20.000 de leghe sub mari - Capitolul 36

20.000 de leghe sub mari - Capitolul 36

de Jules Verne



Capitolul 36


CASALOTI SI BALENE

 

 

In timpul noptii de 13 spre 14 martie, Nautilus isi relua directia spre sud.
Nadajduiam ca, de indata ce va ajunge in dreptul Capului Horn, va cirmi spre vest, ca sa ajunga in marile Pacificului si sa incheie astfel inconjurul Pamintului. Dar n-a facut asa, ci a continuat sa urce spre regiunile australe. Incotro avea de gind sa mearga? La pol?
Ar fi fost o nebunie. Incepeam sa cred ca indrazneala capitanului indreptatea indeajuns temerile lui Ned Land.
De citeva zile canadianul nu-mi mai vorbea despre planurile sale de fuga. Devenise
mai putin vorbaret, aproape ca tacea tot timpul, imi dadeam bine seama cit il apasa captivitatea prelungita pe care o indura. Simteam cit singe rau isi face. De cite ori il intilnea pe capitan, ochii i se aprindeau de minie si ma temeam de fiece data ca firea lui nepotolita sa nu-l impinga la cine stie ce fapte nechibzuite. In ziua aceea de 14 martie, canadianul, urmat de Conseil, intra in camera mea. I-am intrebat care era rostul vizitei lor.
- Vrem sa va punem o mica intrebare, domnule, mi-a raspuns canadianul.
- Vorbeste, Ned.
- Citi oameni credeti ca sint pe bordul lui Nautilus?
- N-as putea sa-ti spun, dragul meu.
- Cred, relua Ned Land, ca, asa cum este facut, vasul nu are nevoie de un echipaj
prea numeros.
- Adevarat, ii raspunsei eu, n-ar trebui mai mult de zece oameni pentru manevrele
lui Nautilus.
- Atunci, spuse canadianul, de ce ar avea mai multi?
- De ce? l-am intrebat, la rindul meu.
Il priveam tinta pe Ned Land, ghicindu-i gindurile.
- Stii de ce, Ned? am vorbit eu mai departe. Daca ma incred in presimtirile mele si daca am inteles viata capitanului, atunci Nautilus nu este numai o nava; submarinul acesta trebuie sa fie si un loc de refugiu pentru acei care, la fel ca si comandantul, au rupt orice legaturi cu uscatul.
- Tot ce se poate, incuviinta Conseil. Cu toate astea, Nautilus nu poate adaposti
decit un numar anumit de oameni. N-ar vrea domnul sa ne arate care ar putea fi acest numar maxim?
- Dar cum sa-l aflu, Conseil?
- Pai, faceti socoteala: cunoasteti capacitatea navei si deci cantitatea de aer pe care o contine; daca ne gindim, pe de alta parte, cit aer consuma fiecare om prin respiratie si socotim datele astea fata de nevoia lui Nautilus de-a iesi la suprafata la fiecare douazeci si patru de ore...
Conseil nu si-a ispravit fraza, dar mi-am dat seama unde avea sa ajunga.

 

