20.000 de leghe sub mari - Capitolul 14

20.000 de leghe sub mari - Capitolul 14

de Jules Verne





Capitolul  14

FLUVIUL NEGRU

 

 
Partea globului pamintesc acoperita de ape masoara trei milioane opt sute treizeci
si doua de mii cinci sute cincizeci si opt de miria-metri patrati. Aceasta masa lichida cuprinde doua miliarde doua sute cincizeci de milioane de metri cubi si ar putea sa formeze o sfera cu un diametru de saizeci de leghe, a carei greutate ar fi de trei quintilioane de tone. Pentru a intelege o asemenea cifra, sa ne gindim ca un quintilion este fata de un miliard ceea ce miliardul este fata de unitate, va sa zica intr-un quintilion se afla tot atitea miliarde cite unitati se afla intr-un miliard. Ca sa se adune o cantitate de apa atit de mare, ar trebui ca toate fluviile pamintului sa curga timp de patruzeci de mii de ani. In decursul erelor geologice, dupa perioada focului a urmat perioada apei. La
inceput a fost apa pretutindeni. Apoi, rind pe rind, in timpurile siluriene, au aparut crestele muntilor, s-au ivit insule, care au disparut apoi inecate de potopuri partiale si au aparut din nou, s-au lipit strins unele de altele, au format continente si in sfirsit paminturile s-au fixat din punct de vedere geografic asa cum le vedem astazi. Pamintul iesit deasupra apelor masura treizeci si sapte de milioane sase sute cincizeci si sapte de mii de mile patrate, sau douasprezece mii noua sute saisprezece milioane de hectare.
Configuratia continentelor ingaduie impartirea apelor in cinci parti: Oceanul
inghetat de Nord, Oceanul inghetat de Sud, Oceanul Indian, Oceanul Atlantic si Oceanul Pacific.
Pacificul se intinde de la nord la sud intre cele doua cercuri polare si de la vest la est intre Asia si America, pe o intindere de ll5 in longitudine. Este eel mai linistit dintre oceane; curentii sai sint largi si linistiti; mareele - nu prea puternice si ploile bogate. Acesta este oceanul pe care soarta m-a facut sa-l strabat mai intii, in imprejurarile cele mai ciudate.
- Daca n-aveti nimic impotriva, domnule profesor, imi spuse capitanul Nemo, vom
stabili punctul in care ne aflam, ca sa fixam astfel inceputul calatoriei noastre. Este ora douasprezece fara un sfert. Sa urcam la suprafata apei.
Capitanul apasa de trei ori o sonerie electrica. Pompele incepura sa scoata apa din rezervoare; acul manometrului arata, prin presiunile sale diferite, miscarea de ridicare a lui Nautilus, apoi se opri.
- Am ajuns, spuse capitanul.
Ma indreptai spre scara centrala, care ducea pe punte. Am urcat treptele de metal
si, prin capacele deschise, am ajuns pe partea de deasupra a lui Nautilus. Puntea iesise din apa cu numai optzeci de centimetri. Am privit vasul care, datorita formei sale de fus, semana intr-adevar cu o tigara de foi. Am bagat de seama ca placile de metal semanau cu solzii care acopera corpul celor mai mari reptile terestre si am inteles atunci de ce, privindu-l chiar cu cele mai bune ocheane, oamenii il luau totdeauna pe Nautilus drept un animal mar in.
Catre mijlocul puntii, luntrea, pe jumatate intrata in invelisul vasului, forma o
usoara bulbucatura. Inaintea si inapoia ei se aflau doua cabine nu prea inalte, cu peretii inclinati, acoperiti in parte cu lentile groase; una pentru cirmaci, alta pentru puternicul far electric care ii lumina calea.
Marea era minunata si cerul senin. Nava se legana usor pe valurile oceanului. O
briza, venind dinspre rasarit, incretea suprafata apei. Zarea, limpezita de ceturi, putea fi cercetata cum nu se poate mai bine. In calea noastra nu se vedea nimic; nici un colt de stinca, nici o insulita. Nici urma de Abraham Lincoln, nimic altceva decit o nemarginita intindere pustie. 
Cu ajutorul sextantului, capitanul Nemo lua inaltimea soarelui, ca sa determine
latitudinea. Astepta citeva minute ca astrul sa ajunga la marginea orizontului. In timp ce observa, nu-i tresari nici macar un muschi si cred ca sextantul n-ar fi putut sa stea mai neclintit nici intr-o mina de marmura.
- Amiaza, spuse el. Daca doriti, domnule profesor... Aruncai o ultima privire asupra acestei mari galbui din preajma tarmurilor japoneze si coborii in salonul cel mare.
Acolo, capitanul calcula cronometric longitudinea, pe care o controla cu ajutorul
observatiilor unghiurilor orare facute mai inainte. Apoi imi spuse:
- Domnule Aronnax, ne aflam la l37 si l5' longitudine vestica.
- A carui meridian ? am intrebat repede, sperind ca raspunsul capitanului imi va
dezvalui poate nationalitatea sa.
- Domnule, raspunse el, am mai multe cronometre, reglate dupa meridianele Parisului, Greenwichului si Washingtonului. Dar in cinstea dumneavoastra ma voi servi de cel parizian.
Raspunsul acesta nu-mi spunea nimic. M-am inclinat si comandantul relua:
- Ne gasim la 137 15' longitudine la apus de meridianul Parisului si la 307'
latitudine nordica, adica la vreo trei sute de mile de coastele Japoniei. Astazi, 8 noiembrie, la amiaza, incepem calatoria noastra de explorare a fundului apelor.
- Domnul sa ne aiba in paza sa, raspunsei eu. Capitanul Nemo lua inaltimea soarelui.
- Si acum, domnule profesor, va las sa studiati. Am hotarit ca ruta noastra sa fie
est-nord-est, la cincizeci de metri adincime. lata hartile pe care veti putea urmari drumul. Salonul va sta la dispozitie; cit despre mine, va cer ingaduinta de a va parasi.

