20.000 de leghe sub mari - Capitolul 16

20.000 de leghe sub mari - Capitolul 16

de Jules Verne





Capitolul 16

O PLIMBARE PE CAMP


 

 

 Camera aceea era de fapt arsenalul si totodata vestiarul lui Nautilus. De-a lungul
peretilor ei erau atirnate vreo douasprezece costume de scafandru.
Cind Ned Land dadu cu ochii de ele, se vazu cit de colo ca ii este sila sa le imbrace.
- Dragul meu Ned, ii spusei eu, padurile din insula Crespo sint paduri submarine.
- Asa? facu dezamagit canadianul, care isi vedea spulberat visul de a gusta carne
proaspata. si dumneavoastra, domnule Aronnax, aveti de gind sa va viriti in hainele astea?
- N-am incotro, mestere Ned.
- Daca va place, n-aveti decit! raspunse vinatorul de balene ridicind din umeri. Cit despre mine, nici prin gind nu-mi trece sa ma vir in ele, afara doar daca m-ar sili cineva.
- Nu te sileste nimeni, mestere Ned, ii spuse capitanul Nemo.
- Tu ai curaj, Conseil? intreba Ned.
- Eu il urmez pe domnul oriunde s-ar duce, raspunse Conseil. La chemarea
capitanului, doi oameni din echipaj venira ca sa ne ajute sa imbracam costumele acelea greoaie si impermeabile, facute din cauciuc, fara cusaturi, bune ca sa tina la presiuni cit mai mari. Costumele semanau cu niste armuri mladioase si rezistente si se compuneau din pantaloni si bluza. Pantalonii se sfirseau la capatul de jos printr-un fel de bocanci solizi, cu talpi de plumb. Tesatura bluzei era prinsa de niste obezi de arama, care inconjurau pieptul si il aparau impotriva presiunii apei, lasind plaminii sa respire liber; minecile aveau la capete manusi elastice, care nu impiedicau deloc miscarile miinilor.
Eram cu totul departe, dupa cum ne puteam da seama, de asa-zisele aparate
perfectionate pentru scufundare, cu imbracamintea lor fara nici o forma, cu platosele lor de pluta, vestele lor fara mineci, hainele de mare, ancorele plutitoare si toate celelalte lucruri nascocite si atit de laudate in secolul al XVIII-lea.
Capitanul Nemo, impreuna cu unul din tovarasii sai - un fel de Hercule,
nemaipomenit de voinic - Conseil si cu mine ne-am pus indata imbracamintea de
scafandru. Ne mai raminea doar sa ne punem castile metalice pe cap. Atunci am cerut voie capitanului Nemo sa examinez pustile cu care trebuia sa ne inarmam.

 

Unul dintre oamenii vasului imi inmina o pusca simpla, cu un pat destul de mare,
facut din otel. In golul patului se pastra aerul comprimat, pe care o supapa manevrata de un tragaci il lasa sa patrunda in teava. Un incarcator scobit in grosimea patului inchidea in el vreo douazeci de gloante electrice, care, cu ajutorul unui arc, intrau automat in teava pustii. Cum se tragea un glont, altul ii si lua locul.
- Capitane Nemo, spusei eu, arma este cit se poate de buna si lesne de minuit.
Abia astept s-o incerc. Dar cum vom ajunge in fundul marii?
- In clipa de fata, domnule profesor. Nautilus s-a lasat pe fundul apei, la zece metri adincime, asa ca putem pleca.
- Si cum vom iesi din submarin?
- Veti vedea indata.
Capitanul Nemo isi viri capul in casca de metal. Conseil si cu mine ii urmaram
exemplul, in timp ce canadianul ne spuse cu ironie "vinatoare buna"! Partea de sus a imbracamintei se sfirsea printr-un guler de arama cu ghiventuri in care se prindea casca de metal. Trei deschizaturi, aparate de sticle groase, ne ingaduiau sa privim incotro doream, si pentru asta era de ajuns doar sa intoarcem capul pe sub invelisul castii. De cum ne-am pus pe umeri aparatele Rouquayrol, ele si incepura sa functioneze, iar eu am simtit ca pot respira in voie.
Cu lanterna Ruhmkorff prinsa de Centura, cu pusca in mina, eram gata de drum,
desi, la drept vorbind, inchis in haine atit de grele si tintuit de podea din pricina talpilor de plumb, nu ma simteam in stare sa fac nici o miscare.
Dar lucrul acesta se vede ca era cunoscut si altora, pentru ca cineva ma impinse
intr-o camaruta lipita de vestiar. Tovarasii mei, impinsi si ei, ma urmau. Am auzit cum se inchide ermetic o usa in urma noastra, apoi ne invalui un intuneric de nepatruns.
Peste citeva clipe rasuna un suierat puternic. Pentru ca un curent rece, abia simtit, incepuse sa ma cuprinda de la picioare in sus, intelesei ca, printr-un robinet, se daduse drumul apelor oceanului. Curind, intreaga camera se umplu de apa. Atunci se deschise o a doua usa, de data aceasta in invelisul dinafara al lui Nautilus. Se ivi o lumina slaba si, o clipa mai tirziu, picioarele noastre atinsera fundul marii.
Cum sa descriu cele vazute in timpul calatoriei noastre sub apa? Cuvintele imi par
neputincioase ca sa redea asemenea minuni. si, cind nici pensula nu este in stare sa le zugraveasca frumusetea, cum ar putea biata penita sa le infatiseze? In frunte mergea capitanul Nemo, iar la citiva pasi in urma noastra venea tovarasul sau. Conseil si cu mine ramaseseram unul linga altul, ca si cum am fi putut vorbi prin carapacele noastre metalice.