- Inteleg, i-am raspuns. Pacat insa ca socoteala asta, care nu-i grea deloc, ne da
numai rezultate foarte nesigure.
- N-are a face! insista Ned Land.
- Atunci sa socotim, ma invoii eu. Un om consuma intr-o ora oxigenul cuprins
intr-o suta de litri de aer; iar in douazeci si patru de ore oxigenul din doua mii patru sute de litri. Deci se cere sa stim de cite ori Nautilus cuprinde doua mii patru sute de litri de aer.
- Intocmai! spuse Conseil.
- Or, continual eu, capacitatea lui Nautilus fiind de o mie cinci sute de tone, iar o tona avind o mie de litri. Nautilus contine un milion cinci sute de mii de litri de aer care, impartit la doua mii patru sute... Am calculat repede cu creionul:... dau un cit de sase sute douazeci si cinci. Ceea ce inseamna ca aerul din Nautilus slt ajunge pentru sase sute douazeci si cinci de oameni timp de douazeci si patru de ore.
- Sase sute douazeci si cinci! repeta Ned.
- Dar fii sigur, am adaugat, ca pasageri, mateloti si ofiteri laolalta nu sintem nici a zecea parte din numarul acesta.
- Si tot e prea mult pentru trei oameni! murmura Conseil.
- Asa incit, draga Ned, nu te pot sfatui decit sa ai rabdare.
- Si chiar mai mult decit rabdare, adauga Conseil, trebuie resemnare. Conseil gasise cuvintul potrivit. La urma urmei, continua el, capitanul Nemo nu poate merge numai spre sud! Va trebui sa se opreasca odata si odata, macar in fata gheturilor, si sa se intoarca spre mari mai civilizate! Atunci o sa fie timpul sa reluam planurile lui Ned Land.
Canadianul cladina din cap si isi trecu mina peste frunte. Apoi pleca fara sa mai
spuna nimic.
- Ingaduiti-mi sa va spun ce cred eu, mi se adresa atunci Conseil. Bietul Ned
viseaza la ce ar putea avea. Isi aminteste intruna de viata lui de inainte. Tot ce ne lipseste i se pare de pret. Il coplesesc amintirile si e amarit. Trebuie sa-l intelegem. Ce rost are el aici? Nici unul. Nu-i nici savant, ca dumneavoastra, si nici nu se bucura ca noi de minunatiile marii. Ar fi in stare de orice ca sa mai ajunga sa puna o data piciorul intr-o crisma, in tara lui!
Neindoios ca monotonia de pe bord trebuia sa-i fie nesuferita canadianului, care era obisnuit cu o viata libera si activa. Rar se mai intimpla cite ceva care sa-l poata scoate din amorteala. Si totusi, in ziua aceea s-a petrecut un fapt ce i-a amintit din plin frumoasele timpuri cind era vinator de balene.
