20.000 de leghe sub mari - Capitolul 26

20.000 de leghe sub mari - Capitolul 26

de Jules Verne




Capitolul 26

O NOUA PROPUNERE A CAPITANULUI NEMO


 

 

La 28 ianuarie, spre amiaza, iesind la suprafata apei, la 94' latitudine nordica,
Nautilus se gasi in apropierea unui tarm aflat la opt mile inspre vest. Am zarit mai intii o ingramadire de munti, inalti de aproape doua mii de picioare, cu forme foarte neregulate.
Dupa determinarea locului, m-am coborit in salon si, cercetind harta, mi-am dat seama ca ne aflam in fata insulei Ceylon, aceasta perla ce pare ca atirna la urechea Peninsulei indiene.
Cautind in biblioteca vreo carte despre Ceylon, una din cele mai roditoare insule de pe glob, am dat de un volum scris de H. C. Sirr esq. si avind titlul: "Ceylon and the Cingalese". Reintors in salon, mi-am notat mai intii pozitia geografica a insulei, careia cei din antichitate ii dadusera atitea nume.
Tocmai atunci intra in salon capitanul Nemo urmat de secundul sau. Dupa ce privi
harta, capitanul se intoarse spre mine.
- Insula Ceylon, spuse el, e un loc vestit pentru pescuitul perlelor. V-ar placea,
domnule Aronnax, sa vizitati una din pescariile ei?
- Fireste, domnule capitan.
- Bine. Asta-i foarte usor. Numai ca, daca vom vedea pescariile, in schimb nu vom
vedea pescarii. Exploatarea anuala inca n-a inceput. Dar n-are a face. Voi indrepta vasul spre Golful Manaar, unde vom ajunge in timpul noptii.
Capitanul Nemo spuse citeva cuvinte ofiterului secund, care iesi indata. Nautilus
incepu sa se scufunde Si curind manometrul indica o adincime de treizeci de picioare.
Cu harta in fata cautai Golful Manaar. L-am gasit pe paralela a noua, pe coasta de
nord-vest a Ceylonului, format dintr-o prelungire a micii insule Manaar. Pentru ca sa ajungem acolo, trebuia sa navigam de-a lungul intregii coaste apusene a Ceylonului.
- Domnule profesor, imi spuse capitanul Nemo, se pescuiesc perle in Golful
Bengal, in Marea Indiilor, in marile Chinei si Japoniei, in marile din sudul Americii, in Golful Panama, in Golful Californiei; dar nicaieri nu se obtin rezultate mai frumoase decit in Ceylon. Noi am sosit cam devreme, fara indoiala. Pescarii se aduna abia in luna martie in Golful Manaar. Aici, timp de treizeci de zile, trei sute de corabii de-ale lor se indeletnicesc cu exploatarea fructuoasa a comorilor marii. Pe fiecare corabie sint cite zece vislasi si zece pescuitori. Acestia, impartiti in doua grupuri, se scufunda rind pe rind pina la doisprezece metri adincime, cu ajutorul unor pietroaie pe care le tin intre picioare. Pietroaiele sint legate de corabii cu niste funii.

 

