20.000 de leghe sub mari - Capitolul 29

20.000 de leghe sub mari - Capitolul 29

de Jules Verne



Capitolul 29


TUNELUL ARAB

 
 

In aceeasi seara am povestit lui Conseil si lui Ned Land, stiind ca-i va interesa, ceea ce aflasem de la capitan. Cind le-am spus ca peste doua zile vom fi in apele Mediteranei, Conseil batu din palme de bucurie, dar canadianul inalta din umeri.
- Un tunel submarin, striga el, o comunicatie intre cele doua mari! Cine a mai
pomenit una ca asta?
- Prietene Ned, ii taie vorba Conseil, despre Nautilus ai mai auzit vreodata? Nu! si cu toate astea exista. Asa ca nu mai ridica din umeri cu atita usurinta si nu te mai indoi de existenta unor lucruri numai fiindca tu n-ai auzit vorbindu-se despre ele.
- O sa vedem noi! spuse Ned Land, clatinind din cap. As vrea din toata inima sa
cred in acest tunel, sa-1 cred pe capitan, si faca Cerul ca Nemo sa ne conduca in
Mediterana!
Chiar in seara aceea, Nautilus, plutind la suprafata marii, se apropie de coasta
araba, la 2130' latitudine nordica. Pe tarm se zarea Djedah, important centru comercial al Egiptului, Siriei, Turciei si Indiilor.
A doua zi, la 10 februarie, ivindu-se citeva nave care pluteau in preajma, Nautilus se cufunda, dar la amiaza, cind trebuia determinat punctul in care ne aflam, marea fiind pustie, vasul nostra, urea din nou pina la linia de plutire. Atunci am iesit pe punte impreuna cu Ned si cu Conseil. Spre rasarit se zarea nedeslusit coasta invaluita intr-o ceata umeda. Cum stateam de vorba despre una, despre alta, rezemati de luntre, Ned Land, aratind cu mina spre un punct al marii, imi spuse pe neasteptate:
- Vedeti ceva acolo, domnule profesor?
- Nu, Ned, am raspuns, stii ca n-am ochii dumitale.
- Uitati-va bine, zise Ned, acolo, in fata, la tribord, aproape la inaltimea farului! Nu vedeti ceva care parca se misca?
- Adevarat, spusei, dupa ce m-am uitat cu atentie, zaresc ceva lung si negru plutind pe apa.
- N-o fi cumva inca un Nautilus? isi dadu parerea Conseil.
- De unde! raspunse canadianul. Dar as putea sa jur ca-i un animal marin.
- Balenele traiesc in Marea Rosie? se interesa Conseil.

 