Cam pe la unsprezece dimineata, cind Nautilus plutea la suprafata apei, am nimerit in mijlocul unei turme de balene. Intilnirea nu m- a mirat, deoarece stiam ca animalele acestea, haituite din cale afara de vinatori, se adapostesc in apele latitudinilor inalte.
Rolul pe care l-a jucat balena in lumea navigatorilor si influenta ei asupra descoperirilor geografice a fost dintre cele mai insemnate. Atragind in urmarirea ei mai intii pe basci, apoi pe asturieni, englezi si olandezi, i-a deprins cu primejdiile oceanului si i-a condus de la un capat la celalalt al Pamintului.
Balenelor le plac marile australe si boreale. Vechi legende spun ca acesti cetacei au adus pe pescari pina la sapte leghe departare de Polul Nord. Daca aceasta nu e adevarat, va fi totusi cindva, si poate ca in felul acesta, vinind balene in regiunile arctice sau antarctice, oamenii vor pasi pe aceste tinuturi inca necunoscute ale globului.
Stateam pe punte. Marea era linistita; prin meleagurile acestea, in luna octombrie sint zile frumoase de toamna. Canadianul - care nu se putea insela - semnala o balena la orizont, spre rasarit. Privind cu atentie, puteai vedea o spinare neagra, ridicindu-se si coborindu-se ritmic in mijlocul valurilor, la cinci mile de Nautilus.
- Ah! striga Ned Land. Cita placere mi-ar face intilnirea asta, daca as. fi pe bordul unei baleniere! E un animal cit toate zilele; uitati-va numai cu ce putere arunca coloane de aburi si aer! Mii de draci! De ce-oi fi blestemat sa stau pironit pe tinicheaua asta?!
- Hei, Ned, ii raspunsei eu, inca nu te-ai saturat de vinatoare?
- Credeti, domnule, ca un vinator dc balene poate sa-si uite meseria? Poti sa te
saturi vreodata de o asemenea vinatoare?
- N-ai vinat niciodata in marile astea, Ned ?
- Niciodata, domnule. Numai in marile nordice, in Strimtoarea Bering si Davis.
- Atunci nu cunosti inca balenele din sud. Pina acum ai vinat numai din cele
obisnuite, care nu s-ar incumeta sa treaca apele calde ale Ecuatorului.
- Ce vorbiti, domnule profesor! spuse cam neincrezator canadianul.
- Spun ce este.
- Ei, comedie! Eu, asta care va vorbesc, in anul saizeci si cinci, adica acum doi ani si jumatate, am prins linga Groenlanda o balena in care mai era infipta o cange cu semnul unei baleniere din Bering. si atunci va intreb: cum se putea ca animalul ranit in vestul Americii sa fi venit in est, unde l-am ucis, daca n-ar fi trecut Ecuatorul fie pe la Capul Horn, fie pe la Capul Bunei Sperante?
- Sint de aceeasi parere cu prietenul Ned, intari Conseil, si as fi curios sa aud ce o sa-i raspundeti.

