20.000 de leghe sub mari - Capitolul 3

20.000 de leghe sub mari - Capitolul 3

de Jules Verne



Capitolul 3

CUM DORESTE DOMNUL!

 

Cu trei secunde inainte de a sosi scrisoarea lui J. B. Hobson, nu ma gindeam la
urmarirea narvalului, cum nu ma gindeam la nici o alta calatorie fara rost. Trei secunde dupa ce am citit scrisoarea onorabilului secretar al Marinei, mi-am dat in sfirsit seama ca adevarata mea chemare, singurul scop al vietii mele era sa vinez monstrul acela primejdios si sa scap lumea de el.
Dar, pentru ca abia ma intorsesem dintr-o calatorie grea si obositoare, as. fi vrut nespus de mult sa ma odihnesc. Tinjeam de dorul de a-mi revedea tara, prietenii, mica mea locuinta din Jardin des Plantes si dragele, pretioasele mele colectii! Nimic insa nu m-a putut opri. Am uitat de toate - de oboseala, de prieteni, de colectii - si am primit, fara sa mai stau pe ginduri, oferta guvernului american.
"Oricum, ma gindeam, toate drumurile due spre Europa, si monstrul are sa fie atit
de cumsecade incit sa ma duca spre coastele Frantei. Animalul acesta de treaba se va lasa prins in marile Europei pentru placerea mea personala, si nu vreau sa aduc
Muzeului de istorie naturala din Paris mai putin de jumatate de metru din halebarda lui de fildes".
Dar pina una-alta, trebuia sa caut narvalul in nordul Oceanului Pacific, ceea ce
insemna ca trebuia sa pornesc pe un drum opus aceluia care duce spre Franta.
- Conseil! am strigat cu o voce nerabdatoare.

 

Conseil, servitorul meu, era un tinar cinstit care ma intovarasea in toate calatoriile; un flamand cumsecade, pe care-l iubeam si care la rindul sau ma iubea, un om de un singe rece putin obisnuit, ordonat din principiu, harnic din deprindere, nemirindu-se niciodata de nimic, foarte indeminatic, priceput la orice, si care, in ciuda numelui sau, nu dadea niciodata sfaturi! - nici macar atunci cind nu-i erau cerute.
Avind mereu de-a face cu savantii care traiau cu noi in Jardin des Plantes, Conseil incepuse sa stie cite ceva. Devenise un specialist in clasificarile biologice, putind sa strabata cu o usurinta de acrobat toate increngaturile, grupele, clasele, subclasele, ordinele, familiile, genurile, subgenurile, speciile si varietatile. Dar stiinta lui se oprea aici. Clasificarea era viata lui si altceva nu-l mai interesa. Foarte priceput in teoria clasificarii, dar foarte putin priceput in practica, el n-ar fi putut deosebi, cred, un casalot
de o balena! si totusi, ce baiat cumsecade si vrednic!
Timp de zece ani, Conseil ma urmase pretutindeni unde ma chemase stiinta. si
niciodata n-am auzit de la el vreo vorba despre lungimea sau despre oboseala vreunei calatorii. Niciodata nu se codea cind isi inchidea valiza ca sa piece intr-o tara oarecare, China sau Congo, oricit de indepartata ar fi fost acea tara. Ma urma oriunde, fara sa stea pe ginduri. Se bucura de o sanatate de fier, de muschi solizi, si era de un calm desavirsit.
Avea treizeci de ani si virsta lui fata de a mea era ca cincisprezece fata de douazeci. Cer iertare daca spun in felul acesta ca aveam patruzeci de ani.
Totusi, Conseil avea un cusur: fiind de un formalism indracit, nu mi se adresa niciodata decit la persoana a treia, fapt care uneori ma cam scotea din sarite.
- Conseil! am strigat din nou, incepind plin de nerabdare sa ma pregatesc de calatorie.
Fireste, nu puneam la indoiala devotamentul acestui tinar. De obicei nu-l intrebam daca vrea sau nu sa ma urmeze in calatoriile mele; de data aceasta insa era vorba de o expeditie care putea sa se prelungeasca la nesfirsit, de o calatorie plina de primejdii, in urmarirea unui animal in stare sa scufunde o fregata ca pe o coaja de nuca. Toate acestea puteau sa dea de gindit chiar omului cel mai calm din lume. Oare ce avea sa spuna Conseil?
- Conseil! am strigat pentru a treia oara.
- Domnul m-a chemat? intreba el intrind.
- Da, baiete! Fa-mi bagajele si pregateste-te de plecare. Peste doua ore pornim.
- Cum doreste domnul, raspunse linistit Conseil.
- N-avem nici o clipa de pierdut. Pune in geamantanul meu tot ce trebuie pentru
calatorie: haine, camasi, ciorapi, fara sa le numeri, cit poti mai multe, si grabeste-te!
- Si colectiile domnului? se interesa Conseil.
- O sa ne ocupam mai tirziu de ele.
- Cum? si arhioterium, hiracoterium, oreodon, heropotamus si toate celelalte
schelete...
- Vor fi pastrate la hotel.
- Si babirussa ?
- Are sa fie hranita cit timp o sa lipsim. Dealtfel, am sa dau ordin ca toata
menajeria noastra sa fie trimisa in Franta.
- Nu ne intoarcem la Paris? intreba Conseil.
- Ba da... desigur... am raspuns sovaind. Facem insa un ocol.
- Ocolul care ii va placea domnului.
- A! Nu va fi mare lucru! Un drum mai putin direct, atita tot. Vom calatori pe
Abraham Lincoln.
- Cum doreste domnul, raspunse linistit Conseil.

