel vesnic deschise; prin gaurile acestea ies ca sa respire. Cind pasarile alungate de frig emigreaza spre nord, mamiferele marine ramin
singurii stapini ai continentului polar.
Rezervoarele de apa fura umplute si Nautilus se cufunda incet pina la adincimea de
o mie de picioare, unde se opri. Elicea batu apa si vasul inainta drept spre nord, cu o viteza de cincisprezece mile pe ora. Spre seara pluteam pe sub uriasa carapace inghetata a banchizei.

 

Obloanele salonului erau inchise, pentru ca Nautilus s-ar fi putut lovi de vreun
ghetar scufundat. De aceea mi-am petrecut intreaga zi trecindu-mi insemnarile pe curat.
Retraiam in minte toate peripetiile calatoriei noastre pe pol. Ajunsesem la punctul acela de neatins, fara oboseala si fara primejdii, ca si cum vagonul nostru plutitor ar fi alunecat pe niste sine de cale ferata. Si acum incepea adevarata intoarcere. Ce ne mai
astepta? Puteam sa-mi inchipui orice, fiindca sirul minunilor submarine este nesfirsit!
De cinci luni si jumatate, de cind intimplarea ne aruncase pe bordul lui Nautilus,
strabatusem paisprezece mii de leghe; si in drumul nostru, mai lung decit Ecuatorul, se petrecusera nenumarate intimplari ciudate sau groaznice: vinatoarea in padurile din Crespo, naufragiul din strimtoarea Torres, cimitirul de margean, pescariile din Ceylon, Tunelul arab, focurile din Santorin, milioanele din Golful Vigo, Atlantida, Polul Sud!
Toata noaptea, amintirile mi-au framintat mintea si nu m-au lasat sa ma odihnesc nici o clipa.
Pe la trei dimineata m-a trezit o zguduitura puternica. Ma ridicai ascultind in
intuneric. Deodata m-am pomenit aruncat in mijlocul camerei. Mi-am dat seama ca
Nautilus se izbise de ceva si se lasa pe o parte. Sprijinindu-ma de pereti, ma tirii pina in salon, unde ardea inca lumina. Mobilele erau rasturnate. Din fericire, vitrinele, fixate solid in perete, rezistasera. Tablourile dinspre tribord se apropiasera mult de perete, pe cind cele dinspre babord se departasera. Nautilus era deci culcat pe partea dreapta si statea complet nemiscat.
Dinauntrul vasului se auzeau zgomote de pasi si voci nedeslusite. Capitanul Nemo
insa nu se ivi. Tocmai cind voiam sa ies din salon, intrara Ned Land si Conseil.
- Ce s-a intimplat? ii intrebai.
- Tocmai asta voiam si eu sa-l intreb pe domnul, imi raspunse Conseil.
- Mii de draci! striga canadianul. Eu stiu ce s-a intimplat. Nautilus s-a ciocnit si, dupa cit sta de aplecat, nu cred s-o mai scoata la capat cum a scos-o atunci in strimtoarea Torres.
- Dar cel putin o fi ajuns la suprafata apei ?
- Nu stim, raspunse Conseil.
- O sa aflam indata, spusei eu.
Am cercetat manometrul. Spre marea mea mirare, el arata o adincime de trei sute
saizeci de metri.
- Ce inseamna asta? am strigat uimit.
- Ar trebui sa-l intrebam pe capitanul Nemo, isi dadu parerea Conseil.
- Dar unde sa-l gasim? intreba Ned Land.
- Urmati-ma! le spusei tovarasilor mei.
Iesiram din salon. In biblioteca, nimeni. Mi-am inchipuit ca Nemo trebuie sa fie in cabina cirmaciului. Cel mai bun lucru era sa asteptam. Ne intoarseram tustrei din nou in salon.
Voi trece sub tacere cuvintele canadianului, care gasise clipa prielnica sa se infurie iar. L-am lasat sa-si descarce veninul in voie, fara ca sa-i raspund.
De vreo douazeci de minute stateam asa, cautind sa prindem si cele mai mici
zgomote din interiorul lui Nautilus, cind isi facu aparitia capitanul Nemo. Parea ca nici nu ne vede. Infatisarea lui, atit de linistita de obicei, trada ingrijorarea. El cerceta in tacere busola si manometrul, apoi puse degetul pe un punct al planisferei, in partea care reprezenta marile australe.
Nu voiam sa-l intrerup. Dar dupa citeva clipe, cind se intoarse spre mine, l-am
intrebat, folosind o expresie pe care o mai auzisem de la el, in strimtoarea Torres:
- Un "incident", capitane?
- Nu, domnule, de data asta un accident.
- Grav ?
- Poate.
- Este vreun pericol imediat ?
- Nu.
- Nautilus a esuat?
- Da.
- Si asta din pricina...
- ... unei toane a naturii si nu din nepriceperea oamenilor. In manevra n-a fost
facuta nici o greseala. Totusi, efectele echilibrului nu pot fi impiedicate. Poti sa infrunti legile omenesti, dar nu te poti impotrivi legilor naturii!
Ciudata clipa isi alesese capitanul ca sa filozofeze. De fapt, raspunsul lui nu
lamurise nimic.