 

Capitanul Nemo ma saluta si astfel ramasei singur, cufundat in ginduri. Iar aceste
ginduri se indreptau toate spre comandantul Iui Nautilus. Oare voi sti vreodata carei nationalitati apartine omul acesta straniu, care se lauda ca nu apartine nici uneia ? Ura sa impotriva intregii omeniri, ura care il poate impinge la razbunari grave, cine o dezlantuie? Era capitanul Nemo vreunul din acei savanti necunoscuti, un geniu, "cu care s-au purtat rau", cum ar fi spus Conseil, vreun Galileu al timpurilor noastre, sau poate unul din acei oameni de stiinta ca, de pilda, americanul Maury, a carui cariera a fost zdrobita prin manevre politice ? Inca nu puteam sa-mi dau seama. Ma gindeam ca, desi intimplarea ma aruncase pe bordul vasului sau, desi viata imi era in miinile lui, capitanul Nemo m-a primit cu raceala, dar cu ospitalitate. Totusi el nu-mi strinsese niciodata mina pe care i-o dadusem si niciodata nu mi-o intinsese pe a sa.
Am stat o ora intreaga cufundat in ginduri, cautind sa patrund misterul care ma
inconjura. Apoi, privirile mi se oprira pe harta intinsa si am pus degetul pe punctul unde se intilneau longitudinea si latitudinea la care ne gaseam. Marea, ca si continentele, isi are si ea fluviile ei. Acestia sint curentii care pot fi recunoscuti dupa temperatura si culoarea lor, si dintre care eel mai important este eel cunoscut sub numele de Golf- Stream. stiinta a stabilit pe glob directiile a cinci curenti principali: unul in nordul Atlanticului, al doilea in sudul Atlanticului, al treilea in nordul Pacificului, al patrulea in sudul Pacificului si al cincilea in sudul Oceanului Indian. Se pare ca a existat si un al saselea curent in nordul Oceanului Indian, pe vremea cind Marea Caspica si Marea de Aral, unite cu marile lacuri din Asia, nu formau decit o singura
intindere de apa. In punctul aratat pe harta se desfasura unul dintre acesti curenti, si anume Curo-Sivo al japonezilor sau Fluviul Negru, care, iesind din Golful Bengal, unde il incalzesc razele fierbinti ale soarelui tropical, strabate Strimtoarea Malacca, merge de-a lungul coastei asiatice, se intinde in nordul Pacificului pina in insulele Aleutine, tirind cu el trunchiuri de camfor si alte produse din partile acelea si deosebindu-se de valurile oceanului prin apele sale calde, prin culoarea sa liliachie. Curentul acesta avea sa-l parcurga Nautilus. L-am urmat cu privirea; il vedeam pierzindu-se in imensitatea Pacificului si ma simteam dus odata cu el, cind Ned Land si Conseil se ivira in usa salonului.
Cei doi tovarasi ai mei ramasera impietriti la vederea minunatiilor ingramadite in
fata lor.
- Unde sintem? Unde sintem? striga canadianul. La muzeul din Quebec?
- Daca nu-i cu suparare, isi dadu cu parerea Conseil, cred ca ne aflam mai
degraba la Hotelul "Sommerard"!
