20.000 de leghe sub mari - Capitolul 41

de Jules Verne

Capitolul 41


DE LA CAPUL HORN LA AMAZON

 

 


N-as putea spune cum am ajuns pe punte. Poate ca ma dusese canadianul. Tot ce
stiam este ca respiram aerul inviorator al marii. Tovarasii mei se imbatau si ei de prospetimea aerului. Nefericitii care flaminzesc prea multa vreme trebuie sa fie cumpatati atunci cind gasesc ceva de mincare. Noi, dimpotriva, n-aveam de ce sa fim cumpatati, puteam sa ne umplem plaminii cu aer si ceea ce ne imbata era adierea, adierea insasi a marii!
- Ah! facea Conseil. Bun mai e oxigenul! Nu va temeti sa respirati, domnule. E de
ajuns pentru toata lumea.
Ned Land tacea, dar casca falcile de ar fi putut speria si un rechin. si ce respiratie puternica! Canadianul "tragea" ca o soba in care s-a aprins focul.
Ne-am recapatat curind puterile, si cind m-am uitat imprejur, am vazut ca
sintem singuri pe punte. Nici un om din echipaj. Nici macar capitanul Nemo.
Ciudatii marinari de pe Nautilus se multumeau cu aerul care circula inauntru.
Nici unul nu venise afara ca sa se desfete in aer liber.
Primele cuvinte rostite de mine au fost cuvinte de multumire si de recunostinta
pentru cei doi tovarasi ai mei. Ned si Conseil imi prelungisera viata in timpul
celor din urma ceasuri ale agoniei. Toata recunostinta mea nu putea rasplati un
astfel de devotament.

 

- Lasati, domnule profesor, imi raspunse Ned Land, nu face sa mai vorbim
de asta! Ce merit avem noi? Nici unul. N-a fost decit o problema de aritmetica. Viata dumneavoastra e mai pretioasa decit a noastra. Deci trebuia s-o pastram.
- Nu, Ned, i-am raspuns, nu este mai pretioasa. Nimeni nu-i superior unui om darnic si bun asa cum esti dumneata!
- Bine! Bine! repeta canadianul, incurcat.
- Si tu, dragul meu Conseil, ai suferit mult.
- Nu chiar asa de mult. Ca sa va spun drept, mi-au lipsit si mie vreo citeva
inghitituri de aer, dar cred ca m-as fi obisnuit si cu asta. Dealtfel, am vazut ca domnul lesinase, asa ca mi-a trecut orice chef ca sa respir. Cum se spune, mi s-a taiat rasuflarea...
Conseil, incurcat in propriile sale cuvinte, se opri. '
- Prieteni, le raspunsei eu adinc tulburat, de acum sintem legati pentru totdeauna
si aveti drepturi asupra mea. . .
- De care ma voi folosi din plin! spuse canadianul.
- Cum? se mira Conseil.
- Dreptul de a va lua tu mine cind voi parasi acest vas infernal.
- Fiindca veni vorba, intreba Conseil, mergem in directie buna?
- Sigur, fiindca mergem spre soare si aici soarele e nordul, ii raspunsei eu.
- Asta asa e, se amesteca Ned Land, dar nu stim inca daca mergem spre Pacific
sau spre Atlantic, adica spre mari umblate sau spre mari pustii.
La asta nu stiam ce sa raspund, dar in sinea mea ma temeam ca Nemo ne va duce
mai degraba spre oceanul urias care scalda coastele Asiei si ale Americii. Asa, ar fi intregit inconjurul lumii submarine si s-ar fi reintors in marile in care Nautilus isi gasea intreaga libertate. Dar daca ne intorceam in Pacific, departe de orice pamint locuit, cum raminea cu planurile lui Ned Land? In privinta acestui punct important aveam sa ne lamurim in scurta vreme. Nautilus inainta cu toata viteza. Curind trecuram cercul polar,