 

- Stii, prietene, este vorba de monstrul acela... de faimosul cetaceu... mergem sa
curatim marile!... Autorul unei lucrari in doua volume despre "Misterele din adincul marilor" nu poate sa lipseasca de la expeditia aceasta interesanta pe care o conduce comandantul Farragut. E o misiune glorioasa... dar plina de primejdii! Nu se stie incotro mergem. Animalele astea pot fi pline de toane. Totusi vom pleca. Avem un comandant care nu se teme de nimic.
- Ce va face domnul voi face si eu, raspunse Conseil.
- Gindeste-te bine! Nu vreau sa-ti ascund nimic. E vorba de una din acele calatorii din care poti sa nu te mai intorci.
- Cum doreste domnul.
Peste un sfert de ceas bagajele noastre erau gata. Desi Conseil le facuse la repezeala, eram sigur ca nu lipsea nimic, caci baiatul acesta se pricepea sa aranjeze camasile si hainele tot atit de bine pe cit stia sa claseze pasarile si mamiferele.
Ascensorul hotelului ne lasa in vestibulul eel mare. Am coborit citeva trepte care
duceau la parter. Aici am achitat nota de plata la biroul vesnic asaltat de o multime imensa si am dat ordin sa fie expediate la Paris baloturile cu animale impaiate si cu plante uscate. Nu am uitat nici sa las banii necesari pentru hrana babirussei si, urmat de Conseil, am sarit intr-o trasura.
Pentru douazeci de franci cursa, trasura cobori Broad way-ul la Union Square,
merse pe Fourth-Avenue, pina la intretaierea cu Bowery-street, o lua pe Katrin-street si se opri pe cheiul treizeci si patru. Acolo, bacul Katrin ne transporta, oameni, cai si  trasura, la Brooklyn, periferia cea mare a New York-ului, asezata pe malul sting al riului, in partea de rasarit, si in citeva minute am ajuns la cheiul linga care Abraham Lincoln varsa nori negri de fum prin cele doua cosuri ale sale.
Bagajele ne-au fost duse indata pe puntea fregatei. Am alergat pe bord si am
intrebat de comandantul Farragut. Unul din marinari ma conduse pe duneta. Acolo am
dat de un ofiter cu infatisare placuta, care mi-a intins mina.
- Domnul Pierre Aronnax? ma intreba el.
- Chiar el, am raspuns. Comandantul Farragut ?
- In persoana. Fiti binevenit, domnule profesor! Cabina dumneavoastra este
pregatita.
Am salutat si, lasindu-l pe comandant la treburile lui, m-am indreptat spre cabina
ce-mi fusese destinata.
Abraham Lincoln fusese bine ales si pregatit pentru noua sa misiune. Era o fregata
de mare viteza, prevazuta cu aparate de supraincalzire care puteau ridica puterea
aburilor pina la sapte atmosfere. La presiunea aceasta, Abraham Lincoln atingea o viteza mijlocie de optsprezece mile si trei zecimi pe ora, viteza foarte mare, ce e drept, dar nu de ajuns pentru a lupta cu giganticul cetaceu.
Interiorul vasului corespundea insusirilor sale nautice. Cabina mea, aflata la prova si dind spre careul ofiterilor, mi-a placut.
- Ne vom simti foarte bine aici, i-am spus lui Conseil.
- Tot asa de bine, nu va fie cu suparare, raspunse Conseil, pe cit se simte un
crustaceu in scoica unei moluste.