- Prieteni, le raspunsei eu facindu-le semn sa intre, nu sinteti nici in Canada, nici in Franta, ci pe bordul lui Nautilus, la cincizeci de metri sub nivelul marii.
- Trebuie sa credem, daca domnul o spune, admise Conseil; dar va spun drept ca
un asemenea salon poate uimi chiar si pe un flamand ca mine.
- Priveste si mira-te, prietene, caci pentru un clasificator de talia ta e mult de
lucru aici!
N-as fi avut nevoie sa-l incurajez pe Conseil, fiindca se si aplecase peste vitrinele in care descoperise citeva specii interesante si murmura expresii din limbajul naturalistilor: clasa gasteropodelor, familia buccinidelor, genul "porcelan", specia "cyprea-madagas-cariensis" etc. In timpul acesta, Ned Land, pe care studiul scoicilor nu-l interesa, ma intreba ce vorbisem cu capitanul Nemo. Am putut cumva sa descopar cine era, de unde venea, unde mergea, spre ce adincuri ne mina? In sfirsit, imi puse o mie de intrebari fara sa-mi lase macar timp sa-i raspund. Ii spusei tot ce stiam, sau mai bine-zis tot ce nu stiam, intrebindu-l, la rindul meu, ce vazuse sau auzise.
- N-am vazut si n-am auzit nimic, imi raspunse canadianul. N-am zarit nici macar
echipajul acestui vas. Nu cumva o fi si el electric?
- Cum electric?
- Pe legea mea daca nu-mi vine sa cred una ca asta! Dar dumneavoastra, domnule
Aronnax, n-ati putea sa-mi spuneti citi oameni sint pe vas: zece, douazeci, cincizeci, o suta?
- N-as putea sa-ti spun, mestere Land. Dealtfel, crede-ma, trebuie sa lasi la o parte pentru un timp gindul de-a pune mina pe Nautilus sau de-a fugi. Vasul acesta e una din capodoperele industriei moderne si mi-ar fi parut rau daca nu l-as fi vazut! Multi oameni ar primi sa fie in locul nostru, numai ca sa se poata plimba printre minunatiile de aici.
Asa ca uita-te linistit si cauta sa nu scapi nimic din ce se petrece in jurul nostru.
- Sa ma uit! striga Ned Land. Dar nu se poate vedea nimic si nici nu vom vedea
nimic in afara de inchisoarea de fier! Mergem, plutim, ca niste orbi...
Tocmai cind Ned Land rostea cuvintele acestea, se facu deodata intuneric
desavirsit. Luminile se stinsera, insa atit de repede, incit am simtit cum ma dor ochii, ca atunci cind treci de la o lumina puternica la un intuneric deplin.
Stateam tacuti si nemiscati, nestiind ce surpriza placuta sau neplacuta ne mai
asteapta. Apoi se auzi un zgomot, ca si cum invelisurile lui Nautilus s-ar fi deschis de o parte si de alta.
- E sfirsitul sfirsitului! sopti Ned Land.
- Ordinul hidromeduzelor! murmura Conseil.
Dintr-o data, salonul se lumina din ambele parti. Prin doua deschizaturi alungite se vedeau acum valurile, luminate puternic de electricitate. Doua placi de cristal ne desparteau de apa. M-am cutremurat mai intii la gindul ca acesti pereti fragili ar putea sa se sparga; dar cristalurile erau prinse in armaturi puternice de arama, care le dadeau o rezistenta de neinfrint.