 

- Am sa va raspund, dragii mei, ca balenele traiesc, fiecare dupa soiul din care
face parte, in anumite mari, din care nu ies niciodata; si daca una din ele a venit din Strimtoarea Bering in Strimtoarea Davis, inseamna pur si simplu ca exista vreo trecere dintr-o mare intr-alta, fie pe coastele nordice ale Americii, fie pe cele ale Asiei.
- Sa va cred oare? ma intreba canadianul, inchizind un ochi.
- Trebuie sa-l credem pe domnul, raspunse Conseil.
- Atunci, urma canadianul, fiindca n-am vinat niciodata prin meleagurile astea,
inseamna ca nu cunosc deloc balenele care umbla pe aici?
- Asa imi inchipui, Ned.
- Un motiv mai mult ca sa faci cunostinta cu ele, adauga Conseil.
- Ia priviti! striga canadianul, emotionat. Se apropie! Vine spre noi! Nici nu-i pasa de mine; stie ca nu pot sa-i fac nimic!
Ned batea din picior. Ii tremura mina in care invirtea o cange inchipuita.
- Cetaceii astia sint tot atit de mari ca si cei din apele Nordului? ma intreba el.
- Aproape tot atit, Ned.
- Eu am vazut balene mari, domnule, balene care aveau si o suta de picioare
lungime; i-am auzit pe unii spunind ca hullamock-ul si umgallick-ul din insulele
Aleutine tree citeodata de o suta cincizeci de picioare.
- Asta mi se pare cam prea mult, i-am raspuns eu. Si unele, si altele nu sint decit balenoptere, cu inotatoare dorsale, si, asemenea casalotilor, sint in general mai mici decit balena adevarata.
- Hei! exclama canadianul, cu privirea atintita pe valuri. Se apropie, vine in apele lui Nautilus.
Apoi relua:
- Vorbiti de casalot ca de un animal marunt. Exista totusi si casaloti giganti, foarte inteligenti. Se spune ca unii dintre ei se acopera cu alge si fucus si sint luati drept insule. Marinarii debarca pe ele, se instaleaza acolo, fac foe...
- Si cladesc case, rise Conseil.
- Da, glumetule, si intr-o buna zi animalul se scufunda, tragind toti locuitorii in adinc.
- Ca in calatoriile lui Sindbad marinarul, i-am intors eu vorba rizind. Ei, jupine
Land, mi se pare ca-ti plac povestiri din acestea extraordinare. Sper ca nu crezi in ele!
- Domnule naturalist, spuse Ned serios, din partea balenelor poti sa te astepti la
orice. la uite la asta cum inoata, cum se ascunde. Se spune ca cetaceii pot face
inconjurul lumii in 15 zile.
- Nu te contrazic.
- Si stiti ca la inceputul lumii balenele inotau mult mai repede?
- Serios? De ce oare?
- Pentru ca atunci aveau coada la fel ca pestii, si loveau cu ea apa de la stinga la dreapta si de la dreapta la stinga. Dar Creatorul, bagind de seama ca merg prea repede, le-a rasucit coada, si de atunci ele bat de sus in jos, pierzind din iuteala.
- Si vrei sa te cred?
- Nu cuvint cu cuvint, si nici daca va spun ca exista balene care cintaresc o suta
de mii de livre.
- Cam mult. Intr-adevar. Totusi trebuie spus ca unii cetacei sint destul de
dezvoltati si pot da pina la l20 de tone de untura.
- Am vazut asemenea exemplare.
- Te cred, Ned, si mai cred ca unele balene sint la fel de groase ca l00 de elefanti. Gindeste-te ce efect produc asemenea exemplare inotind cu toata viteza!
- E adevarat, intreba Conseil, ca pot scufunda un vas?
- Nu cred, dar se povesteste totusi ca in l820, in Marile Sudului, o balena s-a
repezit asupra vasului Essex care se scufunda cit ai clipi.
Ned ma privi cu un aer ironic.
- Pe mine, spuse el, m-a lovit o balena cu coada, eu fiind in barca. Am fost zvirlit cu tovarasii mei la o inaltime de 6 metri. Dar pe linga balena domnului profesor, a mea nu-i decit un pui.
- Animalele astea traiesc mult ? intreba Conseil.
- O mie de ani, raspunse canadianul, fara sa clipeasca.
- De unde stii?
- Asa se spune.
- Si de ce se spune asa?
- Pentru ca asa se stie.
- Nu, Ned, nu se stie, se presupune, si uite de ce: acum 400 de ani, pe vremea
cind pescarii vinau pentru prima data balene, animalele astea erau mai mari decit
acum. Logica te face deci sa presupui ca balenele de azi sint inferioare celor de odinioara pentru ca n-au avut timpul necesar sa se dezvolte complet. De aceea a afirmat Buffon ca cetaceii pot trai 1000 de ani.
Ned Land nu mai asculta nimic si nu mai auzea nimic. Balena se apropia mereu!
Canadianul o privea cu nesat.
- Ah! striga el. Nu-i numai una, sint zece, douazeci, o turma intreaga! si eu stau
aici, legat de miini si de picioare, si nu pot sa fac nimic.
- Asculta, draga Ned, ii spuse Conseil, de ce nu-i ceri voie capitanului Nemo?
Nici nu apucase Conseil sa-si sfirseasca vorba si Ned Land se si repezise sa-l caute pe capitan. Dupa citeva clipe, amindoi ieseau pe punte.
Capitanul Nemo se uita la turma de cetacei care se zbenguia in apa la o mila departare de Nautilus.
- Sint balene australe, spuse el. E aici o comoara pentru o intreaga flota de baleniere!
- Domnule capitan, intreba canadianul, n-as putea sa vinez vreo citeva, macar ca sa nu-mi uit meseria ?