 

L-am lasat pe Conseil sa orinduiasca bagajele si m-am urcat pe punte, ca sa
urmaresc pregatirile de plecare. In clipa aceea, comandantul Farragut daduse ordin sa fie desfacute ultimele odgoane care-l mai legau pe Abraham Lincoln de cheiul Brooklyn.
Prin urmare, daca as fi intirziat cu un sfert de ora sau chiar cu mai putin, fregata ar fi plecat fara mine si n-as fi putut lua parte la aceasta expeditie neobisnuita, supranaturala si de necrezut, care, desi povestita asa cum s-a intimplat, va gasi totusi citiva neincrezatori.
Dar comandantul Farragut nu voia sa piarda nici un minut macar, nerabdator sa
ajunga in marile in care fusese semnalat animalul.
El il chema pe inginer.
- Avem presiune?
- Da, domnule, raspunse acesta.
- Go ahead! striga comandantul Farragut. Cind auzira ordinul, transmis in sala masinilor cu ajutorul unui aparat cu aer comprimat, mecanicii pusera in miscare roata de pornire. Se auzi un suierat, datorita aburilor care intrara cu iuteala in sertarasele intredeschise. Pistoanele orizontale si lungi gemeau si impingeau bielele. Aripile elicei bateau din ce in ce mai repede valurile si Abraham Lincoln inainta maret printre eel putin o suta de ferryboat-uri si pilotine pline de spectatori, care alcatuiau alaiul.
Cheiurile Brooklyn-ului si cartierele orasului New York, care se intind pe malul de rasarit al riului, erau intesate de curiosi. De trei ori la rind izbucnira strigate de "ura!", din peste cinci mii de piepturi. Mii de batiste fluturau deasupra multimii si continuara sa-l salute pe Abraham Lincoln pina ce vasul patrunse in apele Hudsonului, pe la virful peninsulei lunguiete pe care e asezat New York-ul.
Atunci fregata, plutind spre New Jersey pe linga malul drept al fluviului, acoperit de vile, trecu printre forturi, care o salutara cu salve de tun. Abraham Lincoln raspunse inaltind si coborind de trei ori pavilionul american, pe care straluceau cele treizeci si noua de stele; apoi, schimbindu-si directia ca sa intre in canalul ce se curbeaza spre golful format de istmul Sandy Hook, trecu de-a lungul tarmului nisipos de pe care miile de spectatori il aclamara inca o data.
Alaiul de bacuri si de pilotine continua sa urmeze fregata si n-o parasi decit in
dreptul vasului-far, care arata cu cele doua ochiuri de lumina ale sale caile de acces ale New York-ului.
Era ora trei. Pilotul cobori in barca si se indrepta indata spre goeleta care il astepta.
Cuptoarele fura intetite; elicea batu mai repede valurile; fregata trecu pe linga Long Island, de-a lungul coastei joase si galbui, si, la ora opt seara, dupa ce luminile din Fire Island se pierdura inspre nord-vest, se indrepta cu toata viteza catre apele intunecate ale Atlanticului.




20.000 de leghe sub mari - Capitolul 1
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 2
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 3
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 4
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 5
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 6
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 7
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 8
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 9
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 10
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 11
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 12
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 13
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 14
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 15
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 16
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 17
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 18
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 19
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 20
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 21
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 22
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 23
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 24
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 25
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 26
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 27
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 28
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 29
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 30
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 31
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 32
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 33
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 34
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 35
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 36
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 37
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 38
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 39
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 40
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 41
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 42
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 43
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 44
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 45
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 46
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 47


Aceasta pagina a fost accesata de 1536 ori.
{literal} {/literal}