20.000 de leghe sub mari - Capitolul 25

20.000 de leghe sub mari - Capitolul 25

de Jules Verne





Capitolul 25

OCEANUL INDIAN


 


Aici incepe a doua parte a calatoriei noastre sub mari. Cea dintii luase sfirsit prin tulburatoarea scena din cimitirul de margean, care-mi lasase urme adinci in suflet.
Asadar, intreaga viata a capitanului Nemo se desfasura in cuprinsul nemarginit al
marilor; in strafundurile lor de nepatruns isi pregatise pina si mormintul. Acolo, nici unul din monstrii oceanului n-ar fi putut sa tulbure eel de pe urma somn al calatorilor de pe Nautilus, al acestor prieteni strins uniti in moarte ca si in viata!
"Si nici oamenii!" adaugase capitanul.
Mereu aceeasi neincredere salbatica, de nepotolit, fata de societatea omeneasca!
Mie unuia nu imi mai erau de ajuns presupunerile care il multumeau pe Conseil.
Baiatul acesta cumsecade credea cu tarie ca Nemo ar fi unul din acei savanti ale caror merite nu sint pretuite cum trebuie si care raspund prin dispretul lor la nepasarea oamenilor. Pentru el, comandantul lui Nautilus era un geniu neinteles care, dezamagit de viata de pe pamint, se refugiase intr-o lume de nepatruns ca sa poata trai nestingherit. Dupa parerea mea, insa, toate astea nu lamureau decit in parte firea capitanului Nemo.
Ultimele intimplari imi dovedisera ca e vorba de cu totul altceva! Taina ce invaluia inca noaptea in care fuseseram inchisi si adormiti, faptul ca Nemo imi smulsese cu forta luneta cu care ma pregateam sa cercetez orizontul, rana mortala a omului aceluia, pusa pe seama unei ciocniri de neinteles a lui Nautilus - toate acestea imi aratau ca lucrurile trebuie privite altfel. Nu! Capitanul nu se multumea doar sa fuga de oameni! Puternicul vas nu slujea numai unei dorinte de neinfrint pentru libertate, era poate si o arma pentru cine stie ce razbunari cumplite.
Deocamdata nimic nu-mi este inca limpede; abia daca intrezaresc citeva pilpiiri in
bezna care ne inconjoara. Va trebui deci sa ma marginesc sa scriu, ca sa zic asa, dupa cum imi vor dicta evenimentele.
Dealtfel, nu sintem legati cu nimic de capitanul Nemo. El stie ca e cu neputinta sa scapam de pe Nautilus. Nu ne-am dat nici macar cuvintul de onoare ca vom ramine pe vas. Nu sintem decit niste captivi, niste prizonieri care, oarecum din politete, sintem numiti oaspeti. Ned Land n-a renuntat deloc la speranta ca-si va recistiga libertatea. E sigur ca va folosi cel dintii prilej pe care intimplarea i-l va scoate in cale. Fara indoiala ca si eu am sa fac la fel. si cu toate astea, mi-ar parea rau sa plec ducind cu mine tainele lui Nautilus pe care generozitatea capitanului ne-a lasat sa le patrundem. Dar, la urma urmei, trebuie sa-l urim sau sa-l admiram pe capitanul Nemo? Trebuie sa-l socotim victima sau calau? si apoi, ca sa fiu sincer, inainte de a ma desparti de el pentru
totdeauna, as vrea sa fac pina la capat inconjurul lumii submarine, ale carui inceputuri sint atit de marete. As vrea sa vad toate minunile ingramadite sub marile globului. As vrea sa vad ceea ce nu a mai vazut nimeni, chiar daca va trebui sa platesc cu viata dorinta aceasta nestinsa de a cunoaste! Ce am descoperit pina acum? Nimic sau aproape nimic, fiindca de-abia am strabatut sase mii de leghe de-a lungul Pacificului!

 