 

Nu mai simteam nici greutatea hainelor, nici pe cea a ghetelor sau a rezervorului de aer si nici apasarea castii metalice in care mi se balabanea capul ca un simbure in coaja lui. Toate aceste lucruri, scufundate in apa, isi pierdusera din greutatea lor o parte egala cu greutatea lichidului dislocuit, dupa cum ne invata legea descoperita de Arhimede, pe care o simteam destul de bine. Nu mai eram o bucata neinsufletita, ci ma miscam cu destula usurinta.
Puterea luminii care ajungea pina in fundul marii, la o adincime de treizeci de
picioare, m-a uimit. Razele soarelui strabateau cu usurinta grosimea apei, imprastiind pretutindeni culori. Pina la o suta de metri puteam sa deslusesc limpede orice obiect.
Mai incolo, adincurile se colorau treptat in tonuri azurii de o gingasie fara seaman, apoi se albastreau departe si se pierdeau intr-un intuneric nedeslusit. Mi se parea ca apa care ma inconjura ar fi un fel de aer mai dens decit atmosfera paminteasca, dar aproape tot atit de straveziu. Deasupra zaream intinderea linistita a marii.
Mergeam pe un nisip marunt si neted, altfel decit nisipul incretit al plajelor, care pastreaza urme de valuri. Covorul acela orbitor respingea razele soarelui cu o tarie neobisnuita, parind un adevarat reflector. Rasfringerea puternica a luminii patrundea apa pina in cele mai mici particele ale ei. Voi fi oare crezut daca am sa va spun ca la o adincime de treizeci de picioare vedeam ca in miezul zilei?
Timp de un sfert de ora am calcat peste nisipul acela arzator, in care pulberea
scoicilor era presarata in straturi neinchipuit de fine. In urma noastra Nautilus, care parea o stinca lunga, se pierdu incetul cu incetul in departare; dar farul lui trebuia sa ne inlesneasca intoarcerea pe bord, trimitindu-ne razele-i puternice, atunci cind intunericul avea sa cuprinda apele. Pentru cine n-a strabatut marile e greu sa-si inchipuie cum arata acolo fisiile alburii de lumina. Pe uscat, praful din aer le face sa semene cu o ceata luminoasa; dar pe mare, ca si in mare, dealtfel, luminile se vad cu o limpezime neobisnuita.
Mergeam mereu si uriasa intindere de nisip ni se parea fara de margini. Inlaturam
cu miinile straturi lichide care se inchideau dupa mine, iar urma pasilor mi se stergea cit ai clipi, sub presiunea apei.
Curind imi aparura in fata ochilor citeva forme pe care departarea le invaluia ca
intr-o negura. Am deslusit fatade marete de stinci, acoperite cu cele mai frumoase zoofite din lume. Dar cel mai mult m-a tulburat o priveliste pe care numai acolo as fi putut-o vedea.
Era ora zece dimineata. Razele soarelui cadeau piezis pe suprafata apei si din pricina luminii descompuse de refractie ca de o prisma, florile, stincile, scoicile, polipii purtau pe margini toate culorile curcubeului. Imbinarea culorilor era o adevarata minune, o incintare a ochilor, un adevarat caleidoscop verde, galben, portocaliu, violet, indigo, albastru, intr-un cuvint o intreaga paleta de pictor. As fi vrut din toata inima sa-i pot impartasi lui Conseil simtamintele de care eram stapinit, sa ne intrecem amindoi in strigate de admiratie. As fi dorit sa ne putem intelege macar prin semne, asa cum se intelegea capitanul Nemo cu tovarasul sau. Dar, fiindca n-aveam cum face, vorbeam
singur si strigam in cutia de arama care-mi acoperea capul, risipind in cuvinte zadarnice mai mult aer decit ar fi trebuit. In fata acestei privelisti minunate, Conseil se oprise ca si mine. Dar dind peste zoofite si moluste, vrednicul flacau incepu sa le clasifice. La tot pasul se aflau polipi si echinoderme din belsug.