- Da, baiete, i-am raspuns, au fost intilnite uneori si pe aici.
- Nici vorba nu poate fi de balena! facu Ned Land, care nu pierdea din ochi
obiectul semnalat. Balenele imi sint cunostinte vechi, asa ca nu m-as putea insela cu una, cu doua.
- Sa avem rabdare! spuse Conseil. Nautilus se indreapta intr-acolo si o sa stim
indata despre ce-i vorba. In adevar, pata neagra ajunse curind la numai o mila de noi. Parea o stinca mare, iesita in mijlocul apelor. Dar ce anume era, inca n-as fi putut spune.
- Ia te uita! Merge! Se cufunda! striga Ned Land. Mii de draci! Ce animal o fi asta? N-are coada despartita in doua cum au balenele sau casalotii, iar inotatoarele lui par niste membre ciuntite.
- Atunci... am spus.
- Aha, urma canadianul, s-a intors pe spate si i se vad mamelele.
- E o sirena, striga Conseil, o sirena adevarata, daca nu va e cu suparare.
Cuvintul "sirena" m-a pus pe calea cea buna si am inteles ca animalul acela facea
parte dintre vietuitoarele marii pe care basmele le-au schimbat in sirene - jumatate femei si jumatate pesti.
- Nu, i-am spus lui Conseil, nu-i o sirena, ci o faptura ciudata, ai carei semeni
abia daca au mai ramas citiva aici, in Marea Rosie. E un dugong.
- Ordinul sirenienelor, grupul pisciformelor, subclasa monodelfinelor, clasa
mamiferelor, increngatura vertebratelor, raspunse Conseil.
Si cind Conseil vorbea asa, nu mai raminea nimic de adaugat. In timpul acesta Ned
Land urmarea animalul si ochii ii sclipeau de pofta. Isi ridicase mina ca si cum s-ar fi pregatit sa arunce o cange. S-ar fi spus ca abia astepta clipa in care avea sa se azvirle in apa sa-l atace.
- Ah, domnule, facu el cu glas tremurind de emotie, n-am vinat inca niciodata un
animal "din asta"...
Vorbea ca un adevarat vinator de balene.
Tocmai atunci capitanul Nemo iesi pe punte si zari dugongul. Intelegind dorinta
canadianului, il intreba de-a dreptul:
- Daca ai avea o cange in mina, mestere Land, n-ai arde de nerabdare s-o arunci?
- Nici nu mai incape vorba, domnule capitan!
- Ti-ar placea sa-ti reiei pentru o zi mesena de vinator si sa adaugi cetaceul acesta la lista celor pe care i-ai doborit pina acum?
- Nu m-as da inapoi.
- Bine, atunci poti sa incerci!
- Va multumesc, domnule, raspunse Ned Land, cu privirea inflacarata.
- Numai ca te sfatuiesc sa nu dai gres, urma capitanul. si asta, spre binele
dumitale!
- Dugongul este primejdios cind il ataci? am intrebat eu, cu toate ca Ned Land
ridica din umeri.
- Da, citeodata, raspunse capitanul. Animalul se intoarce spre cei ce-1 ataca si le rastoarna luntrea. Dar pentru mesterul Land nu-i nici o primejdie. El ocheste repede si are mina sigura. Daca l-am sfatuit sa nu-1 scape, e fiindca dugongul e foarte gustos si stiu ca mesterul Land nu se da in laturi de la o bucata buna.
- A! facu Ned Land. Animalul asta mai e si bun de mincat, pe deasupra!
- Da, mestere Land. Carnea lui este foarte pretuita si este pastrata in intreaga
Malaezie numai pentru mesele printilor. Din pricina asta dugongul e vinat cu
inversunare, incit, ca si lamantinul, care-i este ruda, se imputineaza vazind cu ochii.
- Atunci, domnule capitan, se amesteca in vorba, plin de seriozitate, Conseil, daca din intimplare acesta este ultimul supravietuitor al speciei sale, n-ar trebui crutat in folosul stiintei?
- Poate ca da, ii taie vorba canadianul; dar in folosul bucatariei este mai bine sa-l vinam!

 