Stiam bine insa ca Nautilus se apropie de paminturi locuite si, daca ni s-ar ivi vreun prilej de scapare, ar fi o cruzime din partea mea sa-mi sacrific tovarasii pentru dorinta de a cunoaste cit mai multe. Va trebui sa-i urmez si poate chiar sa-i calauzesc. Dar prilejul acesta se va ivi el vreodata? Ca om lipsit de libertate, il doresc din toata inima, dar ca savant, ca cercetator, ma tem de el. In ziua de 21 ianuarie 1868, la prinz, pe cind ofiterul secund lua inaltimea soarelui, m-am urcat pe punte si, aprinzindu-mi o tigara, m-am dus linga el ca sa privesc operatia. Fara indoiala ca omul acesta nu intelegea limba franceza, pentru ca, desi am facut de mai multe ori, cu voce tare, unele observatii,
secundul a ramas nepasator si mut. Daca ar fi inteles cuvintele mele, nu s-ar fi putut sa nu dea, fara voia lui. macar un semn de atentie. In timp ce el isi facea masuratoarea cu ajutorul sextantului, unul din matelotii de pe Nautilus - voinicul acela care ne intovarasise in prima calatorie submarina spre insula Crespo - veni sa curete geamurile farului. Am cercetat si eu instalatia aparatului, caruia niste inele lenticulare, asemanatoare cu ale farurilor de pe coasta, ii insuteau puterea si-i trimiteau lumina in directia ceruta. Lampa electrica era astfel construita incit dadea toata capacitatea ei de iluminare. Razele erau produse in vid, de aceea aveau asigurata si regularitatea, si
intensitatea. Vidul cruta de asemenea si virfurile de grafit intre care se desfasoara arcul luminos. Asta insemna o economie importanta pentru capitanul Nemo, deoarece virfurile n-ar fi putut fi inlocuite cu una, cu doua.
Asa cum erau construite, insa, uzarea lor devenise cu totul neinsemnata.
Cind Nautilus se pregati sa-si reia drumul submarin, coborii in salon. Panourile se inchisera si se dadu indata ordinul de scufundare.
Brazdam valurile Oceanului Indian, vasta cimpie lichida de cinci sute cincizeci
milioane de hectare si ale carei ape sint atit de limpezi incit ametesti daca te apleci asupra lor. Nautilus pluti citeva zile la o adincime de o suta pina la doua sute de metri.
Oricui, afara de mine, care eram stapinit de o nesfirsita dragoste pentru mare, ceasurile i s-ar fi parut lungi si plictisitoare; dar plimbarile zilnice pe punte, unde sorbeam cu nesat aerul datator de viata al oceanului, privelistea apelor bogate pe care o vedeam prin geamurile salonului, cititul cartilor din biblioteca, scrierea notelor mele zilnice imi luau tot timpul, nelasindu-mi nici o clipa de oboseala sau de plictis.
Cu sanatatea toti o duceam destul de bine. Regimul de pe bord era cit se poate de
potrivit, si in ce ma priveste m-as fi putut lipsi si de schimbarile pe care Ned Nand, din dorinta de a se impotrivi, se straduia sa le faca. Temperatura constanta a vasului ne punea la adapost de orice boala, in asa fel incit nu ne puteam teme nici macar de o raceala. Dealtfel, se afla pe bord o rezerva oarecare din madreporarul dendrophyllum, cunoscut in Proventa sub numele de "marar de mare", din care am fi putut face o pasta excelenta impotriva tusei.
Timp de citeva zile am vazut numeroase pasari de apa, palmipede, pescarusi mici si
mari. Citeva dintre ele, vinate cu indeminare si preparate intr-un anumit fel, ne-au dat o hrana destul de buna.
Plasele lui Nautilus au prins mai multe feluri de broaste testoase de mare cu spatele bombat, a caror carapace este foarte pretuita. Reptilele acestea se cufunda cu usurinta si pot sta multa vreme sub apa, inchizindu-si supapa carnoasa de la deschizatura exterioara a canalului nazal. Cind au fost prinse, unele dintre ele dormeau inca in carapace, la adapost de animalele marine. Carnea broastelor testoase nu ni s-a parut tocmai buna, in schimb ouale lor ne-au placut foarte mult.

 