 

Marea se vedea pe o distanta de o mila imprejurul vasului. Ce priveliste! Cine ar
putea sa o descrie? Ce mina mestera ar fi putut sa prinda pe o pinza frumusetea luminii care strabatea prin apele limpezi si bogatia culorilor care se pierdeau spre adincuri sau spre suprafata apei?
Se stie cit de stravezii sint apele marilor. Ele intrec in limpezime apele de munte. si chiar substantele minerale si organice care se gasesc in ele le maresc transparent. In unele parti ale oceanului, de pilda in Antile, nisipul de pe fund se vede la o adincime de o suta patruzeci si cinci de metri, iar razele soarelui se pare ca patrund pina la o adincime de peste trei sute de metri. Dar in mediul fluid pe care il strabatea Nautilus, stralucirea electrica se producea chiar in sinul valurilor. Acolo nu mai era o apa luminata, ci o lumina lichida.
Daca admitem presupunerea Iui Ehremberg, care crede intr-o luminatie fosforescenta a fundului marilor, atunci apare neindoios ca natura a destinat locuitorilor marii una din cele mai minunate privelisti. De lucrul acesta mi-am putut da seama privind miile de jocuri ale luminii. Aveam, de o parte si de alta, cite o fereastra deschisa spre adincurile neexplorate. Intunecimea salonului facea ca lumina de afara sa fie si mai puternica, iar noi priveam ca si cum cristalurile limpezi din fata noastra ar fi fost geamurile unui acvariu imens.
Nautilus parea ca nu se misca. Si asta, din pricina ca ne lipseau punctele de reper. Uneori, totusi, valurile despicate de pintenul vasului fugeau pe dinaintea ochilor nostri cu o viteza extraordinara.
Priveam fermecati, strinsi unul linga altul in fata geamurilor, muti de uimire, cind Conseil spuse:
- Ai vrut sa vezi, prietene Ned; ei, iata, acuma vezi!
- Grozav! Grozav! soptea intruna canadianul, care, uitindu-si pentru o clipa minia
si planurile de evadare, privea incremenit. Face sa vii din cele mai departate colturi ale lumii pentru o asemenea priveliste!
- Da, spusei, eu, inteleg acum viata capitanului Nemo! Si-a facut o lume a lui, in
care gaseste cele mai uimitoare minuni!
- Dar pestii? intreba canadianul. Nu vad pestii!
- La ce bun, prietene Ned, raspunse Conseil, tot nu-i cunosti.
- Cum! Nu-i cunosc eu, care sint pescar?! striga Ned Land. si intre cei doi incepu o discutie pe tema aceasta, dat fiind ca amindoi cunosteau pestii, dar fiecare in felul lui.
Toata lumea stie ca pestii formeaza clasa a patra si ultima din increngatura
vertebratelor. Ei au fost definiti astfel: "vertebrate cu circulatia dubla si cu singele rece, care respira prin branhii si sint adaptate la viata din apa". Ei formeaza doua categorii deosebite: categoria pestilor ososi, adica a acelor pesti care au coloana vertebrala formata din vertebre osoase, si a doua categorie, a pestilor cartilaginosi, adica a acelora a caror coloana vertebrala este formata din vertebre cartilaginoase.
Canadianul cunostea poate aceste deosebiri, dar Conseil stia mult mai multe decit
el si acum, fiind prieteni, ar fi dorit din toata inima ca Ned sa nu fie mai putin instruit.
De aceea ii spuse:
- Tu esti un ucigator de pesti, prietene Ned, un pescar cit se poate de dibaci si
pesemne ca ai prins foarte multe dintre aceste animale interesante. Dar as pune
ramasag ca nu stii sa-i clasifici.
- Ba stiu, raspunse cu seriozitate vinatorul de balene. Pestii sint de doua feluri: unii care se maninca si altii care nu se maninca.
- Asta e o clasificare de mincacios, zise Conseil. Dar ia spune-mi: stii care e
deosebirea dintre pestii ososi si pestii cartilaginosi?
- Poate ca da, Conseil.
- Si cum se subimpart aceste doua mari clase ?
- Banuiesc, raspunse canadianul.
- Atunci, prietene Ned, asculta si baga bine la cap! Pestii ososi se subimpart in sase ordine: intii acantopterigienii, care au falca de sus intreaga si mobila, iar branhiile in forma de pieptene. Acest ordin cuprinde cincisprezece familii, adica trei sferturi dintre toti pestii cunoscuti. Ca exemplu: bibanul.
- Destul de bun la gust, spuse Ned.
- In al doilea rind, urma Conseil, vin abdominalii care au inotatoarele ventrale sub pintec, fara a fi prinse de oasele umerilor, ordin impartit in cinci familii si cuprinzind cea mai mare parte a pestilor de apa dulce. Ca exemplu: crapul si stiuca.
- Mda! mormai canadianul cu dispret. Pesti de apa dulce.
- In al treilea rind, spuse Conseil, avem subbranchienii, ale caror aripioare ventrale sint prinse sub aripioarele pectorale si agatate de oasele umerilor. Acest ordin cuprinde patru familii, din care fac parte: cambula, limanda, calcanul, limba de mare etc...
- Foarte buni, foarte buni! striga canadianul, care nu putea sa priveasca pestii decit ca pe ceva care poate sau nu poate fi mincat.
- In al patrulea rind, urma Conseil, fara a-si pierde cumpatul, avem apodele cu
corpul alungit, fara aripioare ventrale, acoperite cu o piele groasa si de multe ori cleioasa, ordin care nu cuprinde decit o familie. Ca exemplu: tiparul de mare si gimnotus.
- Nu tocmai bun, facu Ned.
- In al cincilea rind vin lofobranhii, care au falcile intregi si libere, dar ale caror branhii sint formate din mici tufe asezate perechi de-a lungul arcurilor branhiale. Acest ordin cuprinde o familie. Ca exemplu: calul de mare si pegasul-dragon.
- Rau! Foarte rau! raspunse Ned.