 

- La ce-ar folosi? ii raspunse capitanul Nemo. Vrei sa vinezi doar ca sa distrugi? Noi n-avem ce face pe bord cu uleiul de balena.
- Cu toate astea, domnule, in Marea Rosie ne-ati lasat sa urmarim un dugong.
- Atunci ne trebuia carne proaspata pentru echipaj. Acum insa ar insemna sa
ucidem pentru a ucide. Stiu, omul si-a pastrat pentru el dreptul de a face asta, dar eu sint impotriva petrecerilor de ucigasi.
Distrugind balena australa ca si balena obisnuita, care sint nevatamatoare si
pasnice, vinatorii, mestere Land, savirsesc o fapta necugetata. Pina acum au distrus toate balenele din Golful Baffin si sint pe cale sa nimiceasca o clasa intreaga de animale folositoare. Da-le pace nenorocitilor cetacei; au ei de ajuns de luptat cu dusmanii firesti, casalotii, pestii-spada si pestii-ferastrau, ce sa te mai amesteci si dumneata!
E lesne de inchipuit cum asculta canadianul discursul acesta moralizator. Pentru
un vinator de balene, asemenea idei erau sortite sa se piarda in vint. Ned Land se uita la capitan, fara ca sa priceapa o iota din tot ce auzea. Capitanul avea insa dreptate: indirjirea salbatica si nesocotita a vinatorilor va face sa dispara intr-o buna zi si ultima balena din ocean.
Ned Land suiera printre dinti "Yankee doodle", isi viri miinile in buzunare si
intoarse spatele. In timpul acesta, capitanul cerceta turma de cetacei.
- Pe buna dreptate spuneam ca balenele au in afara de om destui dusmani firesti.
Si cele din fata noastra vor avea de dus in curind o lupta grea. la uitati-va, domnule Aronnax, vedeti punctele acelea negre care inainteaza la opt mile de aici in directia vintului?
- Da, domnule capitan.
- Sint casaloti, niste animale fioroase, pe care uneori le-am intilnit in turme, cite doua, trei sute la un loc. Fiarele astea crude si raufacatoare trebuiesc stirpite.
Auzind ultimele cuvinte, canadianul se intoarse repede spre noi.
- Atunci, domnule capitan, imi dadui eu parerea, ar mai fi timp, chiar in interesul balenelor...
- N-are nici un rost, domnule profesor. Nautilus poate sa imprastie singur
casalotii. Are un pinten de otel, care cred ca nu-i cu nimic mai prejos decit cangea mesterului Land.
Canadianul ridica din umeri. Sa ataci cetaceii cu un pinten! Cine a mai auzit una ca asta?
- Aveti putina rabdare, domnule Aronnax, urma capitanul Nemo. Am sa va arat o vinatoare cum n-ati mai vazut. Cetaceii acestia lacomi, care sint mai mult gura si
dinti, trebuiesc ucisi fara mila.
Gura si dinti! Nici ca s-ar putea descrie mai bine casalotul macrocefal, a carui lungime trece uneori de douazeci si cinci de metri. Numai capul singur cuprinde aproape o treime din intregul corp. Mult mai bine decit balena, al carei maxilar are numai fanoane, casalotul este inzestrat cu douazeci si cinci de dinti mari, cilindrici si cu virful conic, lungi de cite douazeci de centimetri, cintarind doua livre fiecare. In partea superioara a capului, in niste adincituri mari despartite prin zgirciuri, se gasesc trei pina la patru sute de kilograme de ulei pretios, numit "alb de balena". Intre timp turma monstrilor se apropia mereu. Ea zarise balenele si se pregatea sa le atace. Se vedea cit de colo ca izbinda va fi de partea casalotilor care, pe linga faptul ca sint mai bine inarmati decit pasnicii lor adversari, pot sa stea si sub apa mai multa vreme decit balenele, fara sa iasa la suprafata ca sa respire.
Venise timpul sa ne grabim in ajutorul balenelor. Nautilus se cufunda putin.
Conseil, Ned si cu mine am coborit in salon si ne-am instalat in fata ferestrelor.
Capitanul Nemo trecuse linga cirmaci, cu gindul sa-si foloseasca submarinul ca arma de distrugere. Am simtit indata cum sporesc bataile elicei si cum creste viteza vasului.
Cind Nautilus sosi pe locul de lupta, batalia dintre casaloti si balene incepuse.
Submarinul manevra, cautind sa imprastie turma de macrocefali. La inceput, acestia nu se sinchisira prea mult la vederea noului monstru care intrase in lupta. Curind insa au fost nevoiti sa se fereasca de loviturile lui.
Ce lupta! Pina si Ned Land se inflacarase si incepuse sa aplaude. Nautilus nu mai
era altceva decit o cange nemaipomenita, zvirlita de mina capitanului sau. Napustindu-se asupra gramezilor de carne, el le taia de la un capat la celalalt, lasind in urma jumatatile inca vii ale animalelor. Fara sa-i pese de puternicele lovituri de coada ale fiarelor, Nautilus, de indata ce ispravea cu un casalot, se repezea dupa altul, intorcindu-se in loc ca sa nu-si scape prada, napustindu-se inainte, dindu-se inapoi, ascultind de cirma, cufundindu-se cind cetaceul cobora in adincime, urcind dupa el cind acesta se intorcea la suprafata, lovindu-l in plin sau piezis, oricare i-ar fi fost directia sau iuteala, taindu-l si sfirtecindu-l cu pintenul sau infricosator.
Ce macel! Ce zgomot deasupra apei! Cum mai suierau si cum mai grohaiau fiarele
inspaimintate! Cozile lor stirneau adevarate vijelii in apele acelea, de obicei atit de linistite.
Masacrul nemaipomenit, din care macrocefalii nu mai aveau scapare, a tinut o ora.