indreptindu-ne spre Capul Horn. La 31 martie, ora sapte seara, eram acolo.
Uitasem toate suferintele noastre. Amintirea inchisorii de gheata mi se stersese
incetul cu incetul din minte. Nu ne mai gindeam decit la viitor. Capitanul Nemo nu mai era de vazut nici prin salon, nici pe punte. Punctul insemnat in fiecare zi pe harta de catre ofiterul secund imi arata directia exacta a lui Nautilus. In seara aceea, spre marea mea multumire, era vadit ca ne reintorceam spre nord, pe drumul Atlanticului. I-am instiintat pe Canadian si pe Conseil.
- Buna veste! imi raspunse canadianul; dar oare unde merge Nautilus ?
- Nu ti-as putea spune, Ned.
- O fi avind de gind capitanul ca dupa Polul Sud sa infrunte Polul Nord si apoi sa
se intoarca in Pacific prin faimoasa trecatoare din nord-vest?
- Sa nu-i pomenim de asta, ca e in stare s-o faca, ne sfatui Conseil.
- N-avea grija, spuse canadianul, o stergem noi mai din vreme!
- Oricum, isi dadu parerea Conseil, capitanul asta e un om strasnic si n-o sa ne
para rau ca l-am cunoscut.
- Mai ales dupa ce-l vom parasi! adauga Ned Land.
A doua zi, 1 aprilie, cu putin inainte de amiaza cind Nautilus se urea la suprafata apei, zarii spre apus o coasta. Era Tara de Foc, careia primii navigatori i-au dat acest nume vazind fumurile numeroase care se ridicau din colibele indigenilor. Tara de Foc este alcatuita dintr-o ingramadire de insule ce se intind pe treizeci de leghe in lung si optzeci de leghe in lat, intre 53° si 56' latitudine australa si 67°50' si 77° 15' longitudine vestica. Coasta era joasa, dar in departare se ridicau munti inalti. Mi s-a parut chiar ca zaresc muntele Sarmiento, care se inalta pina la doua mii saptezeci de metri deasupra
nivelului marii, bloc piramidal de sist, cu virful foarte ascutit, care, dupa cum spunea Ned, "anunta vremea frumoasa sau vremea rea" dupa cum e invaluit sau nu in ceata.
- Un barometru grozav, prietene.
- Un barometru natural, domnule, care nu m-a inselat niciodata cind navigam in
Strimtoarea lui Magellan. In clipa aceea, piscul se vedea deslusit pe un cer senin. Era o prevestire de vreme frumoasa, care se si indeplini.
Nautilus, intrind sub valuri, merse de-a lungul tarmului, la o departare de numai
citeva mile. Prin geamul salonului vedeam liane lungi, fucusi gigantici si alte specii de ierburi de mare, din care vazusem si in marca libera a polului, cu filamente viscoase si lustruite care aveau pina la trei sute de metri lungime; ele pareau niste adevarate cabluri, mai groase decit degetul eel mare, foarte tari, putind sa serveasca drept odgoane pentru nave. Pe fund, amestecata prin concretiunile de margean, se asternea o alta iarba, cunoscuta sub numele de "velp", cu frunze lungi de patru picioare. Ea serveste de cuib si de hrana nenumaratilor crustacei, moluste, crabi si sepii.