 

- In sfirsit, in al saselea rind avem plectognatii. Ei au osul maxilar fixat pe latura intermaxilarului care formeaza falca, cu arcada palatina lipita de craniu, ceea ce o face imobila - ordin care nu are aripioare ventrale adevarate si care se compune din doua familii. Ca exemplu: tetrodonul si pestele-luna
- Buni ca sa faca de ris cratita in care ii pui! striga canadianul.
- Ai inteles, prietene Ned? intreba atotstiutorul Conseil.
- N-am inteles nimic, prietene Conseil, dar da-i inainte, fiindca-mi placi!
- Cit despre pestii cartilaginosi, urma Conseil fara sa se tulbure, ei cuprind numai trei ordine.
- Cu atit mai bine! facu Ned.
- Primul ordin este al ciclostomilor, ale caror falci sint unite de un inel mobil si ale caror branhii se deschid prin numeroase gauri. Acest ordin cuprinde o singura familie; din ea face parte chiscarul.
- Poate sa-ti placa, spuse Ned.
- Vine apoi ordinul selacienilor, cu branhiile asemanatoare ciclostomilor, dar a
caror falca inferioara este mobila. Acest ordin, eel mai insemnat din intreaga clasa, cuprinde doua familii. Ca exemplu: pisica de mare si rechinul.
- Ce, striga Ned, pisicile de mare si rechinii la un loc!? Prietene Conseil, te
sfatuiesc, in interesul pisicilor de mare, sa nu-i pui in aceeasi oala.
- Al treilea ordin este al sturionilor, ale caror branhii sint deschise in mod obisnuit
printr-o singura taietura, avind un opercul - ordin care cuprinde patru genuri. Ca
exemplu: nisetrul.
- Aha, l-ai pastrat pentru la urma pe eel mai bun, asa imi inchipui, eel putin!
Asta-i tot?
- Da, si baga de seama ca, stiind toate astea, tot nu stii mare lucru, fiindca
familiile se impart in genuri, in subgenuri, in specii, in varietati...
- Ia te uita, Conseil, spuse canadianul, aplecindu-se spre geam, tocmai trec niste
"varietati"!
- Da, pesti! striga Conseil. Parca am fi in fata unui acvariu!
- Nu-i acelasi lucru, ii raspunsei eu. Acvariul nu e decit o cusca, pe cita vreme
pestii pe care ii privim acum sint liberi ca pasarea in aer.
- Hai. Conseil, zi-le pe nume, zi-le pe nume! facu Ned Land.
- Asta e prea greu pentru mine, raspunse Conseil. Insa domnul ar putea.
si intr-adevar, daca Conseil era un clasificator neintrecut, in schimb nu era
naturalist, si nu stiu daca ar fi putut sa distinga un thon de o bonita. Intr-un cuvint, se deosebea cu totul de Canadian, care putea sa spuna pe nume, fara urma de sovaiala, tuturor acestor pesti.
- Un balist! spusei eu.
- Si inca unul chinezesc, adauga Ned Land.
- Genul balistilor, familia sclerodermelor, ordinul plectognatelor, sopti Conseil.
- Fara doar si poate ca impreuna - Ned si Conseil - ar fi intruchipat un
naturalist de seama.
Canadianul nu se inselase. Un grup de balisti, cu corpul turtit, cu pielea
zgrunturoasa, cu cite un ghimpe ascutit pe aripioara dorsala, se juca in preajma lui Nautilus, miscindu-si cele patru rinduri de tepi din jurul cozii. Nimic nu putea fi mai frumos decit sa le vezi pielea, cenusie deasupra, alba dedesubt, ale carei pete aurii sclipeau in viitoarea intunecata a valurilor. Printre ei filfiiau vulpile de mare, asemenea unor pinze luate de vint, si intre acestea am zarit, spre marea mea bucurie, o vulpe de mare chinezeasca avind spinarea galbena, pintecele roz si trei tepuse dinapoia ochilor; o specie foarte rara si de a carei existenta se indoiau multi pe vremea lui Lacepede, care nu o vazuse decit intr-o culegere de desene japoneze.
Timp de doua ore o intreaga armata de pesti il insoti pe Nautilus. Ii priveam
cuprinsi de o incintare fara margini. Strigatele noastre de uimire nu mai conteneau. Ned numea pestii, Conseil ii clasifica, iar eu le admiram vioiciunea miscarilor si frumusetea formelor. Niciodata nu-mi fusese dat sa vad aceste animale miscindu-se vii si libere in elemental lor.
N-am sa numesc aici toate varietatile care au trecut prin fata ochilor nostri, toata colectia marilor Japoniei si Chinei. Pestii se stringeau in jurul vasului, mai numerosi decit pasarile cerului, atrasi fara indoiala de stralucitorul focar al luminii electrice.