- Atunci, apuca-te de lucru, mestere Land! spuse capitanul. In clipa aceea, sapte
oameni din echipaj, muti si netulburati ca intotdeauna, se urcara pe punte. Unul dintre ei ducea o cange si o undita asemanatoare celor pe care le intrebuinteaza vinatorii de balene. Luntrea fu scoasa de la locul ei si coborita pe mare. Sase vislasi prinsera vislele, cirmaciul isi lua locul sau, iar Ned, Conseil si cu mine ne asezaram in partea de dinapoi a luntrii.
- Dumneavoastra nu veniti, capitane? am intrebat.
- Nu, domnule, dar va doresc vinatoare buna!
Impinsa de cele sase visle, luntrea se indrepta repede spre dugongul care plutea la vreo doua mile de Nautilus. Cind numai citeva sute de metri ne mai desparteau de cetaceu, luntrea isi incetini mersul si vislele fura minuite fara zgomot in apa linistita. Ned Land, cu cangea in mina, trecu in partea din fata a luntrii, unde ramase in picioare. Cangea folosita la vinarea balenelor este legata de obicei cu o fringhie foarte lunga, care se desfasoara repede cind animalul ranit incepe sa fuga. Dar de data asta fringhia n-avea mai mult de douazeci de metri, iar capatul ei era prins de un butoias. care, plutind, trebuia sa ne arate fuga
dugongului pe sub apa.
Ridicindu-ma in picioare, l-am vazut cit se poate de lamurit pe adversarul
canadianului. Dugongul, caruia i se mai spune si halicor, semana foarte mult cu
lamantinul. Corpul lui lung se termina cu o coada foarte alungita, iar inotatoarele laterale se sfirseau prin niste adevarate degete. Spre deosebire de lamantin, dugongul avea pe falca de sus doi colti lungi si ascutiti.
Exemplarul acesta, pe care Ned Land se pregatea sa-1 atace, era urias, avind o
lungime de cel putin sapte metri. Plutea nemiscat, parind ca doarme la suprafata apei, lucru care nu putea decit sa inlesneasca prinderea lui.
Luntrea se apropie cu bagare de seama pina la cinci metri de el. Vislele ramasera
nemiscate, afara din apa. Ma ridicai. Ned Land, putin aplecat pe spate, isi cumpanea cu dibacie cangea.
Deodata se auzi o suieratura si dugongul disparu. Fara indoiala ca, desi aruncata
cu putere, cangea lovise numai apa.
- Mii de draci! striga canadianul, furios. L-am scapat.
- Nu, ii spusei eu, l-ai ranit, fiindca se vede singe, dar cangea n-a ramas infipta in corpul lui.
Marinarii vislira iarasi si cirmaciul indrepta luntrea spre butoiasul care plutea pe apa. Dupa ce cangea fu scoasa din apa, reincepu urmarirea animalului.
Acesta se ridica din cind in cind la suprafata, ca sa respire. Rana nu-l slabise deloc, fiindca fugea cu o viteza uimitoare. Luntrea, minuita de brate voinice, zbura pe urmele lui. De mai multe ori ea se apropia pina la citiva metri de animal si canadianul se pregatea sa-si arunce arma; dar dugongul se ferea, cufundindu-se pe neasteptate, si nu mai putea fi atins.
E usor de inchipuit cit de furios si nerabdator era Ned Land. Ii trimitea bietului
animal cele mai grozave injuraturi ale limbii engleze. Cit despre mine, mi-era ciuda vazind cum stie dugongul sa scape de toate siretlicurile noastre.
L-am urmarit fara ragaz timp de o ora si incepusem sa cred ca va fi foarte greu sa-l prindem, cind animalului ii veni ideea nefericita de a se razbuna, idee de care avea sa se caiasca mai apoi. Intentia dugongului nu-i scapa lui Ned Land.