Cit despre pesti, ei ne-au stirnit admiratia ori de cite ori, privind prin ferestre, am putut patrunde in tainele vietii lor acvatice. Printre ei am observat mai multe specii pe care nu-mi fusese dat sa le vad pina atunci.
De la 21 la 23 ianuarie, Nautilus inainta cu doua sute cincizeci de leghe in douazeci si patru de ore, ceea ce face tocmai douazeci si doua de mile pe ora. si daca in trecere puteam recunoaste unele varietati de pesti, aceasta se datora luminii electrice care ii atragea ademenindu-i sa ne insoteasca. Cei mai multi insa ramineau curind in urma, din pricina vitezei vasului. Cu toate acestea, unii izbuteau sa se mai tina un timp in preajma lui Nautilus.
In dimineata de 24 ianuarie, la 125' latitudine sudica si 9433' longitudine, am
zarit insula Keeling, ridicatura madreporica plina de cocotieri minunati, care a fost vizitata de Darwin si de capitanul Fitz-Roy. Nautilus se tinu la o mica departare de coastele ripoase ale acestei insule nelocuite. Dragele aruncate prinsera numeroase specii de polipi si de echinoderme si citeva exemplare ciudate din increngatura molustelor.
Curind, insula Keeling se pierdu in zare, iar vasul nostra, lua directia nord-vest, spre virful Peninsulei indiene.
 Locuri civilizate! imi spuse in ziua aceea Ned Land. Astea imi plac mai mult decit insulele din Papuasia, in care sint mai multi salbatici decit caprioare! Pe tarmul indian, domnule profesor, sint drumuri, cai ferate, orase englezesti, franceze si indiene. N-ai nevoie sa faci mai mult de cinci mile ca sa dai de un compatriot! Hm! N-o fi venit cumva vremea sa-i tragem chiulul capitanului Nemo?
- Nu, Ned, nu! ii raspunsei eu hotarit. Sa lasam lucrurile in voia lor. Nautilus se apropie de continente locuite. Se inapoiaza spre Europa. Sa-i ingaduim sa ne duca intr-acolo. Cind o sa fim in marile noastre, vom vedea ce e de facut. Dealtfel, nu-mi inchipui ca Nemo o sa ne lase sa vinam pe coastele Malabarului sau ale Coromandelului, ca in padurile din Noua Guinee.
- Si adica fara voia lui nu putem pleca, domnule?
Nu i-am mai raspuns canadianului. Nu voiam sa incep o discutie pe tema aceasta,
pentru ca, de fapt, doream din toata inima sa ma las pina la capat in voia sortii care ma aruncase pe bordul lui Nautilus.
De pe insula Keeling, mersul nostra se mai incetini si incepu sa se schimbe,
ducindu-ne adesea la mari adincimi. Planurile inclinate, care puteau fi asezate oblic fata de linia de plutire cu ajutoral unor pirghii din interior, au fost folosite de mai multe ori.
Ne-am coborit astfel pina la doi si chiar trei kilometri, fara ca sa putem insa masura adincimea Marii Indiilor, al carei fund n-a putut fi atins nici cu sonde de treisprezece mii de metri. In straturile mai adinci, termometrul arata intotdeauna peste 4. Am observat ca numai in straturile apropiate de suprafata apa era totdeauna mai rece, acolo unde fundul se gasea la o adincime mai mica. In ziua de 25 ianuarie, oceanul fund cu totul pustiu, Nautilus pluti toata ziua la suprafata, lovind valurile cu elicea lui puternica si aruncind apa la o mare inaltime. Semana atunci atit de bine cu un cetaceu urias, incit ar fi putut insela pe oricine l-ar fi vazut. Trei sferturi de zi mi le-am petrecut pe punte,
privind intinsul apelor. Nimic in zare, in afara de un steamer lung, care trecu pe la orele patru dupa-amiaza in directie opusa noua, spre vest. Catargele steamerului se zarira o clipa; el insa nu-l putea vedea pe Nautilus care se ridica abia cu putin deasupra apei.
Mi-am inchipuit ca nava aceea apartine Liniei peninsulare si orientale care face serviciul de pe insula Ceylon la Sidney, trecind prin Roy-Georges si Melbourne.
Pe la cinci dupa-amiaza, inaintea scurtei inserari care in zonele tropicale leaga ziua cu noaptea, am vazut, impreuna cu Conseil, o priveliste ciudata.
Exista un animal placut la vedere, a carui intilnire, dupa cum se credea in vechime, prevesteste noroc. Aristotel, Ateneus, Plinius, Opianus ii studiasera obiceiurile si vorbisera despre el cu toata arta poetilor Greciei si Romei. Ei il numisera "Nautilus" sau "pompilius". Dar stiinta moderna n-a pastrat denumirea aceasta: molusca e cunoscuta acum sub numele de "argonaut".
Un grup de citeva sute de asemenea argonauti, facind parte din specia argonautilor tuberculati, specifica Marii Indiilor, calatorea tocmai atunci la suprafata oceanului.

 