 

- S-ar putea sti, l-am intrebat, care-i cauza accidentului?
- S-a rasturnat un bloc urias. de gheata, imi raspunse. Centrul de greutate al
ghetarilor se urea atunci cind ape mai calde sau lovituri repetate ii sapa pe dedesubt. In asemenea cazuri, ghetarii se rastoarna, se dau peste cap. Asa s-a intimplat si acum.
Rasturnindu-se, un ghetar l-a lovit pe Nautilus, care plutea pe sub el. Apoi, alunecind pe invelisul lui si ridicindu-l cu o putere de neinvins, ghetarul l-a atras in straturi mai putin dense si l-a culcat pe o coasta.
- Nu s-ar putea cumva sa-l desprindem pe Nautilus golind rezervoarele cu apa si
facindu-l astfel sa-si recapete echilibrul ?
- Chiar asta se si face acum! Se poate auzi cum functioneaza pompele. lata, acul
manometrului arata ca Nautilus se ridica, dar si ghetarul se ridica odata cu el. Pozitia noastra ramine neschimbata pina cind ghetarul nu va intilni o stavila care sa-i opreasca urcarea. Intr-adevar, Nautilus ramasese tot atit de inclinat la tribord. Fara indoiala ca el urma sa se indrepte odata cu oprirea ghetarului. Dar daca asta avea sa aiba loc in momentul ciocnirii de banchiza care plutea deasupra noastra, atunci cele doua suprafete de gheata ne-ar fi strivit fara mila. Imi framintam mintea gindindu-ma la ceea ce putea sa ni se intimple. Capitanul privea necontenit spre manometru. De la ciocnirea cu ghetarul. Nautilus se ridicase cu aproape o suta cincizeci de picioare, dar isi pastrase aceeasi inclinare. Deodata simtii o usoara miscare. Nautilus se indreptase putin.
Obiectele atirnate pe perete in salon isi recapatau incetul cu incetul pozitia normala.
Peretii se apropiau de verticals.. Nici unul dintre noi nu mai vorbea. Adinc tulburati, vedeam si simteam cum vasul se indreapta. Sub picioarele noastre podeaua devenea orizontala. Se scursera astfel zece minute.
- In sfirsit, ne-am indreptat! strigai eu.
- Da, spuse capitanul Nemo, pasind spre usa salonului.
- Dar vom mai putea pluti? l-am intrebat.
- Desigur, imi raspunse. Cum se vor goli rezervoarele, Nautilus va urea la
suprafata apei.
Capitanul pleca si peste citva timp am observat ca, din ordinul lui. Nautilus isi
incetase ridicarea. Era bine sa plutim asa, intre doua ape, altfel ne-am fi putut ciocni de partea de jos a banchizei.
- Am scapat ca prin urechile acului! spuse Conseil.
- Da, puteam fi striviti intre gheturi sau, in eel mai bun caz, puteam ramine
tintuiti pe loc si atunci n-am fi avut cum sa ne primenim aerul... Da, am scapat usor!
- Daca ar fi numai asta! mormai Ned Land.