- Atentie! striga canadianul.
Cirmaciul rosti in limba lui neinteleasa citeva cuvinte, prin care fara indoiala ca le spunea vislasilor sa fie gata. Ajuns la douazeci de picioare de luntre, dugongul se opri si adulmeca fara de veste aerul cu narile lui largi asezate nu pe marginile botului, ci deasupra lui. Apoi se avinta, aruncindu-se asupra noastra.
Luntrea, neputindu-se feri de lovitura, se apleca mult intr-o parte, luind o tona sau doua de apa; insa, datorita indeminarii cirmaciului, fu lovita oblic si nu in plin, astfel ca nu se rasturna. Ned Land, proptindu-se zdravan, ciurui cu lovituri de cange animalul urias, care, infigindu-si dintii in marginea de sus a luntrii, o ridica asa cum un leu ar ridica o caprioara. Cazuseram de-a valma, unii peste altii, si nu prea stiu cum s-ar fi sfirsit intimplarea aceasta, daca pina la urma canadianul, lovindu-1 cu indirjire, n-ar fi nimerit vinatul drept in inima.
Se auzi hirjiitul dintilor pe tabla si dugongul disparu tragind dupa el cangea. Dar curind butoiasul reveni la suprafata si dupa citeva clipe se ivi corpul animalului rasturnat pe spate. Luntrea se apropie, il remorca si apoi se indrepta spre Nautilus. Ca sa urcam dugongul pe punte a fost nevoie de macarale puternice: vinatul cintarea cinci mii de kilograme.
Taierea lui s-a facut sub supravegherea canadianului, care tinea sa ia parte la toate amanuntele operatiei. In aceeasi zi stewardul imi servi la prinz citeva felii din carnea animalului pe care bucatarul bordului o gatise cu pricepere. Am gasit ca era cum nu se poate mai buna, intrecind chiar carnea de vitel sau de vaca.
A doua zi, 11 februarie, bucataria lui Nautilus a avut parte de inca un vinat bun.
Un stol de rindunele de mare din specia "stera nilotica" s-a abatut peste Nautilus. Aceste pasari ce traiesc in Egipt au ciocul negru, capul cenusiu punctat, ochiul tivit cu puncte albe, spatele, aripile si coada cenusii, pintecele si gitul alb, iar labele rosii. Au mai fost prinse si citeva duzini de rate de Nil, pasari salbatice, foarte bune la gust, care au gitul si partea de sus a capului albe, impestritate cu negru.
Nautilus inainta cu o viteza potrivita. Hoinarea, cum s-ar spune. Am observat ca, pe masura ce ne apropiam de Suez, apa Marii Rosii devenea din ce in ce mai putin sarata.
Pe la cinci seara am ajuns in apropierea Canalului Ras Mohamed care formeaza
extremitatea Africii pietroase, cuprinsa intre Golful Suez si Golful Acabah.
Nautilus patrunse apoi in Strimtoarea Jubal care duce la Golful Suez. In fata
noastra se inalta un munte ce parea ca stapineste cele doua golfuri ale Capului Ras Mohamed. Era muntele Oreb.
La ora sase, Nautilus, plutind cind deasupra, cind sub apa, trecu de-a lungul Torului aflat in fundul unui golf ale carui ape par vopsite in rosu, asa dupa cum imi spusese capitanul Nemo. Veni apoi noaptea, cu linistea ei adinca, intrerupta doar din cind in cind de tipatul pelicanului si al unor pasari de noapte, de zgomotul valurilor ce se spargeau in tarmul stincos sau de mugetul indepartat al vreunui steamer.