- Va sa zica se mai folosesc si acum mijloace atit de rudimentare?
- Da, cu toate ca pescariile acestea apartin englezilor, carora le-au fost cedate inca din l802, prin tratatul de la Amiens.
- Mi se pare totusi ca haina de scafandru pe care o intrebuintati si dumneavoastra
ar fi de mare folos in munca asta.
- Desigur, pentru ca bietii pescuitori nu pot ramine mult timp sub apa.
Descriindu-si calatoria facuta in Ceylon, englezul Perceval vorbeste despre un cafru care a stat cinci minute fara sa se urce la suprafata, dar faptul mi se pare cam indoielnic.
Stiu ca unii scufundatori pot sta in apa pina la cincizeci si sapte de secunde, iar cei mai destoinici - si ei sint destui de rari - pot ramine pina la optzeci si sapte de secunde.
Cind acesti nefericiti revin la suprafata, din nas si din urechi li se scurge apa amestecata cu singe. Cred ca in medie un pescuitor poate sta sub apa treizeci de secunde, in care timp se zoreste sa stringa intr-o mica plasa cit mai multe scoici perlifere. De obicei insa scufundatorii nu traiesc mult; vederea le slabeste, ochii li se acopera de ulceratii; pe trup le apar plagi si de multe ori chiar pier loviti de apoplexie in fundul marii!
- Da, am spus, este o meserie nenorocita, care nu serveste decit unor toane ale modei! Dar ati putea sa-mi spuneti cam cite scoici poate sa stringa intr-o zi o corabie?
- Intre patruzeci si cincizeci de mii de bucati. Se spune chiar ca in l8l4 guvernul englez a tocmit scufundatori sa pescuiasca pentru el; in douazeci de zile au fost culese saptezeci si sase de milioane de scoici.
- Dar cel putin pescuitorii sint de ajuns de bine platiti? am intrebat.
- Abia daca primesc ceva, domnule profesor. La Panama ei cistiga un dolar pe saptamina. De obicei li se da un gologan pentru scoicile care au perle, dar iti dai seama cite aduna ei fara perle!
- Un gologan pentru acesti nefericiti care isi imbogatesc stapinii Ce mirsavie!
- Asadar, domnule profesor, imi spuse capitanul Nemo, o sa vizitati impreuna cu
tovarasii dumneavoastra bancul de scoici de la Manaar si, daca din intimplare vom
intilni vreun pescar mai grabit, il veti vedea cum lucreaza.
- Ne-am inteles, capitane.
- Dar ia spuneti, domnule Aronnax, va temeti cumva de rechini?
- De rechini? intrebai eu, incurcat, intrebarea mi se paru fara rost.
- De rechini, repeta capitanul Nemo.
- Marturisesc, domnule capitan, ca nu sint inca obisnuit cu soiul acesta de pesti.
- Noi ne-am deprins cu ei si cu timpul o sa va deprindeti Si dumneavoastra.
Dealtfel, vom fi inarmati si, in drum, poate ca vom putea vina vreunul. E o vinatoare interesanta. Asadar, ne vedem miine in zori, domnule profesor.
Spusese acestea ca si cum ar fi fost vorba de-o mica plimbare, apoi iesi din salon.
Daca ati fi poftiti la o vinatoare de ursi in muntii Elvetiei, ati zice: "Foarte bine, miine mergem la vinatoare de ursi!" Daca ati fi poftiti la o vinatoare de lei in cimpiile din Atlas sau de tigri in jungla indiana, ati zice: "Aha, vom vina lei si tigri!". Dar daca ati fi invitati sa vinati rechini sub apa, poate ca v-ati mai gindi inainte de a accepta.
Mi-am trecut mina peste fruntea imbrobonita de o sudoare rece.

 