 

Toate acestea le-am zarit pe o intindere de un sfert de mila, abia oprindu-ma din
cind in cind, pentru ca trebuia sa merg dupa capitanul Nemo, care ma chema prin
semne. Curind, natura fundului marii se schimba. Dupa cimpia de nisip urma un strat de namol viscos, numit de americani "oaze", format numai din scoici silicoase sau calcaroase. Am trecut apoi printr-o cimpie de alge, plante pelagice pe care apele nu le smulsesera inca si care se inmultesc cu repeziciune. Cimpia aceasta, ca o tesatura deasa foarte moale, s-ar fi putut lua la intrecere cu cele mai minunate covoare tesute de mina omului. Verdeata se intindea nu numai sub picioare, ci si deasupra noastra; nenumarate plante marine din familia algelor, din care se cunosc mai mult de doua mii de specii, se incilceau la suprafata apei.
Algele acestea sint adevarate minuni ale creatiei, o mindrie a florei universale. In familia lor se gasesc si cele mai mici si cele mai mari plante din lume, caci dupa cum s-au putut numara intr-un spatiu de cinci milimetri patrati patruzeci de mii din plantele acestea care abia se vad, tot asa s-au descoperit fucusi a caror lungime trecea de cinci sute de metri.
Se scursese vreo ora si jumatate de cind plecasem de pe Nautilus. Razele soarelui
cadeau perpendicular pe apa si nu se mai refractau. Privindu-le, mi-am dat seama ca amiaza este aproape. Magia culorilor disparu putin cite putin si nuantele de smarald si safir se stersera din fata ochilor nostri. Mergeam cu pas regulat, care rasuna uimitor de tare. Cel mai mic zgomot se transmitea cu o iuteala neobisnuita pe pamint. Intr-adevar, in apa, care este un conducator mai bun decit aerul, sunetul se propaga de patru ori mai repede.
Ajunsesem tocmai la un povirnis. Lumina avea acum o singura culoare. Eram la o
adincime de o suta de metri si suportam o presiune de zece atmosfere. Dar
imbracamintea mea de scafandru era facuta atit de bine, incit apasarea nu ma
stinjenea. Simteam doar o usoara amorteala la incheieturile degetelor, dar si aceasta disparu curind. Cit despre oboseala pe care ar fi trebuit sa mi-o cauzeze o plimbare de doua ore, cu un echipament cu care nu eram deprins, aproape ca nici nu merita sa vorbim. Datorita apei ma miscam cu o usurinta surprinzatoare.
Ajuns la o adincime de trei sute de picioare, mai puteam zari inca razele soarelui, desi foarte slab. Dupa stralucirea puternica de la inceput, urmase un amurg rosiatic, ceva care nu semana nici a noapte si nici a zi. Cu toate astea vedeam destul de bine drumul si n-aveam inca nevoie sa folosim lanternele Ruhmkorff.
Deodata, capitanul Nemo se opri. Ma astepta sa-l ajung din urma si imi arata o
ingramadire intunecoasa ce se ivea din umbra, la o mica departare de acolo.
"Aceasta este deci padurea din insula Crespo", mi-am zis; si nu ma inselasem.



20.000 de leghe sub mari - Capitolul 1
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 2
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 3
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 4
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 5
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 6
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 7
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 8
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 9
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 10
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 11
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 12
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 13
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 14
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 15
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 16
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 17
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 18
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 19
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 20
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 21
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 22
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 23
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 24
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 25
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 26
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 27
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 28
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 29
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 30
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 31
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 32
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 33
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 34
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 35
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 36
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 37
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 38
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 39
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 40
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 41
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 42
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 43
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 44
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 45
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 46
20.000 de leghe sub mari - Capitolul 47


Aceasta pagina a fost accesata de 1072 ori.
{literal} {/literal}