Nu voiam sa incep o discutie fara rost cu canadianul; de aceea nu i-am raspuns.
Dealtfel, obloanele se deschisera in aceeasi clipa si lumina de afara navali prin ferestre.
Eram inca sub apa, dupa cum ani spus; de fiecare parte a lui Nautilus, la o
departare de zece metri, se inalta cite un zid de gheata care-ti lua ochii cu stralucirea lui; deasupra si dedesubt, alte ziduri; deasupra era fundul banchizei, intinzindu-se ca un tavan urias, dedesubt era ghetarul care, rasturnindu-se incetul cu incetul, isi gasise pe zidurile laterale doua puncte de sprijin, raminind intre ele. Nautilus se gasea inchis intr-un adevarat tunel de gheata, larg de aproape douazeci de metri, plin cu apa linistita.
I-ar fi fost deci usor sa iasa, mergind fie inainte, fie inapoi, si gasind dupa aceea, la citeva sute de metri mai incolo, vreo trecere libera pe sub banchiza.
Becurile fusesera stinse si totusi salonul stralucea in lumina vie pe care o dadeau razele farului, rasfrinte in peretii de gheata. Imi este cu neputinta sa descriu frumusetea oglindirii razelor electrice pe blocurile nesfirsite, taiate mereu in alte forme. Lumini colorate, dupa cum erau vinele care brazdau gheata, tisneau din fiecare unghi, din fiecare creasta, din fiecare fateta. Ne simteam ca intr-o mina de pietre pretioase, mai ales de safire, care-si amestecau scinteierile cu licaririle verzi ale smaraldelor. Ici si colo, nuante de opal nespus de dulci se iveau in mijlocul unor puncte aprinse, adevarate
diamante de foe, foarte stralucitoare. Puterea razelor era insutita, ca lumina ce tisneste din lamelele lenticulare ale celui mai puternic far.
- Cit e de frumos! se minuna Conseil.
- Da, e o priveliste cum nu se poate mai frumoasa, spusei eu. Nu-i asa. Ned?
- Mii de draci! E nemaipomenita! incuviinta canadianul. Turbez de necaz ca n-am
incotro si trebuie sa recunosc. E nemaivazut!
Ned avea dreptate. Era ceva nemaivazut! Deodata un strigat al lui Conseil ma facu
sa ma intorc.
- Ce s-a intimplat? il intrebai.
Domnul sa inchida ochii, sa nu se uite! Nu va uitati! Spunind aceasta, Conseil isi acoperi repede fata cu miinile.
- Dar ce-ai patit?
- Sint orbit, nu mai vad!
M-am uitat fara voie spre fereastra, dar n-am putut indura focul care o mistuia.
Am inteles ce se intimplase: Nautilus pornise cu mare viteza. Toate sclipirile linistite ale peretilor de gheata se prefticusera in manunchiuri fulgeratoare. Focurile acestor miliarde de diamante se amestecau intre ele. Impins de elice. Nautilus gonea parca invaluit in fulgere.

 