"Ia sa ma gindesc putin, imi spusei eu. Ca sa vinezi vidre prin padurile submarine, cum am facut noi in insula Crespo, mai merge. Dar sa cutreieri fundul marilor cind esti sigur ca ai sa intilnesti rechini, asta mi se pare ca e cu totul altceva! Stiu ca in unele tinuturi, mai ales in insulele Andamane, negrii nu sovaie sa atace rechinul cu un pumnal intr-o mina si cu un lat in cealalta; mai stiu insa ca multi dintre cei care infrunta fiarele acestea primejdioase nu se mai intorc vii. Dealtfel, nici nu sint negru, si chiar daca as fi, tot as avea motive sa sovai .
Si iata-ma numai cu gindul la rechini, la falcile lor inarmate cu multe siruri de
dinti, in stare sa taie un om in doua. Incepusem sa si simt ca ma dor salele. Apoi nu-mi placea nici felul in care capitanul imi facuse invitatia asta blestemata. Parca ar fi fost vorba sa mergem intr-un huceag sa urmarim vreo biata vulpe. "Nu-i nimic, mi-am zis, Conseil n-o sa mearga nici in ruptul capului si asta ma va scuti sa-l insotesc pe capitan". In intelepciunea lui Ned Land, trebuie sa marturisesc ca nu prea aveam incredere. O primejdie, oricit de mare ar fi fost ea, insemna totdeauna un indemn pentru firea lui razboinica.
Am vrut sa citesc mai departe cartea lui Sirr, dar n-am facut decit sa o rasfoiesc cu gindul in alta parte. Printre rinduri vedeam deschizindu-se falci fioroase.
Tocmai atunci intrara Conseil si canadianul, linistiti, ba chiar voiosi, neavind habar de ce-i asteapta.
- Pe cinstea mea, domnule, imi zise Ned Land, capitanul Nemo al
dumneavoastra - lua-l-ar dracu'! - ne-a facut adineauri o propunere foarte placuta.
- A! Va sa zica stiti?
- Daca nu-i cu suparare, raspunse Conseil, comandantul lui Nautilus ne-a invitat
sa vizitam miine, in tovarasia dumneavoastra, pescariile minunate din Ceylon. Ne-a
vorbit foarte politicos, ca un adevarat gentleman.
- Afara de asta nu v-a mai spus nimic?
- Nimic altceva, spuse canadianul, decit ca si dumneavoastra stiti despre
plimbarea asta.
- Si nu v-a spus nimic despre...?
- Nu, nimic, domnule naturalist. O sa mergeti cu noi, nu-i asa?
- Eu... fireste! Vad ca esti incintat de asta, mestere Land.
- Da, fiindca trebuie sa fie ceva neobisnuit!
- Si poate chiar primejdios! am adaugat eu, cu subintelesuri.
- Cum poate fi primejdioasa o simpla plimbare pe un banc de scoici? se mira Ned
Land.
Desigur, capitanul Nemo socotise ca e mai intelept sa nu Ie pomeneasca nimic
despre rechini tovarasilor mei. Eu ii priveam cu ochii impaienjeniti, de parca i-as fi si vazut sfirtecati. Ar fi trebuit oare sa-i instiintez? Desigur, numai ca nu prea stiam cum sa incep.
- Domnul n-ar dori, spuse Conseil, sa ne dea citeva amanunte despre pescuitul
perlelor?
- Chiar despre pescuit, am intrebat, sau despre intimplarile care... ?
- Despre pescuit, raspunse canadianul. Inainte de a-l vedea la fata locului, e bine sa-l cunoastem.
- Atunci stati jos, prieteni, si am sa va spun tot ce-am aflat acum de la englezul
Sirr.
Ned si Conseil se asezara pe un divan si prima intrebare mi-a pus-o canadianul:
- Ce e perla, domnule?
- Draga Ned, i-am raspuns, perla sau margaritarul este pentru poet o lacrima a
marii; pentru orientali e o picatura de roua solidificata; pentru femei, un juvaer de forma lunguiata, cu stralucire sticloasa, facut dintr-o materie sidefie, pe care ele il poarta la deget, la git sau la urechi; pentru chimist, este un amestec de fosfat si carbonat de calciu cu putina gelatina, iar pentru naturalist este o simpla secretie bolnavicioasa a organului care produce sideful la unele bivalve.
- Increngatura molustelor, spuse Conseil, clasa acefalelor, ordinul testaceelor.
- Dar, am continuat eu, dintre toate molustele, aceea care mai ales produce perla
este scoica perlifera numita "meleagrina margaritifera". Perla nu-i decit o concretiune, o ingrosare a sidefului, in forma rotunda. Ea poate fi sau lipita de peretele scoicii, sau incrustata in cutele animalului. Atunci cind sta pe scoica, perla se lipeste de ea; cind creste in carne, e libera. Totdeauna are insa drept centru un corp mic si tare, fie un grauncior oarecare, fie un fir de nisip, imprejurul caruia se depune sideful timp de citiva ani, treptat, in straturi subtiri si concentrice.
- Se pot gasi mai multe perle intr-o singura scoica ? intreba Conseil.
- Da, baiete. Unele scoici, numite "pintadine", par niste adevarate cutiute cu perle. Am auzit un lucru de care, e drept, ma cam indoiesc ca ar fi adevarat, totuSi am sa vi-l spun: se zice ca intr-o scoica din acestea s-au gasit nu mai putin de o suta cincizeci de rechini.
- O suta cincizeci de rechini? striga Ned Land.
- Am zis rechini?! ma mirai eu. Vreau sa zic o suta cincizeci de perle. Rechinii n-au ce cauta aici.