Molustele acestea gratioase "mergeau cu spatele inainte, miscindu-se cu ajutorul unui tub locomotor, prin care aruncau afara apa pe care o aspirasera. Din cele opt tentacule ale fiecarui argonaut, sase, lungi si subtiri, pluteau pe apa, pe cind celelalte doua, latite ca niste palme, erau intinse in vint asemenea unor pinze usoare. Le vedeam cit se poate de deslusit gaoacea ondulata si in forma de spirala, pe care Cuvier o asemuieste pe drept cuvint cu o corabioara eleganta. In adevar, gaoacea poarta ca o nava animalul care a secretat-o, fara ca acesta sa fie lipit de ea.
- Argonautul poate sa-si paraseasca gaoacea, i-am spus lui Conseil, dar n-o
paraseste niciodata.
- Ca si capitanul Nemo, imi raspunse, pe buna dreptate, Conseil. De aceea ar fi
facut mai bine sa-si numeasca vasul Argonautul.
Nautilus pluti aproape o ora printre moluste - apoi, nu stiu de ce, ele se speriara toate deodata. Ca la un semn, pinzele fura trase, bratele se strinsera, corpurile se inghemuira, gaoacele se rasturnara schimbindu-si centrul de greutate si intreaga flotila disparu sub valuri. Totul se petrecu intr-o clipa si nu cred ca vreodata vasele vreunei escadre sa fi manevrat cu mai multa punctualitate. In acelasi timp, noaptea cobori dintr-o data si valurile, abia miscate de vint, se prelinsera linistite pe sub invelisurile de fier ale lui Nautilus.
A doua zi, 26 ianuarie, am taiat Ecuatorul pe la al optzeci si doilea meridian, intrind in Emisfera Boreala. In cursul zilei ne-a insotit un alai fioros de rechini, fiare inspaimintatoare care misuna prin marile acelea, facindu-le foarte periculoase, in scurta vreme, insa, Nautilus, sporindu-si viteza, ii lasa in urma chiar si pe cei mai repezi dintre acestia.
La 27 ianuarie, in largul Golfului Bengal, am vazut de mai multe ori o priveliste
infioratoare: cadavre care pluteau la suprafata apei. Erau mortii oraselor indiene, tiriti de Gange pina in larg. Pentru ca vulturii, singurii gropari ai tinutului, nu ispravisera de sfirtecat cadavrele, rechinii se grabeau sa le dea o mina de ajutor in funebra lor indeletnicire.
Pe la orele sapte seara, Nautilus, pe jumatate cufundat, plutea intr-o mare ca de
lapte, ce parea ca se intinde pina dincolo de zari. Sa fi fost efectul razelor lunii? Nu, pentru ca luna noua, abia de doua zile, era inca sub orizont, in razele soarelui. Intregul cer, desi luminat de stele, parea negru fata de albeata apelor.
Conseil nu-si credea ochilor; ma intreba care sint cauzele acestui fenomen ciudat.
Din fericire am putut sa-i raspund.
- Ai in fata ceea ce se numeste o mare de lapte, ii spusei, o intindere nesfirsita de apa alba, care poate fi vazuta adesea in apropierea tarmurilor din Amboine ca si prin meleagurile in care ne aflam acum.
- N-ar putea domnul sa-mi spuna cauzele unei asemenea privelisti? Ca doar nu s-
o fi prefacut apa in lapte!
- Nu, Conseil, albeata care te uimeste e datorata numai nenumaratilor infuzori, un
fel de viermusori luminosi, gelatinosi si fara culoare, subtiri cit firul de par si a caror lungime nu trece de-o cincime de milimetru. Parte din vietatile acestea se lipesc intre ele pe o intindere de citeva leghe.
- Citeva leghe! striga Conseil.
- Da, baiete, si nu incerca sa socotesti numarul infuzorilor! N-ai sa izbutesti,
fiindca, daca nu ma insel, unii navigatori au plutit pe asemenea mari de lapte chiar si mai mult de patruzeci de mile.
Nu stiu daca Conseil a tinut seama de sfatul meu, dar parea adincit in ginduri,
cauta pesemne sa socoteasca cite cincimi de milimetru sint in 40 de mile. Cit despre mine, ma uitam in continuare la acest fenomen.
Timp de mai multe ore. Nautilus brazda cu pintenul sau valurile alburii, alunecind
fara zgomot pe apa ce parea sapunita, ca si cum ar fi plutit prin viitoarea de spuma pe care curentii si contracurentii din golfuri o lasa uneori intre ei.
Ca si in alte pasaje ale textului original, unele clasificari de zoologie si botanica sint astazi depasite.
Spre miezul noptii marea isi relua infatisarea obisnuita, dar in urma noastra, pina la marginea orizontului, cerul, oglindind albeata valurilor, paru multa vreme cufundat in luminile nedeslusite ale unei Aurorii Boreale.

 



20.000 de leghe sub mari - Capitolul 1
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 2
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 3
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 4
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 5
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 6
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 7
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 8
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 9
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 10
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 11
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 12
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 13
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 14
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 15
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 16
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 17
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 18
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 19
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 20
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 21
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 22
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 23
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 24
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 25
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 26
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 27
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 28
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 29
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 30
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 31
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 32
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 33
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 34
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 35
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 36
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 37
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 38
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 39
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 40
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 41
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 42
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 43
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 44
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 45
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 46
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 47


Aceasta pagina a fost accesata de 1065 ori.
{literal} {/literal}