 

Aici focile si vidrele de mare aveau la indemina mincaruri grozave, amestecind
carnea de peste cu legume de mare, dupa mei oda englezeasca.
Nautilus trecea cu cea mai mare viteza prin apele acestea imbelsugate. Spre seara
se apropie de arhipelagul Maluinelor, ale carui virfuri stincoase le-am putut recunoaste a doua zi dimineata.
M-am gindit deci, pe buna dreptate, ca aceste doua insule, inconjurate de
numeroase insulite, apartinusera odinioara paminturilor descoperite de Magellan.
Insulele Maluine au fost probabil descoperite de celebrul John Davis, care le-a dat numele de "Davis-Southern Islands". Mai tirziu, Richard Hawkins le boteza Maiden Islands, Insulele Fecioarei. Apoi, la mceputul secolului XVIII, niste pescari din Saint Malo le-au dat numele de insulele Maluine. In sfirsit, englezii, in a caror posesiune sint, le-au numit insulele Falkland.
Prin meleagurile acelea, plasele ne-au adus alge frumoase si mai ales un anumit
fucus cu radacinile pline de cele mai bune midii din lume. O multime de giste si rate se abatura pe punte. Ele fura prinse si duse de indata la bucataria bordului. In privinta pestilor, am observat mai ales pesti ososi din genul porcusorilor, si in special unii dintre ei, lungi de douazeci de centimetri, presarati cu pete albicioase si galbui.
Mi-au placut de asemenea foarte mult meduzele, indeosebi unele dintre ele, cele
mai frumoase, numite "chrysaore" si care traiesc numai in marile Maluinelor.
Cind cele din urma inaltimi ale Maluinelor disparura in zare, Nautilus se cufunda
intre douazeci si douazeci si cinci de metri, mergind de-a lungul coastei americane. Pe capitanul Nemo tot nu l-am vazut.
Pina la 3 aprilie, n-am parasit meleagurile Patagoniei, plutind cind sub ocean, cind deasupra valurilor. Nautilus trecu golful larg facut de gurile lui La Plata si la 4 aprilie ajunse in dreptul Uruguayului, la cincizeci de mile in larg. Vasul nostru se indrepta mereu spre nord, de-a lungul cotiturilor coastei Americii meridionale. Strabatusem de la imbarcarea noastra din marile Japoniei si pina aici saisprezece mii de leghe. Pe la unsprezece dimineata am taiat Tropicul Capricornului pe meridianul treizeci si sapte, trecind apoi prin largul Capului Frio. Spre marea nemultumire a lui Ned Land, se vedea ca lui Nemo nu-i place vecinatatea coastelor locuite ale Braziliei, pentru ca mergea cu o viteza ametitoare. Nici un peste, nici o pasare, oricit de iute ar fi fost, nu ne puteau
urmari si nu puturam studia nici una din curiozitatile acestei mari.
Gonind cu aceeasi viteza timp de citeva zile, am atins, la 9 aprilie, spre seara,
punctul cel mai rasaritean al Americii de Sud, Capul San Roque. Dupa aceea, Nautilus se departa din nou si cobori la adincimi mai mari, cautind o vale submarina care se intinde intre Capul San Roque si Sierra Leone, de pe coasta africana. Valea aceasta se bifurca in dreptul Antilelor si se sfirseste la nord printr-o groapa uriasa, de noua mii de metri. Acolo sectiunea geologica a oceanului arata pina la Antile o faleza de sase kilometri, taiata drept, iar la inaltimea insulelor Capului Verde, un alt zid, tot atit de mare, care impreuna cu celalalt marginesc continentul scufundat al Atlantidei. Pe netezisul acestei vai se ridica vreo citiva munti care dau o infatisare placuta fundului submarin. Descriu toate aceste amanunte mai ales dupa hartile netiparite din biblioteca
lui Nautilus, facute fara indoiala de capitanul Nemo, pe baza observatiilor sale personale.
Timp de doua zile am colindat apele pustii si adinci, coborind cu ajutorul planurilor inclinate. Nautilus mergea in diagonale lungi, strabatmd astfel toate adincimile. Dar la 11 aprilie, el se urea deodata la suprafata si zariram tarmul la gura imensa a fluviului Amazoanelor, al carui debit este atit de mare, incit desareaza oceanul pe o intindere de mai multe leghe.
Taiaram si Ecuatorul. In urma noastra, la douazeci de mile spre vest, ramasese
Guyana, colonie franceza in care am fi putut gasi cu usurinta un refugiu. Dar vintul sufla cu putere si n-am fi putut infrunta valurile furioase cu o simpla luntre. Se vede ca Ned Land si-a dat seama de lucrul acesta, fiindca nu mi-a pomenit nimic despre fuga fiindca nu voiam sa-l indemn la o incercare sortita.
Nici eu n-am spus nimic, indoiala, sa dea gres.
De intirzierea planurilor noastre ma despagubii destul de usor, facind studii
interesante. In timpul celor doua zile, in 11 si 12 aprilie, Nautilus ramase la suprafata marii si plasa lui ne aduse o colectie minunata de zoofite, pesti si reptile. Intr-una din plase am gasit un fel de vulpe de mare foarte turtita, care, daca i s-ar fi taiat coada, ar fi format un disc perfect, cintarind douazeci de kilograme. Era alba pe pintece si avea spinarea roscata si impestritata cu pete mari, rotunde, de un albastru-inchis incercuite cu negru. Pielea ii era foarte neteda, iar inotatoarea o avea despicata in doua. Vulpea de
mare se zbatea. Intinsa pe punte, incercind prin miscari convulsive sa se intoarca, si facu atitea sfortari, incit era cit pe-aci sa sara in mare, cind Conseil, care tinea la pestele lui, se arunca peste ea si, inainte de a-i putea spune eu ceva, o prinse cu amindoua miinile.