 

- Fireste. Domnul e atit de bun sa ne spuna prin ce mijloace se scot perlele?

 

- Sint mai multe metode, Si adesea, cind perlele sint lipite de valve, pescuitorii le smulg cu clestele. De obicei, insa, scoicile sint intinse pe rogojini la malul apei. Ele mor astfel in aer liber Si dupa zece zile sint de ajuns de putrezite. Atunci sint cufundate in rezervoare cu apa de mare, pe urma sint deschise Si spalate. Abia acum incepe adevarata munca. Se scot mai intii placile de sidef, care se vind in lazi de cite o suta douazeci Si cinci Si o suta cincizeci de kilograme. Apoi se scoate parenchimu scoicii, se fierbe Si se trece prin sita, ca sa nu se piarda nici cele mai mici perle.
- Perlele sint pretuite dupa marimea lor? ma intreba Conseil.
- Nu numai dupa marime, i-am raspuns, ci Si dupa forma, dupa "apele" pe care le
fac, adica dupa culoarea ca Si dupa luciul lor, dupa stralucirea pestrita care ne incinta ochiul. Cele mai frumoase dintre ele sint numite perle-virgine sau parangone. Ele cresc libere in carnea moluStei, sint albe, eel mai adesea opace, dar citeodata au o transparenta opalina. De cele mai multe ori sint rotunde sau in forma de para. Fiind cele mai pretioase, se vind cu bucata. Celelalte perle cresc lipite de valvele scoicii; in sfirSit, cele mai putin pretioase sint perlele mici, cunoscute sub numele de seminte. Ele se vind cu masura Si sint folosite mai ales la broderiile de pe odajdiile bisericeSti.
- Trebuie sa fie o munca anevoioasa Si de durata sa alegi perlele dupa marime.
- Nu, prietene. Munca asta se face cu ajutorul a unsprezece site gaurite dupa
nevoie. Perlele care ramin intr-o sita cu 20 pina la 24 de gauri sint perle de cea mai mare valoare. Cele care ramin in site cu l00 Si 800 de gauri sint de calitatea a doua. Iar cele pentru care sint folosite sitele cu 900 pina la 1000 de gauri sint numite seminte.
- E un mijloc ingenios, spuse Conseil, si vad ca impartirea Si clasificarea perlelor se face in mod mecanic. Domnul ar putea sa ne spuna ce ciStig aduce exploatarea bancurilor de scoici cu perle?
- Daca ne luam dupa ce spune Sirr, pescariile din Ceylon sint arendate in fiecare
an cu suma de 3 milioane de rechini.
- De franci, vreti sa spuneti.
- Da, de franci, trei milioane de franci. Dar cred ca pescariile astea nu mai aduc
acelesi venituri ca altadata. La fel se intimpla Si cu pescariile americane care odinioara aduceau 4 milioane de franci, iar acum ciStigul e redus la doua treimi. Tot in tot, venitul general adus de exploatarea perlelor poate fi evaluat la 9 milioane de franci.
- Exista cumva Si perle celebre care au fost cotate la un pret foarte ridicat? intreba Conseil.
- Da, baiete, se zice ca Cezar a daruit Servilliei o perla in valoare de 20 000 de
franci in moneda noastra.
- Am auzit chiar ca una din cucoanele din antichitate bea otet in care punea perle, vorbi canadianul.
- Cleopatra, raspunse Conseil.
- Trebuie sa fi fost destul de rau la gust! se scutura Ned.
- Oribil, prietene Land, dar un paharel cu otet care costa ll5 000 de franci,
frumos pret!
- Imi pare rau ca nu m-am insurat cu cucoana asta, rise Ned.
- Cleopatra sotia lui Ned Land! exclama Conseil.
- Era sa ma insor cu adevarat Si nu e vina mea daca nu s-a facut, raspunse serios
canadianul, l-am cumparat chiar un Sirag de perle lui Kat Tander - logodnica mea -
care de fapt s-a maritat cu un altul. Ei bine, Siragul de perle nu m-a costat mai mult de un dolar jumatate Si cu toate astea - domnul profesor poate sa ma creada - perlele acelea n-ar fi trecut prin sita cu 20 de gauri.
- Dragul meu Ned, ii raspunsei rizind, erau perle artificiale, simple boabe de sticla unse in interior cu esenta de Orient.
- Trebuie sa coste mult esenta asta de Orient!
- Aproape nimic! Nu e altceva decit o substanta argintata din solzi de platica Si
amoniac. N-are nici o valoare.
- Poate de asta s-a maritat Kat cu un altul, filozofa Ned Land cu glas tare.
- Dar ca sa ne intoarcem la perlele de mare valoare, am spus eu, nu cred ca un
rege sa fi avut una mai valoroasa decit aceea a capitanului Nemo.
- Asta, arata Conseil spre vitrina in care era inchisa minunata bijuterie.
- Cu siguranta ca nu ma inSel daca afirm ca are o valoare de 2 milioane de...
- Franci, spuse iute Conseil.
- Da, doua milioane de franci, Si pe capitan nu l-a costat decit oboseala de a o
culege.
- Cine Stie, poate ca miine, in plimbarea noastra, o sa gasim una la fel.