De mai multe ori casalotii, adunati cite zece, doisprezece laolalta, incercara sa striveasca vasul sub greutatea lor. Prin geamuri le vedeam gurile enorme intesate de dinti si ochii fiorosi. Nemaiputindu-se stapini, Ned Land ii ameninta si-i injura. Casalotii se tineau dupa submarin ca niste ciini care haituiesc un mistret prin desisuri. Dar Nautilus, fortindu-si elicea, ii ducea dupa el, ii tira sau ii urea spre suprafata apei, fara sa-i pese nici de greutatea, nici de strinsoarea lor puternica. In cele din urma, gramada de casaloti se rari si apele se linistira.
Simteam ca ne ridicam la suprafata oceanului. Panoul se deschise si ne repeziram
pe punte.
Marea era acoperita de cadavre sfirtecate. Nici o explozie, oricit de grozava, n-ar fi putut sa sfarime, sa rupa si sa sfisie cu mai multa furie gramezile acelea de carne.
Pluteam printre corpuri uriase, albastrui pe spate, alburii pe pintece si presarate cu umflaturi. In zare fugeau citiva casaloti inspaimintati. Valurile se inrosisera pe o intindere de mai multe mile si Nautilus plutea in mijlocul unei mari de singe. Capitanul Nemo veni spre noi.
- Ei, ce zici, mestere Land ?
- Ce sa zic, domnule? raspunse canadianul, care se mai potolise. E o priveliste
grozava, ce-i drept, dar eu nu sint macelar, ci vinator, si aici a fost un macel in toata regula.
- Aici au fost ucise niste animale raufacatoare, ii raspunse capitanul iar Nautilus nu-i cutit de macelar.
- Cangea mea imi place totusi mai mult...
- Fiecare cu arma lui! raspunse capitanul, privindu-l tinta. Ma temeam ca Ned sa
nu se lase cuprins de furie, ceea ce ar fi putut sa aiba urmari rele. Dar el isi uita minia dind cu ochii de o balena pe linga care Nautilus tocmai trecea. Era o balena australa, cu capul negru, zdrobit, care nu izbutise sa scape de dintii casalotilor. Nefericitul cetaceu murise culcat pe o parte. La capatul inotatoarei sale sfirtecate plutea puiul, pe care nu-l putuse scapa de la moarte. Din botul deschis, printre fanoane, i se scurgea apa, murmurind ca un piriu.
Capitanul Nemo il duse pe Nautilus linga cadavrul balenei. Doi dintre oamenii lui se urcara pe corpul ei si, spre mirarea mea, ii scoasera din uger tot laptele pe care-l avea, adica vreo doua-trei tone.
Capitanul imi intinse o ceasca cu lapte, cald inca. Bagind de seama sila pe care nu mi-o puteam stapini in fata bauturii aceleia, el ma asigura ca laptele de balena este cit se poate de bun si ca nu se deosebeste cu nimic de laptele de vaca.
L-am gustat si am fost de aceeasi parere. Era deci o rezerva folositoare pentru noi. Laptele, sub forma de unt sarat sau brinza, avea sa ne imbogateasca hrana.
In ziua aceea am bagat de seama cu ingrijorare ca Ned Land e din ce in ce mai pornit impotriva capitanului si am luat hotarirea sa supraveghez de aproape faptele si gesturile canadianului.



20.000 de leghe sub mari - Capitolul 1
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 2
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 3
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 4
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 5
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 6
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 7
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 8
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 9
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 10
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 11
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 12
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 13
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 14
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 15
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 16
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 17
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 18
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 19
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 20
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 21
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 22
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 23
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 24
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 25
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 26
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 27
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 28
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 29
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 30
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 31
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 32
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 33
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 34
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 35
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 36
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 37
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 38
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 39
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 40
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 41
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 42
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 43
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 44
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 45
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 46
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 47


Aceasta pagina a fost accesata de 1144 ori.
{literal} {/literal}