Deodata in salon se facu lumina. Obloanele metalice se inchisera si privelistea
minunata disparu. Am stat asa, gindindu-ma la cite vazusem, pina cind privirea mi s-a oprit pe instrumentele atirnate de pereti. Busola arata tot directia est-nord-est, manometrul indica o presiune de cinci atmosfere, deci o adincime de cincizeci de metri, iar indicatorul ma facu sa vad ca inaintam cu o viteza de cincisprezece mile pe ora.
L-am asteptat pe capitanul Nemo. Dar el n-a venit. Orologiul batu ora cinci.
Ned Land si Conseil se intoarsera in cabina lor. Am pornit si eu spre camera mea.
Acolo am gasit gata pregatita masa, care se compunea dintr-o supa de broasca testoasa, apoi dintr-un fel de barbun cu carnea alba, putin infoiata, al carui ficat, gatit separat, mi s-a parut foarte gustos, si din muschi de holocanta imperiala, al carei gust mi se paru mai bun decit al somonului.
Mi-am petrecut seara citind, scriind, gindind. Apoi, cuprins de somn, m-am intins
pe patul meu de iarba de mare si-am adormit adinc, in timp ce Nautilus aluneca prin repedele curent al Fluviului Negru.



20.000 de leghe sub mari - Capitolul 1
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 2
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 3
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 4
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 5
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 6
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 7
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 8
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 9
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 10
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 11
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 12
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 13
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 14
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 15
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 16
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 17
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 18
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 19
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 20
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 21
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 22
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 23
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 24
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 25
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 26
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 27
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 28
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 29
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 30
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 31
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 32
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 33
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 34
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 35
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 36
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 37
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 38
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 39
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 40
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 41
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 42
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 43
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 44
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 45
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 46
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 47


Aceasta pagina a fost accesata de 1205 ori.
{literal} {/literal}