- Ei Si? spuse Conseil.
- Cum, ei Si ?
- La ce ne-ar servi 2 milioane pe Nautilus ?
- Pe Nautilus nu, dar poate... In alta parte! ii intoarse Ned vorba.
- In alta parte! ofta Conseil.
- Mesterul Land are dreptate. Daca am aduce cu noi in Europa sau in America o
perla de citeva milioane, acest fapt ar intari Si adeveri spusele noastre cu privire la calatoria pe sub mari.
- Asa cred si eu, incuviinta Ned Land.
- Este primejdios pescuitul perlelor? intreba Conseil, care se intorcea mereu la
partea practica a lucrurilor.
- Deloc, am raspuns eu repede, mai cu seama daca se iau oarecari masuri de
prevedere.
- Ce primejdii pot fi in meseria asta? facu Ned Land. Doar sa inghiti citeva guri de apa de mare...
- Chiar asa, Ned. Dar ia spune, l-am intrebat eu, incercind sa imit tonul nepasator al capitanului Nemo, iti este cumva teama de rechini, bravul meu Ned?
- Mie, se mira canadianul, mie, care sint de meserie vinator cu cangea? Nici nu-mi
pasa de ei!
- Nu e vorba sa-i pescuieSti cu cirligul Si sa-i urci pe bordul unui vas, unde sa le tai coada cu toporul, sa le deschizi pintecele, sa le scoti inima Si sa o arunci in mare.
- Atunci e vorba sa...?
- Sigur ca da.
- In apa ?
- In apa.
- Pe legea mea! Cu o cange buna n-am de ce ma teme. Stiti, domnule, rechinii
aStia sint animale facute cam fara socoteala. Ca sa te poata inSfaca, trebuie mai intii sa se intoarca pe burta Si in timpul asta. . .
Ned Land spunea "inSfaca" in aSa fel, incit te treceau fiori auzindu-l.
- Dar tu, Conseil, ce crezi despre rechini?
- Eu, zise Conseil, voi fi sincer cu domnul. "Semn bun", mi-am spus.
- Daca domnul infrunta rechinii, urma Conseil, nu vad de ce nu i-am infrunta impreuna?



20.000 de leghe sub mari - Capitolul 1
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 2
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 3
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 4
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 5
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 6
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 7
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 8
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 9
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 10
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 11
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 12
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 13
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 14
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 15
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 16
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 17
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 18
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 19
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 20
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 21
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 22
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 23
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 24
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 25
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 26
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 27
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 28
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 29
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 30
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 31
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 32
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 33
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 34
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 35
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 36
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 37
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 38
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 39
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 40
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 41
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 42
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 43
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 44
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 45
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 46
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 47


Aceasta pagina a fost accesata de 1073 ori.
{literal} {/literal}