 

Dar, cit ai clipi, bietul baiat cazu pe spate, cu picioarele in sus, cu jumatate de corp paralizata si strigind:
- Domnule! Nu ma lasa! Ajuta-ma! Era pentru prima oara cind nu-mi vorbea "la persoana a treia". L-am ridicat impreuna cu Ned Land, l-am frictionat zdravan si, cind si-a revenit in simtiri, vesnicul clasificator ingina cu o voce stinsa:
- Clasa cartilaginosilor, ordinul condropterigienilor cu branhii fixe, subordinul selacienilor, familia raidelor, genul torpilelor!
- Da, prietene, ii raspunsei eu, o torpila te-a adus in halul asta.
- Ah, domnule, va rog sa ma credeti, am sa ma razbun pe animalul asta, ameninta
Conseil.
- Cum asa ?
- Mincindu-l! si a mincat din peste in aceeasi seara, dar numai ca sa se razbune, pentru ca, cinstit vorbind, carnea era cam tare.
Bietul Conseil daduse peste o torpila dintre cele mai periculoase, din specia
cumana. Animalul acesta ciudat, cind e intr-un mediu bun conducator de electricitate, cum e apa, trasneste pestii de la o distanta de mai multi metri, atit de mare este puterea organului sau electric, ale carui doua fete principale n-au mai putin de douazeci si sapte picioare patrate!
A doua zi, 12 aprilie. Nautilus se apropia de coasta numita "olandeza", spre gura lui Maroni. Acolo traiau in familii mai multe grupuri de manati, care, ca si dugongul si stelarul, fac parte din ordinul sirenienilor. Animalele acestea frumoase, blinde si pasnice, lungi de sase pina la sapte metri, cintareau eel putin patru mii de kilograme.
Le-am explicat lui Ned Land si lui Conseil ca natura, prevazatoare, harazise acestor mamifere un rol insemnat. Ca si focile, ele pasc ierburile submarine si distrug astfel aglomerarea de ierburi care astupa gura fluviilor tropicale.
Desi nu dispretuia aceasta teorie, echipajul de pe Nautilus vina totusi vreo 6
manati.
Trebuiau facute provizii, si carnea manatilor este mai gustoasa decit a vacilor si viteilor. Vinatoarea n-a fost deloc interesanta. Manatii s-au lasat omoriti fara sa se apere. Am adus pe bord spre a fi puse la uscat mai multe mii de kilograme de carne. In aceeasi zi a mai avut loc un pescuit ciudat, care a sporit proviziile lui Nautilus. Prinsesem in plase citiva pesti al caror cap se termina printr-o placa ovala, cu margini carnoase. Erau echeneide din a treia familie a melacopterigenilor subbranhiali. Discul lor turtit este alcatuit din lame cartilaginoase, transversale si miscatoare, intre care animalul poate face vid, ceea ce ii da putinta sa se prinda de lucruri ca o ventuza.
Remorca pe care o intilnisem in Mediterana apartine acestei specii. Dar cele de aici sint echeneide osteochere, specifice acestei mari. Pe masura ce le prindeau, marinarii nostri le aruncau in cazi pline cu apa.
Terminind pescuitul. Nautilus se apropia de tarm, unde vazuram dormind pe apa mai multe broaste testoase de mare. Ar fi fost greu sa prindem reptilele acestea pretioase, fiindca ele se trezesc la eel mai usor zgomot si carapacea lor puternica le apara de cange. Dar echeneida avea sa ni le prinda cu o siguranta si o precizie extraordinara. Pestele acesta este un adevarat cirlig viu, care ar ferici si ar imbogati orice pescar cu undita.
Oamenii lui Nautilus prinsera de cozile echeneidelor cite un inel destul de mare, ca sa nu le impiedice miscarile, iar de inel legara o fringhie lunga, cu capatul prins de bord.
Echeneidele aruncate in mare isi incepura indata misiunea, lipindu-se de
plastronul broastelor testoase. Indirjirea lor era atit de mare, incit mai degraba s-ar fi lasat rupte decit sa dea drumul pradei. Apoi ele fura trase pe bord odata cu broastele testoase de care se lipisera.
Am prins astfel citeva cacuane, late de un metru si grele de doua sute de kilograme.
Carapacea lor, acoperita cu placi mari, cornoase, subtiri si stravezii, de culoare cafenie, impestritate cu alb si galben, este foarte cautata. Pe linga asta, ele sint tot atit de bune de mincat ca si broastele testoase obisnuite, a caror carne are un gust minunat.
Pescuitul acesta puse capat sederii noastre pe meleagurile fluviului Amazoanelor si, odata cu venirea noptii, Nautilus se departa in larg.



20.000 de leghe sub mari - Capitolul 1
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 2
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 3
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 4
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 5
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 6
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 7
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 8
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 9
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 10
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 11
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 12
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 13
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 14
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 15
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 16
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 17
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 18
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 19
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 20
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 21
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 22
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 23
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 24
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 25
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 26
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 27
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 28
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 29
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 30
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 31
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 32
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 33
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 34
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 35
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 36
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 37
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 38
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 39
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 40
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 41
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 42
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 43
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 44
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 45
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 46
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 47


Aceasta pagina a fost accesata de 2025 ori.