Atunci, obloanele salonului se inchisera. Ne-am aparat cu palmele ochii in care ne
jucau nenumarate globuri si luminite, ca atunci cind te uiti prea mult spre soare. Ne-a trebuit destula vreme ca sa ne potolim vederea tulburata. In cele din urma ne-am luat palmele de la ochi.
- Pe legea mea! N-as fi crezut ca poate exista asa ceva, spuse Conseil.
- Mie nici acum nu-mi vine sa cred! adauga canadianul.
- Cind vom fi inapoi pe uscat, spuse Conseil, dupa ce am vazut atitea minuni ale
naturii, cit de nevrednice si de neinsemnate au sa ni se para continentele si maruntele infaptuiri ale omului! Nu! Lumea aceea nu mai este demna de noi!
Asemenea cuvinte, iesite din gura unui om de obicei atit de calm, aratau cit era el de infierbintat. Dar canadianul nu scapa prilejul sa puna paie pe foe.
- Lumea! facu el clatinindu-si capul. Fii pe pace, prietene Conseil. N-o sa ne mai
intoarcem niciodata la ea!
Acestea se petreceau pe la orele cinci dimineata. si tot atunci avu loc o ciocnire in partea din fata a lui Nautilus. Imi dadui seama ca virful vasului se lovise de un bloc de gheata. Pesemne ca fusese o manevra gresita, fiindca nu era deloc usor sa navighezi prin tunelul submarin, printre sloiuri de gheata. Imi spuneam ca, schimbindu-si drumul, capitanul Nemo va ocoli piedicile, urmind cotiturile tunelului. In orice caz, inaintarea noastra nu putea fi impiedicata cu desavirsire. Totusi, impotriva asteptarilor mele, Nautilus dadu inapoi destul de mult.
- Ne intoarcem? intreba Conseil.
- Se vede ca da, raspunsei eu. Pesemne ca in partea asta tunelul nu are iesire.
- Si atunci?...
- Atunci e foarte simplu; ne intoarcem pe unde am venit si iesim prin partea de
sud. Atita tot.
Vorbind astfel, voiam sa par mai linistit decit eram in realitate, intre timp se
accelerase miscarea inapoi a lui Nautilus care, mergind de-a-ndaratelea, ne ducea cu o viteza tot mai mare.
- O sa avem o intirziere, facu Ned.
- Ce conteaza citeva ore mai mult ori mai putin ? Macar de-am iesi odata. . .
- Da, repeta Ned Land. Numai de-am iesi.
Ma plimbai citva timp de la salon la biblioteca. Tovarasii mei taceau. Ma intinsei
apoi pe un divan cu o carte in mina. Dupa un sfert de ora, Conseil, apropiindu-se de mine, ma intreba:
- E interesanta cartea pe care o cititi ?
- Foarte interesanta, ii raspunsei.
- Cred si eu! Doar cititi cartea pe care chiar dumneavoastra ati scris-o!
- Cartea mea?
In adevar, tineam in miini, fara sa stiu, lucrarea mea "Misterele din adincul
marilor". Am inchis cartea si mi-am reluat plimbarea. Ned si Conseil se ridicara sa plece.
- Mai stati, prieteni, le spusei eu. Sa fim impreuna pina cind vom iesi din
incurcatura asta.
- Cum doreste domnul! imi raspunse Conseil.
Mai trecura citeva ceasuri, in care timp cercetai intruna instrumentele atirnate pe peretii salonului. Manometrul arata ca Nautilus pluteste mereu la o adincime de trei sute de metri, busola arata ca se indreapta inspre sud, iar indicatorul de viteza - ca merge cu douazeci de mile pe ora, ceea ce insemna prea mult pentru un spatiu atit de ingust.
Capitanul Nemo insa stia ca trebuie sa se grabeasca. Acum, fiecare minut pretuia cit un secol.
La orele opt si douazeci avu loc cea de-a doua ciocnire, de data asta in partea de
dinapoi a vasului. Palii. Tovarasii mei se apropiara de mine. L-am luat de mina pe
Conseil. Ne intelegeam din priviri mai bine decit prin cuvinte. In clipa aceea intra in salon capitanul. M-am indreptat catre el.
- Drumul spre sud ne este inchis? il intrebai.
- Da, domnule. Icebergul, rasturnindu-se, ne-a inchis orice iesire.
- Sintem blocati?
- Da.



20.000 de leghe sub mari - Capitolul 1
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 2
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 3
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 4
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 5
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 6
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 7
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 8
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 9
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 10
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 11
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 12
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 13
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 14
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 15
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 16
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 17
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 18
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 19
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 20
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 21
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 22
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 23
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 24
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 25
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 26
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 27
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 28
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 29
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 30
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 31
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 32
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 33
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 34
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 35
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 36
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 37
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 38
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 39
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 40
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 41
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 42
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 43
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 44
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 45
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 46
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 47


Aceasta pagina a fost accesata de 967 ori.
{literal} {/literal}