 

Intre orele opt si noua, Nautilus ramase la citiva metri sub apa. Dupa socoteala mea trebuia sa fim foarte aproape de Suez. Prin geamul salonului vedeam funduri stincoase viu luminate de farul nostru electric. Strimtoarea parea ca se ingusteaza din ce in ce mai mult.
La noua si un sfert, vasul se ridica din nou la suprafata. M-am urcat pe punte.
Nerabdator sa strabat tunelul capitanului Nemo, nu mai puteam sta locului si am iesit sa respir aerul proaspat al noptii. Curind se zari in intuneric o lumina stearsa, decolorata de ceata, stralucind la o mila departare de noi.
- Un far plutitor, spuse cineva linga noi. M-am intors si l-am recunoscut pe
capitan.
- E farul plutitor de la Suez, adauga el. Peste putin ajungem la intrarea tunelului.
- Cred ca intrarea nu e usoara.
- Nu, domnule. De aceea obisnuiesc sa stau in cabina cirmaciului, ca sa conduc
eu insumi manevra. Acum va rog sa coboriti fiindca Nautilus se va scufunda si nu va mai iesi la suprafata decit dupa ce vom strabate Arabian-Tunnel.
L-am urmat pe capitan. Capacul se inchise, rezervele de apa se umplura si
submarinul se cufunda la vreo zece metri adincime. In clipa cind ma pregateam sa
pornesc spre camera mea, capitanul ma opri.
- Domnule profesor, ma intreba el, v-ar placea sa ma insotiti in cabina
cirmaciului?
- Desigur, dar nu indrazneam sa va spun...
- Poftiti, atunci. Veti vedea tot ce poate fi vazut intr-o navigatie subterana si submarina in acelasi timp.
Capitanul ma conduse spre scara centrala. Pe la mijlocul ei deschise o usa, merse de-a lungul culoarului de sus si ajunse la cabina pilotului, care, dupa cum am aratat, era la capatul puntii. Cabina aceasta masura vreo sase picioare pe fiecare latura si semana intrucitva cu cele in care Wt stau cirmacii vaselor cu aburi de pe Mississippi sau de pe Hudson. In mijloc se misca roata asezata vertical, legata de cablurile cirmei care duceau in partea de dinapoi a lui Nautilus. Patru ferestre| rotunde de sticla, taiate in peretii cabinei, ingaduiau omului de la cirma sa vada in toate directiile. Incaperea era intunecoasa, dar in scurta vreme ochii mi se deprinsera cu intunericul si-l zarii pe cirmaci, un om voinic, cu miinile sprijinite de obada rotii. Afara, apele erau viu luminate de farul care batea dinspre spatele cabinei, in celalalt capat al puntii.
- Acum sa cautam intrarea! spuse capitanul Nemo.
Cabina cirmaciului era legata prin fire electrice de sala masinilor si capitanul putea astfel sa comande in acelasi timp si directia, si miscarea vasului. Apasind pe un buton de metal, el micsora indata viteza elicei.
Priveam in tacere zidul inalt si foarte abrupt care ne marginea drumul, formind o
temelie puternica masivului nisipos de pe coasta. Am mers astfel timp de o ora de-a lungul lui, la o departare de numai citiva metri. Capitanul Nemo nu pierdea din ochi busola, fixata in cabina pe doua cercuri concentrice de suspensie. Facea doar cite un semn si cirmaciul schimba in fiecare clipa directia lui Nautilus.
Stind linga fereastra de la babord, puteam vedea minunatele ingramadiri de
margean, zoofite, alge si crustaceii ce-si miscau labele uriase pe care le scoteau din scobiturile stincilor.
La zece si un sfert, capitanul Nemo trecu el insusi la cirma. In fata noastra se
deschidea o galerie intunecoasa si adinca. Nautilus patrunse in ea cu indrazneala. Se auzi un zgomot neobisnuit. Erau apele Marii Rosii, pe care inclinarea tunelului le zvirlea spre Mediterana. Nautilus urma curentul cu iuteala unei sageti, in ciuda sfortarilor masinii care batea apa miscind elicea in sens contrar, ca sa reziste.
De-a lungul peretilor ingusti ai trecatorii, nu mai vedeam acum decit fisii
stralucitoare, linii drepte, brazde de flacari, datorite vitezei si luminii electrice. Imi apasam inima cu mina, incercind sa-i potolesc bataile.
La zece si treizeci si cinci de minute, capitanul Nemo, lasind cirma, se intoarse spre mine:
- Mediterana, imi spuse el.
Tirit de curent. Nautilus strabatuse Canalul Suez in mai putin de douazeci de
minute.




20.000 de leghe sub mari - Capitolul 1
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 2
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 3
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 4
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 5
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 6
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 7
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 8
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 9
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 10
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 11
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 12
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 13
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 14
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 15
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 16
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 17
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 18
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 19
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 20
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 21
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 22
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 23
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 24
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 25
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 26
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 27
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 28
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 29
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 30
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 31
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 32
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 33
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 34
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 35
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 36
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 37
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 38
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 39
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 40
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 41
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 42
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 43
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 44
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 45
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 46
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 47


Aceasta pagina a fost accesata de 1104 ori.
{literal} {/literal}